Marea Adunare Națională - MAN

Legea nr. 32/1968 privind stabilirea și sancționarea contravențiilor

Text publicat în M.Of. al României.

În vigoare de la 01 ianuarie 1969 până la 23 august 2001, fiind abrogat și înlocuit prin Ordonanță 2/2001.

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Pagina 1 din 2

Cumpără forma actualizată

sau autentifică-te

  •  

EXPUNERE DE MOTIVE

Noul Cod penal nu mai incriminează o serie de fapte, care, în condițiile actuale, prezintă un pericol social redus, întrucît prevenirea și sancționarea corespunzătoare a acestor fapte pot fi realizate cu efect sporit printr-o procedură administrativă, mai simplă și operativă, aplicabilă contravențiilor. Ca urmare, a fost necesară îmbunătățirea actualei reglementări a stabilirii și sancționării contravențiilor, adoptată în anul 1954, în scopul sporirii eficienței ei educative, ținîndu-se totodată seama de experiența dobîndită prin aplicarea acestei reglementări.

Legea privind stabilirea și sancționarea contravențiilor cuprinde regulile generale în baza cărora anumite abateri de la normele de drept pot fi considerate contravenții, stabilind totodată natura și limitele constrîngerii de stat ce poate fi folosită pentru sancționarea și prevenirea lor.

În scopul întăririi legalității, al reducerii numărului de acte normative care prevăd contravenții, precum și al stabilirii mai judicioase a faptelor pentru care autorul urmează să fie tras la răspundere administrativă, legea prevede - spre deosebire de reglementarea actuală - că numai Consiliul de Miniștri și consiliile populare, cu excepția celor comunale, pot emite acte normative de stabilire și sancționare a contravențiilor, iar comitetele lor executive, numai în cazuri urgente. În același scop, au fost limitate sectoarele de activitate în care consiliile populare pot stabili contravenții.

Sancțiunile ce pot fi aplicate pentru contravenții sînt acelea prevăzute și în prezent: avertismentul și amenda administrativă. Spre deosebire însă de reglementarea actuală, legea precizează că sancțiunile pentru contravenții se aplică persoanelor fizice care au săvîrșit abaterile, iar nu și organizațiilor socialiste, în afară de cazurile cînd prin lege sau decret se dispune altfel. Aceasta va duce la întărirea răspunderii personale și a ordinii de drept. Totodată, ținîndu-se seama de rolul educativ și preventiv al sancțiunii, în lege s-a prevăzut că pentru contravențiile stabilite de Consiliul de Miniștri se pot prevedea amenzi între 20 și 1.500 lei, iar în cazuri deosebite, pînă la 3.000 lei, pe cînd pentru contravențiile stabilite de consiliile populare sau comitetele lor executive se pot prevedea amenzi între 20 și 500 lei.

Procedura constatării contravenției și a aplicării sancțiunii a primit, de asemenea, o reglementare nouă. A fost lărgită competența unor organe de stat de a constata contravenții mai simple, care se săvîrșesc frecvent și care astăzi rămîn nesancționate, deoarece organele în drept să le constate, fiind restrînse ca număr, nu se pot afla decît sporadic acolo unde ele se săvîrșesc. Astfel, în afară de persoanele prevăzute în actele normative care stabilesc și sancționează contravențiile, anumite contravenții - arătate în lege - vor putea fi constatate și de ofițerii și subofițerii de miliție. De asemenea, pe lîngă contravențiile stabilite prin acte normative ale consiliilor populare, primarul va avea dreptul să constate și unele contravenții stabilite prin hotărîri ale Consiliului de Miniștri în domenii de activitate care interesează și organele locale. Contravențiile săvîrșite la locul de muncă de angajați sau de membrii organizațiilor cooperatiste ori ai altor organizații obștești vor putea fi constatate și de șefii de servicii sau secții, ori asimilații acestora, anume desemnați de conducerea organizației socialiste.

Legea prevede, ca regulă generală, dreptul agentului constatator de a aplica și sancțiunea. În acest fel, în afară de o simplificare a procedurii și de o reducere a volumului de muncă a organelor administrative, se realizează o mai judicioasă și promptă sancționare a contravențiilor, chiar de către agentul care în mod nemijlocit a constatat fapta, iar nu de către un organ care a luat cunoștință de împrejurările săvîrșirii faptei numai din datele sumare consemnate în procesul-verbal.

Spre deosebire de reglementarea actuală, legea stabilește că în toate cazurile, contravenientul va putea executa sancțiunea amenzii, achitînd pe loc sau în cel mult 48 de ore jumătate din minimul amenzii prevăzute în actul normativ pentru fapta săvîrșită. În acest fel se dă posibilitatea aplicării unei sancțiuni mai ușoare persoanelor care, săvîrșind o contravenție, recunosc greșeala și înțeleg să-i suporte de bunăvoie consecințele, dovedind prin aceasta că sancțiunea, deși micșorată, și-a atins scopul educativ urmărit.

Exercitarea dreptului de plîngere împotriva sancțiunii aplicate a căpătat, de asemenea, o reglementare nouă. Legea prevede că plîngerea se soluționează de organul administrativ ierarhic superior celui care a aplicat sancțiunea, iar nu de judecătorie. Numai în cazul contravențiilor pentru care actul normativ prevede o amendă de peste 1.000 lei sau dacă despăgubirea stabilită pe bază de tarif ori valoarea obiectelor confiscate depășește această sumă, plîngerea se soluționează de judecătorie.

Legea urmează să intre în vigoare la 1 ianuarie 1969. În temeiul ei, organele competente vor emite noi acte normative de stabilire și sancționare a contravențiilor în conformitate cu prevederile noii reglementări. Pînă la emiterea acestor noi acte normative, dar nu mai mult de un an, vor rămîne în vigoare dispozițiile privind descrierea faptelor ce constituie contravenții și sancțiunile corespunzătoare din actele normative emise în temeiul Decretului nr. 184/1954, ceea ce va asigura continuitate în aplicarea regimului de sancționare a contravențiilor.

Marea Adunare Națională a Republicii Socialiste România adoptă prezenta lege.

CAPITOLUL I Dispoziții generale Reviste (1)

Art. 1. -

Contravenție este fapta săvîrșită cu vinovăție, care prezintă un pericol social mai redus decît infracțiunea și este prevăzută și sancționată ca atare prin legi, decrete sau prin acte normative ale organelor arătate în legea de față.

Art. 2. -

Au dreptul să emită acte normative de stabilire și sancționare a contravențiilor:

a) Consiliul de Miniștri;

b) consiliile populare județene, Consiliul popular al municipiului București și consiliile populare municipale și orășenești, în următoarele sectoare de activitate: întreținerea și folosirea fondului locativ de stat, a drumurilor, străzilor și celorlalte căi de comunicație, a plantațiilor, parcurilor și surselor naturale de importanță locală: menținerea liniștii publice, ocrotirea sănătății, salubritatea, menținere esteticii localităților, transportul în comun din cuprinsul localităților, aplicarea regimului prețurilor, precum și comerțul în piețe, tîrguri și oboare.

În cazuri de epidemii, epizootii, inundații sau alte calamități, precum și n orice alte situații care reclamă măsuri urgente, au dreptul să emită acte normative de stabilire și sancționare a contravențiilor și comitetele executive ale consiliilor populare prevăzute în alineatul precedent.

Art. 3. -

Actele normative emise de organele arătate în art. 2 vor cuprinde descrierea faptelor ce constituie contravenții și sancțiunea ce urmează a se aplica pentru fiecare contravenție, iar în cazul amenzii, limita minimă și maximă a acesteia; de asemenea, ele pot cuprinde tarife de stabilire a despăgubirilor pentru pagubele pricinuite prin săvîrșirea contravențiilor.

Art. 4. -

Actele normative prin care se stabilesc și se sancționează contravenții intră în vigoare în termen de 10 zile de la aducerea lor la cunoștința publică, în afară de cazul cînd ele prevăd un termen mai lung.

În cazuri urgente, actele normative pot prevedea intrarea lor în vigoare într-un termen mai scurt.

Aducerea la cunoștință publică se face prin mijloacele prevăzute de lege.

Art. 5. -

Contravențiile se sancționează cu avertisment sau cu amendă.

Sancțiunile se aplică persoanelor fizice care au săvîrșit contravențiile.

Prin derogare de la dispozițiile alineatului precedent, sancțiunile pot fi aplicate și persoanelor juridice, dar numai dacă aceasta se prevede prin lege sau decret. Amenzile aplicate persoanelor juridice vor fi imputate de acestea persoanelor fizice vinovate.

În celelalte cazuri în care se săvîrșesc contravenții la norme ce prevăd obligații pentru organizațiile socialiste, sancțiunea se aplică angajatului, membrului cooperativei sau al altei organizații obștești, care are îndatorirea să aducă la îndeplinire aceste norme, fie în baza dispozițiilor unui act normativ, a contractului de muncă, regulamentului de ordine interioară sau statutului, fie în baza unei însărcinări scrise, date în acest scop de conducătorul organizației socialiste care avea atribuția de a da o astfel de însărcinare. Sancțiunea se aplică conducătorului organizației socialiste, dacă însărcinarea scrisă nu a fost dată, deși era necesară.

Art. 6. -

Prin avertisment se atrage atenția contravenientului asupra pericolului faptei săvîrșite și i se recomandă ca pe viitor să respecte dispozițiile legale.

Avertismentul se aplică în cazurile în care fapta este de mică importanță și se apreciază că acela care a săvîrșit-a nu o va mai repeta chiar fără aplicarea unei amenzi.

Avertismentul se poate aplica chiar dacă actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune.

Art. 7. -

Amenda are caracter administrativ. Pentru contravențiile stabilite prin hotărîri ale Consiliului de Miniștri se pot prevedea amenzi între 20 și 1.500 lei, iar în cazuri deosebite pînă la 3.000 lei.

Pentru contravențiile stabilite prin hotărîri ale consiliilor populare sau decizii ale comitetelor lor executive se pot prevedea amenzi între 20 și 500 lei.

Amenzile se fac venit la bugetul de stat.

Art. 8. -

Sînt supuse confiscării, dacă confiscarea este prevăzută expres în actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției:

a) lucrurile produse prin contravenție;

b) lucrurile care au servit la șăvîrșirea contravenției, dacă sînt ale contravenientului;

c) lucrurile dobîndite prin săvîrșirea contravenției, dacă nu sînt restituite persoanei vătămate.

Lucrurile a căror deținere sau circulație este interzisă vor fi supuse confiscării independent de condițiile prevăzute în alineatul precedent.

Art. 9. -

Dacă aceeași persoană a săvîrșit mai multe contravenții sancționate cu amendă, sancțiunea se aplică pentru fiecare contravenție în parte.

Cînd contravențiile au fost constatate prin același proces-verbal, amenzile totalizate potrivit dispozițiilor alineatului 1 nu pot depăși dublul maximului prevăzut prin actul normativ pentru contravenția cea mai gravă.

În cazul în care la săvîrșirea unei contravenții au luat parte mai multe persoane, sancțiunea se aplică fiecărui participant, separat.

Art. 10. -

Fapta prevăzută de lege sau alt act normativ ca fiind contravenție se sancționează chiar dacă este săvîrșită fără intenție, în afară de cazul în care prin actul normativ se dispune altfel.

Nu constituie contravenție fapta săvîrșită în stare de legitimă apărare, din cauza unei întîmplări ce nu putea fi prevăzută sau înlăturată, precum și aceea săvîrșită din constrîngere, eroare de fapt sau în stare de necesitate.

De asemenea, nu constituie contravenție fapta săvîrșită de o persoană care din cauza stării mintale sau a vreunei infirmități nu poate răspunde de fapta imputată.

Art. 11. -

Fapta săvîrșită de un minor sub 14 ani nu constituie contravenție.

Pentru contravențiile săvîrșite de minorii care au împlinit 14 ani, minimul și maximul amenzii se reduc la jumătate din minimul și maximul amenzii stabilite în actul normativ pentru fapta săvîrșită.

Art. 12. -

Dacă printr-un nou act normativ fapta nu mai este socotită contravenție, ea nu se mai sancționează, chiar dacă a fost săvîrșită înainte de data intrării în vigoare a noului act normativ, iar sancțiunea aplicată și neexecutată pînă la această dată nu se mai execută.

Dacă sancțiunea prevăzută în noul act normativ este mai ușoară, se va aplica această sancțiune, iar amenda aplicată potrivit vechiului act normativ se va executa numai pînă la limita maximului prevăzut în noul act normativ. În cazul în care noul act normativ prevede o sancțiune mai gravă, contravenția săvîrșită anterior va fi sancționată în conformitate cu prevederile actului normativ în vigoare la data săvîrșirii ei.

Art. 13. -

Aplicarea sancțiunii pentru contravenții se prescrie în termen de 3 luni de la data săvîrșirii faptei.

Cînd fapta a fost urmărită ca infracțiune și ulterior s-a stabilit că ea constituie contravenție, prescripția aplicării sancțiunii nu curge pe tot timpul cît pricina s-a aflat în fața organului de urmărire penală sau a instanței de judecată, dacă sesizarea s-a făcut înăuntrul termenului prevăzut în alineatul 1. Prescripția operează totuși, dacă sancțiunea nu a fost aplicată în termen de 1 an de la data săvîrșirii faptei.

Dispozițiile alineatului precedent se aplică și în cazurile în care pricina s-a aflat în fața comisiei de judecată.

În cazul contravențiilor la normele privind impozitele, taxele, primele de asigurare prin efectul legii și disciplina financiară, aplicarea sancțiunii se prescrie în termen de 1 an de la data săvîrșirii faptei.

Art. 14. - Jurisprudență (1)

Executarea sancțiunii se prescrie, dacă procesul-verbal de constatare a contravenției, precum și, cînd este cazul, înștiințarea de plată a amenzii nu au fost comunicată celui sancționat în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii. Executarea sancțiunii se prescrie, de asemenea, în termenul de 1 an de la data aplicării ei, chiar dacă contravenientul a exercitat calea de atac. Prescripția executări sancțiunii nu curge pe tot timpul cît, la cererea contravenientului, executarea a fost amînată sau eșalonată.

Art. 15. -

Dispozițiile art. 13 și 14 nu împiedică urmărirea despăgubirilor și confiscarea lucrurilor supuse acestei măsuri.

CAPITOLUL II Constatarea contravenției și aplicarea sancțiunii

Art. 16. -

Contravenția se constată printr-un proces-verbal încheiat de persoanele anume prevăzute în actul normativ care stabilește și sancționează contravenția, de primar, de ofițerii ori subofițerii de miliție, precum și de șefii de servicii sau secții, ori asimilații acestora din organizațiile de stat, anume împuterniciți de conducătorul organizației.

Primarul constată contravențiile stabilite prin actele normative emise de consiliile populare și comitetele lor executive, precum și contravențiile la dispozițiile legale privind: apărarea ordinii publice, regulile generale de comerț, vînzarea, circulația și transportul produselor alimentare, circulația produselor agricole, producția, vînzarea, circulația și desfacerea vinului și rachiurilor naturale, pescuitul, vînatul, prevenirea și combaterea epidemiilor și epizootiilor, întreținerea drumurilor naționale și locale, a podurilor și accesoriilor acestora, executarea lucrărilor edilitare, regimul construcțiilor, folosirea fondului locativ de stat, ocrotirea lucrărilor de îmbunătățiri funciare și a lucrărilor de gospodărire a apelor, precum și contravențiile silvice.

Ofițerii și subofițerii de miliție constată contravențiile la dispozițiile legale privind: apărarea ordinii publice și celelalte sectoare de activitate care intră în atribuțiile miliției, regulile generale de comerț, vînzarea circulația și transportul produselor alimentare, circulația produselor agricole, producția, vînzarea, circulația și desfacerea vinului și rachiurilor naturale, pescuitul vînatul, întreținerea drumurilor naționale și locale, podurilor și accesoriilor acestora și regimul construcțiilor.

Prin actele normative de stabilire și sancționare a contravențiilor pot fi prevăzute și alte persoane care constată contravențiile arătate în alineatele 2 și 3, precum și alte contravenții care se constată de primar sau de ofițerii ori subofițerii de miliție.

Contravențiile săvîrșite de angajații organizațiilor de stat la locul de muncă se constată atît de persoanele prevăzute în actele normative care stabilesc și sancționează contravențiile, cît și de șefii de servici sau secții ori asimilații acestora, anume împuterniciți de conducătorul organizației, dacă ele au fost săvîrșite de personalul în subordine. Aceleași persoane constată și contravențiile săvîrșite în incinta organizațiilor de stat de către cei care nu sînt angajați ai acestora.

Dispozițiile alineatului precedent se aplică în mod corespunzător și în cazul contravențiilor săvîrșite la locul de muncă de angajații sau membrii organizațiilor cooperatiste ori ai altor organizații obștești, precum și în cazul contravențiilor săvîrșite în incinta acestor organizații de către alte persoane, dacă prin actele normative de stabilire și sancționare a contravențiilor se prevede expres aceasta.

Dacă o persoană săvîrșește mai multe contravenții constatate în același timp de același agent constatator se încheie un singur proces-verbal.

Art. 17. -

Procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde: data și locul unde este încheia numele, prenumele și calitatea celui care îl încheie numele, prenumele, domiciliul, ocupația și locul de muncă al contravenientului, numărul și data actului de identitate al acestuia, cu mențiunea organului care l-a emis; descrierea faptei ce constituie contravenție, cu indicarea datei și orei cînd a fost săvîrșită, precum și cu arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității acesteia și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin car se stabilește și se sancționează contravenția; mențiunea că contravenientul poate achita în termen de 48 ore jumătate din minimul amenzii în condițiile art. 26. În cazul în care contravenientul este minor, procesul-verbal va cuprinde și numele, prenumele și domiciliul părinților sau ale tutorelui.

Agentul constatator va consemna în procesul-verbal, la cererea contravenientului, obiecțiunile acestuia cu privire la conținutul procesului-verbal și mijloacele de probă de care înțelege să se servească în cauză.

Lipsa din procesul-verbal a mențiunilor privind numele și prenumele contravenientului, fapta săvîrșită, data comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată și din oficiu.

Art. 18. -

Contravenientul este obligat să prezinte agentului constatator, la cererea acestuia, actul de identitate, iar pentru determinarea locului său de muncă și alte acte pe care le are asupra sa.

Pentru legitimarea contravenientului, agentul constatator poate apela, în caz de nevoie, la ofițerii și subofițerii de miliție, care sînt obligați să-i acorde sprijin.

Art. 19. -

Procesul-verbal se semnează pe fiecare pagină de cel care îl încheie și de contravenient.

În cazul în care contravenientul nu este de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie adeverite de cel puțin un martor. Procesul-verbal, în acest caz, va cuprinde și numele, prenumele și domiciliul martorului, numărul și data actului său de identitate cu mențiunea organului care l-a emis, precum și semnătura martorului. În lipsă de martori, agentul constatator va arăta în procesul-verbal din ce cauză acesta a fost încheiat astfel.

Art. 20. -

Dacă prin actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu se prevede altfel, agentul constatator, prin procesul-verbal de constatare, aplică și sancțiunea.

Sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ, ținîndu-se seama de împrejurările în care fapta a fost săvîrșită, de starea materială a făptuitorului, precum și de celelalte date privitoare la contravenient cuprinse în procesul-verbal.

Art. 21. -

În cazul în care prin săvîrșirea contravenției s-a pricinuit o pagubă și există tarif de evaluare a acesteia, agentul constatator, dacă are dreptul să aplice sancțiunea, stabilește și despăgubirea pe bază de tarif, făcînd mențiunea corespunzătoare în procesul-verbal.

Dacă nu există tarif de evaluare a pagubei, partea vătămată își va putea valorifica pretențiile potrivit legii civile.

Art. 22. -

În cazul în care agentul constatator aplică sancțiunea, el dispune și confiscarea. Atît în acest caz, cît și atunci cînd sancțiunea se aplică de un alt organ, agentul constatator va descrie în procesul-verbal lucrurile supuse confiscării și va lua în privința lor măsurile de conservare sau de valorificare prevăzute de dispozițiile legale. Despre măsurile luate se fac mențiunile corespunzătoare în procesul-verbal.

Dacă lucrurile confiscate aparțin altei persoane decît contravenientului, în procesul-verbal se vor arăta numele, prenumele și domiciliul persoanei fizice, ori denumirea și sediul persoanei juridice, în măsura în care aceste date sînt cunoscute.

Art. 23. -

Dacă potrivit actului normativ de stabilire și sancționare a contravenției, agentul constatator nu este în drept să aplice și sancțiunea, procesul-verbal de constatare se trimite de îndată organului competent, care aplică sancțiunea potrivit dispozițiilor art. 20 alin. 2, prin rezoluție pe procesul-verbal.

Odată cu aplicarea sancțiunii, organul competent stabilește despăgubirea pe bază de tarif și dispune confiscarea sau, după caz, restituirea către cel în drept a lucrurilor ori a sumelor rezultate din valorificarea acestora, procedînd potrivit dispozițiilor art. 21 și 22 care se aplică în mod corespunzător.

Art. 24. -


Pentru a vedea documentul fără paginare, ai nevoie de un abonament Lege5!

;
se încarcă...