Consiliul de Stat

Decretul nr. 566/1968 pentru ratificarea Convenției cu privire la relațiile diplomatice, încheiată la Viena la 18 aprilie 1961

Modificări (...)

Text publicat în M.Of. al României.

În vigoare de la 08 iulie 1968

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată
sau autentifică-te
  •  

EXPUNERE DE MOTIVE

Conferința internațională întrunită în anul 1961 la Viena, sub egida Organizației Națiunilor Unite a adoptat Convenția cu privire la relațiile diplomatice, prin care, pe baza propunerilor Comisiei de drept internațional a O.N.U., nu fost codificate și dezvoltate în sens progresist normele juridice consacrate de cutuma internațională cu privire la statutul misiunilor diplomatice permanente.

În concordanță cu principiile fundamentale ale suveranității statelor și egalității lor în drepturi, Convenția de la Viena așează la baza stabilirii relațiilor diplomatice și a schimbului de misiuni principiul consimțămîntului mutual al statelor acreditant și acreditar, subiecte ale raportului diplomatic (art. 2).

În sistemul convenției, misiunile diplomatice sînt chemate să exercite un rol activ în consolidarea și dezvoltarea relațiilor internaționale, prin îndeplinirea funcțiilor de reprezentare a statului acreditant și de ocrotire a intereselor acestuia și ale cetățenilor săi în statul acreditar, de negociere cu guvernul acestui stat, de informare, prin mijloace licite, despre condițiile și evoluția evenimentelor din statul acreditar și, în final, de promovare a unor raporturi de prietenie avînd drept scop dezvoltarea relațiilor economice, culturale și științifice dintre cele două state (art. 3).

Convenția reglementează procedura acreditării șefului misiunii diplomatice (art. 4-7), cetățenia personalului diplomatic (art. 8), intrarea în funcțiune a reprezentanței diplomatice (art. 13), clasele șefilor de misiuni (art. 14-17).

În interesul îndeplinirii eficace a funcțiilor diplomatice, convenția stabilește imunitățile și privilegiile recunoscute misiunii diplomatice, precum și cele de care se bucură membrii personalului misiunii și familiile lor.

Ținînd seama de finalitatea activității diplomatice - dezvoltarea relațiilor de prietenie și cooperare între state - convenția statornicește îndatoririle misiunii diplomatice față de statul acreditar, avînd ca obiect, în esență, respectarea legilor țării de reședință și neamestecul în treburile interne ale acesteia. În mod corelativ, convenția prevede îndatorirea statului acreditar de a face toate înlesnirile pentru îndeplinirea funcțiilor misiunii (art. 21, 25 și 26).

Convenția cu privire la relațiile diplomatice - care a fost semnată, în cadrul Conferinței de la Viena, de 63 state - a intrat în vigoare la data de 25 aprilie 1965.

Pînă în prezent, au devenit parte la convenție, prin ratificare, respectiv aderare, un număr de 61 state.

Consacrarea normelor dreptului internațional în instrumente de drept pozitiv obligatorii pentru state - cum sînt convențiile multilaterale - constituie, în general, un factor de progres, întrucît contribuie la promovarea principiilor justiției și dreptului în relațiile internaționale, ceea ce corespunde intereselor fundamentale ale statelor suverane și, îndeosebi, poziției țărilor mici și mijlocii.

Aceasta explică adeziunea statelor la convenție, manifestată, în general, fără rezerve.

Republica Socialistă România, care a participat activ la lucrările de codificare în cadrul sesiunilor Adunării Generale a O.N.U. și la Conferința de la Viena, a semnat convenția fără rezerve.

Lărgirea continuă a sferei relațiilor externe ale țării noastre, stabilirea de relații diplomatice cu noi țări și, îndeosebi, cu statele care au dobîndit de curînd independența, cerința soluționării problemelor izvorîte din aceste relații, în mod unitar, cu asigurarea intereselor române, în cadrul unei reglementări internaționale fac necesară ratificarea de către Republica Socialistă România a Convenției de la Viena cu privire la relațiile diplomatice.

Se menționează că instituțiile juridice de origine cutumiară care se oglindesc în majoritatea articolelor convenției sînt aplicate în practică de țara noastră.

În ce privește inovațiile aduse prin convenție în sensul dezvoltării progresiste a dreptului diplomatic, cele mai multe dintre ele au fost fie propuse de țările socialiste, fie sprijinite sau acceptate de acestea.

În ce privește prevederile art. 48 și 50, care consfințesc vechiul sistem al O.N.U. privind accesul anumitor categorii de state la tratatele multilaterale - sistem contrar principiului universalității tratatelor multilaterale generale - se consideră necesară formularea unei declarații, fără caracter de rezervă, în care să se reafirme principiul universalității convenției.

Consiliul de Stat al Republicii Socialiste România d e c r e t e a z ă:

Art. 1. -

Se ratifică Convenția cu privire la relațiile diplomatice, încheiată la Viena la 18 aprilie 1961.

Art. 2. -

La depunerea instrumentului de ratificare a convenției menționate la art. 1 se va face o declarație cu următorul conținut:

"

Prevederile articolelor 48 și 50 din Convenția cu privire la relațiile diplomatice, încheiată la Viena la 18 aprilie 1961, nu sînt în concordanță cu principiul potrivit căruia toate statele au dreptul de a deveni parte la tratatele multilaterale care reglementează probleme de interes general".

Președintele Consiliului de Stat
NICOLAE CEAUȘESCU

București, 4 iulie 1968.

Nr. 566.

CONVENȚIA DE LA VIENA
cu privire la relațiile diplomatice

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

;
se încarcă...