DESPRE PUTERILE STATULUI | Constituția

Acesta este un fragment din Constituția din 1923. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată
  •  

TITLUL III DESPRE PUTERILE STATULUI

Art. 33. - Reviste (1)

Toate puterile Statului emană dela națiune, care nu le poate exercita decât numai prin delegațiune și după principiile și regulile așezate în Constituțiunea de față.

Art. 34. - Doctrină (1)

Puterea legislativă se exercită colectiv de către Rege și Reprezentațiunea națională.

Reprezentațiunea națională se împarte în două Adunări:

Senatul și Adunarea deputaților.

Orice lege cere învoirea a câtor trele ramuri ale puterii legiuitoare.

Nici o lege nu poate fi supusă sancțiunii regale decât după ce se va fi discutat și votat liber de majoritatea ambelor Adunări.

Art. 35. -

Inițiativa legilor este dată fiecăreia din cele trei ramuri ale puterii legislative.

Totuș orice lege relalivă la veniturile și cheltuelile Statului sau la contingentul armatei trebuie să fie votată mai întâiu de Adunarea deputaților.

Art. 36. - Reviste (1)

Interpretațiunea legilor cu drept de autoritate se face numai de puterea legiuitoare.

Art. 37. -

Promulgarea legilor, votate de ambele Adunări, se va face prin îngrijirea ministerului justiției, care va păstra unul din originalele legilor votate, iar al doilea original se păstrează de Arhivele Statului.

Ministrul justitiei este și păstrătorul marelui Sigiliu al Statului.

In fiecare an ministerul justiției va publica colecțiunea legilor și regulamentelor, în care legile vor fi inserate purtând numărul de ordine după data promulgării.

Art. 38. -

Nici o lege, nici un regulament de administrațiune generală, județeană sau comunală nu pot fi îndatoritoare decăt după ce se publică în chipul hotărât de lege.

Art. 39. - Doctrină (1)

Puterea executivă este încredințată Regelui, care o exercită în modul regulat prin Constituțiune.

Art. 40. -

Puterea judecătorească se exercită de organele ei.

Hotărârile lor se pronunță în virtutea legii și se execută în numele Regelui.

Art. 41. - Jurisprudență

Interesele exclusiv județene sau comunale se regulează de către consiliile județene sau comunale după principiile așezate prin Constituțiune și prin legi speciale.

CAPITOLUL I Despre reprezentarea națională

Art. 42. - Jurisprudență

Membrii Adunărilor reprezintă natiunea.

Art. 43. -

Ședințele Adunărilor sunt publice.

Regulamentele lor fixează cazurile și modul în cari aceste ședințe pot fi declarate secrete.

Art. 44. -

Fiecare din Adunări verifică titlurile membrilor săi și judecă contestațiunile ce se ridic în această privință.

Nici o alegere nu poale fi invalidală decât cu două treimi din numărul membrilor prezenți.

Art. 45. -

Nimeni nu poate fi totdeodată membru al uneia și al celeilalte Adunări.

Art. 46. -

Deputații și senatorii numiți de puterea executivă într'o funcțiune salariată, pe care o primesc, pierd de plin drept mandatul lor de reprezentanți ai națiunii.

Această dispozițiune nu se aplică miniștrilor și subsecretarilor de Stat.

Legea electorală determină incompatibilitățile.

Art. 47. -

La inceputul fiecărei legislaturi și a fiecărei sesiuni ordinare, Adunarea deputaților și Senatul aleg din sânul lor pe președintele, vice-președinții și membrii biurourilor, potrivit regulamentelor interioare.

Art. 48. -

Orice hotărîre se ia cu majoritate absolută a voturilor, afară de cazurile când prin Constituțiune, legi sau regulamentele Corpurilor legiuitoare se cere un număr superior de voturi.

In caz de paritate a voturilor, propunerea în deliberare este respinsă.

Adunările țin ședințe cu jumătate plus unul din numărul membrilor înscriși în apelul nominal.

Art. 49. -

Voturile se dau prin ridicare și ședere, prin viu grai sau prin scrutin secret.

Un proiect de lege nu poate fi adoptat decât după ce s'a votat articol cu articol.

Art. 50. -

Fiecare din Adunări are dreptul de anchetă.

Art. 51. -

Adunările au dreptul de a amenda și de a despărți în mai multe părți articolele și amendamentele propuse.

Art. 52. -

Fiecare membru al Adunărilor are dreptul a adresă miniștrilor interpelări, la care aceștia sunt obligați a răspunde în termenul prevăzut de regulament.

Art. 53. -

Oricine are dreptul a adresă petițiuni Adunărilor prin mijlocirea biuroului sau a unuia din membrii săi.

Fiecare din Adunări are dreptul de a trimite miniștrilor petițiunile ce-i sunt adresate. Miniștrii sunt datori a da explicațiuni asupra cuprinderii lor ori de câte ori Adunarea o cere.

Art. 54. -

Nici unul din membrii uneia sau celeilalte Adunări nu poate fi urmărit sau prigonit pentru opiniunile și voturile emise de dânsul în cursul exercițiului mandatului său.

Art. 55. -

Nici un membru al uneia sau celeilalte Adunări nu poate, în timpul sesiunii, să fie nici urmărit, nici arestat în materie de represiune, decât cu autorizarea Adunării din care face parte, afară de cazul de flagrant delict.

Dacă a fost arestat preventiv sau urmărit în timpul când sesiunea era închisă, urmărirea sau arestarea trebuiesc supuse aprobării Adunării din care face parte, îndată după deschiderea sesiunii Corpurilor legiuitoare.

Detențiunea sau urmărirea unui membru al uneia sau celeilalte Adunări este suspendată în tot timpul sesiunii, dacă Adunarea o cere.

Art. 56. -

Fiecare Adunare determină, prin regulamentul său, modul după care ea își exercită atribuțiunile.

Art. 57. -

Fiecare din Adunări deliberează și ia hotărîri separat afară de cazurile anume specificate în Constituțiunea de față.

Art. 58. -

Orice întrunire a unuia din Corpurile legiuitoare în afară de timpul sesiunii celuilalt este nulă de drept.

Art. 59. -

Fiecare din ambele Adunări are dreptul exclusiv de a exercita propria sa poliție prin președintele ei, care singur, după încuviințarea Adunării, poate da ordin gardei de serviciu.

Art. 60. -

Nici o putere armată nu se poate pune la ușile sau în jurul uneia sau alteia din Adunări fără învoirea ei.

Art. 61. -

Legea electorală stabilește toate condițiunile cerute pentru a fi alegător la Adunarea deputaților și la Senat, incapacitățile și nedemnitățile precum și procedura electorală.

Art. 62. -

Membrii ambelor Corpuri legiuitoare sunt aleși pentru patru ani.

Art. 63. -

Diurnele deputaților și senatorilor se stabilesc prin lege.

SECȚIUNEA I Despre Adunarea deputaților

Art. 64 -

Adunarea deputaților se compune din deputați aleși de cetățenii Români majori, prin vot universal, egal, direct, obligator și secret pe baza reprezentării minorității.

Art. 65. -

Alegerea deputaților se face pe circumscriptii electorale. Circumscripția electorală nu poate fi mai mare decât un județ.

Legea electorală stabilește numărul deputaților de ales în fiecare circumscripție proporțional cu populația.

Art. 66. -

Spre a fi eligibil la Adunarea deputaților se cere:

a) A fi cetățean roman;

b) A avea exercițiul drepturilor civile și politice;

c) A avea vârsta de douăzeci și cinci ani împliniți;

d) A avea domiciliul în Romania.

Legea electorală va determină incapacitățile.

SECȚIUNEA II Despre Senat

Art. 67. - Reviste (1)

Senatul se compune din senatori aleși și din senatori de drept.

Art. 68. -

Toți cetățenii Români dela vârsta de 40 ani împliniți aleg, pe circumscripții electorale cari nu pot fi mai mari decat județul, prin vot obligator, egal, direct și secret, un număr de senatori.

Numărul senatorilor de ales în fiecare circumscripție, care nu poate fi mai mare decât un județ, se stabilește de legea electorală, proporțional cu populația.

Art. 69. -

Membrii aleși în consiliile județene și membrii aleși în consiliile comunale urbane și rurale, întruniți într'un singur colegiu, aleg, prin vot obligator egal, direct și secret, câte un senator de fiecare județ.

Art. 70. -

Membrii camerelor de comerț, de industrie, de muncă și de agricultură, întruniți în colegii separate, aleg din sânul lor câte un senator de fiecare categorie și pentru fiecare circumscripție electorală. Aceste circumscripții electorale speciale se fixează de legea electorală, numărul lor neputând fi mai mare de șase.

Art. 71. - Reviste (1)

Fiecare universitate alege, din sânul său, prin votul profesorilor săi, câte un senator.

Art. 72. - Reviste (1)

Sunt de drept membri ai Senatului, în virtutea Înaltei lor situațiuni în Stat și Biserică:

a) Moștenitorul Tronului dela vârsta de 18 ani împliniți; el însă nu va avea vot deliberativ decât la vârsta de 25 ani împliniți;

b) Mitropoliții țării;

c) Episcopii eparhioți ai Bisericilor ortodoxe romane și greco-catolice, întru cât vor fi aleși conform legilor țării;

d) Capii confesiunilor recunoscute de Stat, câte unul de fiecare confesiune, întru cât sunt aleși sau numiți conform legilor țării și reprezintă un număr de peste 200.000 credincioși; precum și reprezentantul superior religios al musulmanilor din Regat;

e) Președintele Academiei Romane.

Mandatul acestor senatori încetează odată cu calitatea sau demnitatea care le atribue dreptul.

Art. 73. -

Devin senatori de drept:

a) Foștii Președinți de Consiliu, întru cât vor avea o vechime de patru ani ca Președinți de Consiliu titulari, și foștii Miniștri având o vechime de cel puțin șase ani într'una sau mai multe guvernări;

b) Foștii Președinți ai Corpurilor Legiuitoare cari vor fi exercitat această demnitate cel puțin în cursul a opt sesiuni ordinare;

c) Foștii Senatori și Deputați aleși în cel puțin zece legislaturi independent de durata lor;

d) Foștii Primi-Președinți ai Înaltei Curți de Casație și Justiție car au ocupat această funcțiune sau pe aceea de Președinte la Casație cinci ani;

e) Generalii de rezervă și în retragere:

1. Cari vor fi exercitat comanda unei armate în fața inamicului, ca titulari, cel puțin 3 luni.

2. Cari au îndeplinit funcțiunea de Șef al marelui Stat-Major, sau de inspector general de armată (comandant de armată), în timp de pace, cel puțin patru ani.

Numărul celor din categoria a doua nu va fi mai mare de patru, luați în ordinea vechimei, la vacanțe existente;

f) Foștii Președinți ai Adunărilor Naționale din Chișinău, Cernăuți și Alba-Iulia, cari au declarat Unirea.

Art. 74. -

Verificarea îndeplinirii condițiunilor senatorilor de drept se face de o comisiune compusă din Președinții secțiunilor Înaltei Curți de Casație și Justiție, sub președinția Primului-Președinte al acestei Înalte Curți.

Constatarea se face din oficiu, la cererea Președintelui Senatului sau a acelora cari au dreptul.

Președintele Senatului înscrie senatorii de drept pe baza încheierii Comisiunii.

Senatul poate discuta și semnala Comisiunii, spre rectificare, erorile constatate în stabilirea drepturilor.

Art. 75. - Reviste (1)

Spre a fi eligibil la Senat se cere:

a) A fi cetățean român;

b) A avea exercițiul drepturilor civile și politice;

c) A avea vârsta de 40 ani împliniți;

d) A avea domiciliul în România.

Aceste condițiuni, afară de vârstă, se cer și senatorilor de drept.

SECȚIUNEA III Despre Consiliul legislativ

Art. 76. - Reviste (1)

Se înființează un Consiliu legislativ, a cărui menire este să ajute în mod consultativ la facerea și coordonarea legilor, emanând fie dela puterea executivă, fie din inițiativă parlamentară, cât și la întocmirea regulamentelor generale de aplicarea legilor.

Consultarea Consiliului legislativ este obligatorie pentru toate proiectele de legi, afară de cele cari privesc creditele bugetare; dacă însă, într'un termen fixat de lege, Consiliul legislativ nu-și dă avizul său, Adunăirile pot proceda la discutarea și aprobarea proiectelor.

O lege specială va determina organizarea și modul de funcționare al Consiliului legislativ.

CAPITOLUL II Despre Rege și Miniștri

SECȚIUNEA I Despre Rege

Art. 77. - Doctrină (1)

Puterile constituționale ale Regelui sunt creditare în linie coborîtoare directă și legitimă a Maiestății Sale Regelui Carol I de Hohenzollern Sigmaringen, din bărbat în bărbat prin ordinul de primogenitură și cu exclusiunea perpetua a femeilor și coborîtorilor lor.

Coborîtorii Maiestății Sale vor fi crescuți în religiunea ortodoxă a Răsăritului.

Art. 78. -

În lipsă de coborîtori în linie bărbătească ai Maiestății Sale Regelui Carol I de Hohenzollern Sigmaringen, succesiunea Tronului se va cuveni celui mai în vârstă dintre frații săi sau coborîtorilor acestora, după regulele statornicite în articolul precedent.

Dacă nici unul dintre frații sau coborîtorii lor nu s'ar mai găsi în vieață sau ar declara mai dinainte că nu primesc Tronul, atunci Regele va putea indica succesorul său dintr'o dinastie suverană din Europa cu Primirea Reprezentațiunii naționale, dată în forma prescrisă de art. 79.

Dacă nici una, nici alta nu va avea loc, Tronul este vacant.

Art. 79. -

La caz de vacanță a Tronului, ambele Adunări se întrunesc de îndată într'o singură Adunare, chiar fără convocare, și cel mai târziu pană în opt zile dela întrunirea lor aleg un Rege dintr'o dinastie suverană din Europa occidentală.

Prezența a trei pătrimi din membrii cari compun fiecare din ambele Adunări și majoritatea de două treimi a membrilor prezenți sunt necesare pentru a se putea procede la această alegere.

La caz când Adunarea nu se va fi făcut în termenul mai sus prescris, atunci în a noua zi, la amiazi, Adunările întrunite vor păși la alegere oricare ar fi numărul membrilor prezenți și cu majoritatea absolută a voturilor.

Dacă Adunările s'ar află dizolvate în momentul vacanței Tronului, se va urma după modul prescris la articolul următor.

În timpul vacanței Tronului, Adunările întrunite vor numi o locotenență regală, compusă din trei persoane, care va exercita puterile regale până la suirea Regelui pe Tron.

În toate cazurile mai sus arătate votul va fi secret.

Art. 80. -

La moartea Regelui, Adunările se întrunesc chiar fără convocare cel mai târziu zece zile după declararea morții.

Dacă din întâmplare ele au fost dizolvate mai înainte și convocarea lor a fost hotărîtă în actul de dizolvare pentru o epocă în urma celor zece zile, atunci Adunările cele vechi se adună până la întrunirea acelora cari au a le înlocui.

Art. 81. -

Dela data morții Regelui și până la depunerea jurământului a succesorului său la Tron puterile constituționale ale Regelui sunt exercitate, în numele poporului român, de miniștri, întruniți în consiliu și sub a lor responsabilitate.

Art. 82. -

Regele este major la vărsta de optsprezece ani împliniți.

La suirea sa pe Tron, el va depune mai întâiu în sânul Adunărilor întrunite următorul jurământ:

«Jur a păzi Constituțiunea și legile poporului roman, a menține drepturile lui naționale și integritatea teritoriului».

Art. 83. -

Regele, în vieață fiind, poate numi o Regență, compusă din trei persoane, care, după moartea Regelui, să exercite puterile regale în timpul minorității succesorului Tronului. Această numire se va face cu primirea Reprezentațiunii naționale, dată în forma prescrisă la art. 79 din Constituțiunea de față.

Regența va exercită totdeodată și tutela succesorului Tronului în timpul minorității lui.

Dacă, la moartea Regelui, Regența nu s'ar găsi numită și succesorul Tronului ar fi minor, ambele Adunări întrunite vor numi o Regență, procedând după formele prescrise la art. 79 din Constituțiunea de față.

Membrii Regenței nu intră în funcțiune decât după ce vor fi depus solemn înaintea ambelor Adunări întrunite jurământul prescris prin art. 82 din Constituțiunea de față.

Art. 84. -

Dacă Regele se află în imposibilitate de a domni, miniștrii, după ce au constatat legalmente această imposibilitate, convoacă îndată Adunările.

Acestea aleg Regența, care va forma și tutela.

Art. 85. -

Nici o modificare nu se poate face Constituțiunii în timpul Regenței.

Art. 86. -

Regele nu va putea fi totdeodată și Șeful unui alt Stat fără consimțimântul Adunărilor.

Nici una din Adunări nu poate delibera asupra acestui obiect dacă nu vor fi prezenți cel puțin două treimi din membrii cari le compun, și hotărîrea nu se poate lua decât cu două treimi din voturile membrilor de față.

Art. 87. - Doctrină (1)

Persoana Regelui este inviolabilă. Miniștrii lui sunt răspunzători.

Nici un act al Regelui nu poate avea tărie dacă nu va fi contrasemnat de un ministru, care prin aceasta chiar devine răspunzător de acel act.

Art. 88. -

Regele numește și revoacă pe miniștrii săi.

El sancționează și promulgă legile.

El poate refuza sancțiunea sa.

El are dreptul de amnistie în materie politică.

Are dreptul de a ierta sau micșoră pedepsele în materii criminale, afară de ceeace se statornicește în privința miniștrilor.

El nu poate suspenda cursul urmăririi sau al judecății, nici a interveni prin nici un mod în administrația justiției.

El numește sau confirmă în funcțiunile publice potrivit legilor.

El nu poate crea o nouă funcțiune fără o lege specială.

El face regulamente necesare pentru executarea legilor, fără să poată vreodată modifică sau suspendă legile și nu poate scuti pe nimeni de executarea lor.

El este capul puterii armate.

El conferă gradele militare în conformitate cu legea.

El va conferi decorațiunile române conform unei anume legi.

El are dreptul de a bate monedă conform unei legi speciale.

El încheie cu Statele străine convențiunile necesare pentru comerț, navigațiune și alte asemenea; însă pentru ca aceste acte să aibă autoritate îndatoritoare, trebuie mai întăiu a fi supuse Puterii legislative și aprobate de ea.

Art. 89. -

Legea fixează lista civilă pentru durata fiecăreia Domnii.

Art. 90. -

La 15 Octomvrie a fiecărui an, Adunarea deputaților și Senatul se întrunesc fără convocare, dacă Regele nu le-a convocat mai înainte.

Durata fiecărei sesiuni este de cinci luni.

Regele deschide sesiunea prin un Mesaj, la care Adunările fac răspunsurile lor.

Regele pronunță închiderea sesiunii.

El are dreptul de a convoca în sesiune extraordinară Adunările.

El are dreptul de a dizolva ambele Adunări deodată sau numai una din ele.

Actul de dizolvare trebuie să conțină convocarea alegătorilor până în două luni de zile și a Adunărilor până în trei luni.

Regele poate amâna Adunările; oricum, amânarea nu poate depăși termenul de o lună, nici a fi reînoită în aceeaș sesiune fără consimțimântul Adunărilor.

Art. 91. -

Regele nu are alte puteri decât acele date lui prin Constituțiune.

CAPITOLUL III Despre miniștri

Art. 92. -

Guvernul exercită puterea executivă în numele Regelui, în modul stabilit prin Constituțiune.

Art. 93. -

Miniștrii întruniți alcătuesc Consiliul de Miniștri, care este prezidat, cu titlul de Președinte al Consiliului de Miniștri, de acela care a fost însărcinat de Rege cu formarea guvernului.

Departamentele ministeriale și subsecretariatele de Stat nu se pot înființa și desființa decât prin lege.

Art. 94. -

Nu poate fi ministru decât cel care este român sau cel care a dobândit naturalizarea.

Art. 95. -

Nici un membru al Familiei Regale nu poate fi ministru.

Art. 96. -

Dacă miniștrii nu ar fi membri ai Adunărilor, ei pot lua parte la desbaterea legilor, fără a avea însă și dreptul de a vota.

La desbaterile Adunărilor prezența cel puțin a unui ministru e necesară.

Adunările pot exige prezența miniștrilor la deliberațiunile lor.

Art. 97. -

În nici un caz ordinul verbal sau în scris al Regelui nu poate apăra pe ministru de răspundere.

Punerea sub urmărire a miniștrilor de către Corpurile legiuitoare nu se poate rosti decât prin majoritate de două treimi a membrilor de față. Reviste (1)

Instrucțiunea se va face de o comisiune a înaltei Curți de casație, compusă din cinci membri trași la sorți în secțiuni-unite. Această comisiune are și puterea de a califica faptele și de a decide sau nu urmărirea. Reviste (1)

Acuzarea, înaintea înaltei Curți de casație și justiție, se va susține prin ministerul public.

Legea responsabilității ministeriale determină cazurile de răspundere și pedepsele aplicabile miniștrilor.

Art. 99. -

Orice parte vătămată de un decret sau o dispozițiune semnată sau contrasemnată de un ministru care violează un text expres al Constituțiunii sau al unei legi, poate cere Statului, în conformitate cu dreptul comun, despăgubiri bănești pentru prejudiciul cauzat.

Fie în cursul judecății, fie după pronunțarea hotărîrii, ministrul poate fi chemat, după cererea Statului, în urma votului unuia din Corpurile legiuitoare, înaintea instanțelor ordinare, la răspundere civilă pentru dauna pretinsă sau suferită de Stat.

Actul ilegal al ministrului nu descarcă de răspundere solidară pe funcționarul care a contrasemnat, decât în cazul când acesta a atras atenția Ministrului, în scris.

Art. 100. -

Se vor putea înființa Subsecretariate de Stat.

Subsecretarii de Stat vor putea lua parte la desbaterile Corpurilor legiuitoare sub responsabilitatea miniștrilor.

CAPITOLUL IV Despre puterea judecătorească

Art. 101. - Reviste (1)

Nici o jurisdicțiune nu se poate înființa decât numai în puterea unei anume legi.

Comisiuni și tribunale extraordinare nu se pot crea sub nici un fel de numire și sub nici un fel de cuvânt în vederea unor anume procese, fie civile, fie penale, sau în vederea judecării unor anume persoane.

Art. 102. - Reviste (1)

Pentru întregul Stat roman este o singură Curte de casație și justiție.

Art. 103. - Reviste (3)

Numai Curtea de casație în secțiuni-unite are dreptul de a judeca constituționalitatea legilor și a declara inaplicabile pe acelea cari sunt contrarii Constituțiunii. Judecata asupra inconstituționalității legilor se mărginește numai la cazul judecat. Reviste (1)

Curtea de casație se va rosti ca și în trecut asupra conflictelor de atribuțiuni.

Dreptul de recurs în casare este de ordin constituțional.

Art. 104. - Reviste (1)

Judecătorii sunt inamovibili în condițiunile speciale pe cari legea le va fixa.

Art. 105. - Reviste (1)

Juriul este statornicit în toate materiile criminale și pentru delictele politice și de presă, afară de cazurile statornicite prin Constituțiunea de față.

Acțiunea pentru daune-interese rezultând din fapte și delicte de presă nu se poate intenta decât înaintea aceleeaș jurisdicțiuni de competința căreia este delictul.

Art. 106. - Reviste (1)

Justiția militară se organizează prin osebită lege.

Art. 107. - Reviste (1)

Autorități speciale de orice fel, cu atribuțiuni de contencios administrativ, nu se pot înființa.

Contenciosul administrativ este în căderea puterii judecătorești, potrivit legii speciale.

Cel vătămat în drepturile sale, fie printr'un act administrativ de autoritate, fie printr'un act de gestiune făcut cu călcarea legilor și a regulamentelor, fie prin rea voință a autorităților administrative de a rezolva cererea privitoare la un drept, poate face cerere la instanțele judecătorești pentru recunoașterea dreptului său. Reviste (1)

Organele puterii judiciare judecă dacă actul este ilegal, îl pot anulă sau pot pronunța daune civile până la data restabilirii dreptului vătămat, având și căderea de a judeca și cererea de despăgubire, fie contra autorității administrative chemate în judecată, fie contra funcționarului vinovat.

Puterea judecătorească nu are cădere de a judeca actele de guvernământ, precum și acele de comandament cu caracter militar.

CAPITOLUL V Despre instituțiunile județene și comunale

Art. 108. -

Instituțiunile județene și comunale sunt regulate de legi.

Aceste legi vor avea de bază descentralizarea administrativă.

Membrii consiliilor județene și consiliilor comunale sunt aleși de către cetățenii români prin votul universal, egal, direct, secret, obligatoriu și cu reprezentarea minorității, după formele prevăzute de lege. La aceștia se vor putea adăuga prin lege și membri de drept și membri cooptați. Între membrii cooptați pot fi și femei majore.

Acesta este un fragment din Constituția din 1923. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Doctrină:

Drept constituțional și instituții politice, Vol II, ediția 15
    Termenul domn este folosit și de către Constituția din anul 1866 (art. 82), domnul având puteri constituționale ereditare, iar puterea legislativă se exercită colectiv de către domn și reprezentanța națională (art. 32). La 8 iunie 1884, în urma proclamării regatului în anul 1881, textele constituționale sunt puse de acord cu această realitate. Constituția din anul 1923 vorbește de rege (art. 77), arătând că puterea legislativă se exercită colectiv de către rege și reprezentanța națională (art. 34, că puterea executivă este încredințată regelui (art. 39). Denumirea de rege este menținută și de Constituția din 1938 (art. 34) care-l declară capul statului (art. 30) și, desigur, cuprinde dispoziții similare cu cele din art. 34 și art. 39 ale Constituției din 1923. [ Mai mult... ] 

.....
    Termenul domn este folosit și de către Constituția din anul 1866 (art. 82), domnul având puteri constituționale ereditare, iar puterea legislativă se exercită colectiv de către domn și reprezentanța națională (art. 32). La 8 iunie 1884, în urma proclamării regatului în anul 1881, textele constituționale sunt puse de acord cu această realitate. Constituția din anul 1923 vorbește de rege (art. 77), arătând că puterea legislativă se exercită colectiv de către rege și reprezentanța națională (art. 34, că puterea executivă este încredințată regelui (art. 39). Denumirea de rege este menținută și de Constituția din 1938 (art. 34) care-l declară capul statului (art. 30) și, desigur, cuprinde dispoziții similare cu cele din art. 34 și art. 39 ale Constituției din 1923. [ Mai mult... ] 
.....
    Termenul domn este folosit și de către Constituția din anul 1866 (art. 82), domnul având puteri constituționale ereditare, iar puterea legislativă se exercită colectiv de către domn și reprezentanța națională (art. 32). La 8 iunie 1884, în urma proclamării regatului în anul 1881, textele constituționale sunt puse de acord cu această realitate. Constituția din anul 1923 vorbește de rege (art. 77), arătând că puterea legislativă se exercită colectiv de către rege și reprezentanța națională (art. 34, că puterea executivă este încredințată regelui (art. 39). Denumirea de rege este menținută și de Constituția din 1938 (art. 34) care-l declară capul statului (art. 30) și, desigur, cuprinde dispoziții similare cu cele din art. 34 și art. 39 ale Constituției din 1923. [ Mai mult... ] 
.....
    Astfel, Constituția română din 1923 (art. 87) stabilea că „persoana regelui este inviolabilă, miniștrii lui sunt răspunzători. Niciun act al regelui nu poate avea tărie dacă nu va fi contrasemnat de un ministru, care prin aceasta chiar devine răspunzător de acel act” (a se vedea și art. 44 din Constituția din anul 1938). [ Mai mult... ] 

Pot fi de interes:

Constituția:
DESPRE TERITORIUL ROMÂNIEI
DESPRE DREPTURILE ROMÂNILOR
DESPRE PUTERILE STATULUI
DESPRE FINANȚE
DESPRE PUTEREA ARMATĂ
DISPOZIȚIUNI GENERALE
DESPRE REVIZUIREA CONSTITUȚIUNII
DISPOZIȚIUNI TRANSITORII ȘI SUPLIMENTARE
Reviste:
Aspecte selective privind evoluția reglementărilor referitoare la puterea judecătorească în constituțiile române și în dreptul românesc la 100 de ani de la Marea Unire
Revista Curierul Judiciar nr. 6/2019
Afaceri guvernamentale și controlul parlamentar, în perioada interbelică și în primul pătrar al sec. XXI, în România (I)
Trecut, prezent și (poate) viitor cu privire la consultarea publică a cetățenilor și eficiența juridică a unui astfel de demers juridic
Dimensiunile și tendințele interpretării normei juridice în dreptul românesc din perioada 1918-2018
Revista Curierul Judiciar nr. 11/2018
Justiția constituțională în România. Evoluție și perspective
Câteva considerații privind supremația și stabilitatea constituțiilor
Evoluția constituționalismului în România (II)
Accesul liber la justiție în dreptul intern
Doctrină:
Drept constituțional și instituții politice, Vol II, ediția 15
;
se încarcă...