Marea Adunare Națională - MAN

Legea nr. 73/1969 privind regimul produselor și al substanțelor stupefiante

Modificări (1), Referințe (1)

Text publicat în M.Of. al României.

În vigoare de la 27 februarie 1970 până la 04 iulie 2006, fiind abrogat și înlocuit prin Lege 339/2005.

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată

sau autentifică-te

  •  

EXPUNERE DE MOTIVE

Produsele și substanțele stupefiante, deși sînt toxice, totuși, datorită proprietăților puternic calmante (analgezice, anestezice) de care dispun, sînt utile (în anumite doze) în tratamentul unor afecțiuni ce nu pot fi influențate de altă medicație sau de alte mijloace terapeutice.

Stupefiantele însă, spre deosebire de alte toxice, prezintă particularitatea că dau obișnuință după o întrebuințare abuzivă, fără scop terapeutic, ducînd cu timpul la o intoxicare cronică a organismului - toxicomania.

Toxicomania, datorită efectelor grave pe care le manifestă asupra individului, atît din punct de vedere fizic, cît și psihic, constituie o plagă socială care a determinat necesitatea de a se lua măsuri pe plan internațional.

Aceste măsuri sînt prevăzute în convențiile internaționale referitoare la stupefiante.

Printre convențiile internaționale în domeniul ocrotirii sănătății, la care țara noastră a aderat, se numără și Convenția de la Geneva din 19 februarie 1925 relativă la combaterea opiumului și Protocolul anexă, ratificate prin Legea promulgată prin Decretul nr. 1578/1928, precum și Convenția de la Geneva pentru limitarea fabricațiunii și reglementarea distribuirii stupefiantelor, din 13 iulie 1931, ratificată prin Legea din 9 aprilie 1933.

Prevederile acestor convenții au stat la baza elaborării regimului stupefiantelor în țara noastră:

- Decretul nr. 227/1950 pentru reglementarea întrebuințării stupefiantelor;

- Decretul nr. 496/1952 pentru reglementarea regimului substanțelor și produselor toxice;

- Hotărîrea Consiliului de Miniștri nr. 1178/1954 privind comunicarea unor date în legătură cu importul, folosirea și difuzarea stupefiantelor, precum și o serie de instrucțiuni emise de Ministerul Sănătății ulterior apariției actelor normative amintite și care au avut scopul de a clarifica unele prevederi ale acestora.

Legislația internă referitoare la stupefiante care implică multiple acte normative și datează de aproximativ 20 ani, era inerent să prezinte unele imperfecțiuni, de fond și formă, generate de situațiile nou ivite pe parcurs, care o făceau să fie depășită în mare măsură.

Unele dintre aceste situații reieșeau din:

- acceptarea de către statul nostru, prin Hotărîrea Consiliului de Miniștri nr. 1626/1960, a protocoalelor din 11 decembrie 1946 și din 19 noiembrie 1948, care amendează convențiile internaționale, punînd sub control unele droguri și limitînd fabricarea și distribuirea stupefiantelor. Necesitatea elaborării acestor protocoale se datorește progreselor realizate de chimia și farmacologia modernă, care au dus la descoperirea unor noi droguri, în special drogurile sintetice, susceptibile de a provoca toxicomania;

- adoptarea la Organizația Națiunilor Unite, în anul 1961, a Convenției unice a stupefiantelor, care înlocuiește toate tratatele precedente referitoare la stupefiante, la care țara noastră a participat. Convenția unică a stupefiantelor aduce noi reglementări, mai ales în ceea ce privește preîntîmpinarea traficului ilicit și toxicomaniei cu stupefiante;

- intrarea în funcțiune, încă din anul 1957, a fabricilor de stupefiante din țara noastră, precum și asigurarea condițiilor necesare efectuării exportului de stupefiante începînd cu anul 1966;

- organizarea asistenței medicale, care din anul 1950 și pînă în prezent a suferit transformări, precum și noua organizare administrativă a teritoriului țării.

În aplicarea prevederilor Decretului nr. 227/1950 referitor la stupefiante, s-au întîmpinat greutăți și în ceea ce privește sancționarea nerespectării dispozițiilor respective. Astfel, se prevede că nerespectarea tuturor dispozițiilor se sancționează potrivit codului penal. Este necesar să existe o delimitare între faptele care prezintă gradul de pericol social al unor infracțiuni și se pedepsesc ca atare potrivit legii penale și faptele care prezintă un grad mai redus de pericol social și care urmează deci să fie calificate contravenții și sancționate ca atare potrivit actului normativ de stabilire și sancționare a contravențiilor în acest domeniu, ce se va elabora în baza Legii nr. 32/1968 privind stabilirea și sancționarea contravențiilor.

Greutăți în aplicarea legislației stupefiantelor au fost prilejuite și de paralelismul unor prevederi din Decretul nr. 227/1950, care reglementează regimul stupefiantelor, cu prevederile din Decretul nr. 496/1952, care reglementează regimul toxicelor. Aceste greutăți se datoresc faptului că tabelul anexă la decretul privind regimul toxicelor include, pe lîngă substanțe și produse toxice, și substanțe și produse toxice cu acțiune stupefiantă.

Pentru motivele expuse și ținînd seama de faptul că regimul stupefiantelor constituie obiectul unor convenții internaționale la care țara noastră a aderat, s-a adoptat o nouă reglementare care pune de acord regimul legal al stupefiantelor din țara noastră cu legislația pe plan internațional.

Reglementarea adoptată se referă la:

- activitatea cu stupefiante;

- condițiile în care produsele și substanțele stupefiante pot fi fabricate, condiționate, experimentate, comercializate, transportate, importate, exportate, depozitate, distruse, deținute și administrate;

- unitățile cărora le este permisă activitatea cu stupefiante și condițiile în care această activitate se poate desfășura;

- obligațiile referitoare la preîntîmpinarea toxicomaniei;

- organele care pot constata și sancționa abaterile.

În acest scop a fost adoptată alăturata Lege privind regimul produselor și al substanțelor stupefiante.

Marea Adunare Națională a Republicii Socialiste România adoptă prezenta lege.

Art. 1. -

În Republica Socialistă România sînt interzise producerea, deținerea sau orice operație privind circulația produselor ori a substanțelor stupefiante, cultivarea în scop de prelucrare a plantelor care conțin substanțe stupefiante, prescrierea de către medic, fără a fi necesar, produselor sau a substanțelor stupefiante, precum și organizarea ori îngăduirea consumului acestora în locuri anumite.

De asemenea, sînt interzise experimentarea produselor sau a substanțelor stupefiante, administrarea acestora sub orice formă unei alte persoane, fără indicație medicală, precum și recoltarea ori deținerea, în scop de prelucrare, a plantelor care conțin stupefiante.

Prin "producerea, deținerea sau orice operație privind circulația produselor ori a substanțelor stupefiante" se înțelege, după caz, fabricarea, extracția, condiționarea, prepararea, oferirea, punerea în vînzare, vînzarea, cumpărarea, distribuirea și transportul sub orice formă ale acestor produse sau substanțe.

Art. 2. -

Lista produselor și a substanțelor stupefiante se stabilește de ministrul sănătății și se aduce la cunoștință generală prin publicare în Buletinul Oficial.

Art. 3. -

Activitățile prevăzute în art. 1 sînt permise, prin derogare de la prevederile acelui articol, numai în scop unitar sau veterinar, științific și industrial, pe baza autorizației eliberate de Ministerul Sănătății.

Modul de eliberare a autorizației se va stabili prin instrucțiuni emise de ministrul sănătății.

Art. 4. -

Pentru fabricarea și condiționarea de produse și substanțe stupefiante, în afară de autorizația eliberată de Ministerul Sănătății este obligatorie și înregistrarea la organele miliției competente din punct de vedere teritorial.

Art. 5. -

Întreprinderile producătoare pot livra produse și substanțe stupefiante fabricilor, depozitelor de medicamente și întreprinderilor pentru comerțul exterior, autorizate în acest scop de Ministerul Sănătății.

Produsele și substanțele stupefiante, din import, se livrează de către întreprinderile importatoare numai unităților autorizate de Ministerul Sănătății să primească asemenea produse din import.

Includerea în planul de import și în planul de export a produselor și substanțelor stupefiante se face cu acordul Ministerului Sănătății. Importul și exportul se efectuează în baza autorizațiilor de import și export eliberate de Ministerul Comerțului Exterior. Beneficiarii importurilor și furnizorii pentru export vor obține, înainte de a depune fișele tehnice de import sau de a oferi produse la export, autorizația necesară de la Ministerul Sănătății.

Art. 6. -

Ministerele și celelalte organe și organizații centrale, comitetele executive ale consiliilor populare județene și al municipiului București, în subordinea cărora se află unități care desfășoară activități cu produse sau substanțe stupefiante, sînt obligate să comunice periodic Ministerului Sănătății date privind intrările, consumurile și stocurile produselor și substanțelor stupefiante, precum și cantitățile de plante care conțin stupefiante și care fac obiectul activității acelor unități.

Art. 7. -

Produsele și substanțele stupefiante pot fi folosite în scop medical numai pe baza prescripțiilor medicilor umani sau, după caz, ale medicilor veterinari.

Prescrierea se face pe formulare speciale, cu timbru sec, sau în condici de prescripții medicale ori condici de aparat, destinate exclusiv prescrierii produselor și substanțelor stupefiante în cadrul unităților sanitare umane sau veterinare.

Sînt exceptate de la prevederile prezentului articol produsele și substanțele stupefiante a căror listă se va stabili de ministrul sănătății și se va aduce la cunoștință generală prin publicare în Buletinul Oficial.

Art. 8. -

Direcțiile sanitare județene sau, după caz, Direcția sanitară a municipiului București, pot elibera bolnavilor sau delegaților acestora autorizații pentru obținerea cantităților de produse sau substanțe stupefiante necesare tratamentelor îndelungate.

Art. 9. -

Organele și organizațiile care desfășoară activități cu produse sau substanțe stupefiante vor păstra o evidență zilnică a mișcării acestora.

Art. 10. -

Personalul medico-sanitar uman sau veterinar și orice alte persoane care prin specificul activității lor trebuie să manipuleze stupefiante și care cunosc cazuri de toxicomanie prin stupefiante au obligația de a sesiza, de îndată, direcțiile sanitare județene sau a municipiului București, în vederea luării măsurilor legale.

Art. 11. -

Personalul medico-sanitar uman sau veterinar și orice alte persoane care prin specificul activității lor trebuie să manipuleze produse sau substanțe stupefiante și care s-au dovedit a fi toxicomani prin stupefiante nu pot prescrie sau manipula astfel de produse.

Art. 12. -

Stabilirea cazurilor de toxicomanie prin stupefiante se va face de către organele sanitare, cu procedura prevăzută de instrucțiunile ministrului sănătății.

Organele sanitare care au stabilit asemenea cazuri au obligația de a sesiza, de îndată, organele de urmărire penală.

Art. 13. -

Cantitățile de produse sau substanțe stupefiante obținute în condițiile prevederilor art. 8, rămase neconsumate de la bolnavii decedați, vor fi restituite, în termen de 10 zile de la data decesului, unităților de unde au fost ridicate, de către cei care locuiau împreună cu cel decedat.

Medicul care prescrie sau farmacistul care eliberează produse sau substanțe stupefiante este obligat să încunoștințeze pe cei care primesc asemenea prescripții medicale și pe cei care ridică produsele respective, cu privire la obligația de restituire a cantităților neconsumate.

Art. 14. -

Ministerul Sănătății îndrumă, coordonează și controlează întreaga activitate cu stupefiante.

Controlul respectării dispozițiilor legale privitoare la activitatea cu stupefiante se efectuează și de către organele de specialitate ale direcțiilor sanitare județene și a municipiului București, precum și de către organele Ministerului Afacerilor Interne.

În unitățile în care se desfășoară activități cu produse sau substanțe stupefiante, organele Ministerului Afacerilor Interne vor efectua controlul însoțite de un specialist-medic, farmacist, toxicolog - din partea ministerelor, celorlalte organe și organizații centrale sau din partea comitetelor executive ale consiliilor populare județene ori al municipiului București, în subordinea cărora se află unitățile respective.

În unitățile Ministerului Forțelor Armate, ale Ministerului Afacerilor Interne și Consiliului Securității Statului, controlul se execută de către specialiști ai acestor organe.

Art. 15. -

La punctele de trecere a frontierei de stat - aeriene, navale, rutiere și feroviare - controlul aplicării regimului legal stabilit pentru activitatea cu stupefiante se face de către organele Ministerului Afacerilor Interne, împreună cu organele Ministerului Comerțului Exterior și cu cele ale Ministerului Forțelor Armate. În caz de necesitate, controlul se poate face și de specialiști ai Ministerului Sănătății sau ai altor organe, delegați în acest scop.

Art. 16. -

Organele de control autorizate sau, după caz, organele de urmărire penală vor ridica, în vederea confiscării, produsele și substanțele stupefiante deținute fără drept.

Acestea vor fi depuse în custodie la farmacia cea mai apropiată de locul unde se efectuează urmărirea penală.

Art. 17. -

Nerespectarea prevederilor art. 1 alin. 1 se pedepsește potrivit dispozițiilor art. 312 din Codul penal.

Constituie infracțiune și se pedepsește cu pedeapsa prevăzută în art. 312 din codul penal, nerespectarea dispozițiilor art. 1 alin 2.

Art. 18. -

Organele și organizațiile de stat ori obștești precum și persoanele fizice, care desfășoară activități cu produse sau substanțe stupefiante, de natura celor prevăzute la art. 1, sînt obligate ca, în termen de 45 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, să ceară autorizația menționată la art. 3.

Art. 19. -

Ministrul sănătății va emite instrucțiuni cu privire la producerea, deținerea, circulația și utilizarea produselor și substanțelor stupefiante.

Art. 20. -

Prezenta lege intră în vigoare după, 60 de zile de la publicare.

Pe aceeași dată se abrogă Decretul nr. 227/1950 pentru reglementarea întrebuințării stupefiantelor, Hotărîrea Consiliului de Miniștri nr. 1178/1954 privind comunicarea unor date în legătură cu importul, folosirea și difuzarea stupefiantelor, precum și orice alte dispoziții contrare prezentei legi.

Această lege a fost votată de Marea Adunare Națională în ședința din 29 decembrie 1969, cu unanimitatea voturilor celor 426 deputați prezenți la ședință.
Președintele Marii Adunări Naționale,
ȘTEFAN VOITEC

București, 29 decembrie 1969.

Nr. 73.

În conformitate cu dispozițiile art. 57 din Constituția Republicii Socialiste România, semnăm această lege.

Președintele Consiliului de Stat,
NICOLAE CEAUȘESCU

București, 29 decembrie 1969.

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

;
se încarcă...