EXPUNERE DE MOTIVE | Lege 32/1968

Acesta este un fragment din Legea nr. 32/1968 privind stabilirea și sancționarea contravențiilor. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată
  •  

EXPUNERE DE MOTIVE

Noul Cod penal nu mai incriminează o serie de fapte, care, în condițiile actuale, prezintă un pericol social redus, întrucît prevenirea și sancționarea corespunzătoare a acestor fapte pot fi realizate cu efect sporit printr-o procedură administrativă, mai simplă și operativă, aplicabilă contravențiilor. Ca urmare, a fost necesară îmbunătățirea actualei reglementări a stabilirii și sancționării contravențiilor, adoptată în anul 1954, în scopul sporirii eficienței ei educative, ținîndu-se totodată seama de experiența dobîndită prin aplicarea acestei reglementări.

Legea privind stabilirea și sancționarea contravențiilor cuprinde regulile generale în baza cărora anumite abateri de la normele de drept pot fi considerate contravenții, stabilind totodată natura și limitele constrîngerii de stat ce poate fi folosită pentru sancționarea și prevenirea lor.

În scopul întăririi legalității, al reducerii numărului de acte normative care prevăd contravenții, precum și al stabilirii mai judicioase a faptelor pentru care autorul urmează să fie tras la răspundere administrativă, legea prevede - spre deosebire de reglementarea actuală - că numai Consiliul de Miniștri și consiliile populare, cu excepția celor comunale, pot emite acte normative de stabilire și sancționare a contravențiilor, iar comitetele lor executive, numai în cazuri urgente. În același scop, au fost limitate sectoarele de activitate în care consiliile populare pot stabili contravenții.

Sancțiunile ce pot fi aplicate pentru contravenții sînt acelea prevăzute și în prezent: avertismentul și amenda administrativă. Spre deosebire însă de reglementarea actuală, legea precizează că sancțiunile pentru contravenții se aplică persoanelor fizice care au săvîrșit abaterile, iar nu și organizațiilor socialiste, în afară de cazurile cînd prin lege sau decret se dispune altfel. Aceasta va duce la întărirea răspunderii personale și a ordinii de drept. Totodată, ținîndu-se seama de rolul educativ și preventiv al sancțiunii, în lege s-a prevăzut că pentru contravențiile stabilite de Consiliul de Miniștri se pot prevedea amenzi între 20 și 1.500 lei, iar în cazuri deosebite, pînă la 3.000 lei, pe cînd pentru contravențiile stabilite de consiliile populare sau comitetele lor executive se pot prevedea amenzi între 20 și 500 lei.

Procedura constatării contravenției și a aplicării sancțiunii a primit, de asemenea, o reglementare nouă. A fost lărgită competența unor organe de stat de a constata contravenții mai simple, care se săvîrșesc frecvent și care astăzi rămîn nesancționate, deoarece organele în drept să le constate, fiind restrînse ca număr, nu se pot afla decît sporadic acolo unde ele se săvîrșesc. Astfel, în afară de persoanele prevăzute în actele normative care stabilesc și sancționează contravențiile, anumite contravenții - arătate în lege - vor putea fi constatate și de ofițerii și subofițerii de miliție. De asemenea, pe lîngă contravențiile stabilite prin acte normative ale consiliilor populare, primarul va avea dreptul să constate și unele contravenții stabilite prin hotărîri ale Consiliului de Miniștri în domenii de activitate care interesează și organele locale. Contravențiile săvîrșite la locul de muncă de angajați sau de membrii organizațiilor cooperatiste ori ai altor organizații obștești vor putea fi constatate și de șefii de servicii sau secții, ori asimilații acestora, anume desemnați de conducerea organizației socialiste.

Legea prevede, ca regulă generală, dreptul agentului constatator de a aplica și sancțiunea. În acest fel, în afară de o simplificare a procedurii și de o reducere a volumului de muncă a organelor administrative, se realizează o mai judicioasă și promptă sancționare a contravențiilor, chiar de către agentul care în mod nemijlocit a constatat fapta, iar nu de către un organ care a luat cunoștință de împrejurările săvîrșirii faptei numai din datele sumare consemnate în procesul-verbal.

Spre deosebire de reglementarea actuală, legea stabilește că în toate cazurile, contravenientul va putea executa sancțiunea amenzii, achitînd pe loc sau în cel mult 48 de ore jumătate din minimul amenzii prevăzute în actul normativ pentru fapta săvîrșită. În acest fel se dă posibilitatea aplicării unei sancțiuni mai ușoare persoanelor care, săvîrșind o contravenție, recunosc greșeala și înțeleg să-i suporte de bunăvoie consecințele, dovedind prin aceasta că sancțiunea, deși micșorată, și-a atins scopul educativ urmărit.

Exercitarea dreptului de plîngere împotriva sancțiunii aplicate a căpătat, de asemenea, o reglementare nouă. Legea prevede că plîngerea se soluționează de organul administrativ ierarhic superior celui care a aplicat sancțiunea, iar nu de judecătorie. Numai în cazul contravențiilor pentru care actul normativ prevede o amendă de peste 1.000 lei sau dacă despăgubirea stabilită pe bază de tarif ori valoarea obiectelor confiscate depășește această sumă, plîngerea se soluționează de judecătorie.

Legea urmează să intre în vigoare la 1 ianuarie 1969. În temeiul ei, organele competente vor emite noi acte normative de stabilire și sancționare a contravențiilor în conformitate cu prevederile noii reglementări. Pînă la emiterea acestor noi acte normative, dar nu mai mult de un an, vor rămîne în vigoare dispozițiile privind descrierea faptelor ce constituie contravenții și sancțiunile corespunzătoare din actele normative emise în temeiul Decretului nr. 184/1954, ceea ce va asigura continuitate în aplicarea regimului de sancționare a contravențiilor.

Marea Adunare Națională a Republicii Socialiste România adoptă prezenta lege.

Acesta este un fragment din Legea nr. 32/1968 privind stabilirea și sancționarea contravențiilor. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

;
se încarcă...