Consiliul Europei

Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale din 04.11.1950*)

Modificări (3), Respingeri de neconstituționalitate (1), Admis recurs în interesul legii (1), Referințe (159), Librăria Indaco (9), Reviste (550), Doctrine (30), Referințe în jurisprudență

Text publicat în M.Of. al României.

În vigoare de la 31 mai 1994

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată
sau autentifică-te
  •  

*) Text revizuit în conformitate cu prevederile Protocolului nr. 3, intrat în vigoare la 21 septembrie 1970, ale Protocolului nr. 5, intrat în vigoare la 20 decembrie 1971, și ale Protocolului nr. 8, intrat în vigoare la 1 ianuarie 1990 și cuprinzând, în afară de acestea, textul Protocolului nr. 2 care, în conformitate cu art. 5 paragraful 3, face parte integrantă din convenție odată cu intrarea sa în vigoare la 21 septembrie 1970.

Roma, 4.XI.1950

Guvernele semnatare, membre ale Consiliului Europei,

luând în considerare Declarația Universală a Drepturilor Omului, proclamată de Adunarea generală a Națiunilor Unite la 10 decembrie 1948,

considerând că această declarație urmărește să asigure recunoașterea și aplicarea universală și efectivă a drepturilor pe care ea le enunță,

considerând că scopul Consiliului Europei este acela de a realiza o uniune mai strânsă între membrii săi și că unul dintre mijloacele pentru a atinge acest scop este apărarea și dezvoltarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale,

reafirmând atașamentul lor profund față de aceste libertăți fundamentale care constituie temelia însăși a justiției și a păcii în lume și a căror menținere se bazează în mod esențial, pe de o parte, pe un regim politic cu adevărat democratic, iar pe de altă parte, pe o concepție comună și un respect comun al drepturilor omului din care acestea decurg,

hotărâte, în calitatea lor de guverne ale statelor europene animate de același spirit și având un patrimoniu comun de idealuri și de tradiții politice, de respect al libertății și de preeminență a dreptului, să ia primele măsuri menite să asigure garantarea colectivă a anumitor drepturi enunțate în Declarația Universală,

au convenit asupra celor ce urmează:

ARTICOLUL 1 Modificări (1), Referințe (9), Jurisprudență relevantă (30), Referințe în jurisprudență (192), Reviste (11), Doctrină (6), Librăria Indaco (2)

Înaltele părți contractante recunosc oricărei persoane aflate sub jurisdicția lor drepturile și libertățile definite în titlul I al prezentei convenții. Referințe în jurisprudență (9)

TITLUL I Modificări (1), Referințe în jurisprudență (3)

ARTICOLUL 2 Modificări (1), Referințe (3), Jurisprudență relevantă (140), Referințe în jurisprudență (123), Reviste (25), Doctrină (5)

1. Dreptul la viață al oricărei persoane este protejat prin lege. Moartea nu poate fi cauzată cuiva în mod intenționat, decât în executarea unei sentințe capitale pronunțate de un tribunal în cazul în care infracțiunea este sancționată cu această pedeapsă prin lege. Jurisprudență relevantă (16), Referințe în jurisprudență (25), Reviste (2), Doctrină (1)

2. Moartea nu este considerată ca fiind cauzată prin încălcarea acestui articol în cazurile în care aceasta ar rezulta dintr-o recurgere absolut necesară la forță: Jurisprudență relevantă (3), Referințe în jurisprudență (10), Reviste (1), Doctrină (1)

a) pentru a asigura apărarea oricărei persoane împotriva violenței ilegale; Referințe în jurisprudență (4)

b) pentru a efectua o arestare legală sau pentru a împiedica evadarea unei persoane legal deținute; Referințe în jurisprudență (1)

c) pentru a reprima, conform legii, tulburări violente sau o insurecție. Referințe în jurisprudență (2)

ARTICOLUL 3 Modificări (1), Referințe (5), Jurisprudență relevantă (479), Referințe în jurisprudență (194), Reviste (38), Doctrină (5), Librăria Indaco (1)

Nimeni nu poate fi supus torturii, nici pedepselor sau tratamentelor inumane ori degradante. Jurisprudență relevantă (1)

ARTICOLUL 4 Modificări (1), Jurisprudență relevantă (13), Referințe în jurisprudență (15), Reviste (4), Doctrină (2)

1. Nimeni nu poate fi ținut în sclavie sau în condiții de aservire. Jurisprudență relevantă (2), Referințe în jurisprudență (1)

2. Nimeni nu poate fi constrâns să execute o muncă forțată sau obligatorie. Jurisprudență relevantă (3), Referințe în jurisprudență (2), Reviste (1)

3. Nu se consideră muncă forțată sau obligatorie în sensul prezentului articol: Jurisprudență relevantă (2), Referințe în jurisprudență (13), Reviste (1)

a) orice muncă impusă în mod normal unei persoane supuse detenției în condițiile prevăzute de art. 5 din prezenta convenție sau în timpul în care se află în libertate condiționată;

b) orice serviciu cu caracter militar sau, în cazul celor care refuză să satisfacă serviciul militar din motive de conștiință, în țările în care acest lucru este recunoscut ca legitim, un alt serviciu în locul serviciului militar obligatoriu; Referințe în jurisprudență (17)

c) orice serviciu impus în situații de criză sau de calamități care amenință viața sau bunăstarea comunității;

d) orice muncă sau serviciu care face parte din obligațiile civile normale. Jurisprudență relevantă (1), Referințe în jurisprudență (4)

ARTICOLUL 5 Modificări (1), Referințe (3), Jurisprudență relevantă (87), Referințe în jurisprudență (301), Reviste (19), Doctrină (2), Librăria Indaco (1)

1. Orice persoană are dreptul la libertate și la siguranță. Nimeni nu poate fi lipsit de libertatea sa, cu excepția următoarelor cazuri și potrivit căilor legale: Jurisprudență relevantă (147), Referințe în jurisprudență (131), Reviste (7), Doctrină (1)

a) dacă este deținut legal pe baza condamnării pronunțate de către un tribunal competent; Jurisprudență relevantă (6), Referințe în jurisprudență (79)

b) dacă a făcut obiectul unei arestări sau al unei dețineri legale pentru nesupunerea la o hotărâre pronunțată, conform legii, de către un tribunal ori în vederea garantării executării unei obligații prevăzute de lege; Jurisprudență relevantă (3), Referințe în jurisprudență (5)

c) dacă a fost arestat sau reținut în vederea aducerii sale în fața autorității judiciare competente, atunci când există motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune sau când există motive temeinice de a crede în necesitatea de a-l împiedica să săvârșească o infracțiune sau să fugă după săvârșirea acesteia; Jurisprudență relevantă (12), Referințe în jurisprudență (254), Reviste (4)

d) dacă este vorba de detenția legală a unui minor, hotărâtă pentru educația sa sub supraveghere sau despre detenția sa legală, în scopul aducerii sale în fața autorității competente; Jurisprudență relevantă (3), Referințe în jurisprudență (1)

e) dacă este vorba despre detenția legală a unei persoane susceptibile să transmită o boală contagioasă, a unui alienat, a unui alcoolic, a unui toxicoman sau a unui vagabond; Jurisprudență relevantă (14), Referințe în jurisprudență (6), Reviste (1)

f) dacă este vorba despre arestarea sau detenția legală a unei persoane pentru a o împiedica să pătrundă în mod ilegal pe teritoriu sau împotriva căreia se află în curs o procedură de expulzare ori de extrădare. Jurisprudență relevantă (12), Referințe în jurisprudență (9), Reviste (1), Doctrină (1)

2. Orice persoană arestată trebuie să fie informată, în termenul cel mai scurt și într-o limbă pe care o înțelege, asupra motivelor arestării sale și asupra oricărei acuzații aduse împotriva sa. Jurisprudență relevantă (22), Referințe în jurisprudență (12), Reviste (1), Doctrină (1)

3. Orice persoană arestată sau deținută, în condițiile prevăzute de paragraful 1 lit. c) din prezentul articol, trebuie adusă de îndată înaintea unui judecător sau a altui magistrat împuternicit prin lege cu exercitarea atribuțiilor judiciare și are dreptul de a fi judecată într-un termen rezonabil sau eliberată în cursul procedurii. Punerea în libertate poate fi subordonată unei garanții care să asigure prezentarea persoanei în cauză la audiere. Jurisprudență relevantă (120), Referințe în jurisprudență (287), Reviste (5), Doctrină (1)

4. Orice persoană lipsită de libertatea sa prin arestare sau deținere are dreptul să introducă un recurs în fața unui tribunal, pentru ca acesta să statueze într-un termen scurt asupra legalității deținerii sale și să dispună eliberarea sa dacă deținerea este ilegală. Jurisprudență relevantă (113), Referințe în jurisprudență (61), Reviste (3), Doctrină (3)

5. Orice persoană care este victima unei arestări sau a unei dețineri în condiții contrare dispozițiilor acestui articol are dreptul la reparații. Jurisprudență relevantă (22), Referințe în jurisprudență (26), Doctrină (2)

ARTICOLUL 6 Modificări (1), Referințe (30), Jurisprudență relevantă (455), Referințe în jurisprudență (1630), Reviste (191), Doctrină (19), Librăria Indaco (3)

1. Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanță independentă și imparțială, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzații în materie penală îndreptate împotriva sa. Hotărârea trebuie să fie pronunțată în mod public, dar accesul în sala de ședință poate fi interzis presei și publicului pe întreaga durată a procesului sau a unei părți a acestuia în interesul moralității, al ordinii publice ori al securității naționale într-o societate democratică, atunci când interesele minorilor sau protecția vieții private a părților la proces o impun, sau în măsura considerată absolut necesară de către instanță atunci când, în împrejurări speciale, publicitatea ar fi de natură să aducă atingere intereselor justiției. Referințe (27), Jurisprudență relevantă (987), Referințe în jurisprudență (844), Reviste (158), Doctrină (12)

2. Orice persoană acuzată de o infracțiune este prezumată nevinovată până ce vinovăția sa va fi legal stabilită. Referințe (4), Jurisprudență relevantă (65), Referințe în jurisprudență (76), Reviste (12), Doctrină (3)

3. Orice acuzat are, în special, dreptul: Jurisprudență relevantă (19), Referințe în jurisprudență (50), Reviste (10), Doctrină (2)

a) să fie informat, în termenul cel mai scurt, într-o limbă pe care o înțelege și în mod amănunțit, asupra naturii și cauzei acuzației aduse împotriva sa; Jurisprudență relevantă (14), Referințe în jurisprudență (16), Reviste (7), Doctrină (1)

b) să dispună de timpul și de înlesnirile necesare pregătirii apărării sale; Referințe (1), Jurisprudență relevantă (23), Referințe în jurisprudență (14), Reviste (8)

c) să se apere el însuși sau să fie asistat de un apărător ales de el și, dacă nu dispune de mijloacele necesare pentru a plăti un apărător, să poată fi asistat în mod gratuit de un avocat din oficiu, atunci când interesele justiției o cer; Referințe (1), Jurisprudență relevantă (38), Referințe în jurisprudență (27), Reviste (11)

d) să întrebe sau să solicite audierea martorilor acuzării și să obțină citarea și audierea martorilor apărării în aceleași condiții ca și martorii acuzării; Referințe (2), Jurisprudență relevantă (43), Referințe în jurisprudență (46), Reviste (10)

e) să fie asistat în mod gratuit de un interpret, dacă nu înțelege sau nu vorbește limba folosită la audiere. Jurisprudență relevantă (5), Referințe în jurisprudență (7), Reviste (2)

ARTICOLUL 7 Modificări (1), Referințe (3), Jurisprudență relevantă (48), Referințe în jurisprudență (57), Reviste (26), Doctrină (4), Librăria Indaco (1)

1. Nimeni nu poate fi condamnat pentru o acțiune sau o omisiune care, în momentul în care a fost săvârșită, nu constituie o infracțiune, potrivit dreptului național sau internațional. De asemenea, nu se poate aplica o pedeapsă mai severă decât aceea care era aplicabilă în momentul săvârșirii infracțiunii. Jurisprudență relevantă (15), Referințe în jurisprudență (6), Reviste (8), Doctrină (2)

2. Prezentul articol nu va aduce atingere judecării și pedepsirii unei persoane vinovate de o acțiune sau de o omisiune care, în momentul săvârșirii sale, era considerată infracțiune potrivit principiilor generale de drept recunoscute de națiunile civilizate. Referințe în jurisprudență (1), Doctrină (1)

ARTICOLUL 8 Modificări (1), Referințe (6), Jurisprudență relevantă (432), Referințe în jurisprudență (313), Reviste (116), Doctrină (11), Librăria Indaco (1)

1. Orice persoană are dreptul la respectarea vieții sale private și de familie, a domiciliului său și a corespondenței sale. Jurisprudență relevantă (60), Referințe în jurisprudență (17), Reviste (11), Doctrină (2)

2. Nu este admis amestecul unei autorități publice în exercitarea acestui drept decât în măsura în care acest amestec este prevăzut de lege și dacă constituie o măsură care, într-o societate democratică, este necesară pentru securitatea națională, siguranța publică, bunăstarea economică a țării, apărarea ordinii și prevenirea faptelor penale, protejarea sănătății sau a moralei, ori protejarea drepturilor și libertăților altora. Jurisprudență relevantă (3), Referințe în jurisprudență (17), Reviste (16), Doctrină (2)

ARTICOLUL 9 Modificări (1), Referințe (1), Jurisprudență relevantă (44), Referințe în jurisprudență (56), Reviste (22), Doctrină (5)

1. Orice persoană are dreptul la libertatea de gândire, de conștiință și de religie; acest drept include libertatea de a-și schimba religia sau convingerea, precum și libertatea de a-și manifesta religia sau convingerea în mod individual sau în colectiv, în public sau în particular, prin cult, învățământ, practici și îndeplinirea ritualurilor. Jurisprudență relevantă (12), Referințe în jurisprudență (2), Reviste (1)

2. Libertatea de a-și manifesta religia sau convingerile nu poate face obiectul altor restrângeri decât acelea care, prevăzute de lege, constituie măsuri necesare, într-o societate democratică, pentru siguranța publică, protecția ordinii, a sănătății sau a moralei publice ori pentru protejarea drepturilor și libertăților altora. Referințe în jurisprudență (3), Reviste (1), Doctrină (1)

ARTICOLUL 10 Modificări (1), Referințe (3), Jurisprudență relevantă (202), Referințe în jurisprudență (147), Reviste (45), Doctrină (8), Librăria Indaco (1)

1. Orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept cuprinde libertatea de opinie și libertatea de a primi sau de a comunica informații ori idei fără amestecul autorităților publice și fără a ține seama de frontiere. Prezentul articol nu împiedică statele să supună societățile de radiodifuziune, de cinematografie sau de televiziune unui regim de autorizare. Jurisprudență relevantă (37), Referințe în jurisprudență (11), Reviste (3), Doctrină (1)

2. Exercitarea acestor libertăți ce comportă îndatoriri și responsabilități poate fi supusă unor formalități, condiții, restrângeri sau sancțiuni prevăzute de lege, care constituie măsuri necesare, într-o societate democratică, pentru securitatea națională, integritatea teritorială sau siguranța publică apărarea ordinii și prevenirea infracțiunilor, protecția sănătății sau a moralei, protecția reputației sau a drepturilor altora, pentru a împiedica divulgarea de informații confidențiale sau pentru a garanta autoritatea și imparțialitatea puterii judecătorești. Jurisprudență relevantă (6), Referințe în jurisprudență (24), Reviste (8), Doctrină (4)

ARTICOLUL 11 Modificări (1), Referințe (3), Jurisprudență relevantă (69), Referințe în jurisprudență (31), Reviste (27), Doctrină (6)

1. Orice persoană are dreptul la libertatea de întrunire pașnică și la libertatea de asociere, inclusiv dreptul de a constitui cu alții sindicate și de a se afilia la sindicate pentru apărarea intereselor sale. Jurisprudență relevantă (14), Referințe în jurisprudență (3), Doctrină (1)

2. Exercitarea acestor drepturi nu poate face obiectul altor restrângeri decât acelea care, prevăzute de lege, constituie măsuri necesare, într-o societate democratică, pentru securitatea națională, siguranța publică, apărarea ordinii și prevenirea infracțiunilor, protejarea sănătății sau a moralei ori pentru protecția drepturilor și libertăților altora. Prezentul articol nu interzice ca restrângeri legale să fie impuse exercitării acestor drepturi de către membrii forțelor armate, ai poliției sau ai administrației de stat. Jurisprudență relevantă (1), Referințe în jurisprudență (4), Reviste (4), Doctrină (1)

ARTICOLUL 12 Modificări (1), Jurisprudență relevantă (10), Referințe în jurisprudență (9), Reviste (13), Doctrină (7)

Începând cu vârsta stabilită prin lege, bărbatul și femeia au dreptul de a se căsători și de a întemeia o familie conform legislației naționale ce reglementează exercitarea acestui drept.

ARTICOLUL 13 Modificări (1), Admis recurs în interesul legii (1), Referințe (8), Jurisprudență relevantă (356), Referințe în jurisprudență (366), Reviste (43), Doctrină (8)

Orice persoană, ale cărei drepturi și libertăți recunoscute de prezenta convenție au fost încălcate, are dreptul să se adreseze efectiv unei instanțe naționale, chiar și atunci când încălcarea s-ar datora unor persoane care au acționat în exercitarea atribuțiilor lor oficiale.

ARTICOLUL 14 Modificări (1), Referințe (16), Jurisprudență relevantă (242), Referințe în jurisprudență (713), Reviste (73), Doctrină (12)

Exercitarea drepturilor și libertăților recunoscute de prezenta convenție trebuie să fie asigurată fără nici o deosebire bazată, în special, pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenență la o minoritate națională, avere, naștere sau orice altă situație. Referințe în jurisprudență (1)

ARTICOLUL 15 Modificări (1), Jurisprudență relevantă (4), Referințe în jurisprudență (5), Reviste (8), Doctrină (4)

1. În caz de război sau de alt pericol public ce amenință viața națiunii, orice înaltă parte contractantă poate lua măsuri care derogă de la obligațiile prevăzute de prezenta convenție, în măsura strictă în care situația o cere și cu condiția ca aceste măsuri să nu fie în contradicție cu alte obligații care decurg din dreptul internațional.

2. Dispoziția precedentă nu îngăduie nici o derogare de la art. 2, cu excepția cazului de deces rezultând din acte licite de război, și nici de la art. 3, art. 4 paragraful 1 și art. 7. Jurisprudență relevantă (1), Doctrină (2)

3. Orice înaltă parte contractantă ce exercită acest drept de derogare îl informează pe deplin pe secretarul general al Consiliului Europei cu privire la măsurile luate și la motivele care le-au determinat. Aceasta trebuie, de asemenea, să informeze pe secretarul general al Consiliului Europei și asupra datei la care aceste măsuri au încetat a fi în vigoare și de la care dispozițiile convenției devin din nou deplin aplicabile. Referințe în jurisprudență (1)

ARTICOLUL 16 Modificări (1), Referințe (4), Jurisprudență relevantă (1), Referințe în jurisprudență (1), Doctrină (1)

Nici o dispoziție a art. 10, 11 și 14 nu poate fi considerată ca interzicând înaltelor părți contractante să impună restrângeri activității politice a străinilor.

ARTICOLUL 17 Modificări (1), Referințe (4), Jurisprudență relevantă (19), Referințe în jurisprudență (24), Reviste (2), Doctrină (2)

Nici o dispoziție din prezenta convenție nu poate fi interpretată ca implicând, pentru un stat, un grup sau un individ, un drept oarecare de a desfășura o activitate sau de a îndeplini un act ce urmărește distrugerea drepturilor sau a libertăților recunoscute de prezenta convenție sau de a aduce limitări mai ample acestor drepturi și libertăți decât acelea prevăzute de această convenție. Referințe în jurisprudență (1)

ARTICOLUL 18 Modificări (1), Referințe (2), Jurisprudență relevantă (15), Referințe în jurisprudență (13), Reviste (4), Doctrină (2)

Restrângerile care, în termenii prezentei convenții, sunt aduse respectivelor drepturi și libertăți nu pot fi aplicate decât în scopul pentru care ele au fost prevăzute. Reviste (1)

TITLUL II Modificări (1)

ARTICOLUL 19 Referințe în jurisprudență (10), Reviste (2), Doctrină (2)

Pentru a asigura respectarea angajamentelor care decurg pentru înaltele părți contractante din prezenta convenție, se instituie:

a) o Comisie Europeană a Drepturilor Omului, denumită în continuare Comisia;

b) o Curte Europeană a Drepturilor Omului, denumită în continuare Curtea.

TITLUL III

ARTICOLUL 201) Referințe (4), Referințe în jurisprudență (3), Doctrină (2)

1) Text revizuit în conformitate cu prevederile Protocolului nr. 8, intrat în vigoare la 1 ianuarie 1990.

1. Comisia se compune dintr-un număr de membri egal cu acela al înaltelor părți contractante. Comisia nu poate cuprinde mai mult de un cetățean al aceluiași stat. Referințe în jurisprudență (2)

2. Comisia se întrunește în ședință plenară. Totuși, ea poate constitui în cadrul ei Camere, compuse fiecare din cel puțin șapte membri. Camerele pot examina cererile introduse în aplicarea art. 25 al prezentei convenții, care pot fi soluționate pe baza unei jurisprudențe consacrate sau care nu ridică o problemă gravă relativ la interpretarea sau la aplicarea convenției. În aceste limite și sub rezerva paragrafului 5 al prezentului articol, Camerele exercită toate competențele încredințate Comisiei de către convenție.

Membrul Comisiei ales în numele înaltei părți contractante împotriva căreia a fost introdusă o cerere are dreptul de a face parte din Camera sesizată cu această cerere.

3. Comisia poate constitui în cadrul ei comitete, compuse fiecare din cel puțin trei membri, având puterea de a declara în unanimitate ca inadmisibilă sau scoasă de pe rol o cerere introdusă în aplicarea art. 25, atunci când o astfel de decizie poate fi luată fără o examinare mai amplă.

4. O Cameră sau un comitet poate, în orice stadiu al cauzei, să se desesizeze în favoarea Comisiei în plenul sau, care poate, de asemenea, examina orice cerere încredințată unei Camere sau unui comitet.

5. Numai Comisia în plenul său poate exercita competențele următoare:

a) examinarea cererilor introduse potrivit art. 24;

b) sesizarea Curții conform art. 48 lit. a);

c) stabilirea regulamentului interior conform art. 36.

ARTICOLUL 211) Referințe (7), Referințe în jurisprudență (1), Reviste (1), Doctrină (2), Librăria Indaco (1)

1) Text revizuit în conformitate cu prevederile Protocolului nr. 8, intrat în vigoare la 1 ianuarie 1990.

1. Membrii Comisiei sunt aleși de Comitetul Miniștrilor cu majoritate absolută de voturi, dintr-o listă de nume întocmită de Biroul Adunării Consultative; fiecare grup de reprezentanți ai înaltelor părți contractante în Adunarea Consultativă prezintă trei candidați, dintre care cel puțin doi vor avea cetățenia acestuia. Referințe (1)

2. În măsura în care este aplicabilă, aceeași procedură este urmată pentru a completa Comisia, în cazul în care și alte state ar deveni ulterior părți la prezenta convenție și pentru a se ocupa locurile devenite vacante. Modificări (1), Referințe (2)

3. Candidații vor trebui să se bucure de cea mai înaltă reputație morală și să întrunească condițiile cerute pentru numirea în înalte funcții judiciare sau să fie persoane recunoscute pentru competența lor în domeniul dreptului național sau internațional. Modificări (1), Referințe (5)

ARTICOLUL 222) Doctrină (2)

2) Text revizuit în conformitate cu prevederile Protocolului nr. 5, intrat în vigoare la 20 decembrie 1971.

1. Membrii Comisiei sunt aleși pentru o durată de 6 ani. Ei pot fi realeși. Totuși, în ceea ce privește membrii desemnați la prima alegere, mandatul a șapte membri va înceta după 3 ani.

2. Membrii ale căror mandate se vor încheia la sfârșitul perioadei inițiale de 3 ani sunt desemnați prin tragere la sorți efectuată de secretarul general al Consiliului Europei imediat după ce se va fi procedat la prima alegere.

3. Pentru a se asigura pe cât posibil reînnoirea unei jumătăți din Comisie la fiecare trei ani, Comitetul Miniștrilor poate, înainte de a proceda la orice alegere ulterioară, să decidă ca unul sau mai multe mandate ale membrilor care urmează să fie aleși să aibă o altă durată decât aceea de 6 ani, fără ca totuși această durată să poată depăși 9 ani sau să fie mai mică de 3 ani.

4. În cazul în care trebuie atribuite mai multe mandate și Comitetul Miniștrilor face aplicarea paragrafului precedent, repartiția mandatelor are loc printr-o tragere la sorți efectuată de secretarul general al Consiliului Europei imediat după alegere.

5. Membrul Comisiei ales în locul unui membru al cărui mandat nu a expirat va duce la sfârșit mandatul predecesorului său.

6. Membrii Comisiei rămân în funcție până la înlocuirea lor. După înlocuire, ei continuă să se ocupe de cauzele cu care au fost deja sesizați.

ARTICOLUL 231) Modificări (1), Referințe (1), Referințe în jurisprudență (4), Doctrină (1)

1) Text revizuit în conformitate cu prevederile Protocolului nr. 8, intrat în vigoare la 1 ianuarie 1990.

Membrii Comisiei își desfășoară activitatea în cadrul Comisiei cu titlu individual. Pe întreaga durată a exercitării mandatului lor, ei nu pot îndeplini funcții incompatibile cu cerințele de independență, de imparțialitate și de disponibilitate inerente acestui mandat. Doctrină (1)

ARTICOLUL 24

Orice parte contractantă poate sesiza Comisia, prin intermediul secretarului general al Consiliului Europei, de orice încălcare a dispozițiilor prezentei convenții pe care o socotește imputabilă unei alte părți contractante.

ARTICOLUL 25 Modificări (1), Referințe (2), Jurisprudență relevantă (1), Referințe în jurisprudență (4), Reviste (1), Doctrină (2)

1. Comisia poate fi sesizată printr-o cerere adresată secretarului general al Consiliului Europei de către orice persoană fizică, orice organizație neguvernamentală sau de orice grup de particulari, care se pretinde victimă a unei încălcări de către una dintre înaltele părți contractante a drepturilor recunoscute în prezenta convenție, în cazul în care înalta parte contractantă aflată în cauză a declarat că recunoaște competența Comisiei în această materie. Înaltele părți contractante care au semnat o asemenea declarație se angajează să nu împiedice prin nici o măsură exercitarea efectivă a acestui drept. Referințe (1), Jurisprudență relevantă (3), Referințe în jurisprudență (1)

2. Aceste declarații pot fi făcute pentru o durată determinată.

3. Ele sunt înmânate secretarului general al Consiliului Europei care transmite copii ale acestora înaltelor părți contractante și asigură publicarea lor.

4. Comisia nu va exercita competența pe care i-o atribuie prezentul articol decât atunci când cel puțin șase înalte părți contractante vor fi legate prin declarația prevăzută în paragrafele precedente.

ARTICOLUL 26 Modificări (1), Referințe în jurisprudență (6), Doctrină (2)

Comisia nu poate fi sesizată decât după epuizarea căilor de recurs intern, așa cum este stabilit conform principiilor de drept internațional general recunoscute și într-un termen de 6 luni, începând cu data deciziei interne definitive. Referințe în jurisprudență (4)

ARTICOLUL 27 Modificări (1), Doctrină (1)

1. Comisia nu reține nici o cerere introdusă potrivit art. 25, dacă: Doctrină (1)

a) este anonimă;

b) ea este în mod esențial aceeași cu o cerere examinată anterior de către Comisie sau deja supusă unei alte instanțe internaționale de anchetă sau de reglementare și dacă ea nu conține fapte noi.

2. Comisia declară inadmisibilă orice cerere introdusă potrivit art. 25, atunci când ea consideră cererea incompatibilă cu dispozițiile prezentei convenții, în mod vădit nefondată sau abuzivă.

3. Comisia respinge orice cerere pe care o consideră inadmisibilă prin aplicarea art. 26.

ARTICOLUL 281) Modificări (1), Referințe (1), Doctrină (3), Librăria Indaco (1)

1) Text revizuit în conformitate cu prevederile Protocolului nr. 8, intrat în vigoare la 1 ianuarie 1990.

1. În cazul în care Comisia reține cererea:

a) pentru a stabili faptele, ea procedează la un examen în contradictoriu al cererii împreună cu reprezentanții părților și, dacă este cazul, la o anchetă pentru a cărei conducere eficientă statele interesate vor furniza toate facilitățile necesare, după un schimb de păreri cu Comisia;

b) ea se pune în același timp la dispoziția celor interesați în vederea ajungerii la rezolvarea prin bună înțelegere a cauzei, care să se inspire din respectarea drepturilor omului, astfel cum le recunoaște prezenta Convenție.

2. Dacă reușește să obțină rezolvarea cauzei prin bună înțelegere, Comisia întocmește un raport care este transmis statelor interesate, Comitetului Miniștrilor și secretarului general al Consiliului Europei, în vederea publicării. Acest raport se limitează la o scurtă expunere a faptelor și a soluției adoptate.

ARTICOLUL 291 ,2) Doctrină (1)

După ce a reținut o cerere introdusă potrivit art. 25, Comisia poate totuși să hotărască, cu majoritate de două treimi din membri săi, să o respingă dacă, în cursul examinării, ea constată existența unuia dintre motivele de inadmisibilitate prevăzute în art. 27. Modificări (1), Referințe (1), Reviste (1)

Într-un asemenea caz, decizia este comunicată părților.

ARTICOLUL 301) Reviste (1), Doctrină (2), Librăria Indaco (1)

1) Text revizuit în conformitate cu prevederile Protocolului nr. 8, intrat în vigoare la 1 ianuarie 1990.

2) Text revizuit în conformitate cu prevederile Protocolului nr. 3, intrat în vigoare la 21 septembrie 1970.

1. În orice stadiu al procedurii, Comisia poate hotărî scoaterea de pe rol a unei cereri atunci când circumstanțele permit să se tragă concluzia că: Modificări (2), Referințe (1)

a) solicitantul nu dorește să o mai mențină; sau

b) litigiul a fost rezolvat; sau

c) pentru orice alt motiv constatat de Comisie care nu mai justifică continuarea examinării cererii.

Totuși, Comisia continuă examinarea cererii dacă respectarea drepturilor omului garantate prin convenție o cere.

2. Dacă hotărăște să scoată de pe rol o cerere după ce o reținuse, Comisia întocmește un raport care cuprinde o expunere a faptelor și o decizie motivată de scoatere de pe rol. Raportul este transmis părților, precum și, pentru informare, Comitetului Miniștrilor. Comisia poate să îl publice.

3. Comisia poate hotărî repunerea pe rol a unei cereri atunci când ea consideră că împrejurările o justifică.

ARTICOLUL 311) Referințe în jurisprudență (1), Doctrină (1)

1) Text revizuit în conformitate cu prevederile Protocolului nr. 8, intrat în vigoare la 1 ianuarie 1990.

1. Dacă examinarea unei cereri nu s-a încheiat prin aplicarea art. 28 (paragraful 2), 29 sau 30, Comisia redactează un raport în care constată faptele și formulează un aviz pentru a stabili dacă faptele constatate dovedesc, din partea statului interesat, o încălcare a obligațiilor ce îi revin în temeiul dispozițiilor convenției. Opiniile individuale ale membrilor Comisiei asupra acestui punct pot fi exprimate în acest raport.

2. Raportul este transmis Comitetului Miniștrilor; el este, de asemenea, comunicat statelor interesate care nu au dreptul să-l publice.

3. Transmițând raportul Comitetului Miniștrilor, Comisia poate formula propunerile pe care le consideră necesare.

ARTICOLUL 32 Jurisprudență relevantă (4), Referințe în jurisprudență (2), Reviste (1), Doctrină (5), Librăria Indaco (1)

1. Dacă în termen de 3 luni de la transmiterea raportului Comisiei către Comitetul Miniștrilor, cauza nu este deferită Curții în aplicarea art. 48 din prezenta convenție, Comitetul Miniștrilor ia, printr-un vot cu majoritatea a două treimi din reprezentanții având dreptul de a face parte din Comitet, o decizie asupra constatării încălcării sau nu a convenției. Modificări (1)

2. În caz afirmativ, Comitetul Miniștrilor fixează un termen în care înalta parte contractantă interesată, trebuie să ia măsurile care decurg din hotărârea Comitetului Miniștrilor.

3. Dacă înalta parte contractantă interesată nu a adoptat măsuri satisfăcătoare în termenul stabilit, Comitetul Miniștrilor, cu majoritatea prevăzută la paragraful 1 de mai sus, dă hotărârii sale inițiale urmarea pe care o comportă și publică raportul.

4. Înaltele părți contractante se angajează să considere ca obligatorie pentru ele orice hotărâre pe care Comitetul Miniștrilor o poate lua în aplicarea paragrafelor precedente.

ARTICOLUL 33 Jurisprudență relevantă (3), Referințe în jurisprudență (2), Doctrină (2), Librăria Indaco (1)

Comisia își desfășoară activitatea cu ușile închise.

ARTICOLUL 341) Referințe (2), Jurisprudență relevantă (56), Referințe în jurisprudență (110), Reviste (15), Doctrină (3), Librăria Indaco (1)

1) Text revizuit în conformitate cu prevederile Protocolului nr. 3, intrat în vigoare la 21 septembrie 1970, și ale Protocolului nr. 8, intrat în vigoare la 1 ianuarie 1990.

Sub rezerva dispozițiilor art. 20 (paragraful 3) și 29, hotărârile Comisiei se iau cu majoritatea membrilor prezenți și votanți. Jurisprudență relevantă (1)

ARTICOLUL 35 Jurisprudență relevantă (34), Referințe în jurisprudență (16), Reviste (6), Doctrină (4), Librăria Indaco (1)

Comisia se întrunește atunci când împrejurările o cer. Ea este convocată de secretarul general al Consiliului Europei. Modificări (1), Referințe (1), Jurisprudență relevantă (13), Referințe în jurisprudență (11), Reviste (6), Doctrină (2)

ARTICOLUL 36 Referințe în jurisprudență (1), Doctrină (2), Librăria Indaco (1)

Comisia își stabilește regulamentul său interior.

ARTICOLUL 37 Jurisprudență relevantă (45), Referințe în jurisprudență (7), Reviste (1), Doctrină (1)

Secretariatul Comisiei este asigurat de secretarul general al Consiliului Europei. Jurisprudență relevantă (118), Referințe în jurisprudență (3), Reviste (2)

TITLUL IV

ARTICOLUL 38 Modificări (1), Jurisprudență relevantă (5), Referințe în jurisprudență (6), Reviste (1), Doctrină (1)

Curtea Europeană a Drepturilor Omului se compune dintr-un număr de judecători egal cu cel al membrilor Consiliului Europei. Ea nu poate cuprinde mai mult de un cetățean al aceluiași stat. Jurisprudență relevantă (1), Referințe în jurisprudență (2)

ARTICOLUL 39 Modificări (1), Jurisprudență relevantă (15), Referințe în jurisprudență (3), Reviste (1), Doctrină (1)

1. Membrii Curții sunt aleși de Adunarea Consultativă cu majoritatea voturilor exprimate de pe o listă de persoane propusă de membrii Consiliului Europei, fiecare dintre aceștia trebuind să prezinte trei candidați, dintre care cel puțin doi având cetățenia sa. Doctrină (1)

2. În măsura în care este aplicabilă, aceeași procedură este urmată pentru a completa Curtea în cazul admiterii de noi membri în Consiliul Europei și pentru a se ocupa locurile devenite vacante.

3. Candidații vor trebui să se bucure de cea mai înaltă considerație morală și să întrunească acele condiții cerute pentru exercitarea unor înalte funcții judiciare sau să fie juriști având o competență recunoscută.

ARTICOLUL 402 ,3) Doctrină (1)

2) Text revizuit în conformitate cu prevederile Protocolului nr. 5, intrat în vigoare la 20 decembrie 1971.

3) Text revizuit în conformitate cu prevederile Protocolului nr. 8, intrat în vigoare la 1 ianuarie 1990.

1. Membrii Curții sunt aleși pentru o durată de 9 ani. Ei pot fi realeși. Totuși, în ceea ce privește membrii desemnați la prima alegere, mandatele a patru dintre membri vor lua sfârșit la împlinirea a 3 ani, iar cele ale altor patru membri se vor încheia la împlinirea a 6 ani.

2. Membrii ale căror mandate se vor încheia la împlinirea perioadelor inițiale de 3 și 6 ani sunt desemnați prin tragere la sorți efectuată de secretarul general al Consiliului Europei, imediat după ce se va fi procedat la prima alegere.

3. Pentru a asigura, în măsura posibilului, reînnoirea unei treimi a Curții la fiecare 3 ani, Adunarea Consultativă poate, înainte de a proceda la orice alegere ulterioară, să decidă ca unul sau mai multe mandate ale membrilor ce urmează să fie aleși vor avea o altă durată decât cea de 9 ani, fără ca totuși ea să poată depăși 12 ani sau să fie mai mică de 6 ani.

4. În cazul în care trebuie atribuite mai multe mandate și Adunarea Consultativă aplică paragraful precedent, repartizarea mandatelor se face prin tragere la sorți efectuată de secretarul general al Consiliului Europei imediat după alegere.

5. Un membru al Curții ales în locul unui membru al cărui mandat nu a expirat duce la sfârșit mandatul predecesorului său.

6. Membrii Curții rămân în funcție până la înlocuirea lor. După această înlocuire, ei continuă să se ocupe de cauzele cu care au fost deja sesizați.

7. În cadrul Curții, membrii acesteia își exercită mandatul cu titlu individual. În tot cursul exercitării mandatului lor, ei nu pot îndeplini funcții incompatibile cu cerințele de independență, de imparțialitate și de disponibilitate inerente acestui mandat.

ARTICOLUL 413) Referințe (2), Jurisprudență relevantă (25), Referințe în jurisprudență (164), Reviste (11), Doctrină (5), Librăria Indaco (1)

Curtea își alege președintele și unul sau doi vicepreședinți pentru o durată de 3 ani. Ei pot fi realeși.

ARTICOLUL 42 Referințe în jurisprudență (1), Doctrină (1)

Membrii Curții primesc o indemnizație, fixată de Comitetul Miniștrilor, pentru fiecare zi de exercitare a funcției lor.

ARTICOLUL 433) Referințe în jurisprudență (3), Reviste (3), Doctrină (2), Librăria Indaco (1)

3) Text revizuit în conformitate cu prevederile Protocolului nr. 8, intrat în vigoare la 1 ianuarie 1990.

Pentru examinarea fiecărei cauze care este adusă înaintea sa, Curtea se constituie într-o Cameră compusă din nouă judecători. Din aceasta va face parte din oficiu, judecătorul cetățean al statului interesat sau, în lipsă, o persoană aleasă de el pentru a funcționa în calitate de judecător; numele celorlalți judecători sunt trase la sorți, înainte de începerea examinării cauzei, prin grija președintelui. Referințe în jurisprudență (1)

ARTICOLUL 44 Referințe (3), Jurisprudență relevantă (1), Reviste (1), Doctrină (1)

Numai înaltele părți contractante și Comisia au calitatea de a se prezenta în fața Curții. Referințe (1)

ARTICOLUL 45 Referințe în jurisprudență (1), Reviste (1), Doctrină (1)

Competența Curții acoperă toate cauzele privind interpretarea și aplicarea prezentei convenții pe care înaltele părți contractante sau Comisia i le supun, în condițiile prevăzute de art. 48. Reviste (1)

ARTICOLUL 46 Modificări (1), Jurisprudență relevantă (7), Referințe în jurisprudență (31), Reviste (8), Doctrină (6), Librăria Indaco (1)

1. Fiecare dintre înaltele părți contractante poate, în orice moment, să declare că recunoaște ca obligatorie de drept și fără o convenție specială, jurisdicția Curții privind toate cauzele referitoare la interpretarea și aplicarea prezentei convenții. Referințe în jurisprudență (1), Reviste (1), Doctrină (2)

2. Declarațiile mai sus menționate vor putea fi făcute pur și simplu sau sub condiția de reciprocitate din partea mai multor sau a anumitor alte părți contractante sau pentru o durată determinată. Jurisprudență relevantă (13), Referințe în jurisprudență (2)

3. Aceste declarații vor fi înaintate secretarului general al Consiliului Europei care va transmite copii înaltelor părți contractante.

ARTICOLUL 47 Referințe în jurisprudență (1), Doctrină (2)

Curtea nu poate fi sesizată cu o cauză decât după constatarea de către Comisie a nereușitei unei reglementări prin bună înțelegere și în termenul de 3 luni prevăzut în art. 32.

ARTICOLUL 48 Doctrină (1)

Cu condiția ca înalta parte contractantă interesată, dacă este numai una, sau înaltele părți contractante interesate, dacă sunt mai multe, să fie supuse jurisdicției obligatorii a Curții sau, în caz contrar, cu consimțământul sau acordul înaltei părți contractante interesate, dacă nu este decât una, sau al înaltelor părți contractante, dacă sunt mai multe, o cauză poate fi deferită Curții:

a) de către Comisie;

b) de către o înaltă parte contractantă al cărei cetățean este victimă;

c) de către o înaltă parte contractantă care a sesizat Comisia;

d) de către o înaltă parte contractantă pusă în cauză.

ARTICOLUL 49 Referințe în jurisprudență (3), Doctrină (1)

În caz de contestare a competenței Curții, Curtea hotărăște.

ARTICOLUL 50 Jurisprudență relevantă (4), Referințe în jurisprudență (3), Doctrină (1)

Dacă hotărârea Curții declară că o decizie luată sau o măsură dispusă de o autoritate judiciară sau de orice altă autoritate a unei părți contractante este în întregime sau parțial în opoziție cu obligațiile ce decurg din prezenta convenție și dacă dreptul intern al acelei părți nu permite decât o înlăturare incompletă a consecințelor acestei decizii sau ale acestei măsuri prin hotărârea Curții se acordă, dacă este cazul, părții lezate o reparație echitabilă.

ARTICOLUL 51 Referințe în jurisprudență (1), Doctrină (1)

1. Hotărârea Curții trebuie motivată.

2. Dacă hotărârea nu exprimă în totalitate sau în parte opinia unanimă a judecătorilor, oricare judecător va avea dreptul să adauge acesteia expunerea opiniei sale individuale.

ARTICOLUL 52

Hotărârea Curții este definitivă.

ARTICOLUL 53

Înaltele părți contractante se angajează să se conformeze hotărârilor Curții în litigiile în care ele sunt părți.

ARTICOLUL 54

Hotărârea Curții este transmisă Comitetului Miniștrilor care supraveghează punerea ei în executare.

ARTICOLUL 55

Curtea își stabilește regulamentul său și își fixează procedura.

ARTICOLUL 56

1. Prima alegere a membrilor Curții va avea loc după ce declarațiile înaltelor părți avute în vedere în art. 46 vor fi atins numărul de opt.

2. Curtea nu poate fi sesizată înaintea acestei alegeri.

TITLUL V Modificări (1)

ARTICOLUL 57 Modificări (1), Referințe (1), Jurisprudență relevantă (1), Doctrină (2)

Oricare înaltă parte contractantă va furniza, la solicitarea secretarului general al Consiliului Europei, explicațiile cerute asupra felului în care dreptul său intern asigură aplicarea efectivă a tuturor dispozițiilor acestei convenții. Referințe în jurisprudență (1)

ARTICOLUL 58

Cheltuielile Comisiei și ale Curții sunt în sarcina Consiliului Europei.

ARTICOLUL 59

Membrii Comisiei și ai Curții se bucură, pe timpul exercitării funcțiilor lor, de privilegiile și imunitățile prevăzute de art. 40 al Statutului Consiliului Europei și de acordurile încheiate în virtutea acestui articol.

ARTICOLUL 60 Modificări (1), Referințe (3), Referințe în jurisprudență (1), Reviste (5), Doctrină (1)

Nici o dispoziție din prezenta convenție nu va fi interpretată ca limitând sau aducând atingere drepturilor omului și libertăților fundamentale care ar putea fi recunoscute conform legilor oricărei părți contractante sau oricărei alte convenții la care această parte contractantă este parte. Referințe în jurisprudență (1)

ARTICOLUL 61 Modificări (1), Doctrină (1)

Nici o dispoziție a prezentei convenții nu aduce atingere competențelor conferite Comitetului Miniștrilor prin Statutul Consiliului Europei.

ARTICOLUL 62 Modificări (1), Doctrină (1)

Înaltele părți contractante renunță reciproc, în afara unei înțelegeri speciale, să se prevaleze de tratatele, convențiile sau de declarațiile care există între ele, în vederea supunerii, pe calea unei cereri, a unui diferend apărut din interpretarea sau aplicarea prezentei convenții unui alt mod de reglementare decât cele prevăzute de numita convenție.

ARTICOLUL 63 Modificări (1), Jurisprudență relevantă (1), Doctrină (2)

1. Orice stat poate, în momentul ratificării, sau în orice alt moment ulterior să declare, prin notificare adresată secretarului general al Consiliului Europei, că prezenta convenție se va aplica tuturor sau unuia dintre teritoriile ale căror relații internaționale el le asigură. Modificări (1), Referințe în jurisprudență (1)

2. Convenția se va aplica teritoriului sau teritoriilor desemnate în notificare începând cu a 30-a zi socotită de la data la care secretarul general al Consiliului Europei va fi primit această notificare.

3. În respectivele teritorii, dispozițiile prezentei convenții vor fi aplicate ținând seama de necesitățile locale. Referințe în jurisprudență (1)

4. Orice stat care a făcut o declarație conform primului paragraf din acest articol poate ulterior, în orice moment, să declare relativ la unul sau mai multe teritorii vizate în această declarație că acceptă competența Comisiei de a lua cunoștință de cererile persoanelor fizice, organizațiilor neguvernamentale sau ale grupurilor de persoane particulare, conform art. 25 din prezenta convenție. Modificări (1), Referințe în jurisprudență (1)

ARTICOLUL 64 Modificări (1), Referințe în jurisprudență (2), Doctrină (3)

1. Oricare stat poate, în momentul semnării prezentei convenții sau al depunerii instrumentului său de ratificare, să formuleze o rezervă în legătură cu o dispoziție anume a convenției, în măsura în care o lege atunci în vigoare pe teritoriul său nu este conformă cu această dispoziție. Rezervele cu caracter general nu sunt autorizate în termenii prezentului articol. Referințe în jurisprudență (1), Doctrină (1)

2. Orice rezervă emisă conform prezentului articol necesită o scurtă expunere privind legea în cauză. Referințe în jurisprudență (1)

ARTICOLUL 65 Modificări (1), Doctrină (1), Librăria Indaco (1)

1. O înaltă parte contractantă nu poate denunța prezenta convenție decât după expirarea unui termen de 5 ani începând cu data intrării în vigoare a convenției în ceea ce o privește și prin intermediul unui preaviz de 6 luni, dat printr-o notificare adresată secretarului general al Consiliului Europei care informează despre aceasta celelalte părți contractante.

2. Această denunțare nu poate avea drept efect să dezlege înalta parte contractantă interesată de obligațiile conținute în prezenta convenție în ceea ce privește orice fapt care, putând constitui o încălcare a acestor obligații, ar fi fost comis de ea anterior datei la care denunțarea își produce efectele.

3. Sub aceeași rezervă ar înceta de a mai fi parte la prezenta convenție orice parte contractantă care ar înceta de a mai fi membru al Consiliului Europei.

4. Convenția poate fi denunțată conform dispozițiilor paragrafelor precedente în ceea ce privește orice teritoriu pentru care ea a fost declarată aplicabilă potrivit art. 63. Modificări (1)

ARTICOLUL 66 Modificări (1), Doctrină (1)

1. Prezenta convenție este deschisă spre semnare membrilor Consiliului Europei. Ea va fi ratificată. Ratificările vor fi depuse la secretarul general al Consiliului Europei.

2. Prezenta convenție va intra în vigoare după depunerea a zece instrumente de ratificare. Modificări (1)

3. Pentru orice semnatar care o va ratifica ulterior, convenția va intra în vigoare din momentul depunerii instrumentului de ratificare. Modificări (1)

4. Secretarul general al Consiliului Europei va notifica tuturor membrilor Consiliului Europei intrarea în vigoare a convenției, numele înaltelor părți contractante care au ratificat-o, precum și depunerea oricărui instrument de ratificare intervenită ulterior. Modificări (1)

Încheiată la Roma, la 4 noiembrie 1950, în limbile franceză și engleză, ambele texte fiind egal autentice, într-un singur exemplar care va fi depus în arhivele Consiliului Europei.

Secretarul general va transmite copie certificată tuturor semnatarilor.

PRIMUL PROTOCOL ADIȚIONAL
LA CONVENȚIE
Referințe (2), Referințe în jurisprudență (3)

PROTOCOLUL Nr. 2
atribuind Curții Europene a Drepturilor Omului competența de
a da avize consultative
Referințe în jurisprudență (1)

PROTOCOLUL Nr. 4
recunoscând anumite drepturi și libertăți, altele decât cele deja
înscrise în convenție și în primul Protocol adițional la convenție
Referințe (1)

PROTOCOLUL Nr. 6
privind abolirea pedepsei cu moartea

PROTOCOLUL Nr. 7
LA CONVENȚIE

PROTOCOLUL Nr. 9
LA CONVENȚIE

PROTOCOLUL Nr. 10
LA CONVENȚIE

PROTOCOLUL Nr. 11
LA CONVENȚIE
Referințe în jurisprudență (1)

PROTOCOLUL Nr. 13
privind abolirea pedepsei cu moartea

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Pot fi de interes:

Reviste:
Cu privire la declarația unilaterală a statului în cauză și efectele ei în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului
Curtea EDO. Cauza M.C. și A.C. împotriva României. Condamnarea statului român. Rele tratamente. Incitarea la ură sau discriminare. Victimă a discriminării
Curtea EDO. Cauza Stepanian împotriva României. Condamnarea statului român. Rele tratamente. Neglijența în serviciu
Instrumente juridice internaționale folosite de legiuitorul român în redactarea și adoptarea noului Cod penal
Testul scopului legitim și rezervele Curții de la Strasbourg
Revista Curierul Judiciar nr. 7/2018
Noi aspecte ale aplicării articolelor 41 și 46 din Convenție în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului
Revista Curierul Judiciar nr. 8/2018
Interdicția instituită de art. 3 din Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, raportat la pedepsele principale aplicabile persoanei fizice și la faza de investigație pentru pregătirea procesului penal
Proporționalitate și deferență la Curtea de la Strasbourg
Doctrină:
Convenția europeană a drepturilor omului, ediția 2
Protecția europeană a drepturilor omului, ediția 4
Constituția României. Comentariu pe articole, ediția 1
Aderarea Uniunii Europene la Convenția europeană a drepturilor omului, ediția 1
Drept civil. Persoanele. În reglementarea noul C. civ., ediția 4
Efectele hotărârilor CEDO și CJUE în dreptul intern, ediția 1
Călăuza juristului. Cereri și actiuni în justiție, ediția online martie 2016
Călăuza juristului. Cereri și actiuni în justiție, ediția online martie 2016
Procedura trimiterii preliminare. Principii de drept al Uniunii Europene și experiențe ale sistemului român de drept, ediția 1
Jurisprudență civilă comentată a Înaltei Curți de Casație și Justiție și a altor instanțe judecătorești, ediția 1
Referințe în cărți:
Jurisdictia internatională. Realități și perspective
Manualul Uniunii Europene
Marile hotărâri ale Curtii Europene a Drepturilor Omului
Dicționar de procedură penală
Munca prin agent de muncă temporară
Drept financiar
Acțiunea civilă în procesul penal
Infracțiuni financiar bancare. Metodologia investigației criminalistice
Când Google sfidează dreptul - Pledoarie pentru un internet transparent și de calitate
Admis recurs în interesul legii:
Decizia nr. 27/2011 privind recursurile în interesul legii ce formează obiectul Dosarului nr. 28/2011
;
se încarcă...