DESPRE DREPTURILE ROMÂNILOR | Constituția

Acesta este un fragment din Constituția din 1923. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

TITLUL II DESPRE DREPTURILE ROMÂNILOR

Art. 5. - Reviste (1), Doctrină (1)

Românii, fără deosebire de origină etnică, de limbă sau de religie, se bucură de libertatea conștiinței, de libertatea învățământului, de libertatea presei, de libertatea întrunirilor, de libertatea de asociație și de toate libertățile și drepturile stabilite prin legi.

Art. 6. -

Constituțiunea de față și celelalte legi relative la drepturile politice determină cari sunt, osebit de calitatea de Român, condițiunile necesare pentru exercitarea acestor drepturi.

Legi speciale, votate cu majoritate de două treimi, vor determina condițiunile sub cari femeile pot avea exercițiul drepturilor politice. Reviste (1)

Drepturile civile ale femeilor se vor stabili pe baza deplinei egalități a celor două sexe. Jurisprudență

Art. 7. -

Deosebirea de credințe religioase și confesiuni, de origină etnică și de limbă, nu constitue în România o piedică spre a dobandi drepturile civile și politice și a le exercita.

Numai naturalizarea aseamănă pe străin cu Românul pentru exercitarea drepturilor politice.

Naturalizarea se acordă în mod individual de Consiliul de Miniștri, în urma constatării unei comisiuni, compusă din: primul-președinte și președinții Curții de apel din Capitala Țării, că solicitantul îndeplinește condițiunile legale.

O lege specială va determina condițiunile și procedura prin care străinii dobândesc naturalizarea. Reviste (1)

Naturalizarea nu are efect retroactiv. Soția și copiii minori profită, în condițiunile prevăzute de lege, de naturalizarea soțului sau tatălui.

Art. 8. -

Nu se admite in Stat nici o deosebire de naștere sau de clase sociale.

Toți Românii, fără deosebire de origină etnică de limbă sau de religie, sunt egali înaintea legii și datori a contribui fără osebire la dările și sarcinile publice.

Numai ei sunt admisibili în funcțiunile și demnitățile publice, civile și militare.

Legi speciale vor determina Statutul funcționarilor publici.

Străinii nu pot fi admiși în funcțiunile publice decât în cazuri excepționale și anume statornicite de legi.

Art. 9. -

Toți străinii aflători pe pământul României se bucură de protecțiunea dată de legi persoanelor și averilor în genere.

Art. 10. -

Toate privilegiile de orice natură, scutirile și monopolurile de clasă sunt oprite pentru totdeauna în Statul Român.

Titlurile de noblețe sunt și rămăn neadmise în Statul Român. Jurisprudență

Decorațiunile străine se vor purta de Români numai cu autorizarea Regelui.

Art. 11. -

Libertatea individuală este garantată.

Nimeni nu poate fi urmărit sau perchiziționat, decăt în cazurile și după formele prevăzute în legi.

Nimeni nu poate fi deținut sau arestat, decăt în puterea unui mandat judecătoresc motivat, care trebuie să-i fie comunicat în momentul arestării sau cel mai tărziu în 24 ore după deținere sau arestare.

În caz de vină vădită, definerea sau arestarea se poate face imediat, iar mandatul se va emite în 24 ore și i se va comunica conform aliniatului precedent.

Art. 12. -

Nimeni nu poate fi sustras în contra voinței sale dela judecătorii ce-i dă legea.

Art. 13. -

Domiciliul este neviolabil.

Nici o vizitare a domiciliului nu se poate face decăt de autoritățile competinte, în cazurile anume prevăzute de lege și potrivit formelor de ea prescrise.

Art. 14. - Jurisprudență

Nici o pedeapsă nu poate fi înființată, nici aplicată decăt în puterea unei legi.

Art. 15. -

Nici o lege nu poate înființa pedeapsa confiscării averilor.

Art. 16. -

Pedeapsa cu moarte nu se va putea reînființa afară de cazurile prevăzute în Codul penal militar în timp de răsboi.

Art. 17. -

Proprietatea de orice natură precum și creanțele asupra Statului sunt garantate.

Autoritatea publică, pe baza unei legi, este in drept a se folosi, în scop de lucrări de interes obștesc, de subsolul oricărei proprietăți imobiliare, cu obligațiunea de a desdăuna pagubele aduse suprafeței, clădirilor și lucrărilor existente. În lipsă de învoială despăgubirea se va fixa de justiție.

Nimeni nu poate fi expropriat decăt pentru cauză de utilitate publică și după o dreaptă și prealabilă despăgubire stabilită de justiție. Jurisprudență

O lege specială va determina cazurile de utilitate publică, procedura și modul exproprierii.

În afară de expropriere pentru căile da comunicație, salubritate publică, apărarea țării și lucrări de interes militar, cultural și acele impuse de interesele generale directe ale Statului și administraliilor publice, celelalte cazuri de utilitate publică vor trebui să fie stabilite prin legi votate cu majoritate de două treimi.

Legile existente privitoare la alinierea și lărgirea stradelor de prin comune precum și la malurile apelor ce curg prin sau pe lăngă ele rămăn in vigoare în tot cuprinsul Regatului.

Art. 18. -

Numai Românii și cei naturalizați români pot dobăndi cu orice titlu și deține imobile rurale in România. Străinii vor avea drept numai la valoarea acestor imobile.

Art. 19. -

Zăcămintele miniere precum și bogățiile de orice natură ale subsolului sunt proprietatea Statului. Se exceptează masele de roci comune, carierele de materiale de construcție și depozitele de turbă, fără prejudiciul drepturilor dobăndite de Stat pe baza legilor anterioare.

O lege specială a minelor va determina normele și condițiunile de punere în valuare a acestor bunuri, va fixa redevența proprietarului suprafeței și va arăta tot de odată putința și măsura in care aceștia vor participa la exploatarea acestor bogății.

Se va ține seamă de drepturile câștigate, întrucăt ele corespund unei valorificări a subsolului și după distincțiunile ce se vor face în legea specială.

Concesiunile miniere de exploatare, instituite sau date, conform legilor azi in vigoare, se vor respecta pe durata pentru care s'au acordat, iar exploatările miniere existente făcute de proprietar numai cât timp le vor exploata. Nu se vor putea face concesiuni perpetue.

Toate concesiunile și exploatările prevăzute în aliniatul precedent vor trebui însă să se conformeze regulelor ce se vor stabili prin lege, care va preved că și maximum de durată al acelor concesiuni și exploatări și care nu va trece de cincizeci ani dela promulgarea acestei Constituțiuni.

Art. 20. -

Căile de comunicație, spațiul atmosferic și apele navigabile și flotabile sunt de domeniul public.

Sunt bunuri publice apele ce pot produce forță motrice și acele ce pot fi folosite în interes obștesc.

Drepturile câștigate se vor respecta sau se vor răscumpăra prin expropriere pentru caz de utilitate publică, după o dreaptă și prealabilă despăgubire.

Legi speciale vor determina limita în care toate drepturile de mai sus vor putea fi lăsate în folosința proprietarilor, modalitățile exploatării, precum și despăgubirile cuvenite pentru utilizarea suprafeței și pentru instalația în ființă.

Art. 21. -

Toți factorii producțiunii se bucură de o egală ocrotire.

Statul poale interveni, prin legi, în raporturile dintre acești factori pentru a preveni conflicte economice sau sociale.

Libertatea muncii va fi apărată.

Legea va regula asigurarea socială a muncitorilor, în caz de boală, accidente și altele.

Art. 22. -

Libertatea conștiintei este absolută.

Statul garantează tuturor cultelor o deopotrivă libertate și protecțiune întrucăt exercițiul lor nu aduce atingere ordinei publice, bunelor moravuri și legilor de organizare ale Statului.

Biserica creștină ortodoxă și cea greco-catolică sunt biserici românești.

Biserica ortodoxă română fiind religia marei majorități a Românilor este biserică dominantă în Statul român; iar cea greco-catolică are întâielatea față de celelalte culte.

Biserica ortodoxă română este și rămâne neatărnată de orice chiriarchie străină, păstrăndu-și însă unitatea cu Biserica ecumenică a Răsăritului în privința dogmelor. Jurisprudență

În tot regatul României Biserica creștin ortodoxă va avea o organizație unitară cu participarea tuturor elementelor ei constitutive, clerici și mireni.

O lege specială va statornici principiile fundamentale ale acestei organizații unitare, precum și modalitatea după care Biserica își va regulamenta, conduce și administra, prin organele sale proprii și sub controlul Statului, chestiunile sale religioase, culturale, fundaționale și epitropești.

Chestiunile spirituale și canonice ale Bisericei ortodoxe romane se vor regula de o singură autoritate sinodală centrală.

Mitropoliții și episcopii Bisericei ortodoxe române se vor alege potrivit unei singure legi speciale.

Raporturile dintre diferitele culte și Sfat se vor stabili prin lege.

Art. 23. -

Actele stării civile sunt de atribuția legii civile.

Întocmirea acestor acte va trebui să preceadă totdeauna binecuvântarea religioasă.

Art. 24. -

Învățământul este liber în condițiunile stabilite prin legile speciale și întrucât nu va fi contrar bunelor moravuri și ordinei publice.

Învățămăntul primar este obligator. În școlile Statului acest învățământ se va da gratuit.

Statul, judelele și comunele vor da ajutoare și inlesniri elevilor lipsiți de mijloace, în toate gradele invățământului, in măsura și modalitățile prevăzute de lege.

Art. 25. -

Constituțiunea garantează tuturor libertatea de a comunica și publica ideile și opiniunile lor prin grai, prin scris și prin presă, fiecare fiind răspunzător de abuzul acestor libertăți in cazurile determinate prin Codicele penal, care nici într'un caz nu va putea restrănge dreptul în sine.

Nici o lege excepțională nu se va putea înființa în această materie.

Nici cenzura, nici o altă măsură preventivă pentru aparițiunea, vinderea sau distribuțiunea oricărei publicațiuni nu se va putea înființa.

Nu este nevoe de autorizațiunea prealabilă a nici unei autorități pentru aparițiunea oricărei publicațiuni.

Nici o cauțiune nu se va cere dela ziariști, scriitori, editori, Tipografi și litografi.

Presa nu va fi pusă nici odată sub regimul avertismentelor.

Nici un ziar sau publicațiune nu va putea fi suspendat sau suprimat.

Orice publicațiune periodică de orice natură va trebui să aibă un director răspunzător, iar în absența acestuia, un redactor răspunzător. Directorul sau redactorul vor trebui să se bucure de drepturile civile și politice. Numele directorului și numele redactorului vor figura vizibil și permanent în fruntea publicațiunii.

Înainte de aparițiunea publicațiunii periodice, proprietarul ei e obligat a declara și înscrie numele său la tribunalul de comerț.

Sancțiunile acestor dispozițiuni se vor prevedea prin legi speciale.

Art. 26. -

În ce privește publicațiunile neperiodice, răspunzător de scrierile sale este autorul, în lipsa acestuia editorul; patronul tipografiei răspunde cand autorul și editorul nu au fost descoperiți.

La publicațiunile periodice responsabilitatea o au: autorul, directorul sau redactorul în ordinea enumerării.

Proprietarul în toate cazurile este solidar răspunzător de plata despăgubirilor civile.

Delictele de presă se judecă de jurați, afară de cazurile aci statornicite, cari se vor judeca de tribunalele ordinare, potrivit dreptului comun:

a) Delictele ce s'ar comite împotriva Suveranilor țării, Principelui Moștenitor, membrilor Familiei Regale și Dinastiei, Șefilor Statelor Străine și reprezentanților lor;

b) îndemnurile directe la omor și rebeliune, în cazurile când nu au fost urmate de execuțiune;

c) Calomniile, injuriile, difamațiile aduse particularilor sau funcționarilor publici oricari ar fi, atinși în vieața lor particulară sau în cinstea lor personală.

Arestul preventiv in materie de presă este interzis.

Art. 27. -

Secretul scrisorilor, telegramelor și al convorbirilor telefonice este neviolabil.

O lege specială va stabili cazurile în cari justiția, în interesul instrucțiunii penale, va putea face excepțiune la dispozițiunea de față.

Aceeaș lege va determina responsabilitatea agenților Statului și a particularilor pentru violarea secretului scrisorilor, telegramelor și convorbirilor telefonice.

Art. 28. -

Românii, fără deosebire de origină etnică, de limbă sau de religie, au dreptul de a se aduna pașnici și fără arme, conformându-se legilor cari regulează exercitarea acestui drept, pentru a trata tot felul de chestiuni; întru aceasta nu este trebuință de autorizare prealabilă.

Intrunirile sub cerul liber sunt permise, afară de piețele și căile publice.

Intrunirile, procesiunile și manifestațiile pe căile și piețele publice sunt supuse legilor polițienești.

Art. 29. -

Românii, fără deosebire de origine etnică, de limbă sau de

religie, au dreptul a se asocia, conformându-se legilor cari regulează exercițiul acestui drept.

Dreptul de liberă asociațiune nu implică în sine dreptul de a crea persoane juridice.

Condițiunile în cari se acordă personalitatea juridică se vor stabili prin o lege specială.

Art. 30. -

Fiecare are dreptul de a se adresa la autoritățile publice prin petițiuni subscrise de către una sau mai multe persoane, neputând însă petiționa decât în numele subscrișilor.

Numai autoritățile constituite au dreptul de a adresa petițiuni în nume colectiv.

Art. 31. -

Nici o autorizare prealabilă nu este necesară pentru a se exercita urmăriri contra funcționarilor publici pentru faptele administrațiunii lor de părțile vătămate, rămânând însă neatinse regulile speciale statornicite în privința miniștrilor.

Cazurile și modul urmăririi se vor regula prin anume lege.

Dispozițiuni speciale în Codicele penal vor determina penalitățile prepuitorilor.

Art. 32. -

Nici un Român, fără autorizarea guvernului, nu poate intra în serviciul unui Stat străin, fără ca însuș prin aceasta să-și piardă cetățenia.

Extrădarea refugiaților politici este oprită.

Acesta este un fragment din Constituția din 1923. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Doctrină:

Constituția României. Comentariu pe articole, ediția 1
    În România, Constituția din 1923, în art. 5, menționează pentru prima oară egalitatea românilor, „fără deosebire de origine etnică, de limbă sau de religie”, fără afolosi însă noțiunea de „minoritate”. Prevederile constituționale din 1923, care fac referire la interdicția discriminării pe aceste criterii, reprezintă oaplicare aTratatului de ocrotire aminorităților, semnat de România și de principalele Puteri Aliate și Asociate, la Paris (9 decembrie 1919). Preambulul acestui tratat arată că „România (...) dorește să ofere garanții sigure de libertate și dreptate tuturor locuitorilor (...) fără deosebire de rasă, limbă sau religie”. În textul tratatului, se face referire, pe lângă principiul general al non-discriminării, la respectarea individualității, personalității și caracterelor distinctive etnice ale cetățenilor aparținând minorităților etnice, religioase sau lingvistice. În art. 1 al tratatului, România își asumă obligația de arecunoaște, „prin legi fundamentale”, prevederile art. 2-8 ale tratatului, iar în art. 12 se recunoaște că aceste prevederi reprezintă obligații de interes internațional ale României, neputând fi modificate fără consimțământul majorității membrilor Consiliului Ligii Națiunilor. [ Mai mult... ] 

Pot fi de interes:

Constituția:
DESPRE TERITORIUL ROMÂNIEI
DESPRE DREPTURILE ROMÂNILOR
DESPRE PUTERILE STATULUI
DESPRE FINANȚE
DESPRE PUTEREA ARMATĂ
DISPOZIȚIUNI GENERALE
DESPRE REVIZUIREA CONSTITUȚIUNII
DISPOZIȚIUNI TRANSITORII ȘI SUPLIMENTARE
Reviste:
Accepțiunile noțiunii de familie din anul 1918 și până în prezent
Egalitatea în drepturi a cetățenilor și nediscriminarea în sistemul constituțional român și în dreptul comparat - aspecte selective
Doctrină:
Constituția României. Comentariu pe articole, ediția 1
;
se încarcă...