ARTICOLUL 18 | Convenție 29/1930

Acesta este un fragment din Convenția nr. 29/1930 privind munca forțată sau obligatorie*). Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată
  •  

ARTICOLUL 18

1. Munca forțată sau obligatorie pentru transportarea de persoane sau mărfuri, de exemplu cu brațele sau prin vîslire, va trebui să fie desființată în termenul cel mai scurt posibil, iar pînă la desființare autoritățile competente vor trebui să elaboreze regulamente care să fixeze:

a) obligația de a nu folosi această muncă decît pentru a înlesni deplasarea de funcționari ai administrației în exercitarea funcțiunilor lor, sau transportarea de materiale ale administrației, sau, în caz de necesitate absolut urgentă, transportarea altor persoane decît funcționari;

b) obligația de a nu folosi la astfel de transporturi decît oameni apți din punct de vedere fizic pentru această muncă, recunoscuți astfel printr-un examen medical prealabil, în toate cazurile în care acest examen este posibil; în caz că aceasta nu este posibil, persoana care folosește această mînă de lucru va trebui să se asigure pe răspunderea sa, că muncitorii folosiți au aptitudinea fizică cerută și nu suferă de o boală contagioasă;

c) greutatea maximă pe care o pot duce muncitorii;

d) parcursul maxim care va putea fi impus acestor muncitori de la locul domiciliului lor;

e) numărul maxim de zile pe lună sau pe orice alta perioadă în timpul căreia acești muncitori vor putea f rechiziționați, zilele de călătorie pentru întoarcere fiind cuprinse în acest număr;

f) persoanele care au dreptul să recurgă la această formă de muncă forțată sau obligatorie, precum și măsura în care ele au dreptul de a recurge la aceasta.

2. Fixînd limitele maxime menționate la literele c, d, e din paragraful precedent, autoritățile competente vor trebui să țină seama de diferite elemente, în special de aptitudinea fizică a populației care va trebui să fie rechiziționată, de felul itinerarului de parcurs, cît și de condițiile climaterice.

3. Autoritățile competente vor trebui, în afară de aceasta, să ia măsuri pentru ca distanța zilnică normală făcută de hamali să nu depășească o distanță corespunzătoare duratei medii a unei zile de muncă de 8 ore, ținînd seama că pentru a o stabili, va trebui să se aibă în vedere nu numai greutatea ce trebuie dusă și distanța de parcurs, ci și starea drumului, perioada anului și toate celelalte elemente; dacă ar fi necesar să se impună hamalilor ore suplimentare de muncă, acestea vor trebui să fie remunerate după tarife mai ridicate decît cele normale.

Acesta este un fragment din Convenția nr. 29/1930 privind munca forțată sau obligatorie*). Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Pot fi de interes:

Convenție 29/1930:
ARTICOLUL 8
ARTICOLUL 9
ARTICOLUL 10
ARTICOLUL 11
ARTICOLUL 12
ARTICOLUL 13
ARTICOLUL 14
ARTICOLUL 15
ARTICOLUL 16
ARTICOLUL 17
ARTICOLUL 18
ARTICOLUL 19
ARTICOLUL 20
ARTICOLUL 21
ARTICOLUL 22
ARTICOLUL 23
ARTICOLUL 24
ARTICOLUL 25
ARTICOLUL 26
ARTICOLUL 27
ARTICOLUL 28
;
se încarcă...