Ministerul Justiției - MJ

Codul Penal din 1864

Modificări (...), Reviste (4), Practică judiciară

Text publicat în M.Of. al României.

În vigoare de la 30 aprilie 1865 până la 17 martie 1936, fiind înlocuit prin Codul Penal 1936;
Formă aplicabilă de la 22 octombrie 1912 până la 17 martie 1936

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată

sau autentifică-te

  •  

1) Codul penal român a fost promulgat și publicat la 30 Octomvrie 1864 și pus în aplicare la 1 Maiu 1865. El a suferit însă în cursul timpului multe modificări și anume: prin legea dela 17 Februarie 1874, care i-a modificat 109 articole prin legea dela 21 Februarie 1882; prin legea dela 28 Maiu 1893, 15 Februarie 1894 și, în fine, prin legea dela 4 Maiu 1895.

Înaintea acestui cod, în Moldova se aplica Codul penal din anul 1826 iar în Muntenia Condica Criminală, lucrată de divanul obștesc, sub Barbu Știrbei, în 1850-1853. Ea a fost în vigoare, cu modificările ce i s'au făcut în 1853, până în anul 1865, când, conform art. 398 din actualul Cod penal, ea a fost abrogată, intrând în vigoare prezentul cod.

Dispozițiunile din actualul Cod penal sunt împrumutate din Codul penal prusian dela 1851 și din cel francez dela legile penale anterioare, menționate mai sus.

DISPOZIȚIUNI PRELIMINARE

Art. 1. -

Infracțiunea ce se pedepsește de lege cu pedepsele:

Munca silnică,

Recluziunea,

Detențiunea și

Degradațiunea civică, se numește crimă.

Infracțiunea ce se pedepsește de lege cu:

Închisoare corecțională.

Interdicțiunea unora din drepturile politice, civile ori de familie și amendă dela 26 lei în sus2) se numește delict.

2) Conform art. 399, al. 2 din Codul penal, toate amenzile fixate în corpul codului vor trebui reduse la jumătate, deoarece Codul penal fiind decretat la 12 Octomvrie 1864, leii vechi cari circulau pe atunci trebuesc, transformați în lei noui.

Art. 399, al. 2 însă nu este aplicabil și la amenzile înființate prin legile modificatoare Codului penal dela 1874 încoace, deoarece leii vechi nu mai sunt în circulație din acel timp, înlocuiți fiind cu lei noui, iar legiuitorul modificator nu putea prescrie o pedeapsă într'o monetă ce nu mai exista în anul 1874 și cu atât mai mult în anii din urmă. Prin noua lege din 1923 însă, toate aceste amenzi trebuesc mărite de zece ori; această dispozițiune însă este provizorie și luată în vederea deprecierei valutei leului.

Infracțiunea pe care legea o pedepsește cu:

Închisoare polițienescă și cu amendă se numește contravențiune.

Art. 2. -

Nici o infracțiune nu se va pedepsi, dacă pedepsele nu vor fi fost hotărîte înaintea săvârșirei sale.

Infracțiunile săvârșite în timpul legiuirei celei vechi se vor pedepsi după acea legiuire; iar când pedepsele prevăzute prin legea de față vor fi mai ușoare, se va aplica pedeapsa cea mai ușoră.

Infracțiunile săvârșite sub codicele vechiu, dar neprevăzute de codicele actual, nu se mai pedepsesc.

Art. 3. -

(Modif. L. 15 Febr. 1894). Disposițiunile acestui codice se aplică la infracțiunile comise pe pământul României sau pe o navă română1).

1) A se vedea nota 2 dela art. 1 și art. 399, al. II.

Art. 4. -

(Modif. L. 15 Febr. 1894). Oricare Român va putea fi urmărit și judecat, chiar în lipsă, pentru crimele săvârșite, fie ca autor, fie ca complice, în afară de teritoriul României.

De asemenea, el va putea fi urmărit și judecat pentru faptele săvârșite, fie ca autor, fie ca complice, în afară de teritoriul României, și calificate delicte după acest codice, dacă acele fapte sunt pedepsite după legislațiunea țărei unde au fost săvârșite, afară de delictele prevăzute și pedepsite de art. 180, 181, 238, 243, 247, 249, 258, 299 § 1, 321, 352, 353, 355 și 356 din codul penal.

În caz de deosebire între pedepsele prevăzute de legislațiunea țărei unde s'a comis crima sau delictul și acele prevăzute de acest codice, se va aplica pedeapsa cea mai ușoară.

Nici o urmărire nu se va putea face pentru crimele sau delictele săvârșite de Români, în afară de teritoriul României, dacă inculpatul va dovedi că pentru acele fapte a fost judecat într'un mod definitiv în străinătate și, în caz de condamnare, că a executat pedeapsa sau că a fost grațiat.

Nici o urmărire nu se va putea face pentru delictele săvârșite de Români în afară de teritoriul României, decât după întoarcerea voluntară a Românului în țară sau după obținerea extradițiunei lui. Acțiunea publică nu se va putea prescrie însă, decât prin un îndoit termen de cel prevăzut de art. 595 din procedura criminală.

Art. 5. -

(Modif. L. 15 Febr. 1894). Dispozițiunile din articolul precedent sunt aplicabile străinilor domiciliați în România, dacă nu sunt supuși unei țări cu care România are tratat de extradițiune și dacă extradiția lor nu a fost cerută de țara lor.

Ori-care străin care, în afară de teritoriul României, va fi săvârșit, fie ca autor, fie ca complice, ver-o crimă în contra siguranței Statului, sau ver-o crimă de contrafacere a sigiliului Statului, a monetei naționale, având curs în România, a hârtiilor de credit sau titlurilor Statului român, a biletelor de bancă autorizate de lege, va putea fi urmărit, judecat și pedepsit în România dacă va fi prins pe teritoriul român sau dacă guvernul va obține extrădarea lui.

Competența instanței represive, în cazurile de mai sus precum și în cele prevăzute de art. 4, se va determina, pentru urmărirea și judecarea culpabilului, după locul de reședință al inculpatului, sau după locul unde inculpatul a fost prins.

Cu toate acestea, după cererea ministerului public sau a părților, Curtea de casație va putea strămuta cercetarea afacerei dinaintea instanței judecătorești celei mai apropiate de locul unde crima s'a comis.

Art. 6. -

Dispozițiunile acestei legi se aplică și la militari, afară de cazurile speciale prevăzute de legea penală militară.

CARTEA I DESPRE PEDEPSE ȘI EFECTELE LOR

TITLU I DESPRE NATURA PEDEPSELOR

Art. 7. -

Pedepsele pentru crime sunt:

7.1. Munca silnică pe toată viața;

7.2. Munca silnică pe timp mărginit dela 5 până la 20 ani;

7.3. Recluziunea într'o casă de muncă, dela 5 ani până la 10 ani;

7.4. Detențiunea dela 3 ani până la 10 ani;

7.5. Degradațiunea civică dela 3 ani până la 10 ani.

Art. 8. -

Pedepsele pentru delicte sunt:

8.1. Închisoarea dela 15 zile până la 5 ani;

8.2. Interdicțiunea dela 6 luni până la 6 ani a unora din drepturile politice, civile ori de familie;

8.3. Amenda dela 26 lei în sus1).

1) A se vedea și nota 2 dela art. 1 și art. 399, al. II.

Art. 9. -

Pedepsele peatru contravențiuni sunt:

9.1. Închisoarea dela 1 până la 15 zile;

9.2. Amenda dela 5 până la 25 lei1).

TITLU II DESPRE APLICAREA ȘI EXECUTAREA PEDEPSELOR

§1. Munca silnică

Art. 10. -

Munca silnică se va face, sau în minele Statului, sau în stabilimentele penitenciare.

Acei condamnați la asemenea pedeapsă vor fi supuși la un regim aspru.

Până la înființarea sistemului penitenciar, osândiții la asemenea pedeapsă se vor întrebuința la lucrările cele mai aspre înăuntrul minelor, sau și afară din mine, pentru lucrările de utilitate publică.

Ei vor fi puși în fiare.

Acei cari lucreză la mine, noaptea se vor scoate afară și se vor închide în temniță, având și fiare de picioare.

Art. 11. -

Femeile condamnate la muncă silnică se vor închide în deosebite stabilimente, totdeauna separate de bărbați și supuse la muncă potrivit cu vârsta și cu sexul lor.

Ele vor fi asemenea supuse la un regim aspru.

Art. 12. -

Osîndiții sau osânditele la munca silnică pe viață se vor ține osebiți de acei osândiți la munca silnică pe timp mărginit și se vor deosebi prin costumul lor.

Art. 13. -

În timpul pedepsei lor, acei osândiți la munca silnică vor fi incapabili de a-și administra starea și a dispune de dânsa prin acte între vii.

Ei vor fi puși sub curatelă, după formele admise pentru numirea curatorilor, și nu li se va putea da, în timpul duratei pedepsei lor, nici o parte din starea sau venitul lor.

Averea osândituli i sa va da înapoi după încetarea osândei, și curatorul îi va da socoteală despre administrarea averei sale.

Osânda la munca silnică atrage după sine degradațiunea civică pe timpul osândei.

Art. 14. -

Osânda la munca silnică pe viață sau pe timp mărginit nu se va putea pronunța în contra acelora cari, la pronunțarea sentinței definitive, vor fi împlinit al 60-lea an1), și în locul acestei pedepse se vor osândi la recluziune pe acelaș timp pe care ar fi trebuit a se osândi la munca silnică.

1) Art. francez corespunzător, 72, prevede 70 de ani împliniți în loc de 60, cum prevede textul român.

§2. Recluziunea

Art. 15. -

Osînditul la recluziune se va închide într'o casă de muncă, destinată pentru acesta.

Va fi întrebuințat la lucrări determinate prin regulamentele acelei case de recluziune.

Folosul ce va rezulta din produsul muncei sale se va împărți între Stat și osândit; iar din partea ce se cuvine osândituli, jumătate i se va da în cursul osândei, iar cealaltă jumătate se va depune deoparte, spre a forma pentru osândit un capital da rezervă, care i se va da la liberarea lui, conform dispozițiunilor regulamentare ce se vor face întru aceasta.

Ei vor fi puși în fiare.

Art. 16. -

Se va aplica osândiților la recluziune dispozițiunile art. 13.

În timpul osândei însă, se va putea da osândituli o mică parte din veniturile sale, care se va fi determinat prin hotărîrea judecătorescă, ca să-i serve numai drept ajutor la a sa viețuire, de va merita prin a sa conduită.

Art. 17. -

Regimul special al caselor de recluziune va fi, în principiu, bazat pe munca obligatorie.

Art. 18. -

Până la înființarea caselor speciale de recluziune, un regulament de administrațiune publică va determina locurile unde se vor ținea provizoriu osândiții la această pedeapsă.

Art. 19. -

Femeile osândite la recluziune se vor închide într'o casă separată.

§

3. Detențiunea

Art. 20. -

Osîndiții la această pedeapsă se vor închide într'una din mânăstirile ce se vor determina anume prin regulamente de administrațiune publică.

Ei vor fi liberi a comunica atât cu persoanele dinăuntru cât și cu orice alte persoane din afară, în timpul și conform regulamentelor de poliție întărite printr'un decret domnesc.

Asemenea, osândiții la detențiune nu vor purta costumul de închisoare și își vor putea procura, prin propriile lor mijloace, ori-ce îndulcire în locuință și nutriment, compatibilă cu regimul închisorii.

Ei nu vor fi supuși la nici un fel de muncă1).

1) În art. francez corespunzător, 20, lipsesc ultimele două aliniate.

Art. 21. -

Femeile osândite la detențiune se vor închide într'o mânăstire, separate de bărbați.

§4. Degradațiunea civică

Art. 22. -

Degradațiunea civică consistă:

22.1. În destituirea și excluderea condamnaților dela ori-ce funcțiune și oficiu public;

22.2. În pierderea dreptului de vot, alegere și eligibilitate și, în general, de toate drepturile civile și politice și de dreptul de a purta vre-o decorațiune sau vre-un alt semn ori titlu distinctiv de onoare;

22.3. În necapacitatea de a fi numit jurat sau expert, de a fi întrebuințat ca martor în acte și de a depune mărturii în judecată, decât pentru a da niște simple arătări;

22.4. În necapacitatea de a face parte din vre-un consiliu de familie, de a fi tutore, curatore, subrogat-tutore2) sau consilier judecătoresc, decât numai al copiilor săi, și atunci după chibzuirea familiei;

22.5. În pierderea dreptului de a purta arme, de a servi în armata română, de a ține școală sau de a fi impiegat în vre-unul din stabilimentele de instucțiune ca profesore, institutor, învățător, repetitor sau priveghetor.

2) În codul nostru civil spre diferență de cel francez, nu există instituțiune de subrogator. Credem că din eroare s'a tradus și acest cuvânt din textul Codului penal francez.

Art. 23. -

Degradațiunea civică, când va fi pronunțată ca pedeapsă principală, va putea fi însoțită și de o închisoare corecțională, a căreia durată, fixată prin hotărîrea de condamnațiune, nu va putea trece peste doi ani.

Când culpabilul va fi străin, sau un român care și-a pierdut dreptul său de naționalitate, pedeapsa închisorii va trebui neapărat a fi pronunțată.

§5. Închisoarea

Art. 24. -

Osînditul la închisoare va fi închis într'o casă de corecțiune.

El va fi întrebuințat la lucru, pe cât se va putea, potrivit cu a sa meserie și după a sa alegere.

Folosul ce va produce lucrul fie-cărui arestat se va întrebuința parte pentru cheltuelile casei de închisoare, parte spre a-i procura oarecare îndulcire1) și parte spre a forma pentru dânsul un capital de rezervă, care să i se dea la a sa liberare, conform regulamentelor speciale.

1) Art. francez corespunzător, 41, adaugă: <<s'il les merite>>.

Art. 25. -

Regimul închisorii corecționale va fi mai blând decât al celorlalte închisori; se va putea însă agrava pentru cei cu rele purtări, conform regulamentelor disciplinare, cari vor putea prescrie chiar punerea în fiare, numai pentru cauză de securitate sau de disciplină.

Art. 26. -

Pe cât putința va sta, se vor deosebi osândiții după categoria infracțiunilor lor.

Femeile vor fi separate de bărbați și se vor întrebuința la lucru potrivit sexului lor.

§.6. Interdicțiunea corecțională

Art. 27. -

La întâmplările prevăzute de lege, judecătoriile vor putea pronunța interdicțiunea unuia sau mai multora din drepturile arătate la art. 22.

§.7. Amenzi

Art. 28. -

Amenda se pronunță sau singură, sau însoțită de altă pedeapsă.

La caz de nesolvabilitate a condamnatului, amenda se va înlocui cu închisoare.

Durata închisorii se va determina de judecătorie, socotindu-se drept 10 lei2) de amendă o zi de închisoare; durata însă a închisorei nu va putea fi, în asemenea caz, mai mare de un an.

2) A se vedea nota 2 dela art. 1. Conform art. 399, al. II, acești 10 lei fiind lei vechi, trebuesc reduși la jumătate. Deci, trebuie socotit 5 lei noui, amendă o zi închisoare. A se vedea și partea finală dela nota 2 a art. 1.

§.8. Închisoarea polițienească

Art. 29. -

Acei osândiți la închisoare polițienească se vor închide în vre-una din casele de arest ce vor fi întocmite într'adins pentru aceasta.

Nu vor putea fi întrebuințați la lucru, fără voia lor, nici în închisoare, nici afară din închisoare.

Regimul va fi forte blând și, la nici un caz, nu se va putea agrava prin punerea fiarelor.

Femeile vor fi separate de bărbați.

§.9. Amenda polițienească

Art. 30. -

Amenda se pronunță sau singură, sau însoțită cu închisoare polițienească.

La caz de nesolvabilitate a condamnatului, amenda se va înlocui cu închisoare, a cărea durată se va determina de judecătorie, socotindu-se drept 10 lei amendă o zi de închisoare1).

1) A se vedea nota 2 dela art. 1. Conform art. 399, al. III: << amenzile pentru contravențiuni se socotesc în lei noui, fără nici o reducere>>.

Art. 31. -

Condamnații la munca silnică, recluziune, închisoare corecțională, precum și închisoare polițienească, vor fi liberi a comunica cu părinții, copiii, soțul, precum și cu celelalte rude de mai aprope; aceasta însă, numai conformându-se întru totul condițiunilor prescrise de regulamentele speciale ale fie-cărei închisori.

Art. 32. -

Durata pedepselor se va socoti din ziua când sentința sau deciziunea condamnatoare va fi rămas definitivă.

Dacă individul se află în detențiune preventivă, durata pedepsei se va socoti, dacă condamnatul nu va fi făcut apel sau recurs, din ziua sentinței sau a hotărîrei, fără a se împiedeca aceasta de apelul sau recursul ministerului public și ori-care ar fi rezultatul acestui apel sau recurs.

Asemenea se va urma și în cazul când pedeapsa se va reduce de instanța mai înaltă, după apelul sau recursul condamnatului.

Art. 33. -

Când durata pedepselor este hotărîtă pe zile, luni sau ani, ziua se socotește de 24 ore, luna de 30 zile și anul de 365 zile.

Ziua din care începe pedeapsa și ziua în care încetează se vor ține în semă osândituli ca zile depline2).

2) În textul art. prusian corespunzător, 15, lipsește acest al 2-lea aliniat. În schimb, textul prusian are un aliniat următor, care lămurește că pedeapsa închisorii <<nu poate fi mai mică de o zi>>.

Art. 34. -

Toate hotărîrile ce vor pronunța pedeapsa la munca silnică pe toată viața sau pe timp mărginit, la recluziune, la detențiune, la degradațiunile civică, se vor publica în extract, se vor afige în orașul unde se va fi pronunțat hotărîrea, în comuna locului unde s'a comis crima, la locul unde se va executa pedeapsa și la locul domiciliului condamnatului.

Art. 35. -

Pedeapsa pecuniară, adică amenda, nu va putea fi executată asupra moștenirei condamnatului, decât în cazul când hotărîrea de condamnațiune va fi devenit nerevocabilă înaintea morței sale.

Art. 36. -

Condamnatul, afară de restituțiune, când va avea loc, va putea fi asemenea osândit și la alte desdăunări către partea civilă, dacă aceasta o va cere.

În acest caz, suma desdăunărei se va determina de judecător, dacă nu este determinată chiar de lege.

Judecătorii, însă, nu vor putea, chiar prin consimțirea zisei părți, să încuviințeze întrebuințarea desdăunărei sau a restituțiunei pentru ori-care alt sfârșit, chiar când ar fi vorba de vre-o operă de utilitate publică.

Art. 37. -

Judecătorii vor putea ordona să se confiște:

37.1. Lucrurile produse prin crimă, delict sau contravențiune;

37.2. Lucrurile cari au servit, sau care au fost destinate spre a comite vre-o infracțiune, dacă aceste lucruri vor fi ale autorului infracțiunei sau ale vre-unui complice.

37.3. Scrierile, imaginele sau figurile cari ar prezenta elementele unei acțiuni condamnabile; pentru aceasta se va ordona, în acelaș timp, și distrucțiunea tutolor exemplarelor ce se vor fi găsit, precum și a planchetelor, formatelor sau tiparelor cari vor fi destinate spre a le reproduce.

Confiscarea sau destrucțiunea vor fi parțiale, la caz când numai unele pasaje sau unele părți din planchete, formate sau tipare vor fi contrarii legei.

37.4. Toate lucrurile făcute sau menținute în contra regulamentelor polițienești.

Acestea, la caz de a fi vătămătore sănătăței publice, se vor distruge în total sau în parte1).

1) Art. prusian corespunzător, 19, nu cuprinde cele două aliniate No. 4 al art. 37 Cod. penal Român.

TITLU III DESPRE TENTATIVĂ

Art. 38. -

Tentativa de crimă, adică ori-ce început de execuțiune a crimei, de se va fi curmat din împrejurări cu totul neatârnate de voința autorului ei, se va pedepsi cu o pedeapsă de o treptă mai jos decât aceea ce s'ar fi cuvenit de s'ar fi executat crima1).

Crima săvârșită, dar neisbutită, se va pedepsi cu minimul pedepsei ce s'ar fi cuvenit de s'ar fi executat crima.

Când pedeapsa va fi aceea a recluziunei, tentativa se va pedepsi cu închisoare corecțională dela doi ani până la cinci ani.

Când pedeapsa va fi munca silnică pe toată viața, crima săvârșită dar neisbutită, se va pedepsi cu maximul muncei silnice pe timp mărginit.

1) Conform art. 31, 32 și 33 Codul penal prusian tentativele de crimă și delict se pedepsesc cu aceeaș pedeapsă ca și cum crima sau delictul s'au comis.

Art. 39. -

Tentativa de vre-un delict, adică ori-ce început de execuțiune a delictului, care se va fi curmat din împrejurări cu totul neatârnate de voința autorului, precum și delictul neizbutit, se vor pedepsi numai la întîmplările prevăzute prin vre-o dispozițiune specială a legei1).

1) Conform art. 31, 32 și 33 Codul penal prusian tentativele de crimă și delict se pedepsesc cu aceeaș pedeapsă ca și cum crima sau delictul s'au comis.

TITLU IV DESPRE CONCURSUL MAI MULTOR INFRACȚIUNI ȘI DESPRE RECIDIVĂ

Art. 40. -

Când inculpatul se va fi dat în judecată pentru mai multe crime sau delicte, se va aplica numai osânda cea mai grea, dacă acele crime sau delicte vor fi de deosebite naturi și supuse la osebite pedepse; iar de vor fi de aceeaș natură și supuse la aceleași pedepse, judecata va hotărî maximul pedepsei2).

2) Art. francez corespunzător, 365, din Pr. penală dela 1808, în partea sa finală diferă de textul român <<En cas de convinction de plusieurs crimes et detils, la peine la plus forte sera seule prononcee>>. În Codul penal francez dela 1832, actualmente în vigoare, materia recidivei este cuprinsă în art. 56-58 și diferă mult de textul român. Art. nostru 40 este inspirat mai mult după art. 55, 56 și 57 din Codul penal prusian din 1851.

Art. 41. -

Ori-care, osândit fiind, printr'o hotărîre nerevocabilă la o pedeapsă criminală, dacă, după împlinirea pedepsei, va fi comis o a doua crimă, se va condamna la o pedeapsă cu un grad mai mare decât aceea ce hotărăște legea pentru crima ce a săvârșit.

Art. 42. -

Acela care, fiind osândit mai înainte pentru crimă, după împlinirea pedepsei va săvârși vre-un delict care va merita pedeapsă corecțională, se va osândi la maximul pedepsei prescrise de lege pentru acel delict, și acea pedeapsă poate a se și îndoi, când osânda prescrisă pentru delictul săvârșit ar fi chiar acel maximum.

Art. 43. -

Acei cari vor fi fost osândiți pentru pricini corecționale la închisoare mai mult de 6 luni, la întîmplare de recidivă de delicte, se vor supune la maximul pedepsei prescris de lege pentru acel delict, și acea pedeapsă poate a se îndoi, când osânda prescrisă pentru delictul săvârșit va fi chiar acel maximum.

(Adaos L. 17 Febr. 1874). În materie de crimă, delict de presă sau politic, delicventul nu se va considera ca recidivist, decât dacă prima osândă va fi fost asemenea pentru delict de presă sau politic1).

1) Art. francez corespunzător, 58, nu cuprinde acest al 2-lea aliniat.

Art. 44. -

Acela care, fugind din munca ocnei, sau dintr'o casă de închisoare criminală sau corecțională, sau în timpul când suferă una din aceste pedepse, va comite o a doua crimă sau delict, se va pedepsi după chipul următor:

1. Dacă pedeapsa ce legea hotărăște pentru a doua faptă este mai grea decât cea dintâi, atunci se va aplica maximul pedepsei hotărîte de lege pentru cea din urmă faptă;

2. Dacă pedeapsa faptei a doua este mai ușoară decât cea dintâi, atunci inculpatul își va împlini pedeapsa cea dintâi fără alt adaus.

Însă când, scăzându-se timpul ce mai rămâne până la împlinirea pedepsei întâi din timpul ce legea hotărăște pentru pedeapsa a doua, va rămânea un prisos de timp, atunci condamnatul, după ce va ieși din cea dintâi închisoare, va împlini și acest rest în cea de a doua închisoare.

Art. 45. -

Nu se socotește în stare de recidivă acela care, osândit fiind pentru un delict, a săvârșit la urmă o crimă.

Art. 46. -

Agravarea pedepsei de recidivă nu se va pronunța, dacă au trecut 10 ani din momentul de când condamnatul și-a terminat pedeapsa celei din urmă crime sau delict.

TITLU V DESPRE COMPLICITATE

Art. 47. -

Sunt agenți provocatori aceia cari, prin daruri, promisiuni, amenințări, abuz de autoritate sau de putere, uneltiri culpabile, vor fi provocat la o infracțiune sau vor fi dat instrucțiuni spre a o comite.

Sunt asemenea agenți provocatori aceia cari, prin vre-unul din mijloacele enumerate în art. 294, vor fi provocat direct la comiterea unei crime sau unui delict prevăzut de codicele penal.

Acești agenți se pedepsesc întocmai ca autorul.

Acei cari, prin vre-unul din mijloacele indicate în citatul art. 294, vor provoca direct la comiterea unei crime sau delict prevăzut prin codicele penal, fără ca acea provocațiune să fi produs vre-un efect, se vor pedepsi cu închisoare dela trei luni până la 2 ani și cu amendă de la 500 până la 5000 lei1).

Pentru delictele de presă sunt răspunzători: autorul, când este cunoscut sau când se dovedește, iar în lipsa lui, girantul, editorul.

1) A se vedea nota 2 dela art. 1, precum și art. 399, al. II Codul penal.

Art. 48. -

Complicele se va pedepsi cu un grad mai jos decât autorul principal, însă după natura crimei privită ca comisă de el, iar nu după natura sau agravarea ce poate lua crima sau delictul, în raport cu autorul principal, din circumstanțe personale ale acestuia sau din circumstanțe survenite în cursul execuțiunei crimei sau delictului, fără știrea complicelui.

Art. 49. -

Când pedeapsa autorului principal va fi recluziunea, pedeapsa complicelui va fi închisoarea corecțională de la 2 până la 5 ani.

Când pedeapsa autorului principal va fi închisoarea corecțională, pedeapsa complicelui va fi minimul acestei pedepse.

Art. 50. -

Vor fi pedepsiți ca complici ai unei fapte calificate crimă sau delict:

50.1. Aceia cari vor fi procurat arme, instrumente, sau ori-ce alte mijloace cari au servit la comiterea faptei, știind că o să servească la această comitere;

50.2. Acei cari, cu bună știință, vor fi ajutat sau vor fi asistat pe autorul sau pe autorii acțiunei în faptele care au pregătit-o sau au înlesnit-o, sau în acelea care au săvârșit-o, fără prejudițiul pedepselor cari sunt prevăzute pentru autorii de comploturi sau de provocațiune în contra siguranței interioare sau exterioare a Statului, chiar în cazul când crima ce aveau în vedere conspiratorii sau provocatorii nu se va fi executat;

50.3. (Adaos L. 17 Febr. 1874). Aceia cari vor fi contribuit, în cunoștință de cauză, la vânzarea sau numai la distribuirea ori expunerea unei scrieri, unui imprimant, unui desen sau unei gravuri, cari nu vor arăta lămurit numele și domiciliul adevărat al autorului, girantului, editorului, când scrierea, imprimatul, desenul sau gravura conțin crimă sau delict.

Persoanele de mai sus sunt scutite de ori-ce pedeapsă:

50.3.1. Dacă vor arăta pe adevăratul individ dela care țin scrierea, imprimatul, desenul sau gravura.

50.3.2. Dacă vor arăta pe adevărații autori, giranți și editori.

Art. 51. -

Complicele se va pedepsi întocmai ca și autorul principal, când cooperațiunea lui a fost ast-fel încât fără ea delictul nu s-ar fi comis.

Art. 52. - Reviste (1)

Aceia cari cunoscând culpabila purtare a făcătorilor de rele în uneltire de tâlharii sau de silnicii în contra siguranței Statului, a liniștei obștești, a persoanelor sau a proprietăților, sunt deprinși a le da mai întotdeauna găzduire, loc de scăpare ori de întîlnire, se vor pedepsi ca complici ai acelor făcători de rele.

Art. 53. - Reviste (1)

Aceia cari, cu bună știință, vor fi ascuns, în tot sau în parte, lucrurile sau banii ce provin din furt sau din săvârșirea ori-cărei alte crime sau delict, sunt tăinuitori, iar nu complici.

Tăinuitori sunt acei cari cu știință vor cumpăra, vor primi în schimb sau dar, vor lua ca să neguțătorească, se desființeze ori să prefacă, ori vor primi drept plată sau zălog, lucruri sau bani proveniți din vre-o crimă sau delict. Practică judiciară (1)

Rudele de sus și de jos, bărbatul și muierea, frații și surorile, nu se socotesc tăinuitori.

Art. 54. - Reviste (1)

Tăinuitorii se vor pedepsi cu închisoare corecțională până la 2 ani.

Art. 55. - Reviste (1)

Tăinuitorii de lucruri molipsite se vor pedepsi cu 2 ani închisoare corecțională.

Art. 56. -

Aceia cari, mai înainte sau în timpul săvârșirei crimei sau a delictului, ar fi avut înțelegere ca se ascundă lucrurile ce vor proveni din infracțiune, se vor pedepsi ca complici.

TITLU IV DESPRE CAUZELE CARI APĂRĂ DE PEDEAPSĂ SAU MICȘOREAZĂ PEDEAPSA

Art. 57. -

Nu se socotește nici crimă, nici delict faptul săvârșit în stare de smintire și în ori-care altă stare de perderea uzului rațiunei sale prin cauze independente de voința sa.

Art. 58. -

Nu este nici crimă, nici delict când fapta va fi săvârșită din cauză de legitimă apărare. Reviste (1)

Apărarea este legitimă când este necesară spre a respinge un atac material1), actual și injust, în contra persoanei sale sau a altuia.

Se socotește ca legitimă apărare și cazul când agentul, sub imperiul turburărei, temerei sau teroarei, a trecut peste marginile apărărei.

1) În art. prusian, 41, lipsește cuvântul <<material>>.

Art. 59. -

Nici o crimă sau delict nu poate fi scuzat, nici pedeapsa nu se va putea micșora, decât în cazurile și în circumstanțele acelea în cari legea declară fapta scuzabilă sau permite de a aplica o pedeapsă mai puțin riguroasă.

Art. 60. -

Afară de cauzele de scuze anume prevăzute de lege, mai sunt și alte cauze de micșorarea pedepsei, lăsate cu totul la aprecierea juriului sau a judecătorului corecțional, care se numesc circumstanțe atenuante.

Când juriul va declara că există în favorea acuzatului, recunoscut culpabil, circumstanțe atenuante, pedeapsa ce pronunță legea în contra unor asemenea acuzații, se va modifica după cum urmează:

Dacă pedeapsa ce pronunță legea este munca silnică pe viață, Curtea va aplica pedeapsa muncei silnice pe timp mărginit sau recluziunea.

Dacă pedeapsa este aceea a muncei silnice pe timp mărginit, Curtea va aplica pedeapsa recluziunei sau maximul închisorii.n.dac.o

Dacă pedeapsa va fi aceea a recluziunei, detențiunei, degradațiunei civice, sau maximul închisorii corecționale.

Curtea sau tribunalul va aplica închisoarea corecțională, fără a o putea reduce la mai puțin de un an.

Curtea va putea încă aplica și o amendă dela 500 până la 1500 lei1).

În cazul când legea pronunță maximul unei pedepse criminale, curtea va aplica minimul aceleiaș pedepse sau chiar pedeapsa ce vine cu un grad mai jos.

Dacă legea pronunță pedeapsa închisorii sau acea a amenzei și dacă tribunalele corecțiunale vor constata circumstanțe atenuante, ele sunt autorizate, chiar în caz de recidivă, a reduce pedeapsa închisorei până la minimul de 15 zile și chiar mai jos, precum asemenea și pedeapsa amenzei până la minimul de lei 261) și chiar mai jos. Tribunalele pot să substituie, în asemenea caz, închisorei amenda, fără însă să se poată coborî, în nici un caz, mai jos de simplă poliție.

1) A se vedea nota 2 dela art. 1 și art. 399, al. II Codul penal.

Art. 61. -

Infracțiunea comisă de un copil mai mic de opt ani deplini nu se pedepsește.

Art. 62. -

Crimele sau delictele comise de un minor, ce are vârsta dela 8 ani deplini până la 15 ani deplini, nu se vor pedepsi, dacă se va decide de judecată că acuzatul a lucrat fără pricepere, dar, după împrejurări, se va încredința părinților săi, spre a avea o îngrijire mai de aproape, sau se va pune într'o mânăstire, ce într'adins se va determina pentru corecțiunea unor asemenea copii, unde se va ține într'un timp de ani determinați prin hotărîrea judecăței, fără însă ca acești ani să poată covârși vârsta de 20 ani a culpabilului.

Art. 63. -

Când se va decide că acuzatul a lucrat cu pricepere, sau de va fi în etate dela 15 ani deplini până la 20 ani deplini, pedepsele se vor pronunța după chipul următor:

Dacă a sa infracțiune va merita pedeapsa de muncă silnică pe viață sau pe timp mărginit, se va condamna dela 3 până la 15 ani închisoare.

În celelalte cazuri, judecătorul este autorizat a aplica pedeapsa închisorei, pe un timp egale cel puțin cu a treia parte, sau cel mult cu jumătatea timpului pentru care ar fi putut fi condamnat la una din pedepsele privitoare la acele cazuri.

Art. 64. -

În toate cazurile prevăzute în articolul precedent, pedeapsa închisorei se va executa, sau într'un stabiliment anume destinat pentru aceasta, sau într'o parte separată a casei de închisoare corecțională.

Art. 65. -

Cei mai mici în vârstă de 20 ani deplini, cari nu vor avea complici de față mai mari de această vârstă și cari vor fi acuzați de crime, se vor judica de către judecătoriile corecționale, iar nu de curtea juraților.

Judecătoriile corecționale însă se vor conforma articolelor 62, 63 și 64.

CARTEA II DESPRE CRIME ȘI DELICTE ÎN SPECIAL ȘI DESPRE PEDEPSELE LOR

TITLU I CRIMA DE ÎNALTĂ TRĂDARE

CAPITOLUL I Crime în contra siguranței exterioare a Statului

Art. 66. -

Ori-ce Românu va fi purtat armele în contra țărei, se va pedepsi cu muncă silnică pe toată viața.

Art. 67. -

Ori-ce Românu va fi uneltit mașinațiuni sau se va fi pus în înțelegere cu guverne străine sau cu agenții lor, spre a provoca răsboiu în contra patriei sale, spre a înlesni și a aduce ocupațiune străină, spre a răsturna cu ori-ce mijloc guvernul țărei, se va pedepsi cu munca silnică pe toată viața.

Dacă însă răsboiul, ocupațiunea sau răsturnarea nu se va fi urmat, se va pedepsi cu recluziunea.

Art. 68. -

Asemenea vor fi pedepsiți cu munca silnică pe viață acei cari în timpul unui răsboiu în contra țărei:

68.1. Vor fi predat cu trădare inamicului orașe, porturi, locuri întărite sau ori-ce alte posturi de apărare;

68.2. Vor fi predat, tot cu trădare, case publice, arsenale, magazii sau depozite de arme, munițiuni sau alte obiecte de răsboiu, sau ori-ce fel de bastimente ale țărei;

68.3. Vor fi procurat inamicului ajutoare de soldați, oameni, boi, proviziuni de hrană, arme sau munițiuni de răsboiu, sau vor fi îndemnat pe soldații armatei române a trece la inamic;

68.4. Vor fi comunicat inamicului planurile de operațiuni militare sau planurile locurilor sau posturilor întărite;

68.5. Vor fi servit inamicului de spioni sau călăuze sau vor fi ajutat și ascuns pe spionii inamicului;

68.6. Vor fi ațîțat revoltă în trupele de apărare ale țărei.

Art. 69. -

Dacă corespondența cu supușii unei puteri străine n'a avut de obiect una din crimele enunțate în articolele precedente, dar a avut cu toate acestea rezultatul de a da inamicului instrucțiuni vătămătore situațiunei militare sau politice a României1), acei cari au întreținut aceste corespondențe, vor fi pedepsiți cu detențiunea fără a fi scutiți de pedepse mai grele, în caz când aceste instrucțiuni ar fi urmarea unei împreună înțelegeri ce ar constitui un fapt de spionaj.

1) Art. francez corespunzător, 78, adaugă: <<ou de ses allies>>.

Art. 70. -

Va fi supus muncei silnice pe viață ori-ce funcționar public, ori-ce agent al guvernului, sau ori-ce altă persoană, care, însărcinată sau încunoștiințată oficial, sau din cauza situațiunei în care se află, de secretul unei negoțiațiuni sau unei expedițiuni, va trăda acel secret agenților unei puteri străine sau inamicului.

Art. 71. -

Va fi asemenea supus muncei silnice pe viață ori-ce funcționar public, ori-ce agent care, însărcinat din cauza funcțiunei sale, cu păstrarea planurilor de fortificațiune, de arsenale, porturi sau rade, ar da aceste planuri sau unul din planuri inamicului sau agenților inamicului. Pedeapsa va fi detențiunea, când planurile se vor da agenților unei puteri străine neutre sau aliate.

Art. 72. -

Ori-ce altă persoană care reușind, prin corupțiune, fraude sau violență, a sustrage zisele planuri, le ar da inamicului, sau agenților unei puteri străine, va fi pedepsită cu munca silnică pe timp mărginit.

Dacă zisele planuri se găsesc, fără să se fi întrebuințat mijlocele arătate, în mâinile persoanei ce le a dat, pedeapsa va fi recluziunea.

Art. 73. -

Se va pedepsi cu recluziunea acela care, cu bună știință, sfărâmă, falsifică sau ascunde documente, sau acte cari stabilesc niște drepturi ale Statului Român în raport cu un guvern străin.

Art. 74. -

Ori-cine, prin acțiuni ostile, neaprobate de guvern, va expune Statul la o declarațiune de răsboiu, va fi pedepsit cu detențiunea și, dacă dintr'acesta răsboiul s'a și făcut, pedeapsa va fi recluziunea.

Art. 75. -

Ori-cine, prin acte neaprobate de guvern, va expune pe Români la represalii, se va pedepsi cu detențiunea.

CAPITOLUL II Crime și delicte în contra siguranței interioare a Statului

I. Despre atentate și comploturi în contra persoanei Domnitorului
și a familiei sale

Art. 76. -

Ori-ce atentat în contra vieței Domnului sau în contra persoanei sale, se va pedepsi cu munca silnică pe toată viața.

Art. 77. -

Ori-ce ofensă comisă în public contra persoanei Domnitorului sau a Doamnei, sau a fiilor lor, chiar prin vre-unul din mijloacele arătate în art. 294, se va pedepsi cu închisoare dela 1 an până la 2 ani și cu amendă dela 2000 până la 10.000 lei1).

Asemenea, ori-ce ofensă comisă în public, sau prin vreunul din mijloacele enumărate la art. 294, contra persoanei vre-unui alt membru al familiei Domnitorului, se va pedepsi cu închisoare dela 3 luni până la 18 luni și cu amendă dela 500 până la 3000 lei2).

Prin familia Domnitorului se înțelege rudele ascendente și descendente și colateralii până la al treilea grad, precum și afinii de aceeaș categorie.

Se vor pedepsi cu închisoare dela 6 luni până la 2 ani și cu amendă dela 2000 până la 10.000 lei3) acela care, prin aceleași mijloace, va ataca autoritatea constituțională a Domnitorului, sau inviolabilitatea persoanei sale, sau drepturile constituționale ale dinastiei lui, precum și cela ce va imputa Domnitorului actele guvernului său, pentru cari numai miniștrii sunt responsabili.

1) și 2) A se vedea nota 2 dela art. 1 și art. 399, al. II Codul penal.

3) A se vedea nota 2 dela art. 1 și art. 399, al. II Codul penal.

Art. 78. -

Atentatul ce ar avea de scop de a surpa, prin mijloace răsvrătitoare și ridicare de popor, forma guvernului, sau de a ațâța pe locuitori de a se scula în contra autorităței Domnului, se va pedepsi cu recluziunea.

Art. 79. -

Complotul ce ar avea de scop vre-una din crimele menționate la art. 76 și 78, dacă a fost urmat de un act săvârșit sau început spre a pregăti executarea acelor crime, se va pedepsi cu detențiunea; iar dacă complotul n'a fost urmat de nici un act săvârșit sau început spre a prepara executarea vre-uneia din acele crime, pedeapsa va fi aceea a închisorei.

Complotul este atunci când, prin sfătuire, se va fi luat întrega hotărîre și se va fi făcut punerea la cale între două sau mai multe persoane spre a ajunge la săvârșirea vre-uneia din acele două crime prevăzute la art. 76 și 78.

Art. 80. -

Când un individ va lua singur hotărârea de a comite crima prevăzută, la art. 76 și 781), și va comite sau va începe a face el singur, și fără ajutorul nimănui vre-un act prin care pregătește executarea crimei, se va pedepsi cu detențiunea.

1) Art. francez corespunzător, 90, se referă numai la crima prevăzută de art. 86 (76 român), nu și la aceea prevăzută de art. 87 (78 român), cum face art. 80 din Codul nostru penal.

II. Crime și delicte în contra liniștei Statului prin
răsboiu civil, prin ilegală întrebuințare a forței armate,
prin devastațiuni și jafuri publice

Art. 81. -

Atentatul care va avea de scop a ațâța răsboiu civil, înarmând sau ridicând pe locuitori a se înarma unii contra altora, ori a săvârși omoruri și jefuiri într'unul sau mai multe orașe sau sate, se va pedepsi cu munca silnică, pe toată viața.

Complotul uneltit spre acest sfârșit, se va pedepsi cu pedepsele hotărîte la art. 79, conform deosebirilor ce se fac într'acel articol.

Art. 82. -

Se vor pedepsi cu munca silnică pe toată viața acei cari, fără ordine sau autorizare din partea autorităței legale, vor fi ridicat sau vor fi făcut a se ridica trupe armate și le vor fi dat sau le vor fi înlesnit dare de arme ori munițiuni; asemenea se vor pedepsi și acei cari vor fi angajat sau înrolat, sau vor fi făcut a se angaja sau înrola soldați.

Art. 83. -

Se vor pedepsi cu munca silnică pe timp mărginit:

a) Acei cari, fără cădere sau fără causă iertată de lege, vor fi luat comanda unui corp de oștire, a unui post, unui port, sau unui oraș, a unui sau mai multe bastimente de răsboiu, a unei cetăți sau loc întărit;

b) Acei cari, în contra ordinului guvernului, vor mai ținea vre-o comandă militară;

c) Comandirii cari vor ținea adunată oștirea lor, în contra ordinelor ce li se va fi dat, de a o libera sau a o desființa.

Art. 84. -

Ori-ce persoană, care, putând dispune de forță publică, va fi cerut, sau va fi ordinat mișcarea acestei forțe, sau întrebuințarea ei în contra unei înrolări sau redicări de oameni pentru oștirea întocmită de lege, se va pedepsi cu recluziunea.

Dacă asemenea ordin, va fi avut efect, culpabilul se va pedepsi cu munca silnică pe viață.

Art. 85. -

Ori-ce persoană va fi incendiat sau distrus prin exploziunea unei mine, edificii, magazine, arsenale, corăbii sau alte proprietăți ale Statului, se va pedepsi cu munca silnică pe timp mărginit.

Art. 86. -

Se va pedepsi cu munca silnică pe viață acela care, ori ca să răpească banii publici, ori ca să jefuiască orașe sau sate, magazine, arsenale de ale Statului, case publice, fortărețe, posturi, porturi, corăbii sau bastimente ale Statului ori, în fine, ca să atace sau ca să reziste în contra puterei publice, care se va afla în goana săvârșitorilor unor asemenea crime, se va fi pus în capul unor cete armate, sau va fi exercitat într'ânsele vre-o funcțiune ori comandă oare-care.

Se vor supune la munca silnică pe viață și acei cari vor fi directat, vor fi ridicat sau vor fi făcut a se ridica acele cete, sau cari le vor fi dat ori le vor fi înlesnit, cu bună știință și voință, arme, munițiuni și unelte de crime, sau cari le vor fi trimis mijloace de viețuire, sau cari, în orice alt chip, vor fi avut înțelegere culpabilă cu directorii sau comandirii acelor cete.

Art. 87. -

Dacă vre-una sau mai multe din crimele menționate în articolele 76, 78, și 81 se vor fi săvârșit sau încercat a se săvârși de către vre-o ceată, se vor pedepsi cu munca silnică pe toată viața, fără osebire, toți aceia cari vor face parte din acea ceată, și se vor fi prins la locul răsvrătitoarei întâlniri.

Acel, care fără a se prinde la locul răsvrătitoarei întîlniri, va fi fost directorul răsvrătirei, ori va fi avut în ceată vre-o comandă, se va pedepsi iarăși cu munca silnică pe toată viața.

Art. 88. -

Afară de cazul în care reunirea sedițiosă ar fi avut de obiect sau de rezultat una sau mai multe din crimele enunțate în art. 76, 78 și 81, individii ce fac parte din bandele de cari s'a vorbit mai sus, fără să exerciteze într'însele vre-o comandă sau funcțiune, și cari s'ar prinde pe loc, se vor pedepsi cu recluziunea.

Art. 89. -

Acei cari cunoscând scopul și caracterul numitelor cete, și fără a fi siluiți, le vor fi găsduit, ori le vor fi dat loc de ascundere sau de întâlnire, se vor pedepsi cu recluziunea.

Art. 90. -

Întrunindu-se adunări sau cete turburătoare liniștei obștești, dacă după trei somațiuni, ce li se vor face de către autoritățile competente, nu se vor risipi și va mijloci lucrarea puterei armate, câți vor fi complici la dânsele și se vor prinde acolo, pe loc, se vor pedepsi cu închisoare dela șease luni până la doi ani: iar căpeteniile lor se vor pedepsi cu 2 ani închisoare.

Însă acei din complici sau din căpetenii, care vor fi cu arme, se vor pedepsi cu recluziune.

Art. 91. -

Se socotesc arme, ori-ce unelte sau mașini sau instrumente înțepătoare, tăietoare sau sdrobitoare, precum: pușcă, pistol, lance, suliță, coasă, topor, bardă, cuțit, ciomag și alte asemenea1).

Cuțitele de buzunar, foarfecile și bastoanele nu vor fi considerate ca arme, decât atunci când se vor fi întrebuințat a lovi, a răni sau a omorî.

1) Art. francez corespunzător, 101, nu cuprinde și enumărarea uneltelor socotite arme: <<precum: pușcă, pistol, lance, suliță, coasă, topor, bardă, cuțit ciomag și alte asemenea>> care au fost adause de legiutorul român.

Art. 92. -

Vor fi apărați de pedepsele pronunțate în contra autorilor de comploturi sau de alte crime în contra siguranței interioare sau exterioare a Statului, acei culpabili cari, înaintea săvârșirei sau a tentativei acestor comploturi sau crime și mai înainte de ori-ce urmărire, vor fi dat, ei cei dintâi, guvernului sau autorităților administrative ori poliției judiciare, cunoștință despre aceste comploturi sau crime și despre autorii și complicii lor sau cari, chiar după ce s'au început urmăririle sau descoperirea culpabililor, vor fi înlesnit arestarea acelor autori sau complici.

TITLUL II CRIME ȘI DELICTE ÎN CONTRA CONSTITUȚIUNEI

CAPITOLUL I Crime și delicte în contra exercițiului drepturilor politice

Art. 93. -

Atentatul, al căruia scop este de a risipi cu violență adunarea legiuitoare ce se află în exercițiul legal al mandatului ei, de a o sili să ia sau să nu ia o hotărâre, de a izgoni cu violență pe unul sau pe mai mulți din membrii săi, se va pedepsi cu munca silnică pe timp mărginit.

Art. 94. -

Acela care, prin violență, va împiedica pe un membru al corpului legiuitor de a merge la adunare sau de a vota, se va pedepsi cu recluziune.

Art. 95. -

Când se împiedică, prin atrupament, violență sau amenințări, unul sau mai mulți cetățeni de a-și exercita drepturile lor civice, fie-care din culpabili va fi pedepsit cu închisoare de șease luni cel puțin, și cu interdicțiunea dreptului de a vota și de a fi eligibil în timp de cinci ani cel puțin și de zece ani cel mult.

Art. 96. -

Dacă această crimă s'a comis în urmarea unui plan concertat ca să fie executat, fie în toată țera, fie într'unul sau mai multe județe, fie într'una sau mai multe plăși, pedeapsa va fi detențiunea.

Art. 97. -

Se va pedepsi cu închisoare dela un an până la doi ani:

97.1. Acela care, fiind însărcinat de a aduna bilete de votare, a adăugit sau a micșorat, cu rea credință, numărul lor legitim;

97.2. Acela care falsifică sau schimbă un bilet de votare, sau înscrie, pe biletele persoanelor cari nu știu carte, alte nume decât acelea care i s'au dictat;

97.3. Acela care, fiind însărcinat cu ținerea procesului verbal al unei operațiuni electorale, a înscris într'însul alte nume decât acelea care i s'au dictat;

97.4. Ori-ce persoană, funcționar public sau nu, care, fiind însărcinat de lege cu săvârșirea unei lucrări în formarea listelor electorale sau în operațiunile electorale, ar refuza, fără motiv justificat, de a îndeplini sarcina ce-i impune legea.

În toate aceste cazuri, judecătorul va pronunța și interdicțiunea pe un timp mărginit.

Art. 98. -

Ori-cine va cumpăra sau va vinde un vot într'o alegere, se va pedepsi cu închisoare de la trei luni până la un an, și va putea fi osândit și la interdicțiune pe timp mărginit.

CAPITOLUL II Atentate în contra libertăței

Art. 99. -

Când vre-un funcționar public, un agente sau un însărcinat al guvernulul, va fi ordinat sau va fi făcut vre-un act arbitrar prin care să se atace libertatea individuală a unuia sau mai multor cetățeni, sau Constituțiunea țărei, se va pedepsi cu închisoare dela șease luni până la doi ani și cu interdicțiune pe timp mărginit.

Ca toate acestea, când se va dovedi că el a săvârșit asemenea faptă după ordinul superiorilor săi, în pricini ce privesc la atribuțiunile acestora și pentru care el era dator să le dea supunere în ordinea ierarhiei, va fi aparat de pedeapsa care, în asemenea caz, se va aplica numai superiorilor ce vor fi dat asemenea ordine.

Art. 100. -

Despăgubirea pentru pagubele cercetate în urma faptelor pomenite în art. 99, se va hotări conform cu persoanele, cu împrejurările și cu vătămarea ce va fi suferit siluitul, fără însă a putea fi, nici o dată și pentru ori-cine măcar, acea despăgubire mai puțin de 25 lei pe zi pentru fie-care persoană și pentru fie-care zi de arestare ilegală și arbitrară.

Art. 101. -

Dacă fapta arbitrară sau atentatoare drepturilor cetățenești se va fi săvârșit prin plăsmuită subscriere a vre-unui Ministru sau a altui funcționar public, plastografii, precum și cei ce cu bună știință se vor fi servit cu acea plastografie, se vor pedepsi cu munca silnică pe timp mărginit.

Art. 102. -

Funcționarii publici, însărcinați cu poliția administrativă sau judecătorească, cari au refuzat, sau cari au negrijit de a da ascultare unei reclamațiuni legale ținând a constata detențiunile ilegale și arbitrare, fie în închisorile destinate pentru paza deținuților, fie chiar în ori-ce alt loc, și cari nu vor justifica că au denunțat aceasta autorităței superioare, se vor pedepsi cu degradațiunea civică și vor fi răspunzători de pagube și interese, cari se vor regula după cum se arată în art. 100.

Art. 103. -

Directorii, superiorii sau custozii închisorilor sau ai ori-cărei alte case de arest, cari vor fi primit un arestat fără mandat sau act judecătoresc1) sau fără ordinul provizoriu al autorităților competente, acei cari-îl vor ținea închis sau vor refuza de a-l înfățișa ofițerului de poliție, sau aceluia ce aduce ordinele sale, fără a justifica că opunerea lui provine din ordinul procurorului sau judecătorului, aceia cari vor refuza de a înfățișa registrele lor ofițerului de poliție, se vor pedepsi ca culpabili de închidere arbitrară, cu închisoare dela o lună până la un an și cu amendă dela 100 până la 300 lei2).

1) În textul oficial lipsesc cuvintele <<fără mandat sau act judecătoresc>>, cuvinte care există în textul articolului francez corespunzător. Credem că este o eroare sau omisiune a traducătorului.

2) A se vedea nota 2 dela art. 1 și art. 399, al II Codul penal.

Art. 104. -

Se vor pedepsi cu degradațiunea civică ori-ce ofițer al poliției judecătorești, ori-ce procuror, substitut sau judecător, care va fi provocat, dat sau subsemnat o sentință, o ordonanță sau un mandat de urmărire personală sau de acuzațiune a vre-unui ministru sau a vre-unui membru al Senatului, al Adunărei Legislative sau al Consiliului de Stat3) sau al Curței de Conturi ori al Curței de Casațiune, fără autorizațiunile și formele prescrise de legi, sau care, afară de delict flagrant, va fi dat, sau subsemnat, fără acele autorizațiuni și formalități, mandatul de a prinde sau de a aresta pe vre-unul sau mai mulți miniștri, sau pe unul sau mai mulți membri ai Senatului, ai Adunărei Legiuitoare, ai Curței de Casațiune, ai Consiliului de Stat sau ai Curței de Conturi4).

3) Se știe că Consiliul de Stat a fost desființat prin Legea din 12 Iulie 1866.

4) Art. francez corespunzător, 121, nu menționează și pe: <<ai Curței de Casație, ... sau ai Curței de Contur>>.

Art. 105. -

Asemenea se vor pedepsi cu degradațiunea civică procurorii, substituții, judecătorii sau ofițerii publici, cari vor fi arestat sau vor fi făcut a se aresta un individ în alte localități decât cele determinate prin legi sau regulamente, sau cari vor fi trimes înaintea judecăței Curței juraților pe un cetățean, fără de a fi pus mai înainte în acuzațiune conform legei.

Art. 106. -

Ori-ce concertare de măsuri contrarii legilor, făcută sau prin adunare de indivizi sau de corpuri depozitare de vre-o parte a autorităței publice, sau prin deputațiune ori corespondențe între dânșii, va fi pedepsită cu închisoare de 2 luni cel puțin și de 6 luni cel mult, contra ori-cărui culpabil, care va putea încă să fie condamnat la interdicțiune pe timp mărginit.

Art. 107. -

Dacă prin unul din mijlocele exprimate mai sus s'au concertat măsuri contra executărei legilor, sau contra ordinelor guvernului, pedeapsa va fi 2 ani de închisoare.

Dacă această concertare s'a făcut între autoritățile civile și corpurile militare sau șefii lor, aceia cari vor fi autori sau provocatori vor fi pedepsiți cu detențiune; ceilalți culpabili vor fi pedepsiți cu 2 ani închisoare.

CAPITOLUL III Pentru călcarea de atribuțiuni din partea autorităților
administrative și judecătorești

Art. 108. -

Se vor pedepsi cu degradațiunea civică:

108.1. Judecătorii, procurorii și substituții lor, ofițerii de poliție, cari se vor fi amestecat în exercițiul drepturilor puterei legiuitoare, sau prin reglemente ce cuprind dispozițiuni legiuitoare, sau poprind ori suspendând executarea unei sau mai multor legi, sau deliberând asupra punctului de a ști dacă legile trebuie a fi publicate sau executate;

108.2. Judecătorii, procurorii și substituții lor, ofițerii poliției judecătorești cari vor fi trecut peste competința lor, poprind executarea ordinelor emanate dela administrațiuni, sau după ce au permis sau au ordonat a se chiema în judecată administratorii pentru fapte relative la exercițiul funcțiunei lor, vor stărui în executarea actelor lor, deși de către autoritățile competente li s'a notificat anularea acelor acte sau existența unui conflict.

Art. 109. -

Se vor pedepsi cu amendă dela 100 până la 1500 lei1), judecătorii cari, peste atribuțiunile lor, se vor fi amestecat în materii date de legi autorităței administrative.

Cu aceeaș pedeapsă se vor pedepsi și membrii Ministerului public, cari vor fi luat concluziuni sau vor fi cerut a se face asemenea procedări.

1) A se vedea nota 2 dela art. 1 și art. 399, al. II Codul penal.

Art. 110. -

Prefecții, sub-prefecții și alți funcționari administrativi, cari se vor fi amestecat în exercițiul drepturilor puterei legiuitoare, după cum se prevede la art. 108, § 1, sau cari vor fi dat ordine ilegale a se opri executarea deciziunilor judecătoriilor sau Curților, se vor pedepsi cu degradațiunea civică.

Art. 111. -

Aceiași funcționari administrativi se vor pedepsi cu amendă dela 100 până la 1500 lei1) când, peste atribuțiunile lor, se vor amesteca în materii date de legi autorităței judecătorești și când, după reclamațiunea uneia sau amânduror părților interesate, vor fi decis o afacere, înainte ca autoritatea superioară să se fi pronunțat asupra cazului.

1) A se vedea nota 2 dela art. 1 și art. 399, al. II Codul penal.

TITLUL III CRIME ȘI DELICTE ÎN CONTRA INTERESELOR PUBLICE

CAPITOLUL I Despre plăsmuiri sau falsificări

I. Plăsmuiri de monetă

Art. 112. -

Se va pedepsi cu maximul închisorii, fără admiterea circumstanțelor atenuante, cu interdicțiune pe timp mărginit și cu amendă dela 500 lei în sus, ori-cine va contraface ori va falsifica monetele de metal care au curs în România.

Dacă monetele contra-făcute sau falsificate sunt de o valoare care trece peste 2000 lei, se va putea îndoi maximul închisorei.

Art. 113. -

Acela care va participa la contrafacerea unei asemenea monete, ori o va întroduce în țară, sau o va pune în circulațiune, se va pedepsi ca plăsmuitor de monetă falsificată.

Art. 114. -

Cine, socotind de bună și adevărată o monetă falsificată ce îi va fi căzut în mână, o va pune în circulațiune, nu se va pedepsi; iar după ce o va cunoaște că este falsă și nu va înceta a o întrebuința, se va osândi să plătească, drept amendă, îndoit suma ce va fi pus în circulațiune.

Art. 115. -

Care se va dovedi răzând, tăind sau subțiind moneta, prin ori-ce meșteșug, se va pedepsi cu amendă dela 200 până la 5000 lei și cu închisoare dela 3 luni până la 2 ani.

Art. 116. -

Vor fi apărați de osândele hotărâte pentru plăsmuitorii despre cari se vorbește în articolele 112 și 113, acei culpabili cari, înaintea săvârșirei sau a punerei în lucrare a acelor crime și înainte de a se începe ori-ce urmărire, vor fi descoperit autorităților competente acele crime, precum și pe autorii sau complicii lor.

Asemenea vor fi apărați de pedepse și acei culpabili cari, chiar după începerea urmăririlor, vor fi înlesnit arestarea autorilor sau a complicilor lor.

II. Plăsmuiri de sigilii ale Statului sau ale altor autorități,
de bilete de bancă, de efecte publice și altele

Art. 117. -

Se va pedepsi cu maximul închisoarei, fără admiterea circumstanțelor atenuante, cu interdicțiunea pe timp mărginit și cu amendă dela 500 lei în sus:

1. Ori-cine va fi falsificat sigiliul Statului sau care, cu bună știință, va fi întrebuințat asemenea sigiliu falsificat;

2. Ori-cine va fi falsificat sau, alterat efecte emise de tezaurul public cu timbrul său sau bilete de bancă autorizate de lege, sau care, cu bună știință, va fi întrebuințat aceste efecte sau bilete falsificate sau alterate, sau le va fi întrodus în țară.

Dacă efectele sau biletele falsificate sau alterate sunt de o valoare care trece peste 2000 lei, se va putea îndoi maximul închisoarei.

Art. 118. -

Se vor pedepsi cu închisoarea dela 3 ani până la 5 ani și cu interdicțiunea pe timp mărginit:

Aceia cari vor fi falsificat sau alterat ori-ce timbru național sau ori-ce marcă publică, destinată pentru probe la materii de argint sau aur.

Asemenea se vor pedepsi și aceia cari, cu știință, se vor fi servit cu hârtii sau efecte purtând timbre mincinoase, sau cu mărci ori timbre falsificate sau alterate.

Art. 119. -

Se va pedepsi cu închisoare de trei ani și cu interdicțiune pe timp mărginit, ori-cine, fără a avea drept, va lua și va întrebuința adevăratul sigiliu al Statului sau timbrele ori mărcile prevăzute în art. 118, făcând cu dânsele o întrebuințare vătămătoare drepturilor și intereselor Statului.

Art. 120. -

Se va pedepsi cu închisoare de trei ani și cu interdicțiune pe timp mărginit:

a) Aceia cari vor fi falsificat mărcile destinate spre a fi puse, în numele guvernului, asupra productelor sau mărfurilor, sau cari vor fi întrebuințat cu știință1) asemenea false mărci;

b) Aceia cari vor fi falsificat sigiliul, timbrul sau marca unei autorități oare-care sau a unui stabiliment particular de bancă sau de comerț1) sau cari cu știință2) le vor fi întrebuințat.

1) În art. francez corespunzător, 142, lipsește din ambele aliniate expresiunea: <<cu știință>>.

2) Art. francez corespunzător, 142, nu cuprinde cuvintele <<sau a unui stabiliment particular de bancă sau de comerț;>> el cuprinde însă un nou aliniat important, care se referă la pedepsirea tentativei: <<Les dispositions qui precedent seront applicables aux tentatives de ces memes delits>>.

Art. 121. -

Se va pedepsi cu închisoare până la doi ani acela care, fără drept, va lua și va întrebuința adevăratele sigilii, timbre sau mărci prevăzute la art. 118, făcând cu dânsele o întrebuințare vătămătoare drepturilor și intereselor Statului ori ale unei autorități publice, ori chiar ale unui stabiliment particular, de bancă sau de comerț.

Art. 122. -

Dispozițiunile art. 116 se aplică și la crimele prevăzute prin art. 117.

III.

§I. Despre falsificare de înscrisuri publice sau autentice

și de comerț sau bancă

Art. 123. -

Se va pedepsi cu închisoare dela 3-5 ani, cu interdicțiune pe timp mărginit și cu amendă dela 50 lei în sus, ori-ce funcționar sau ofițer public, care în exercițiul funcțiunei sale, va fi comis o plăsmuire, fie prin semnături false, fie prin alterațiune de acte, de scriituri sau de semnături, fie prin arătare de alte persoane, decât cele adevărate, fie prin scriituri făcute sau intercalate pe registre sau alte acte publice după confecțiunea sau încheierea actelor.

Dacă prejudițiul rezultând din una din plăsmuirile mai sus indicate trece de 2000 lei, se va putea îndoi maximul închisorei.

Art. 124. -

(Mod. L. 28 Maiu 1893). Se va pedepsi asemenea cu închisoare dela 3-5 ani, cu interdicțiune pe timp mărginit și cu amendă dela 50 lei în sus, ori-ce funcționar sau ofițer public care, alcătuind (redactând) acte scrise privitoare la funcțiunea lui, va fi denaturat cu viclenie substanța sau circumstanțele lor, fie scriind convențiuni altele decât cele ce i sau însemnat sau indicat de părți, fie constatând ca adevărate fapte mincinoase, sau ca mărturisite fapte nemărturisite.

Dacă prejudițiul rezultând din actul falsificat trece de 2000 lei, se va putea îndoi maximul închisorei.

Art. 125. -

Se vor pedepsi tot cu închisoarea dela 3-5 ani, cu interdicțiune pe timp mărginit și cu amendă dela 50 lei în sus, ori-ce alte persoane cari vor fi falsificat vre-un act autentic și public, sau înscrisuri de comerț sau de bancă, fie prin contrafacerea sau alterarea scrierei sau a subsemnăturei, fie prin plăsmuirea de convențiuni, dispozițiuni, obligațiuni, sau liberațiuni, sau prin inserțiunea lor posterioare, fie prin adăugirea sau alterarea de clauze, declarațiuni sau fapte ce aceste acte aveau de obiect de a conține și a constata.

Cu aceeași pedeapsă se vor pedepsi și acei cari vor fi falsificat sau alterat bilete de bancă autorizate de legi în State străine, sau cari, cu știință, vor fi întrebuințat aceste bilete falsificate sau le vor fi introdus în cuprinsul țărei.

Dacă prejudițiul rezultând din una din falsificările indicate în acest articol, sau din întrebuințarea, cu știință, ori introducerea în țară a biletelor de bancă străine falsificate, trece de 2000 lei, se va putea îndoi maximul închisorei.

În toate cazurile prevăzute de aceste trei articole, tot asemenea se va putea îndoi maximul închisorei, dacă actul falsificat face credință până la inscripția în fals1).

1) Ultimele trei aliniate ale art. român 125 lipsesc din textul art. francez corespunzător, 147.

Art. 126. -

(Mod. L. 28 Maiu 1893). Se va pedepsi cu închisoare dela 1-5 ani și cu amendă dela 50 lei în sus acela care, cu bună știință, se va servi cu plăsmuitele înscrisuri despre cari se vorbește în acele trei articole precedente.

§.II. Despre falsificare în scrieri private

Art. 127. -

Se va pedepsi cu închisoare dela doi ani în sus, ori-ce persoană va fi făcut vre-o plăsmuire, de ori-ce fel, la înscrisuri particulare, prin unul din modurile exprese prin art. 125 precum și cel ce, cu bună știință, se va servi cu asemenea înscrisuri plăsmuite.

Art. 128. -

Plăsmuitor de înscrisuri este și acela care, în privire de a trage un folos pentru sine sau pentru altul, sau de a aduce vătămare altuia, umple o hârtie pe care se află subscrierea unei persoane, în contra voinței acesteia, și o întrebuințeză ca un titlu.

Ori-cine va comite infracțiunea prevăzută la art. 1282), se va pedepsi cu închisoare dela șase luni până la doi ani și cu amendă dela 100 sută până la 3000 lei3) dacă hârtia i se va fi încredințat de însuși subscriitorul; iar dacă nu i se va fi încredințat, se va pedepsi cu închisoare dela doi ani în sus.

2) Adică infracțiunea prevăzută în primul aliniat al art. 128.

3) A se vedea nota 22 dela art. 1 și art. 399, al. 2 Codul penal.

§.III. Despre falsificare de paspoarte, foi de drum și certificate

Art. 129. -

Se va pedepsi cu închisoare dela trei luni până la doi ani, ori-cine va plăsmui paspoarte, sau va drege ori va preface un pasport adevărat, sau va adăuga într'însul vre-un cuvânt, sau cifră, sau literă, precum și cel ce cu bună știință, se va servi cu asemenea pasport4).

4) Art. 6 și 7 din <<Legea paspoartelor>> din 21 Martie 1912 completează art. 129 și 130 din Codul penal. Iată textul acestor articole:

Art. 6. Se va pedepsi conform art. 129 Codul penal, acela care cu bună știință se va servi în România cu un pasport, sau ori-ce document de călătorie ținând loc de pasport, liberat de autoritatea unei țări străine, dacă acel pasport sau document de călătorie va fi fost plăsmuit, dres ori prefăcut. Este pasibil de aceeaș pedeapsă cel care împrumută altuia pasportul său, adevărat sau plăsmuit, dres sau prefăcut.

Art. 7. Se va pedepsi, conform art. 130 din Codul penal, acela care se va servi de un pasport român sau străin, sau document de călătorie, ținând loc de pasport, care poartă alt nume decât al său.

A se vedea și art. 24, 25, 26 și 27 din <<Regulamentul legei paspoartelor>> din 31 Martie 1912, care completează aceste dispozițiuni.

Art. 130. -

Cine va lua pentru sine un pasport pe nume închipuit, sau va fi mijlocit, ca martur, spre a se libera un pasport pe nume străin, se va pedepsi cu închisoare dela trei luni până la un an1).

1) Art. francez corespunzător, 154, cuprinde încă două aliniate pedepsind și pe acela ce se servește de un pasport eliberat pe numele altei persoane, precum și pe hotelierii cari cu bună știință înscriu în registrele lor sub nume fals persoanele ce le găzduesc. Noua lege a paspoartelor, în art. 6 și 7 reproduse în nota precedentă, cuprinde parte din aceste dispoziții; deasemenea art. 134 Codul penal.

Art. 131. -

Funcționarul public care, cunoscând acea schimbare de nume, va fi dat pasport pe nume închipuit, se va pedepsi cu doi ani închisoare.

Art. 132. -

Ori-cine va fabrica sau va falsifica o foaie de drum pentru sine, sau pentru vitele sale2), sau se va servi de asemenea foaie de drum, se va pedepsi cu închisoare dela o lună până la un an.

2) În art. francez corespunzător, 156, lipsesc cuvintele: <<pentru sine sau pentru vitele sale>>.

Art. 133. -

Asemenea se va pedepsi cu închisoare dela o lună până la șase luni, ori-ce persoană va face să i se dea de funcționarii publici o foaie de drum sub nume închipuit.

Art. 134. -

Hotelierii, hangii și cărciumarii cari, cu știință, vor înscrie în registrele lor, sub nume minciunoase sau închipuite, pe persoanele ce le vor găzdui la dânșii, se vor pedepsi cu închisoare dela 15 zile până la o lună.

Art. 135. -

Acela care fabrică, pentru dânsul sau pentru altul, un certificat fals de boală, sub numele unui medic, unui chirurg sau unei alte persoane care exercitează arta de a tămădui, sau care falsifică un asemenea certificat adevărat și se servește cu dânsul spre a înșela pe autorități sau spre a înșela pe societățile de asigurare, se va pedepsi cu închisoare dela o lună până la un an.

Art. 136. -

Funcționarul care va fi liberat o asemenea foaie, știind că numele pe care o dă este închipuit, se va pedepsi cu închisoare dela trei luni până la doui ani.

Art. 137. -

Medicii, chirurgii sau alte persoane exercitându arta de a tămădui, cari dau, cu știință, asupra stărei sănătăței unei persoane, certificate contra adevărului, spre a servi la autorități sau la societăți de asigurare, se vor pedepsi cu închisoare dela o lună la un an.

Iar dacă vor fi primit și daruri sau făgăduieli de daruri, se vor pedepsi cu închisoare dela trei luni până la un an și jumătate.

Art. 138. -

Acela care, spre a înșela pe o autoritate sau pe o societate de asigurare, în privința sănătăței sale sau a unei alte persoane, se va servi cu un certificat din cele cuprinse la art. 135, se va pedepsi cu închisoare dela o lună până la un an.

Art. 139. -

Ori-care va plăsmui, sub numele vre-unui funcționar public, vre-un atestat pentru sine ori pentru altul de bună purtare, de neavere, ori de alte împrejurări menite spre a recomanda pe cel arătat într'ânsul la milostivirea guvernului sau la a particularilor, spre a dobândi funcțiuni, credit ori ajutor, se va pedepsi cu închisoare dela două luni până la șase luni.

Asemenea se va pedepsi și ori-cine va preface, pe numele său sau pe numele altuia, vre-un atestat adevărat.

Tot asemenea se va pedepsi și cel ce, cu bună știință, se va servi cu acest fel de atestat plăsmuit.

CAPITOLUL II Crime și delicte comise de funcțiunari publici
în exercițiul funcțiunii lor

I. Sustracțiuni comise de depozitarii publici

Art. 140. -

Ori-ce perceptor, ori-ce funcționar însărcinat cu percepțiune, ori-ce depozitar sau contabil public, care va fi deturnat sau sustras bani publici sau privați, sau efecte ținând loc de bani, sau acte, titluri și alte lucruri mișcătoare, cari se vor afla în mâinile lui, în puterea însărcinărei sale, se va pedepsi cu maximul închisorei și cu interdicțiunea pe timp mărginit, dacă lucrurile deturnate sau sustrase vor fi de o valore dela 1200 lei în sus.

Dacă valorile sustrase sau deturnate sunt mai jos de 1200 lei, pedeapsa va fi închisoare dela un an până la duoi.

În ambele aceste cazuri, condamnatul va pierde dreptul la pensiune și se va declara incapabil de a ocupa ori-ce funcțiune publică pe toată viața. Ori-ce judecător, administrator, funcționar sau ofițer public, care va fi stricat, desființat, sustras sau deturnat actele și titlurile al cărora depozitar era, sau care i se încredințaseră sau comunicaseră în virtutea funcțiunei sale, se va pedepsi cu maximul închisorei și cu interdicțiunea pe timp mărginit, se va declara și incapabil de a ocupa funcțiune publică pe toată viața, pierzând dreptul la pensiune.

Ori-ce agenți sau însărcinați, ai guvernului ori ai depozitarilor publici, cari vor fi culpabili de aceleași sustracțiuni, vor fi supuși la aceeași pedeapsă.

(Ad. Legea 21 Febr. 1882). Acela care, fără autorizarea guvernului, publică sau cu voință divulgă actele sau documentele diplomatice cunoscute, comunicate sau încredințate lui în calitate de funcționar public sau anume însărcinat, se va pedepsi cu închisoarea dela trei luni până la doi ani, sau cu amendă dela 1000 la 10.000 lei și cu incapacitatea de a mai ocupa funcțiuni publice pe timp mărginit.

Cu aceeaș pedeapsă se va pedepsi și acela care va comite acelaș fapt, după ce a încetat din funcțiunea sau misiunea cu care a fost însărcinat.

II. Despre nedrepte luări săvârșite de funcționarii publici

Art. 141. -

Ori-care dintre funcționarii publici, ori-care din ofițerii publici sau însărcinații lor, ori-cari perceptori de drepturi, taxe, contribuțiuni, bani, venituri publice sau comunale, precum și ori-cari însărcinați din partea perceptorilor, vor fi ordonat să se perceapă, vor fi cerut sau vor fi primit ceeace nu aveau drept a lua, sau mai mult decât ceeace se cuvenia să ia ca drepturi de taxe, contribuțiuni, bani sau venituri, sau ca simbrie ori apuntamente, se vor pedepsi: funcționarii și ofițerii publici, cu închisoare dela doi până la trei ani, iar însărcinații lor, cu închisoare dela șase luni până la doi ani și cu interdicțiunea pe timp mărginit.

Culpabilii se vor osândi încă și la o amendă de o a patra parte cel mult și de a o douăsprezecea parte cel puțin din suma restituțiunilor și a daunelor-interese ce vor fi datori a plăti, pierzând și dreptul la pensiune.

III. Despre infracțiunile privitoare la amestecarea funcționarilor
publici în afaceri sau comerțuri necompatibile cu a lor calitate

Art. 142. -

Ori-ce funcționar, ofițer public sau agent al guvernului, care, fățiș sau prin acte simulate, sau prin interpozițiuni de persoane, va fi luat sau primit vre-un interes oare-care în acte, adjudecațiuni, întreprinderi sau regii, cu a cărora administrare sau preveghere totală sau parțială este sau a fost însărcinat în timpul șăvârșirei faptei, se va pedepsi cu închisoare dela șase luni până la doi ani și cu amendă care nu va trece a patra parte, nici va fi mai mică de a douăsprezecea parte din restituțiunile și desdăunările ce va trebui a plăti.

Către acestea se va declara necapabil, pentru totdeauna, a mai ocupa funcțiuni publice.

Aceleași pedepse se aplică și ori-cărui funcționar sau agent al guvernului, care va fi luat vre-un interes în vre-o pricină întru care el va fi fost însărcinat de a ordonanța o plată sau lichidare de bani.

Art. 143. -

Ori-ce comandant de diviziuni militare, de județe sau de orașe, ori-ce prefect și sub-prefect, care, în întinderea ocolului unde are dreptul a-și exercita autoritatea sa, va face fățiș, sau prin acte simulate, sau prin interpozițiune de persoane, comerț de grâu, vinuri sau alte producte, afară din acele care ar proveni din proprietățile sale, se va pedepsi cu amendă dela 500 până la 10.000 lei1).

1) A se vedea nota 2 dela art. 1 și art. 399, al. II Codul penal.

IV. Despre mituirea funcționarilor publici

Art. 144. -

Ori-ce funcționar de ramul administrativ sau judecătoresc, ori-ce agent sau însărcinat al unei administrațiuni publice, care va fi primit sau va fi pretins daruri sau prezenturi, sau care va fi acceptat promisiuni de asemenea lucruri, spre a face sau spre a nu face un act privitor la funcțiunea sa, fie și drept, dar pentru care n'ar fi determinată de lege o plată, se va pedepsi cu închisoare dela doi până la trei ani și cu amendă îndoită a valoarei lucrurilor priimite sau făgăduite, fără ca această amendă să poată fi mai mică de 200 lei1), iar banii sau darurile ori valoarea lor, se vor lua pe seama ospiciilor sau caselor de binefacere ale localităței unde s'a comis mituirea2).

Ei nu vor mai putea ocupa funcțiune publică și vor pierde dreptul la pensie3).

Cu aceeaș pedeapsă se va pedepsi și ori-ce arbitru sau expert, numit sau de către tribunal sau de către părți, care va fi acceptat promisiuni sau primit daruri sau prezenturi, pentru a da o deciziune sau a emite o opiniune favorabilă uneia din părți.

1) A se vedea nota 2 dela art. 1 și art. 399, al. II Codul penal.

2) Art. francez corespunzător, 177, nu cuprinde cuvintele finale din aliniatul I: <<iar banii sau darurile ori valoarea lor, se vor lua pe seama ospiciilor sau caselor de binefacere ale localităților unde s'a comis mituirea>>.

3) Art. francez corespunzător, 177, nu cuprinde acest al douilea aliniat. În schimb, art. francez, prin modificarea dela 4 Iulie 1889, i s'au adăugat și alte aliniate, cari pedepsesc pe deputați și ori-ce persoane investite cu un mandat electiv, cari trafichează influența lor pentru a obține, în schimbul darurilor sau promisiunilor, decorații, medalii, funcțiuni, etc.

Art. 145. -

Dacă mituirea s'a urmat asupra unui judecător sau jurat pronunțând în materii criminale în favorea sau în contra acuzatului, pedeapsa va fi maximul închisoarei și pierderea dreptului de a mai fi admis în serviciu pe toată viața; el va pierde și dreptul la pensiune.

Dacă mituirea s'a urmat asupra unui jurat pronunțând în materii de expropriațiune, pedeapsa va fi închisoarea dela un an până la doi ani, pierderea dreptului de a mai fi admis în serviciu pe toată viața și a dreptului de pensiune.

Art. 146. -

Ori-care particular care, în numele său, sau în numele vre-unui funcționar public, administrativ sau judecătoresc, cu știrea sau fără știrea acestuia, într'un chip direct sau indirect, va cere, va lua, sau va face să i se promită daruri sau alte foloase nelegitime, spre a interveni, spre a se face sau a nu se face vre-un act din cele privitoare la atribuțiunile acelui funcționar, se va pedepsi cu închisoare dela șase luni până la doi ani și cu amendă valoarea îndoită a lucrurilor luate sau promise, fără ca această amendă să fie mai mică decât 200 lei1).

Lucrurile primite, sau valoarea lor, se vor lua în folosul ospiciilor sau caselor de binefacere ale localităței unde s'a comis faptul.

Iar dacă mijlocitorul va fi funcționar, va pierde dreptul de a mai ocupa funcțiuni și nu va putea primi pensiune.

1) A se vedea nota 2 dela art. 1 și art. 399, al. II Codul penal.

V. Abuz de putere

§.1. Abuz de putere în contra particularilor

Art. 147. -

Ori-ce funcționar administrativ sau judecătoresc va abuza de puterea ce-i dă calitatea sa, spre a sili pe nedrept pe o persoană a face sau a suferi un act, sau a se abține de la dânsul, se va pedepsi cu închisoare dela o lună până la doi ani și se va putea încă declara necapabil de a ocupa funcțiuni publice dela un an la trei.

Art. 148. -

Ori-ce funcționar care, în exercițiul sau cu ocaziunea funcțiunei sale, va maltrata prin ofense orale pe o persoană, se va pedepsi cu închisoare până la șase luni.

Acel funcționar se va putea încă declara incapabil de a ocupa funcțiuni publice dela un an la trei.

Art. 149. -

Ori-ce funcționar care, afară din cazurile și formele prevăzute de lege, va aresta sau va ordona a se aresta o persoană, sau care va prelungi într'un mod ilegal ținerea ei la închisoare, se va pedepsi cu închisoare dela trei luni până la doi ani și se va putea încă declara de incapabil, dela un an până la trei, de a ocupa funcțiuni publice.

Dacă arestarea ilegală a ținut mai mult de trei zile, minimul pedepsei va fi de patru luni și se va declara incapabil de a mai ocupa funcțiuni publice de la un an la trei ani.

Dacă arestarea ilegală va ține mai mult de o lună, osânda va fi de doi ani închisoare.

În aceste din urmă 2 cazuri, funcționarul va pierde și dreptul la pensiune.

Art. 150. -

Ori-ce funcționar care, în instrucțiunea cauzelor corecționale ori criminale, va fi întrebuințat sau va fi ordonat a se întrebuința cazne, spre a sili pe bănuiți a face mărturisiri sau declarațiuni, se va pedepsi cu doi ani închisoare, fără a se apăra prin acesta de alte pedepse mai mari, pentru lovituri sau răniri prevăzute de lege.

Art. 151. -

Ori-ce funcționar administrativ sau judecătoresc, ori-ce ofițer de justiție sau de poliție, ori-ce comandant sau agent al forțelor publice, care se va introduce, în a sa calitate, în domiciliul unui cetățean, în contra voinței acestuia, afară din cazurile prevăzute de lege și fără formalitățile ce ea prescrie, se va pedepsi cu închisoare dela cincisprezece zile până la trei luni și cu o amendă dela 50 până la 1000 lei1), având-se însă în vedere aplicarea § 2 dela art. 99.

Ori-ce particular, care, prin amenințări sau mijloace silnice, se va fi introdus în domiciliul unui cetățean, se va pedepsi cu închisoare dela cincisprezece zile până la trei luni și cu amendă dela 50 până la 500 lei.

1) A se vedea nota 2 dela art. 1 și art. 399, al. II Codul penal.

Art. 152. -

Ori-ce judecător sau autoritate judecătorescă, ori-ce administrator sau autoritate administrativă care, sub pretext de tăcere sau de nedeslușire a legei, va denega dreptatea ce este dator părților ce-i vor fi cerut'o, și care va fi stăruit în denegarea sa, chiar în urmă de prevestirile sau ordinele ce va fi primit dela superiorii săi competenți, se va putea urmări și pedepsi cu amendă dela 100 până la 1000 lei, și se va declara necapabil de a ocupa funcțiuni publice dela un an până la trei ani.

Art. 153. -

Ori-ce funcționar, care va executa o pedeapsă ce nu a fost pronunțată de judecată sau care o execută peste măsura prevăzută de judecată, se va pedepsi cu închisoarea până la doi ani.

Art. 154. -

Ori-ce funcționar însărcinat cu urmărirea crimelor sau cu executarea pedepselor care, cu scop de a sustrage pe un individ de la o pedeapsă legale, nu va urmări crima sau delictul, sau care nu execută pedeapsa pronunțată, ori execută o pedeapsă mai mică decât cea pronunțată de judecată, se va pedepsi cu închisoarea până la doi ani sau cu amendă dela 100 până la 3000 lei1) și se va declara incapabil, dela un an până la trei ani, de a ocupa funcțiuni publice.

1) Prin modificarea din 1 Martie 1900 a Legei Telegrafo-poștale, se pedepsesc conform art. 156 Codul penal nu numai funcționarii, ci și particularii cari se fac culpabili de violarea secretului scrisorilor. Art. 127 din această lege are următorul cuprins: <<Particularii cari, cu intențiune, vor viola secretul scrisorilor, vor fi pedepsiți cu amenda și închisoarea prevăzută de art. 156 din Codul penal>>.

Art. 155. -

Ori-ce funcționar care, dela sine, în contra legei, fără competență și fără a mijloci o hotărîre a autorităței competente, va deposeda pe un particular, se va pedepsi cu închisoarea până la doui ani și se va declara incapabil de a ocupa funcțiuni publice dela un an până la trei ani.

Art. 156. -

Ori-ce supresiuni, ori-ce deschidere de scrisori încredințate la poștă, făcută sau înlesnită de vre-un funcționar sau agent al guvernului, ori al administrațiunei poștelor, se va pedepsi cu închisoarea până la doui ani și cu amendă dela 50 până la 500 lei1).

Culpabilul se va declara necapabil de a ocupa funcțiuni publice dela un an la doi ani.

1) Prin modificarea din 1 Martie 1900 a Legei Telegrafo-poștale, se pedepsesc conform art. 156 Codul penal nu numai funcționarii, ci și particularii cari se fac culpabili de violarea secretului scrisorilor. Art. 127 din această lege are următorul cuprins: <<Particularii cari, cu intențiune, vor viola secretul scrisorilor, vor fi pedepsiți cu amenda și închisoarea prevăzută de art. 156 din Codul penal>>.

Art. 157. -

Ori-ce funcționar superior care, prin amăgire, va face pe subordinații săi de a comite o crimă sau un delict în exercițiul funcțiunei lor, sau care, cunoscând asemenea crime sau delicte din partea subordinaților săi, le tolereză, se va pedepsi cu pedeapsa aplicabilă acelor crime sau acelor delicte.

§2. Abuz de autoritate în contra lucrului public

Art. 158. -

Ori-ce funcționar public, ori-ce agent sau însărcinat al guvernului, de ori-ce grad sau stare, care va cere sau va ordona va face a se cere sau a se ordona mișcarea sau întrebuințarea forței publice în contra execuțiunei unei legi, în contra percepțiunei unei contribuțiuni legale, sau în contra esecuțiunei unei ordonanțe sau mandat al justiției, sau în contra ori-cărui alt ordin a autorităței legitime, se va pedepsi cu recluziunea; iar dacă o asemenea cerere sau ordine a izbutit a se și pune în lucrare și a produce efect, pedeapsa va fi maximul recluziunei.

Art. 159. -

Pedeapsa hotărâtă în articolul de mai sus nu va înceta de a se aplica la funcționarul, agentul sau însărcinatul ce va fi săvârșit asemenea infracțiune din ordinea mai marilor săi, afară numai dacă aceast ordin se va fi dat de către acei mai mari, în cazuri de a lor competență și pentru acel care funcționar sau agent era dator să arate supunere de ierarhie.

Atunci se vor supune la pedepdsa hotărâtă în acel articol acei mai mari, cari vor fi fost cei dintâi a da asemenea ordine.

Art. 160. -

Dacă, în urma acelor ordine sau cereri, vor naște alte crime supuse la pedepse mai mari decât cele exprimate la art. 158, aceste pedepse mai mari se vor aplica funcționarilor, agenților sau însărcinaților culpabili de asemenea ordine sau cereri.

VI. Despre oare-cari delicte privitoare la ținerea actelor
Statului civil

Art. 161. -

Ofițerii Statului civil, care nu vor fi înscris actele civile, sau cari le vor fi înscris pe foi libere, iar nu în registrele destinate spre acest sfârșit, se vor pedepsi cu închisoare dela o lună până la trei și cu o amendă dela 50 până la 200 lei1).

1) A se vedea nota 2 dela art. 1 și art. 399, al. II Codul penal.

Art. 162. -

Ofițerul Statului civil care nu se va fi asigurat mai întâi despre ființa consimțimântului tatălui, mamei sau altor persoane, cerut de lege pentru validitatea căsătoriei se va pedepsi cu închisoarea dela două până la șase luni și cu amendă dela 100 până la 1500 lei1).

1) A se vedea nota 2 dela art. 1 și art. 399, al. II Codul penal.

VII. Exercițiul autorităței publice
anticipate sau prelungite în contra legei

Art. 163. -

Funcționarul public care va intra în lucrarea funcțiunei sale până a nu depune jurământul cerut, se va pedepsi cu amenda egală cu onorariul pe o jumătate lună, neputând niciodată ocupa acea funcțiune fără a depune jurământul cerut.

Art. 164. -

Funcționarul care, fiind suspendat sau destituit, nu va înceta din lucrarea funcțiunei sale, precum și funcțiunarul ales pe un timp, care va fi exercitat funcțiunile sale după ce a fost înlocuit cu altul, se va pedepsi cu închisoarea dela două luni până la un an, păzindu-se tot într'un timp și dispozițiunile art. 83.

Disposițiuni particulare

Art. 165. -

Afară din întâmplările în cari legea hotărăște pedepsele pentru crimele ori delictele săvârșite de către funcționarii publici, acei funcționari cari vor fi participat la alte crime sau delicte a căror priveghiere sau înfrânare era pusă asupră-le, se vor pedepsi dupe cum urmează:

De va fi vre-un delict, se vor supune la maximul pedepsei hotărâte de lege pentru acel delict;

De va fi o crimă, se vor osândi la maximul pedepsei dictate de lege pentru acea crimă, afară de cazul când crima va atrage după sine aplicarea muncei silnice pe timp mărginit, în care caz pedeapsa li se va aplica fără nici o agravațiune.

CAPITOLUL III Despre turburările aduse odinei publice
de către fețele bisericești

Art. 166. -

Ori-ce preot, de ori-ce cult, care va celebra o cununie mai înaintea îndeplinirei actelor și a formelor cerute de legea civilă, se va pedepsi, pentru prima oră, cu amendă dela 100 până la 1000 lei1), iar în caz de recidivă, se va pedepsi cu închisoare până la doi ani.

1) A se vedea nota 2 dela art. 1 și art. 399, al. II Codul penal.

Art. 167. -

Ori-ce preot sau obraz bisericesc, de ori-ce cult, care, în adunare publică, în exercițiul funcțiunei sale, va pronunța vre-un discurs cuprinzând vre-o critică sau censură contra guvernului, în contra Adunărei legiuitoare2), în contra unei legi, a unui decret domnesc, sau ori-cărui act al autorităței publice, se va pedepsi cu închisoarea dela trei luni până la doi ani.

2) În textul art. francez corespunzător, 201, lipsesc cuvintele: <<în contra Adunărei legiutoare>>.

Art. 168. -

Dacă un asemenea discurs cuprinde o provocațiune directă la nesupunere către legi sau către alte acte ale autorităței publice, sau dacă tinde a ridica sau a arma o parte din cetățeni în contra altora, preotul sau obrazul bisericesc care-l va fi pronunțat, se va pedepsi cu închisoarea până la un an, dacă provocarea n'a fost urmată de nici un efect.

Iar dacă a dat naștere la nesupunere, se va pedepsi cu doui ani închisoare.

Dacă această nesupunere a ajuns până a se transforma în sedițiune sau în revoltă, care va da loc, în contra unuia sau mai multora dintre culpabili, la aplicare de pedepse mai aspre, atunci preotul sau obrazul bisericesc se va pedepsi cu aceeaș pedeapsă.

Art. 169. -

Aceleași pedepse arătate în art. 168 se vor aplica în aceeași gradațiune, preoților sau obrazelor bisericești, când aceleași delicte s'au comis prin scrieri date sub forma de instrucțiuni pastorale.

CAPITOLUL IV Rezistență, nesupunere și alte necuviinți în contra
autorităței publice

I. Rebeliuni

Art. 170. -

Ori-ce atac, ori-ce rezistență cu violență prin fapt, în contra vre-unui funcționar administrativ ori judecătoresc, de ori-ce treptă și calitate, care ar fi în lucrarea execuțiunei legilor, ordinelor sau ordonanțelor autorităței publice, a ordinelor, a mandatelor sau a hotărârilor judecătorești, se numește rebeliune și se pedepsește, după împrejurări, ca crimă sau ca delict.

Art. 171. -

Dacă rebeliunea s'a urmat de mai mult de douăzeci persoane armate, culpabilii se vor pedepsi cu recluziunea; iar de nu vor fi fost armați, se vor pedepsi cu minimul recluziunei.

Art. 172. -

Dacă rebeliunea s'a urmat de un număr de mai mult de trei indivizi, până la douăzeci inclusiv, pedeapsa va fi minimul recluziunei, de vor fi fost armați, iar de nu vor fi fost armați, pedeapsa va fi închisoarea dela trei luni la doi ani.

Art. 173. -

Dacă rebeliunea nu s'a urmat decât de una până la trei persoane armate, se va pedepsi cu închisoarea dela trei luni până la doi ani; iar dacă rebeliunea s'a urmat fără arme, pedeapsa va fi închisoarea dela 15 zile până la șase luni.

Art. 174. -

La caz de rebeliune urmată de o ceată sau atrupament, nu se va aplica nici o pedeapsă rebelilor ce se vor afla fără vre-o însărcinare sau întrebuințare în ceată și cari se vor fi retras la cel dintâi avertisment al autorităței publice, sau chiar în urma acelui avertisment, de se vor fi prins fără arme, afară din locul rebeliunei și fără noui resistențe din parte-le. Practică judiciară (4)

Însă vor fi supuși la pedeapsă pentru crimele sau delictele particulare ce fie-care va fi săvârșit personal.

Art. 175. -

Ori-ce adunare de persoane, pentru o crimă sau delict, se va socoti ca o adunare înarmată, când mai mult de trei din acele persoane vor purta arme de față.

Art. 176. -

Cei ce vor avea asupră-le arme ascunse și cari vor fi făcut parte dintr'o ceată sau adunare care nu se va socoti înarmată, se vor supune fie-care la o pedeapsă întocmai ca și când ar fi făcut parte dintr'o ceată ori adunare înarmată.

Art. 177. -

Cei ce vor fi săvârșit crime ori delicte în timpul și cu ocaziunea rebeliunei, vor fi supuși la pedepsele hotărîte pentru fie-care dintr'acele crime, dacă acele pedepse vor fi mai mari decât cele cuvenite pentru rebeliune.

Art. 178. -

Arestații aceia, cari fiind preveniți, acuzați sau condamnați pentru alte crime sau delicte, se vor condamna pentru faptul de rebeliune cu violență sau amenințare în contra autorităței sau puterei publice, vor lua osânda pentru rebeliune îndată după împlinirea sorocului pedepsei pentru celelalte crime sau delicte.

Art. 179. -

Străinul care, după ce a fost gonit din țară, reintră fără autorizarea specială a guvernului, se va pedepsi cu închisoarea dela trei luni la doui ani.

II. Ultraj și violenți în contra forței publice, în contra
autorităței publice și depozitarilor lor

Art. 180. -

Se va pedepsi cu amendă dela 300 lei până la 5000 lei1) sau cu închisoare dela o lună până la doi ani:

180.1. Acela care, cu știință și în contra prohibițiunei autorităței, ridică, vinde sau respândește, în ori-ce chip, în locuri sau întruniri publice, steaguri sau alte semnaluri de natură a propaga rebeliunea sau a turbura pacea publică;

180.2. Acei cari, în locuri sau întruniri publice, poartă semne exterioare de întruniri cari au fost oprite în interesul ordinei și al siguranței publice de către autoritățile județului.

180.3. Acei cari, cu rea cugetare, scot, strică sau sfărâmă steagurile sau alte semne ale autorităților publice.

Art. 181. -

Acei cari, prin vre-unul din mijloacele enumerate la art. 294, vor provoca direct la nesupunere către legi ori către autoritățile constituite, la dispreț către religiunea domnitoare sau către celelalte religiuni, la ură sau dispreț contra guvernului.

Acei cari, prin aceleași mijloace, vor lăuda fapte calificate de crime sau delicte de codicele penal, sau vor deschide subscripțiuni prin ori-ce mezii, pentru a se plăti amenzile celor condamnați, precum și acei cari vor reproduce un discurs, o scrisoare, un imprimat, o gravură, un desen sau o emblemă condamnată de justiție, se vor pedepsi cu închisoare dela o lună până la un an și cu amendă dela 500 până la 5000 lei2).

1) și 2) A se vedea nota 2 dela art. 1 și art. 399, al. II Codul penal.

Art. 182. -

Cel ce, prin cuvinte sau scrieri înjurătoare, va atinge onoarea unuia sau mai multor funcționari administrativi sau judecătorești, sau a unui jurat, în lucrarea sau cu ocaziunea exercițiului funcțiunei lor, se va pedepsi cu închisoarea dela cincisprezece zile la șase luni; iar dacă ultrajul se va fi urmat în sala ședințelor unei Curți sau unui tribunal, osânda va fi închisoarea dela două luni până la un an.

Ultrajul făcut prin gesturi ofensatoare sau prin amenințări, în contra unui asemenea funcționar public sau jurat, în exercițul sau cu ocaziunea funcțiunei sale, se va pedepsi cu închisoare dela cincisprezece zile până la trei luni; iar de se va fi urmat ultrajul în sala ședințelor unei curți sau tribunal, se va pedepsi cu închisoare dela o lună până la șase luni3).

3) Art. 182 C. p. a fost adăugat prin legea din 17 Febr. 1874. El nu exista în Codul penal din 1864. Pentru a nu se schimba numerotația articolelor, vechiul art. 181 a fost trecut ca prim aliniat al art. 182.

Art. 183. -

Ultrajul făcut prin cuvinte, gesturi sau amenințări în contra ori-cărui funcționar public, precum și contra ori-cărui cetățean însărcinat cu un serviciu public sau municipal, sau agent însărcinat cu forța publică, în exercițiul sau cu ocaziunea funcțiunei sale, se va pedepsi cu închisoare de la cincisprezece zile până la două luni sau cu amendă dela 50 până la 200 lei1).

1) A se vedea nota 2 dela art. 1 și art. 399, al. II Codul penal.

Art. 184. -

Ori-cine va lovi, chiar fără armă și chiar fără a rezolta rănire, pe ori-ce funcționar administrativ sau2) judecătoresc, în esercițiul funcțiunei sale, sau cu ocaziunea acestui exercițiu, se va pedepsi cu închisoare dela un an până la doi ani.

Iar dacă lovirea se va fi urmat în sala ședințelor unei curți sau a unui tribunal, culpabilul se va osândi încă și cu interdicțiunea pe timp mărginit.

2) În art. francez corespunzător, 228, lipsesc cuvintele: <<administrativ sau>>. Art. francez zice: <<aura frappe un magistrat>>.

Art. 185. -

Atacurile prevăzute la art. 184, de vor fi făcute în contra unui impiegat sau ofițer ministerial, contra unui agent al forței publice sau în contra unui jurat, ori alt cetățean însărcinat cu un serviciu public, în timpul exercițiului serviciului lor, sau cu ocaziunea acestui exercițiu, se vor pedepsi cu închisoarea dela o lună până la un an.

Art. 186. -

Dacă atacurile urmate în contra funcționarilor și agenților prevăzuți la art. 184 și 185 au fost pricinuitoare de versare de sânge, de răniri sau boale, pedeapsa va fi închisoarea dela trei până la cinci ani și interdicțiunea pe timp mărginit; iar dacă din aceasta se va fi urmat și moartea, în termen de 40 zile, culpabilul se va pedepsi cu munca silnică pe timp mărginit.

Art. 187. -

Chiar când niște asemenea atacuri nu vor fi cauzat vărsare de sânge, răniri sau boale, culpabilul se va pedepsi cu închisoare dela trei la cinci ani și cu interdicțiunea pe timp mărginit, dacă lovirea s'a săvârșit cu precugetare sau prin pândire.

Art. 188. -

De s'a urmat lovirea ori rănirea cu cuget de a omorî, asupra vre-unuia din funcționarii citați la art. 184 și 185, în timp când aceștia se aflau în lucrare sau cu ocaziunea funcțiunei lor, culpabilul se va pedepsi cu munca silnică pe toată viața.

Art. 189. -

Pedepsele prevăzute la art. 1811), 182, 184, 186, 187 și 188, se vor aplica și acelora cari vor insulta sau vor ataca pe un membru al corpurilor legiuitoare, în localul Adunărei sau în curtea ei, pentru opiniunile emise de dânsul în sânul Adunărei.

1) Articolul 181 nu trebuie citat, întrucât el a fost încorporat la art. 182, prin legea din 17 Februarie 1874.

III. Refuz de serviciu datorit legalmente

Art. 190. -

Ori-ce comandant sau ofițer de oștire, precum și ori-ce funcționar ce are forța publică, care, după legala cerere ce i se va face, de către o autoritate civilă, nu va voi a întrebuința puterea ce are sub ordinele sale, se va pedepsi cu închisoarea dela 15 zile până la două luni, îndatorându-se a plăti și pagule ce vor fi rezultat din acest delict.

Art. 191. -

Acela care, cu voință, se va pune în stare de a nu fi propriu pentru serviciul militar, prin ciuntiri sau alte mutilațiuni făcute de sine sau prin altul, se va pedepsi cu închisoare dela o lună până la trei.

Aceeaș pedeapsă se va aplica și aceluia care va pune pe un individ, după cererea lui, în stare de a nu fi propriu serviciului militar.

Art. 192. -

Martorii și jurații, în materie penală, cari, sub un pretext neadevărat, nu vor veni la chiemarea ce li se va face, se vor putea osândi, pe lângă amenzile ce se vor pronunța pentru nevenirea lor, și la o închisoare dela 15 zile până la două luni.

Art. 193. -

Se consideră ca un serviciu2) datorit legalmente și se va pedepsi cu o amendă de 20 lei pentru fiecare zi de întârziere:

2) De sigur că aci este o inadvertență. Ar trebui să se zică: <<refuz de serviciu>>, căci alt-fel ar fi un adevărat non sens.

193.1. Girantul sau, în lipsa lui, editorul unei scrieri periodice, care nu va publica răspunsul ori-cărei persoane citate direct sau indirect în acea publicațiune, cel mai târziu în primul număr care va apărea după 60 ore din ora în care acel răspuns va fi fost depus la redacțiune sau administrațiune.

Dacă răspunsul conține un număr de litere mai mare decât de două ori numărul literelor din articolul provocator, autorul va trebui să plătească excedentul, deodată cu depunerea, după prețul însemnat în publicațiune pentru anunțuri.

Depunerea răspunsului se probează prin chitanță sau prin proces-verbal dresat de un portărel;

193.2. Girantul său, în lipsă de girant, editorul ori-cărei foi periodice, care nu va publica în capul celui dintâiu număr sentința prin care o persoană va fi fost condamnată pentru un delict de presă comis prin acea publicațiune;

193.3. Girantul sau, în lipsă de girant, editorul ori-cărei foi periodice, care nu va publica în capul primului număr comunicatele oficiale destinate a îndrepta faptele eronate produse de acea publicațiune.

Prin editor se înțelege tipograful sau litograful, când nu se află alt editor cunoscut1).

1) În redacțiunea Codului penal din 1864 nu exista art. 193; el a fost creat cu ocazia importantei modificări făcute Codului penal prin legea din 17 Februarie 1874; vechiul art. 193 contopindu-se cu vechiul art. 194 au format actualul art. 194.

IV. Despre scăparea arestaților și despre ascunderea criminalilor

Art. 194. -

Se va pedepsi cu închisoare, dela 15 zile până la doui ani acela care, cu voință, înlesnește sau încearcă a înlesni scăparea, sau face a se scăpa un arestat care se află pus într'o închisoare sau sub paza forței armate, a funcționarului ori a agentului însărcinat de a-l conduce ori de a-l preveghia.

Când un arestat va scăpa, păzitorul sau conductorul, care va fi cauza voluntară a acestei scăpări, se va pedepsi cu închisoare dela trei luni până la doui ani.

Dacă va fi numai neglijență, pedeapsa va fi închisoarea dela 15 zile până la un an2).

2) În textul art. prusian corespunzător, 96, înțelesul este mai clar redat decât în textul român. Aceasta frază este astfel redactată în textul [rusian: <<acei cari vor fi silit pe aceștia ca să facă niscai-va acte sau să se abțină de a le face>>.

Art. 195. -

Arestații cari, prin atrupamente sau însoțire, vor fi scăpat dintr'o închisoare, prin întrebuințare de violență, sau de rezistență în contra custozilor (păzitorilor), sau aceia cari vor fi silit pe aceștia ca să facă niscai-va acte, sau să-i poprească de a le face2), precum asemenea și aceia cari vor fi participat la o asemenea nesupunere, se vor pedepsi cu închisoare dela șase luni până la doui ani.

Aceia cari se vor fi încercat a face vre-una din infracțiunile prevăzute în acest articol, fără însă a isbuti, se vor pedepsi întotdeauna cu minimul închisoarei prevăzută mai sus.

Pedeapsa prevăzută mai sus se va pronunța contra arestaților, peste pedeapsa pentru care erau condamnați, și se va executa după împlinirea acestei pedepse sau după pronunțarea sentinței definitive de achitare sau de absoluțiune, fără prejudițiul de alte pedepse mai grele ce li s'ar cuveni, pentru alte crime sau delicte ce vor fi comis prin violențele întrebuințate de dânșii cu ocaziunea scăpărei lor.

2) În textul art. prusian corespunzător, 96, înțelesul este mai clar redat decât în textul român. Aceasta frază este astfel redactată în textul [rusian: <<acei cari vor fi silit pe aceștia ca să facă niscai-va acte sau să se abțină de a le face>>.

Art. 196. -

Dacă scăparea, prin spargere ori cu mijloace silnice, s'a înlesnit prin dare de arme, pasnicul și conductorul cari se vor fi împărtășit la aceasta se vor pedepsi cu munca silnică pe timp mărginit, iar ceilalți cu recluziunea.

Art. 197. - Reviste (1)

Aceia cari vor fi ascuns ori vor fi mijlocit a se ascunde persoane pe cari le cunoșteau de săvârșitoare de crime, se vor pedepsi cu închisoarea dela o lună la un an.

Iar dacă ascunderea sau mijlocirea de ascundere, se va fi făcut pentru în parte și folos, pedeapsa va fi de doui ani închisoare1).

Vor fi însă apărați de osânda cuprinsă într'acest articol rudele de sus și de jos, soțul sau soția, și chiar de vor fi despărțiți, frații sau surorile culpabililor celor ascunși și afinii până la aceeași spiță.

1) În aliniatul II al art. francez corespunzător, 248, lipsește fraza inițială din aliniatul al 2-lea român: <<Iar dacă ascunderea, sau mijlocirea de ascundere, se va fi făcut pentru în parte și folos, pedeapsa va fi de doui ani închisoare>>.

V. Despre spargerea sigilielor și luarea actelor sau
lucrărilor aflate în depozite publice

Art. 198. -

Când sigiliele, puse din ordinul unei dregătorii administrative sau judecătorești se vor sparge din neîngrijirea custozilor, atunci acești custozi se vor pedepsi cu închisoare dela 15 zile până la patru luni.

Art. 199. -

Dacă spargerea sigilielor se va face la hârti și lucruri ale unei persoane care, sau va fi sub pâra de crimă supusă la pedeapsa muncei silnice, sau se va fi osândit la această pedeapsă, neîngrijitorul custode se va osândi la închisoare dela trei luni până la un an.

Art. 200. -

Acela care, într'adins va sparge sigiliele puse pe hârtii sau pe lucruri, despre cari se vorbește în articolul precedent, ori va fi complice la spargerea peceților, se va pedepsi cu doui ani închisoare; iar de va fi însuș custodele, pedeapsa va fi maximul închisorei.

Cu aceeaș pedeapsă de doui ani închisoare se va pedepsi debitorul urmărit, care, cu știință, va fi desființat sau va fi pus la o parte, sau va fi sustras, sau va fi cercat să desființeze, ori să pună la o parte, ori să sustragă, fie prin spargere de sigilii, fie fără spargere de sigilii, lucrurile sale sechestrate, când sunt date în paza altuia.

Dispozițiunile art. 307 din codul penal nu se vor aplica în cazul acesta.

Art. 201. -

Pentru ori-ce alt fel de spargere de sigilii, culpabile se vor pedepsi cu închisoare dela o lună până la un an și, de va fi însuși custodele, pedeapsa va fi închisoarea dela șase luni pîna la un an și jumătate.

Art. 202. -

Ori-ce furt săvârșit prin spargere de sigilii se va pedepsi ca și furtul săvârșit cu spargere.

Art. 203. -

La întâmplare de sustracțiune, ascundere și desființare de înscrisuri, de lucrări sau de procedură criminală, sau de alte hârtii, registre, acte și lucruri puse în arhivă, în cancelarii ori în alte depozite publice, sau date în păstrarea unui funcționar public, pedepsele vor fi, pentru grefieri, portărei, arhivari, registratori, sau alți depozitari, cari nu au avut cuviincioasa îngrijire, închisoarea dela o lună până la un an, și o amendă de la 300 până la 1000 lei1).

1) A se vedea nota 2 dela art. 1 și art. 399, al. II Codul penal.

Art. 204. -

Cel ce va fi culpabile de sustracțiuni ascunderi sau desființâri de chârtii ori lucruri menționate în articolul precedente, se va pedepsi cu macsimulu închisorii; iar dacă culpabilul va fi însuși depositarulu, se va pedepsi cu recluziune.

Art. 205. -

Dacă spargerea sigilieloru, sustragerea, ascunderea sau desființarea chărtioru s'au săvârșit, prin violență, în contra vre-unei persoane, pedeapsa va fi pentru ori-ce persoană, recluziunea, fără prejudițiu însă de alte pedepse și mai grele, la cari a pututu da loc natura violențeloru sau a crimelor ce se vor fi săvârșit.

VI. Despre degradarea monumentelor publice

Art. 206. -

Ori-cine va fi distrus, dărâmat, ciuntit sau degradat, în totul sau în parte, monumente, statui și alte lucruri cari servesc spre folosul ori podoba publică și sunt făcute de către autoritatea publică sau cu voia ei, se va pedepsi cu închisoarea dela o lună până la un an, și cu amendă de dela 100 până la 500 lei2).

2) A se vedea nota 2 dela art. 1 și art. 399, al. II Cod. penal.

VII. Uzurparea de titluri sau funcțiuni publice

Art. 207. -

Ori-care, fără cădere, se va amesteca în funcțiuni administrative, judecătorești, ori ostășești, ori municipale, sau va face acte ale uneia dintre aceste funcțiuni, se va pedepsi cu închisoare dela șase luni până la doui ani, fără prejudițiul pedepsei de plăsmuire, dacă actul poartă caracterul acestei crime.

Art. 208. -

Ori-cine va purta în public vr'un costum, o uniformă, un semn distinctiv de autoritate, sau o decorațiune care nu i se cuvine, sau pentru care nu are autorizare, se va pedepsi cu închisoare dela o lună până la șase1). Practică judiciară (1)

1) În textul art. francez corespunzător, 259, lipsesc expresiunile: <<un semn distinctiv de autoritate>> și <<sau pentru care nu are autorizare>>.

VIII. Împiedicări la liberul exercițiu al unei religiuni

Art. 209. -

Ori-cine care, prin fapte sau amenințări, va sili sau va popri pe una sau mai multe persoane de a-și exercita cultul religiunei lor, de a asista la exercițiul acestui cult sau de a elebra sărbătorile lor, se va pedepsi cu amendă dela 100 până la 1000 lei2).

2) A se vedea nota 2 dela art. 1 și art. 399, al. II Codul penal.

Art. 210. -

Aceia cari vor împiedica, vor întârzia, sau vor curma îndeplinirea datoriilor unei religiuni, prin turburări ori dezordine făcute în biserică, sau în alt loc hotărît spre acest sfârșit, se vor pedepsi cu închisoare dela 15 zile până la o lună și cu amendă dela 26 până la 200 lei.

Art. 211. -

(Mod. L. 17 Febr. 1874). Acel care va lovi pe preotul unei religiuni, pe când este în lucrarea funcțiunilor sale, se va pedepsi cu închisoarea dela un an până la doi.

Acela care, prin gesturi sau cuvinte, va ultrage pe ministrul unui cult, pe când se află în exercițiul funcțiunei sale, se va pedepsi cu închisoarea dela 15 zile până la trei luni și cu amendă dela 26 până la 100 lei2). Practică judiciară (1)

Art. 212. -

(Mod. L. 17 Febr. 1874). Dispozițiunile acestei secțiuni se aplică numai asupra turburărilor, ultragiilor, loviturilor sau altor desordine a căror natură ori împrejurări nu vor da ocaziune de a se aplica pedepse mai grele, după alte dispozițiuni ale acestui codice.

CAPITOLUL V Despre asocierea făcătorilor de rele și despre vagabonzi3)

3) În textul francez, titlul secțiunei a V-a (nu Capitolul V, ca la noi) este: <<Asociations de malfaiteurs, vagabondage et mendicite>>. Legiuitorul român a înlăturat din textul francez § III, care tratează despre cerșetorie, reținând numai capitolele relative la asociația făcătorilor de rele și la vagabondaj.

I. Despre asocierea făcătorilor de rele

Art. 213. -

Ori-ce asociere de făcători de rele, spre vătămarea persoanelor, sau a proprietăților, este crimă în contra liniștei publice.

Art. 214. -

Acestă crimă există prin singurul fapt al organizărei cetelor, ori al corespondenței între dânsele cu căpiteniile lor, ori al învoirei privitoare la darea de socotelă sau la împărțirea lucrurilor provenite din delicte.

Art. 215. -

Când această crimă nu va fi însoțită, nici urmată de o altă crimă, autorii, directorii, asociații1) și căpeteniile sau sub-căpeteniile acestor cete, se vor pedepsi cu recluziunea.

1) Art. francez corespunzător, 267, nu cuprinde și cuvântul: <<asociații>>.

Art. 216. -

(Mod. L. 17 Febr. 1874). Se vor pedepsi cu doui ani închisoare ori-ce alte persoane cari vor fi fost însărcinate cu vre-un serviciu într'aceste cete, precum și aceia cari, cu bună știință sau voință, vor fi dat cetelor2) arme, munițiuni și instrumente pentru crime, locuință, scăpare sau loc de întîlnire.

2) Art. francez corespunzător, 268, adaugă: <<sau diviziunilor lor>>.

II. Pentru vagabonzi

Art. 217. -

Vagabonzii, adică omenii fără căpătâiu, sunt aceia cari n'au nici domiciliu statornic, nici mijloc de hrană, nici nu exercitează obișnuit vre-o profesiune sau meșteșug.

Art. 218. -

Nimenea nu se poate declara vagabond, decât numai prin sentință judecătorească.

Nimenea nu poate fi declarat de vagabond decât dela etatea de 16 ani împliniți în sus.

Art. 219. -

Acei declarați de vagabonzi, se vor aduna într'o mănăstire, sau alt loc anume determinat prin un regulament de administrațiune publică, și se vor supune a învăța o meserie cu care să se poată hrăni, sau vor fi obligați a lucra în meseria ce cunosc.

Timpul șederei lor în un asemenea loc va fi de șase luni până la un an.

Art. 220. -

Acei declarați de vagabonzi de naționalitate străină, se vor putea și izgoni din țară.

Art. 221. -

Înainte de a se trimete un individ declarat de vagabond în unul din locurile prevăzute prin art. 219, i se va pune un soroc de cel mult o lună, în care el va putea să-și găsească un mijloc regulat de existență, în care caz va fi scutit de a merge în casa destinată vagabonzilor.

Art. 222. -

Dacă comuna unde este născut vagabondul, sau vre-o persoană cunoscută și solvabilă, va reclama pe vagabond, sub ofertă de garanție, individul, astfel reclamat, se va trimite în comuna care l-a cerut sau în aceea pe care garantul a arătat-o.

Art. 223. -

Vagabondul care se va prinde îmbrăcat cu port schimbat, sau purtând arme, deși nu le va fi întrebuințat, sau având asupră-i pile, cârlige sau alte unelte îndemânatice, ori spre săvârșire de furtișaguri sau de alte delicte, ori spre a-i înlesni mijloacele de a intra prin case, se va pedepsi cu închisoare dela o lună până la un an.

Art. 224. -

Pedepsele hotărîte într'acest codice, pentru cei ce vor avea paspoarte sau răvașe de drum false, se vor urca la maximum pentru vagabonzi, când asemenea paspoarte ori răvașe de drum se vor găsi la dânșii1).

1) Art. francez corespunzător, 281, nu cuprinde și cuvintele finale: <<când asemenea paspoarte ori răvașe de drum se vor găsi la dânșii>>.

TITLUL IV CRIME ȘI DELICTE ÎN CONTRA PARTICULARILOR

CAPITOLUL I Crime și delicte în contra persoanelor

I. Pentru omor și alte crime mari. Amenințări de omor în contra persoanelor

§.1. Omor, asasinat (ucidere), părintucidere, pruncucidere, otrăvire

Art. 225. -

Omuciderea săvârșită cu voință se numește omor.

Art. 226. -

Omorul comis cu precugetare sau cu pândire se numește asasinat.

Art. 227. -

Precugetarea este atunci când, mai înaintea faptei, s'a făcut hotărîre de a se porni asupra vieței unei persoane anume, ori asupra aceluia ce se va găsi sau se va nimeri, și chiar când hotărârea ar atârna de vre-o împrejurare ori condițiune.

Art. 228. -

Pândirea este a aștepta pe cine-va, oare-care timp, într'unul ori mai multe locuri, sau să-l omoare, ori ca se exercite asupra lui acte de violență.

Art. 229. -

Părintuciderea este omorul săvârșit asupra părinților legitimi, naturali sau adoptivi, sau asupra ori-cărui alt ascendent (rudă de sus) legitim.

Art. 230. -

Pruncuciderea se numește omorul copilului său născut de curând.

Art. 231. -

Otrăvirea este omorul unei persoane prin întrebuințarea de substanțe ce pot cauza moarte, mai curând sau mai târziu, ori și în ce mod ar fi întrebuințate sau date acele substanțe.

Art. 232. -

Tot culpabilul de omor cu precugetare2), de părintucidere, pruncucidere și de otrăre, se va pedepsi cu muncă silnică pe viață.

Pruncuciderea, când se va săvârși asupra unui copil nelegitim de către mama sa, se va pedepsi cu recluziunea.

2) Textul art. francez corespunzător, 302, adaugă: <<sau cu pândire>>. Credem că din eroarea traducătorului nu s'a adăugat și la articolul nostru aceste cuvinte, mai ales că art. 226 prevede și pândirea ca circumstanță agravantă.

Art. francez nu are decât un sindur aliniat, lipsindu-i cuprinsul aliniatului al 2-lea din art. român. El este ast-fel redactat: <<Tout coupable d'assassinat, de parricide, d'infanticide et d'empoisonnement, sera puni de mort, sans prejudice de la disposition particuliere contenue en l'article 13 relativement au paricide>>.

După cum vedem, textul francez nu face deosebirea pe care o face aliniatul II al art. 232 român, în privința copiilor legitimi sau nelegitimi. Vechiul Cod penal Român din 1852, ca și Codul penal francez, pedepsea cu moartea asasinatul și părintuciderea.

Art. 233. -

Se vor pedepsi ca niște ucigași cu precugetare, toți acei făcători de rele, cari vor întrebuința cazne ori chinuri spre săvârșirea crimelor lor.

Art. 234. -

Omorul se va pedepsi cu munca silnică pe toată viața, când se va fi săvârșit mai înainte, sau deodată, sau în urma altei crime.

Omorul se va pedepsi asemenea cu munca silnică pe toată viața, când va fi avut de scop, ori a prepara, ori a înlesni, ori a executa un delict, sau de a ajuta dosirea, ori a asigura nepedepsirea autorilor sau a complicilor acelui delict.

În toate celelalte cazuri, culpabilul de omor se va pedepsi cu munca silnică pe timp mărginit.

§.2. Amenințări

Art. 235. -

Acela care va fi amenințat prin înscris, anonim sau subscris, de a asasina, de a otrăvi, ori de a face asupra vre-unei persoane ori-ce alt atentat supus la munca silnică pe toată viața sau pe timp mărginit, se va pedepsi cu recluziunea, dacă amenințarea se va fi făcut cu cerere de a depune o sumă de bani la un loc hotărât, sau de a împlini ori-ce alte condițiuni.

Art. 236. -

Dacă amenințarea în scris nu va fi însoțită de nici o cerere sau condițiune, osânda va fi închisoarea dela un an la doui și amenda dela 100 până la 5000 lei1).

Art. 237. -

Dacă amenințarea însoțită de cerere, sau de vre-o condițiune, s'a făcut prin graiu, culpabilul se va osândi la închisoare dela trei luni până la un an și la o amendă dela 100 până la 500 lei2).

1) și 2) A se vedea nota 2 dela art. 1 și art. 399, al. II Codul penal.

II. Răniri, loviri și alte crime și delicte comise cu voință

Art. 238. -

Faptul de a lovi sau a răni cu voință o persoană sau a-i cauza ori-ce alte leziuni corporale, se pedepsește, după împrejurări, ca crimă, delict, sau ca contravențiune.

Rănirile și loviturile cari n'au cauzat nici o boală, nici vre-o incapacitate de lucru, și cari s'au urmat din certe prin cârciumi, bâlciuri, oboare și târguri, se pedepsește ca contravențiuni.

Celelalte răniri și loviri simple se pedepsesc cu închisoare dela 15 zile până la un an.

Iar dacă au fost cu precugetare sau cu pândire, pedeapsa va fi închisoarea dela două luni până la un an și jumătate și amendă până la 2000 lei1).

1) Art. francez corespunzător, 309, al.I, prevede și <<une maladie>>, apoi adaugă imediat <<ou incapacite de travail>>, <<personelle pendant plus de vingt jours>>.

Art. 239. -

Dacă lovirile sau rănirile au cauzat o vătămare însemnată sănătăței sau unui membru al corpului victimei, ori dacă au dat naștere vre-unei necapacități de lucru1), culpabilul se va pedepsi cu închisoare dela trei luni până la doui ani și amendă până la 2000 lei1).

Iar dacă se va fi urmat cu precugetare sau cu pândire, minimul pedepsei va fi de șase luni1).

1) Art. francez corespunzător, 309, al.I, prevede și <<une maladie>>, apoi adaugă imediat <<ou incapacite de travail>>, <<personelle pendant plus de vingt jours>>.

Art. 240. -

Dacă, în urmarea loviturilor sau rănilor volontare, pătimașul a rămas sluțit sau în incapacitate pe toată viața de a lucra, sau mut, sau orb, sau surd, sau a pierdut facultatea de a procrea, sau a rămas smintit de minte, ori nebun sau imbecil, culpabilul se va pedepsi cu închisoarea dela doui până la cinci ani și amendă până la 5000 lei2).

Aceeaș pedeapsă se va aplica și când persoana bătută, fiind o femee însărcinată, din cauza bătăiei, a lepădad3).

2) Art. francez corespunzător, 309, nu cuprinde acest al doilea aliniat.

3) Art. francez corespunzător, 309, nu cuprinde acest al douilea aliniat. În schimb, el are alte aliniate, cari se referă la alte fapte, cum sunt acele prevăzute de art. 240 și 241 Codul penal român.

Art. 241. -

Dacă rănirile sau loviturile voluntare au cauzat moratea, culpabilul se va pedepsi cu recluziunea.

Art. 242. -

Dacă rănirile sau loviturile s'au făcut cu precugetare sau cu pândire, de s'a fi urmat moartea, pedeapsa va fi munca silnică pe timp mărginit; iar dacă nu s'a urmat moartea, ci una din leziunile prevăzute prin art. 240, se va pedepsi cu minimul recluziunei.

Art. 243. -

În cazurile prevăzute la art. 238, 239, 240 și 241, dacă culpabilul a comis fapta în contra părinților săi legitimi, naturali sau adoptivi, sau în contra altor ascendenți legitimi, i se va aplica maximul pedepsei prevăzute la fie-care articol, afară de cazul art. 240, unde pedeapsa se va îndoi.

Art. 244. -

Dacă crimele și delictele prevăzute prin această secțiune și prin secțiunea precedentă s'au săvârșit de vre-o adunare turburătoare, cu rebeliune sau cu jefuire, acele crime sau delicte sunt imputabile căpiteniilor, uneltitorilor și invitatorilor acelor adunări, rebeliuni sau jefuiri, cari se vor pedepsi ca culpabili de acele crime ori delicte și se vor osândi cu aceleași pedepse ca și aceai cari le vor fi săvârșit în persoană.

Art. 245. -

Ori-cine va cauza altuia o boală sau o incapacitate de lucru, dând cu voință și cu ori-ce chip substanțe, cari, fără a fi de natură a cauza moartea, sunt vătămătoare sănătăței, se va pedepsi cu închisoare dela o lună până la doui ani și cu amendă dela 100 până la 5000 lei1).

Dacă delictul s'a comis în contra părinților, ast-fel precum sunt specificați la art. 243, pedeapsa va fi dela doui până la trei ani închisoare.

1) A se vedea nota 2 dela art. 1 și art. 399, al. II Codul penal.

Art. 246. -

Ori-care, prin lucruri de mâncare, băuturi, doctorii violente2), sau prin ori-ce alt mijloc, va face, cu știință, pe femeea însărcinată să lepede, ori cu voia ei sau nu, se va pedepsi cu minimul recluziunei.

Femeia care, de sine-și, va fi făcut vre-un mijloc ca să lepede, sau va fi primit să întrebuințeze mijloacele de lepedare ce i se vor fi arătat ori i se vor fi dat spre acest sfârșit, se va pedepsi cu închisoare dela șase luni până la doui ani, de va fi rezultat lepădarea pruncului.

Medicii, chirurgii, ofițerii de sănătate, spițerii și moașele cari vor arăta, sau vor da sau înlesni aceste mijloace, se vor pedepsi cu recluziunea, dacă lepădarea va avea loc.

Dacă din lepădare se va fi cauzat moartea mamei, pedeapsa se va aplica cu un grad mai sus.

2) În textul francez corespunzător se zice: <<doctorii, violențe>>. Credem a fi o eroare de copist.

Art. 247. -

Ori-cine va vinde băuturi prefăcute și amestecate cu materii vătămătore sănătăței, se va pedepsi cu închisoare dela 15 zile până la două luni și cu amendă dela 26 până la 500 lei1), iar prefăcutele băuturi, ce se vor dovedi a fi ale vânzătorilor, se vor confisca.

Amenda se va pronunța în favorea doveditorului.

1) A se vedea nota 2 dela art. 1 și art. 399, al. II Codul penal.

III. Omucidere, răniri și loviri fără voie. Crime și delicte
scuzabile și cazuri în cari nu pot fi scuzate. Omucidere,
răniri și loviri cari nu sunt nici crime, nici delicte

§.1. Omucidere, răniri și lovituri fără voie

Art. 248. -

Ori-care, din nedibăcie, din nesocotință, din nebăgare de seamă, din neîngrijire sau din nepăzirea regulamentelor, va săvârși omur fără voie, ori va fi cauza involuntară de a se săvârși omorul, se va pedepsi cu închisoarea dela trei luni până la un an și jumătate și cu amendă dela 50 până la 1000 lei1).

1) În art. francez corespunzător, 324, lipsesc cuvintele: <<sau de către soție asupra soțului său sau a complicei sale>>. Art. francez 324 face trimitere și la art. 336, și acesta la art. 399. Art. 336 francez trebuie pus în legătură cu art. 270 Codul penal român.

Art. 249. -

Dacă din una din cauzele precedente vor fi rezultat numai răniri ori lovituri, închisoarea va fi dela 15 zile până la doui luni și amendă dela 26 până la 500 lei1).

1) În art. francez corespunzător, 324, lipsesc cuvintele: <<sau de către soție asupra soțului său sau a complicei sale>>. Art. francez 324 face trimitere și la art. 336, și acesta la art. 399. Art. 336 francez trebuie pus în legătură cu art. 270 Codul penal român.

§.2. Crime și delicte scuzabile și cazuri când nu pot fi scuzate

Art. 250. -

Omorul, rănirile și loviturile sunt scuzate, dacă au fost provocate prin loviri sau violențe mari urmate asupra unei persoane.

Art. 251. -

Crimele și delictele menționate în acel din urmă articol, sunt asemenea scuzabile, dacă se vor fi comis respingând ziua escaladarea sau efracțiunea îngrădirilor, a zidurilor ori a intrărilor unei case locuite, sau a unui apartament locuit, ori a dependințelor acestora.

Dacă faptul s'a urmat noaptea, acest caz este regulat de art. 257.

Art. 252. -

Paricidul nu este niciodată scuzabil.

Art. 253. -

Omorul săvârșit de către bărbat asupra femeei sale, sau de către acesta asupra bărbatului său, nu este scuzabil, dacă viața soțului sau a soției care a comis omorul nu a fost pusă în pericol chiar în momentul când s'a comis omorul. În caz însă de adulter, omorul comis de către soț asupra soției sale sau asupra complicelui, sau de către soție asupra soțului său sau asupra complicei, în momentul surprinderei în flagrant delict în casa conjugală, este scuzabil1).

1) În art. francez corespunzător, 324, lipsesc cuvintele: <<sau de către soție asupra soțului său sau a complicei sale>>. Art. francez 324 face trimitere și la art. 336, și acesta la art. 399. Art. 336 francez trebuie pus în legătură cu art. 270 Codul penal român.

Art. 254. -

Când fapta scuzei va fi dovedită, la caz de veri-o crimă care trage după sine pedeapsa muncei silnice pe toată viața sau pe timp mărginit sau recluziunea, pedeapsa se va reduce la închisoare dela șase luni până la doui ani.

Iar la caz de ori-ce alte crime, pedeapsa va fi închisoarea dela trei luni până la un an.

La caz de un delict, pedeapsa se va reduce la închisoarea dela 15 zile până la șase luni.

§.3. Omucidere, răniri și loviri

cari nu sunt calificate nici crime, nici delicte

Art. 255. -

Nu se socotește nici crimă, nici delict, când omuciderea, rănirile și loviturile era ordonate de lege și comandate de autoritatea legitimă.

Art. 256. -

Nu este nici crimă, nici delict, când cel ce a săvârșit omuciderea, rănirile și loviturile, a fost silit la acesta prin necesitatea actuală a unei legitime apărări, conform art. 58.

Art. 257. -

Sunt cuprinse în cazurile de necesitate actuale de legitimă apărare și următoarele trei cazuri:

1. Dacă omuciderea, rănirile sau loviturile s'au săvârșit respingându-se noaptea escaladarea sau efracțiunea îngrădirilor, zidurilor sau intrărilor unei case locuite sau a unui apartament locuit sau a dependințelor acestora;

2. Dacă fapta s'a săvârșit aperându-se cine-va în contra autorilor de furtișaguri sau de jefuire, executate cu violență;

3. Dacă omuciderea, rănirile sau loviturile comise de o femee vor fi fost provocate imediat de o siluire exercitată asupra persoanei sale1).

1) Art. francez corespunzător, 329, nu cuprinde acest al treilea aliniat.

IV. Despre duel2)

2) În materia duelului, legiuitorul român, pe lângă Codul prusian dela 1851, a avut în vedere și legea belgiană asupra duelului, din 8 Ianuarie 1841.

Art. 258. -

Acela care într'un duel, servindu-se cu arme, nu a ocazionat nici un omor, nici răniri, se va pedepsi cu închisoare dela 15 zile până la șase luni și cu amendă dela 200 până la 1000 lei3).

3) A se vedea și nota 2 dela art. 1 și 399, al. II Codul penal.

Art. 259. -

Când dintr'un duel ar fi rezultat moarte sau răniri, pedeapsa luptătorilor va fi închisoare dela 15 zile până la patru ani.

Art. 260. -

Dacă luptătorii se vor bate în duel fără secondanți ori martori, sau dacă regulile hotărâte de martori ori secondanți nu se vor fi observat, și dacă din acest duel a rezultat mortea sau rănirea unuia, culpabilul se va pedepsi după dispozițiunile generale cuprinse în această lege asupra omorului sau alte răniri corporale.

Art. 261. -

Când un militar se va bate în duel cu un individ care nu este militar, se va supune la jurisdicțiunea ordinară a tribunalelor civile.

V. Atentate în contra bunelor moravuri

Art. 262. -

(Mod. L. 4 Maiu 1895). Ori-cine va comite un ultraj public în contra pudorei se va pedepsi cu închisoare dela trei luni până la un an și cu amendă dela 26 până la 100 lei.

Cu aceeaș pedeapsă se va pedepsi ori-cine va comite sau va ajuta să se comită un ultraj contra moralei publice sau religioase, sau contra bunelor moravuri, prin unul din mijloacele enumărate la art. 294 din acest cod.

Art. 263. -

Ori-ce atentat în contra pudorei, îndeplinit sau cercat, fără violență asupra persoanei unui copil, de sex bărbătesc sau femeesc, de vârstă mai mică de 14 ani, se va pedepsi cu închisoare dela doui până la trei ani.

Art. 264. -

Ori-cine va comite un atentat în contra pudoarei, îndeplinit sau cercat, cu violență, în contra unui individ de sex bărbătesc sau femeesc, se va pedepsi cu maximul închisorei.

Dacă crima s'a comis în contra persoanei unui copil mai mic de 15 ani împliniți, culpabilul se va pedepsi cu maximul recluziunei.

Art. 265. -

Dacă culpabilii sunt ascendenții persoanei asupra căreia s'a comis siluirea, sau dacă sunt dintr'acei cari au o autoritate asupră-i, dacă sunt institutorii sau servitorii săi, sau ai persoanelor mai sus însemnate, dacă acești culpabili sunt funcționari ai unui cult, sau preoți ori călugări, sau dacă culpabilul, ori-care ar fi, a fost ajutat în crima sa de către una sau mai multe persoane, pedeapsa va fi pentru cazul prevăzut de art. 263 și 264, maximul recluziunei.

Când siluirea se va fi comis de către persoanele menționate în acest articol asupra unui copil, de sex bărbătesc sau femeesc, în vârstă mai mic de 15 ani, pedeapsa va fi maximul muncei silnice pe timp mărginit1).

1) Art. francez corespunzător, 333, nu cuprinde acest al douilea aliniat.

Art. 266. -

Dacă din crimele prevăzute la art. 263, 264 și 265 va rezulta moartea, culpabilul se va pedepsi cu munca silnică pe viață.

Art. 267. -

Ori-cine va fi atentat la bunele moravuri ațâțând, favorizând sau înlesnind obișnuit desfrânarea sau corupțiunea tinerilor de ambe-sexe, mai mici de 21 ani, se va pedepsi cu închisoare dela șase luni până la doui ani și cu amendă dela 100 până la 3000 lei2).

Dacă îndemnătorii, ajutătorii sau înlesnitorii desfrânărei au fost tatăl sau mama, epitropii sau alte persoane însărcinate cu privigherea lor, pedeapsa va fi închisoarea dela un an până la doui ani și amendă dela 100 până la 1000 lei2).

2) A se vedea și nota 2 dela art. 1 și 399, al. II Codul penal.

Art. 268. -

Cei căzuți în delictul menționat în cel din urmă articol, se vor mai condamna și la interdicțiunea dreptului de a fi tutori, curatori și părtași la consiliele de familie, dela un an până la doui ani, pentru indivizii cărora se aplică întâiul paragraf al acelui articol; dela doui ani până la patru ani, pentru cei de cari se vorbește în paragraful al doilea al aceluiaș articol.

Dacă delictul s'a comis de către tată sau mamă, culpabilul va fi încă lipsit de drepturile ce i se acordă de codicele civile asupra persoanei copilului, în virtutea puterei sale părintești1).

1) Art. francez corespunzător, 335, se exprimă astfel: <<des droits et avantages a lui accordes sur la personne et les biens de l'enfant>>.

Art. 269. -

Acel culpabile de adulter (preacurvie), precum și complicele său, se vor pedepsi cu închisoarea dela o lună până la șase luni.

Art. 270. -

Acțiunea de adulter nu sa va putea intenta dacă soțul inocint nu va cere-o formal2).

Soțul inocint poate cere și dobândi ori-când, în cursul procesului, stingerea acțiunii publice, precum și după darea sentinței definitive, încetarea pedepsei, dacă va consimți a rămânea în căsătorie. În cazul acesta din urmă, complicele osândit nu poate fi apărat de penalitate.

2) A se vedea nota dela art. 253 Codul penal de mai sus.

Art. 271. -

Se va pedepsi cu maximul închisorii persoana aceea care, fiind căsătorită, se căsătorește din nou, mai înaintea desfacerei căsătoriei celei precedențe, dacă acea căsătorie va fi fost valabilă.

Asemenea se va pedepsi și acela care, nefiind căsătorit, se căsătorește din nou cu o persoană căsătorită și pe care o știa că era căsătorită.

Această pedeapsă se va aplica și preotului sau ofițerului Statului civil care, cunoscând că o persoană este căsătorită, își dă concursul ministerului său la o nouă căsătorie aceleiași persoane3).

3) Art. francez corespunzător, 340, nu cuprinde cel de al douilea alin., iar în aliniatul 2 (al treilea român) vorbește numai de <<Officier public>>, fără a numi special și pe preot, cum face art. 271 român. Art. prusian corespunzător, 139, lămurește că: <<prescripția bigamiei începe din momentul în care una din cele două căsătorii a fost desfăcută sau declarată nulă sau nevalabilă.

VI. Arestațiuni ilegale, sechestrațiuni de persoane și
alte atentate la libertatea individuală

Art. 272. -

Se va pedepsi cu doui ani închisoare, ori-cine, fără ordinea autorităței competente și afară de cazurile unde legea ordonă sau permite anume arestarea unei persoane, va fi arestat, va fi deținut sau va fi sechestrat pe o persoană, pentru un motiv oare-care și fără scop de a comite un delict special4).

Se va pedepsi cu aceeaș pedeapsă și acela care va fi dat locuință spre a se executa arestarea, închiderea sau sechestrarea persoanei.

4) Art. francez corespunzător, 341, nu cuprinde ultimele cuvinte din primul aliniat: <<pentru un motiv oare-care și fără scop de a comite un delict special>>.

Art. 273. -

Culpabilul de infracțiunea prevăzută în articolul precedent se va pedepsi cu recluziunea:

1. Dacă din faptul chiar al arestărei victimei, sau al tratamentului la care a fost supusă în timpul sechestrărei sale, a rezultat o leziune corporală gravă sau dacă va fost supusă la vre-o tortură;

2. Dacă sechestrarea a ținut mai mult de o lună;

3. Dacă crima s'a comis asupra unui ascendent legitim sau natural;

4. Dacă arestarea sau sechestrarea s'a executat cu port schimbat, cu nume minciunos, sau cu vre-un ordin ori mandat plăsmuit al autorităței publice, și

5. Dacă individul arestat sau sechestrat a fost amenințat cu moartea.

Art. 274. -

Pedeapsa se va scădea la închisoare dela o lună la un an, dacă cei culpabili de delictele menționate la art. 272, până a nu se porni pâră asupră-le, vor fi liberat pe persoana arestată, închisă sau sechestrată, înaintea împlinirei zilei celei de a zecelea, socotite din ziua arestărei, a închisorei sau a sechestrărei.

VII. Crime și delicte privitoare la poprirea sau distrugerea dovedirei
Statului civil al unui copil, sau la compromiterea existenței sale;
răpire de minori; infracțiuni contra legilor asupra înmormântărilor

§.1. Crime și delicte în contra unui copil

Art. 275. -

Culpabilii de răpire, de tăinuire, de supresiune a unui copil, de substituțiunea unui copil în locul altuia, sau aceia cari vor face să treacă un copil, ca născut dintr'o femee care însă nu l-a născut, se vor pedepsi cu recluziunea1).

Această pedeapsă se va aplica și acelor cari, fiind însărcinați cu ținerea unui copil nu-l vor înfățișa persoanelor care au dreptul de a-l reclama.

1) Art. francez corespunzător, 345, are patru aliniate, din care legiuitorul român n'a tradus decât pe întâiul și al patrulea. Aliniatele franceze intermediare, 2 și 3, fac următoarea distincție:

<<1. S'il n'est pas etabli que l'enfant ait vecu, la peine sera d'un mois a cinq ans d'emprisonnement>>.

<<2. S'il est etabli que l'enfant n'a pas vecu, la peine sera de six jours a deux mois d'emprisonnement>>.

Art. 276. -

Ori-ce persoană care, asistând la o naștere de copil, nu va fi făcut declarațiunea prescrisă de codicele civile, în timpul cerut de acea lege, se va pedepsi cu închisoare dela 15 zile la șase luni și cu amendă dela 26 la 300 lei1).

Asemenea se va pedepsi și ori-care persoană, care, găsind un prunc de curând născut, nu-l va da celor însărcinați cu a lui luare și căpătuire2).

Nu va fi supus la pedeapsă acela care, găsind vr'un copil, va voi să se însărcineze cu creșterea lui; va fi însă dator să dea asemenea înscris la institutul orfanilor sau la municipalitatea locală.

1) A se vedea nota 2 dela art. 1 și art. 399, al. II Codul penal.

2) Art francez corespunzător, 347, explică de a se da copilul ofițerului de stare civilă, conform art. 58 Codul civil francez (art. 44 Codul civil român).

Art. 277. -

Cei cari vor lăpăda într'un loc singuratic, un copil mai mic de 7 ani deplini, precum și cei ce vor ordona a se lepăda copilul, dacă însă ordinul se va fi îndeplinit, se vor pedepsi numai pentru acest fapt, cu închisoarea dela șase luni până la doi ani, și cu amendă dela 26 lei până la 300 lei1). Iar de se va fi lăpădat copilul de către părinții, tutorii sau îngrijitorii săi, ori din ordinul lor, atunci pedeapsa va fi închisoarea dela un an în sus și amendă dela 50 la 500 lei1).

1) A se vedea nota 2 dela art. 1 și art. 399, al. II Codul penal.

Art. 278. -

De se va fi schilodit ori se va fi betejit copilul din cauza lăpădărei, fapta se va privi ca o rănire desăvârșită3) cu voința celui ce l-a lăpădat; iar de se va întâmpla moartea copilului, fapta se va privi ca omor. În cel dintâi caz, culpabilul se va supune la pedeapsa hotărâtă pentru rănire cu voință, și în cel de al doilea, la cea hotărâtă pentru omor.

3) Legiuitorul a voit să zică: <<săvârșită>>, sensul frazeifiind acesta.

Art. 279. -

Aceia cari vor lepăda, în loc care nu e singuratic, copil mai mic de 7 ani deplini, se vor pedepsi cu închisoare dela o lună până la șase luni și cu amendă dela 26 până la 100 lei1). i`nda`co

Iar de se va fi lepădat copilul de către părinții săi, de către tutorii ori îngrijitorii săi, pedeapsa va fi închisoarea dela două luni până la un an și amendă dela 50 până la 200 lei1).

1) A se vedea nota 2 dela art. 1 și art. 399, al. II Codul penal.

§.2. Răpire de minori

Art. 280. -

Ori-care, prin viclenie sau violență, va răpi sau va face a se răpi minori, sau va îndupleca, ori va ascunde, sau va strămuta, sau va face a se ascunde sau a se strămuta din locul unde erau așezați de către aceia sub a cărora autoritate sau direcțiune era supuși ori încredințați, se va pedepsi cu închisoarea dela un an până la doi ani.

Art. 281. -

Acela care, prin vicleșug sau prin violență, va răpi pe o fată mai mică de 16 ani, se va pedepsi cu maximul închisorii.

Iar dacă fata a consimțit la așa1) răpire, ori de bună voie a mers după răpitorul ei, fără însă a cunoaște și părinții sau tutorii ei, răpitorul se va pedepsi cu închisoarea dela trei luni până la doui ani.

1) Textul francez zice: <<dacă fata a consimțit la a sa răpire>>. De sigur că e o eroare de copist, cu atât mai mult cu cât ediția oficială din 1874, în locul vorbelor: <<așa răpire>>, spune: <<acea răpire>>.

Art. 282. -

Dacă răpitorul se va fi căsătorit cu fata răpită, el nu va putea fi urmărit decât după plângerea persoanelor acelora cari, după codicele civil, au dreptul de a cere nulitatea unei asemenea căsătorii și nici va putea fi condamnat decât după ce se va fi pronunțat nulitatea căsătoriei.

Art. 283. -

Acela care, prin amăgire sau prin violență, răpește o persoană mai mică de 16 ani, spre a o întrebuința ca să cerșetorească, sau a o deprinde la desfrânare, ori la alte sfârșituri, spre a împărtăși folos, se va pedepsi cu recluziunea.

§.3. Călcarea legiuirilor asupra înmormântărilor

Art. 284. -

Cei cari, fără autorizarea prealabilă a ofițerului public competent, la întâmplările când se cere asemenea autorizare, vor îngropa vr'un mort, se vor pedepsi cu închisoarea dela 15 zile până la o lună, fără a fi apărați cu aceasta de osânda cuvenită pentru crime sau delicte ce au însoțit acest delict.

La asemenea pedeapsă se vor supune și cei cari vor călca, ori în ce chip, legiuirile și regulamentele relative la înmormântările grăbite.

Art. 285. - Reviste (1)

Ori-care va ascunde cadavrul unei persoane omorâte, ori moarte în urmare de loviri sau răniri, se va pedepsi cu închisoarea dela șase luni până la doi ani, fără a fi apărat cu aceasta de alte pedepse mai mari de va fi participat la acea crimă.

Iar dacă ascunderea se va fi făcut cu în parte și folos, atunci se va pedepsi cu închisoarea dela un an la doi ani2).

2) Art. corespunzător, 359 nu cuprinde acest al douilea aliniat.

Art. 286. -

Se va pedepsi cu închisoare dela trei luni până la un an și cu amendă dela 26 până la 300 lei1), oricine violează mormintele sau comite alte acte de profanațiune asupra lor, fără a fi apărat și de alte pedepse pentru crimele sau delictele care se vor fi comis cu ocaziunea acestei violări.

1) Textul francez zice: <<dacă fata a consimțit la a sa răpire>>. De sigur că e o eroare de copist, cu atât mai mult cu cât ediția oficială din 1874, în locul vorbelor: <<așa răpire>>, spune: <<acea răpire>>.

VIII. Mărturii minciunoase, calomnii, injurii, revelațiunea secretelor

§.1. Mărturie minciunoasă

Art. 287. -

Ori-care va da mărturie minciunoasă, în materie criminală, sau în contra acuzatului, sau în a sa favoare, se va pedepsi cu maximul închisorii și cu interdicțiunea pe timp mărginit.

Dacă însă acuzatul, din cauza unei asemenea mărturii, va fi osândit la munca silnică pe timp mărginit, pedeapsa va fi recluziunea dela șase până la zece ani; iar dacă osânda acuzatului a fost munca silnică pe toată vieața, martorul minciunos se va osândi la munca silnică pe timp mărginit.

Art. 288. -

(Mod. L. 17 Febr. 1874). Ori-care va da mărturie minciunoasă, în pricini corecționale, ori în contra acuzatului, ori în favoarea lui, se va pedepsi cu doi ani închisoare.

Art. 289. -

Ori-care va da mărturie minciunoasă în pricini polițienești, se va pedepsi cu închisoare dela o lună până la șase luni.

Art. 290. -

Cel ce va da mărturii minciunoase în pricini civile, se va pedepsi cu închisoare până la doi ani.

Art. 291. -

Martorul minciunos care va fi primit ori-ce fel de mită ori răsplătire, înființată sau promisă, se va pedepsi cu recluziunea, de va fi pentru pricini corecționale sau civile, iar de va fi pentru pricini polițienești, cu închisoare dela un an până la doi. Către acestea, ceeace va fi primit martorul minciunos se va lua pe seama ospiciilor.

Art. 292. -

Cei ce prin ori-ce mijloc, vor amăgi pe martori spra a da mărturie minciunoasă, se vor pedepsi întocmai ca martorii minciunoși, după dispozițiunile celor din urmă cinci articole.

Art. 293. -

Când în pricini civile, prigonitoarele părți vor propune una alteia a face jurământ, sau când jurământul se va propune de către judecători uneia din părți, și partea primind propunerea, va săvârși jurământ munciunos, săvârșitorul unui asemenea jurământ se va pedepsi cu închisoare până la doi ani, amendă până la 500 lei1) și interdicțiunea pe timp mărginit.

1) A se vedea nota 2 dela art. 1 și art. 399, al. II Codul penal.

§.2. Calomnii, injurii, revelațiune de secrete2)

2) În Franța, materia calomniei este azi prevăzută în legea presei: <<La loi sur la liberte de la presse>>, din 29 Iulie 1881, cu modificările din 1882, 1887, 1889, 1893, 1894 și 1895, (anterior: legile asupra presei din 1810, 1814, 1815, 1817, 1819, 1822, 1824, 1827, 1828, 1829, 1830, 1831, 1834, 1835, 1840, 1843, 1849, 1850, până la legea din 1875 și 1878). A se vedea toate aceste legi și modificări în colecția <<CodesFrancais>> par Riviere, F. Helie et Pont, ediția 24, pag. 1-26, după Codul penal.

Legiuitorul român a luat materia calomniei din Codul penal francez din 12 Februarie 1810, înainte de modificarea lui prin legea franceză asupra presei din 18 Noemvrie 1810. Constituția noastră, prin art. 24, determină competenta delictelor de calomnie prin presă, care se judecă de Curtea cu jurați, cu distincțiunile arătate acolo.

Art. 294. -

Este culpabil de calomnie acela care, prin cuvinte rostite în public, prin strigări, prin vre-un act autentic sau public, prin scrieri, prin imprimate, prin desene, prin gravuri, prin embleme vândute sau expuse spre vânzare, distribuite sau afipte în public, va propune asupra unui individ fapte care, de ar fi adevărate, ar supune pe prepusul la pedepse, sau măcar la ura ori disprețul cetățenilor.

Calomnia în contra funcționarilor publici, sau contra corpurilor depozitare sau agenți ai autorităței publice, sau contra ori-cărui alt corp constituit, va fi urmărită și pedepsită întocmai ca și calomnia în contra particularilor, cu distincțiunea stabilită mai la vale.

Art. 295. -

Se socotește minciunoasă ori-ce imputare pentru care nu se înfățișează legiuită dovadă. Prin urmare, împutătorul nu poate fi primit a cere, spre a sa apărare, de a se dovedi imputarea sa de către alții, nici va putea să se apere zicând că înscrisurile, piesele sau faptele doveditoare ale crimei ori delictului imputatului sunt cunoscute, sau că imputarea pentru care imputătorul se află tras în judecată s'a copiat ori s'a scos din scrieri străine sau din alte scrieri tipărite.

Art. 296. -

Când fapta imputată asupra cui-va se va dovedi adevărată, imputătorul va fi apărat de ori-ce pedeapsă.

Se va socoti ca dovadă legiuită numai aceea ce va rezulta dintr'o hotârâre de judecată, sau de ori-ce alt act autentic, sau din vr'un înscris cu scrierea și cu sub-scrierea imputatului.

Când imputarea va avea de obiect faptele unui funcționar public, relative la atribuțiunile sale, atunci faptele imputate se pot proba după regula comună.

Când pentru faptele imputate unui funcționar sau unui particular, se vor fi început urmăriri de către ministerul public, sau când există un denunțător, urmărirea calomniei se va suspenda, dacă va cere imputătorul, până la rezolvare procesului relativ la faptele imputate.

Art. 297. -

Acela care nu va sprijini propunerea sa cu dovadă legiuită, se va pedepsi ca calomniator după cum urmează:

Dacă fapta imputată va fi de natură a se pedepsi cu munca silnică pe toată viața sau pe timp mărginit, culpabilul se va pedepsi cu închisoarea dela un an și jumătate până la doi și cu amendă dela 100 până la 2500 lei1).

În toate celelalte cazuri, osânda va fi închisoarea dela o lună până la șase și amenda dela 50 până la 2000 lei1).

1) A se vedea nota 2 dela art. 1 și art. 399, al. II Codul penal.

Art. 298. - Reviste (1)

Acela care, cunoscând că acuzațiunea sa este minciunoasă, face înaintea unei autorități publice, sau înaintea ofițerului de poliție judecătorească, o înscrisă denunțiațiune calomniatoare, prin care să acuze o persoană că ar fi comis o faptă supusă pedepsei, sau că ar fi călcat datoriile sale de funcționar public, se va pedepsi cu închisoarea dela o lună până la un an.

Se va putea încă condamna și la interdicțiune pe timp mărginit.

Art. 299. -

Injuriile sau expresiunile ocărâtoare, comise prin mijloacele enumărate în art. 294, prin care nu s'ar aduce asupra cui-va imputare pentru vre-o faptă determinată, ci pentru un nărav sau vițiu arătat anume, se vor pedepsi cu amendă dela 200 până la 2000 lei1) sau cu închisoare dela 15 zile până la trei luni.

Dacă asemenea injurii sau expresiuni ocărâtoare vor fi adresate contra membrilor clerului, vre-unuia din corpurile legiuitoare, consiliului miniștrilor sau unui ministru, vre-unei Curți, tribunal, administrațiuni locale (în care caz injuria sau expresiunea ocărâtoare se consideră făcută în persoana fie-cărui membru al corpului), sau în contra ori-cărui depozitar al puterei publice, se vor pedepsi cu închisoare dela o luna până la un an și cu amendă dela 300 până la 3000 lei2).

Cu aceeaș pedeapsă se vor pedepsi injuriile de ori-ce natură, săvârșite prin mijloacele enumărate la art. 294, prin cari s'ar atinge demnitatea unui suveran străin având agenți acreditați în România, sau chiar persoana agenților diplomatici, dacă asemenea injurii și ofense contra agenților ei se pedepsesc în țările străine, sau în virtutea convențiunilor, sau în virtutea legilor acelor State.

2) A se vedea nota 2 dela art. 1 și art. 399, al. II Codul penal.

Art. 300. -

Ori-ce alte injurii orale sau expresiuni ocărâtoare, fie chiar în public rostite, se vor pedepsi cu simple pedepse polițienești.

Art. 301. -

Nu se va socoti injurie dojenirea ce va face un stăpân servitorilor săi, sau un părinte copiilor săi, sau un meșter ori învățător ucenicilor săi1).

1) Art. 298, 299, 300 și 301, sunt luate din Codul penel prusian din 1851 și nu au echivalentul lor în Codul penal francez din 1810.

Art. 302. -

În privința împutărilor și injuriilor ce s'ar cuprinde în scrierile relative la apărarea părților sau în pledoariile lor, judecătorii, în a căror cercetare se va afla acea pricină, vor putea, judecând contestațiunea, sau să hotărască a se suprime injuriile sau scrierile injurioase, sau să mustre pe autorii injuriilor, sau să suspende pe advocați, când sunt autorii acestor scrieri sau pledoarii injurioase, din exercițiul profesiunei lor.

Această suspendare nu va putea ține mai mult de trei luni, iar în caz de recidivă, va ține dela șase luni până la un an.

Art. 303. -

Dacă injuriile sau scrierile injurioase de cari se vorbește în articolul precedent vor avea caracterul unei calomnii grave, încât judecătorii întru a cărora cercetare se va afla pricina prigonitorilor, să nu poată judeca acest delict, atunci ei vor suspenda provizoriu procesul și-l vor trimite pentru judecarea delictului la judecătoriile competente.

Art. 304. -

Dacă cei ce se arată cu asemenea înscrisuri imputătoare și injurioase nu vor ști nici să cetească, nici să scrie, atunci delictul va cădea asupra alcătuitorului înscrisului2).

2) Art. 304 Codul penal român nu-și are echivalentul său nici în Codul penal francez din 1810, nici în cel prusian din 1851. El este o inovație a legiuitorului român.

Art. 305. -

Doctorii, chirurgii, spițerii, moașele și ori-ce alte persoane cari urmând a fi, după natura profesiunei lor, cunoscătoare și pestrătoare a secretelor ce li se încredințează, de le vor da pe față, afară din întâmplările când legea cere o asemenea destăinuire, se vor pedepsi cu închisoare dela o lună până la șase luni și cu amendă dela 100 până la 500 lei3).

3) A se vedea nota 2 dela art. 1 și art. 399, al. II Codul penal.

CAPITOLUL II Crime și delicte în contra proprietăților

I. Furturi

Art. 306. -

Acela care va lua printr'ascuns un lucru mișcător al altuia, cu cuget de a și-l însuși pe nedrept, săvârșește un furt4).

4) Art. francez, 379, definește ast-fel furtul: <<Quiconque a soustrait frauduleusement une chose qui ne lui appartient pas, est coupable de vol>>.

Art. 307. -

Tainicele luări urmate, ori de către bărbat spre paguba muerei sale, ori de către muere spre paguba bărbatului său, ori de către un văduv sau văduvă despre lucrul soțului celui răposat, ori de către copii sau alte rude de jos spre paguba tatălui sau a mamei sau alte rude de sus, ori de către tată sau mamă sau alte rude de sus spre paguba copiilor lor, sau altor rude de jos, ori de către afini de aceeaș linie, ori de către frați și surori între dânșii1), nu se pot socoti furturi, ci sunt supuse numai la despăgubirea civilă.

Art. 308. -

Furtul, precum și cercarea de furt, se va pedepsi cu închisoare dela 15 zile până la doui ani și câteodată cu amendă dela 50 până la 1000 lei1).

Judecătoriile vor putea însă pedepsi pe culpabil și cu interdicțiunea pe timp mărginit.

Art. 309. -

Se va pedepsi cu închisoare dela trei luni până la doi ani și cu amendă dela 100 până la 1000 lei1:

1. Acela care va fi furat sau va fi cercat să fure, de pe câmpuri cai ori dobitoace de povară, de tras sau de călărie, precum și alte vite mari ori mici, sau unelte de agricultură, ori vânatul aflat în parcuri închise, sau pești din cotețe ori alte locuri închise, stupi de albine, postavuri, pânze sau alte țesături ce se întind în locuri determinate, spre a se usca sau a se albi;

2. Acela care va fi furat sau va fi cercat să fure lemne, tăiate sau nu, din pădure, sau lemne din magazii destinate pentru lemnărie, sau lemne de pe la herăstraie, ori lemne plutitore sau din câmpuri, livezi ori grădini, fân, bucate, fructe sau alte folositore producte secerate, cosite sau nu;

3. Acela care, fiind servitor cu simbrie, va fi comis un furt sau va fi cercat a-l comite dela stăpânul său, sau chiar dela persoane străine care se aflau în casa stăpânului său, ori în casa unde el va fi mers cu stăpânul său, sau acela care, fiind lucrător, calfă sau ucenic, va fi săvârșit furtul în casa, atelierul sau magazinul stăpînului său, sau locuința, atelierul ori magazinul unde lucrează obișnuit;

4. Birtașul, hangiul, cârciumarul, hoterierul, cărăușul, căruțașul, luntrașul, sau vre-unul din oamenii lor, care va fi furat ori va fi cercat să fure, toate ori parte din lucrurile încredințate lor în această a lor calitate, precum asemenea și călătorii cari vor fi furat sau vor fi cercat să fure lucruri din birtul, hanul, cârciuma sau hotelul unde au fost primiți.

Cu aceeaș pedeapsă se va pedepsi:

5. Furtul săvârșit într'o casă locuită și în timpul nopței, sau de către două sau mai multe persoane, sau numai cu una din aceste două împrejurări.

În toate aceste cazuri mai sus arătate, culpabilii se vor putea osândi, afară de pedeapsa principală, și la interdicțiune pe timp mărginit.

1) Art. francez corespunzător, 380, nu cuprinde și cuvintele: <<ori de către frați și surori între dânșii>>. Art. prusian corespunzător, 229, relativ la furt, cât și art. 228, relativ la abuz de încredere, pe care legiuitorul român le-a avut mai mult în vedere, adaugă că aceste dispozițiuni nu sunt aplicabile și persoanelor străine care au perticipat la comiterea acestor fapte ca tăinuitori, complici sau coautori.

Art. 310. -

(Mod. L. 4 Maiu 1895). Se va pedepsi cu închisoare dela trei până la cinci ani și cu interdicțiunea pe timp mărginit, acela care va săvârși sau va încerca să săvârșească vre-un furt în cazurile următoare:

1. Când furtul se va fi urmat, într'un locaș consacrat vre-unui cult, asupra obiectelor consacrate cultului;

2. Când furtul s'a comis, prin efracțiune sau escaladare într'o casă locuită sau servind spre locuință, sau în dependințele ei, sau într'o curte închisă;

3. Dacă, spre a comite furtul, culpabilul a întrebuințat chei minciunoase spre a intra într'o casă, apartament, odaie sau bastimet, sau într'o curte închisă, sau spre a deschide ușile, mobilele, casele de fer, dulapurile, lăzile și ori-ce alte lucruri destinate spre păstrarea banilor, a sculelor sau a altor obiecte care se află înăuntru;

4. Dacă culpabilul, prin tăiarea legăturilor, prin ruperea sigiliilor, prin deschiderea coperișelor sau prin întrebuințare de chei minciunoase, a furat, pe drumuri publice sau pe străzi ori piețe publice, într'o diligență sau în curtea ori casa poștei, în drumul de fer sau în vr'o stațiune, în vapor sau în alte vase de pe râurile navigabile, vre-unul din lucrurile călătorilor sau din cele destinate spre a se transporta;

5. Dacă culpabilul a furat vr'un lucru din cele ce avea asupră-i sau purta cu sine un nebun sau smintit, ori un copil mai mic de douisprezece ani;

6. Dacă furtul s'a comis, în timpul unui incendiu sau inundațiuni, asupra obiectelor ce se aflau încă expuse pericolului, ori depuse într'un loc de siguranță;

Se va pedepsi cu recluziune acela care va săvârși un furt, în cazurile următoare:

1. Dacă furtul sau unul dintre furi, sau unul dintre aceia cari au participat la furt, purta asupra-și arme de față sau pe ascuns1);

2. Dacă furtul s'a comis de către doi sau mai mulți complici asociați pentru săvârșirea de tâlhării sau furturi.

1) Art. prusian corespunzător, 218, al. 7, nu cuprinde expresiunea: <<de față sau pe ascuns>>, pe care-o găsim însă în textul art. 386, al. 2 francez: <<Si le coupable, ou l'un des coupables, etait porteur d'armes apparentes ou chachees>>.

Art. 311. -

Agravarea pedepsei furtului, comis sau încercat într'o casă locuită, prin efracțiune sau escaladare, se aplică și chiar atunci când locuitorii casei nu se aflau înăuntru în momentul furtului.

Art. 312. -

Sunt asemănate cu casele locuite:

312.1. Vasele de apă și ori-ce altă clădire mișcătoare, de vor fi locuite;

312.2. Edificiile destinate unui cult;

312.3. Edificiile publice destinate pentru exercițiul unei profesiuni sau pentru conservațiunea de lucruri;

312.4. Împrejmuirea care face parte dintr'o casă locuită sau dintr'un edificiu asemuit cu o casă locuită (No. 2 și 3), precum și ori-ce alte clădiri sau îngrădiri se vor fi aflând înăuntrul împrejmuirei.

Se socotește împrejmuit sau îngrădit ori-ce loc închis, unde nu poate cine-va pătrunde decât prin mijlocul cheilor sau întrebuințând efracțiunea sau escaladarea.

Art. 313. -

Escaladarea se numește ori-ce intrare în case, clădiri ori împrejmuiri, săvârșită prin suire peste ziduri, porți, învelitori, uluci sau alte îngrădiri închise, precum asemenea și ori-ce intrare pe ferestre, prin coșuri (hornuri), prin ferestrui de pivniță, sau prin ori-ce alte găuri pe sub pământ cari nu sunt destinate pentru a servi de intrare.

Art. 314. -

Efracțiune (spargere) se numește:

1. Ori-ce siluire, rupere, spargere, dărâmare a zidurilor, a ulucilor sau altor îngrădiri închise, a învelișurilor, a porților, a pardoselelor, a ferestrelor, a încuietorilor, a lacătelor sau a ori-căror altor unelte sau instrumente destinate a popri intrarea, prin siluirea cărora agentul își deschide o trecere care nu exista mai înainte, sau care era închisă; ori lărgește, pentru ca să poată intra, o gaură ce se afla în ființă, sau face o deschidere oare-care prin mijlocul căreia el să se poată introduce înăuntru spre a comite furt, sau chiar fără a se întroduce înăuntru.

2. Când agentul, în interiorul casei sau clădirei ori îngrădirei aflându-se, a deschis prin vre-unul din mijloacele arătate mai sus ușile, îngrădirile sau încuietorile dinăuntru, dulapurile, lăzile, cuferile sau ori-ce alte mobile sau lucruri închise, destinate pentru păstrarea banilor, sculelor sau altor obiecte.

În rândul acestor efracțiuni interioare se socotește și ridicarea de case de bani, cutii, bale înfășurate cu pânză și legate cu frânghii sau funii și ori-ce alte mobile mișcătoare încuiate, cari cuprind lucruri de ori-ce fel, deși nu se vor fi deschis, rupt sau spart acolo pe loc.

Art. 315. -

Chei minciunoase se înțeleg ori-ce cârlige, chei diverse, prefăcute sau semuite, și ori-ce fel de unealtă care să nu fi fost hotârâtă de către proprietar, chiriaș sau birtaș a deschide sau a închide broaște, lacăte și ori-ce încuietoare va fi descuiat cu dânsele culpabilul.

Art. 316. -

Cel ce cu știință de rea întrebuințare, va preface sau va preschimba chei minciunoase, se va osândi la închisoare dela o lună și jumătate până la un an.

II. Tâlhării

Art. 317. -

Acela care, prin întrebuințare de violență în contra persoanelor, sau prin amenințări de a omorî sau de a răni îndată, va răpi lucrul altuia cu cuget de a și-l însuși pe nedrept, săvârșește o tâlhărie.

Se socotește asemenea că comite o tâlhărie și acela care, surprins fiind în flagrant delict de furt, întrebuințează violență asupra unei persoane sau amenință că va omorî sau va răni îndată, spre a putea să scape1), sau să țină lucrul furat.

Tâlhăria se va pedepsi cu recluziunea.

1) Art. prusian corespunzător, 230, nu cuprinde expresiunea: <<spre a putea să scape>>.

Art. 318. -

Se va pedepsi cu recluziunea dela șase ani în sus, tâlhăria săvârșită în împrejurările următoare:

1. Dacă tâlharul sau unul din tâlhari sau unul dintre complicii lor avea asupră-și arme de față sau pe ascuns2);

2. Dacă tâlhăria s'a săvârșit de către două sau mai multe persoane3);

3. Dacă tâlhăria s'a săvârșit pe drumuri publice sau piețe publice;

4. Dacă tălhăria s'a săvârșit prin bătăi sau rele tratamente fără însă să se fi cauzat răniri.

2) Art. prusian corespunzător, 232, nu cuprinde cuvintele: <<de față sau pe ascuns>>.

3) Art. prusian corespunzător, 232, adaugă: <<care s'au asociat în scop de a comite tâlhării sau furturi>>. A se vedea și textul art. 310, ultimul aliniat, care lămurește în acest sens.

Art. 319. -

Se va pedepsi cu munca silnică pe timp mărginit:

1. Ori-care va fi comis tâlhăria întrebuințând cazne, răniri sau schilodiri asupra persoanei4);

2. Acela care a comis tâlhărie întrebuințând bătăi, violențe, amenințări sau rele tratamente, din cari s'a pricinuit victimei vre-o boală a minței sau o necapacitate la lucru, sau pierderea auzului ori a limbei sau a facultăței de a procrea.

4) Art. prusian corespunzător, 233, nu cuprinde acest prim aliniat din art. 319 Codul penal român.

Art. 320. -

Se va pedepsi cu munca silnică pe toată viața ori-care săvârșește vre-o tâlhărie prin întrebuințare de violențe, amenințări, rele tratamente, bătăi, cazne, schilodiri sau alte leziuni corporale, din cari s'a pricinuit moartea pacientelui.

III. Strămutare sau desființare de hotare

Art. 321. -

Se va pedepsi cu închisoare până la doui ani, sau cu amendă dela 100 până la 1000 lei1), acela care, cu cuget de a-și însuși pământul posedat de altul și într'un mod ilegal, va strămuta sau va face a se strămuta semnele de hotare dintre proprietăți.

1) A se vedea nota 2 dela art. 1 și art. 399, al. II Codul penal.

IV. Despre abuz de încredere

Art. 322. -

Ori-care va specula asupra trebuințelor, slăbiciunilor sau patimilor unui minor, ca să-l facă să subscrie spre a sa pagubă obligațiuni, chitanțe, sau vr'un înscris de răfuire pentru împrumutare de bani ori de lucruri mișcătoare, ori de înscrisuri comerciale, sau de ori-ce alte înscrisuri îndatoritoare, sub ori-care formă se va fi făcut asemenea tocmeală, se va pedepsi cu închisoare dela două luni până la doui ani și cu amendă care nu va putea trece peste a patra parte a sumei ori a prețului lucrului ce va urma a se întoarce înapoi vătămatului, nici să fie mai mică de 50 lei1).

1) A se vedea nota 2 dela art. 1 și art. 399, al. II Codul penal.

Art. 323. -

Ori-care va pune la o parte sau va risipi, spre paguba proprietarilor, a posesorilor, ori a detentorilor, obligațiuni, bani, mărfuri, bilete, chitanțe, sau ori-ce alte acte cuprinzând vre-o obligațiune sau apărare, și care i se vor fi dat sub titlu de închiriere, de depozit, de mandat2) sau pentru vr'un lucru cu plată ori fără plată, cu îndatorire de a-l întoarce înapoi sau de a-l înfățișa, ori de a-l întrebuința într'un chip hotărât, se va pedepsi după cuprinderea art. 322.

Dacă abuzul de încredere prevăzut prin paragraful de mai sus, se va săvârși3) de vre-o slugă, om cu simbrie, ucenic, calfă, grămătic, lucrător, ajutor, spre paguba stăpînului său, pedeapsa va fi închisoarea dela șase luni până la doui ani.

Toate acestea fără prejudițiul celor ce s'au zis la articolele 203, 204 și 205, pentru punerea la o parte sau ridicarea banilor, a obligațiunilor ori a altor acte, ori lucruri aflate în depozite publice.

2) Art. francez corespunzător, 408, al. I, adaugă imediat după cuvântul mandat: <<denantissement, de pret a usage>>.

3) Art. francez corespunzător, 408, al. 2, adaugă imediat: <<par un officier public ou ministeriel>>.

Art. 324. -

Advocatul care, prin daruri, oferte sau promisiuni, se va îndupleca a se înțelege cu partea adversă și va vătăma, prin fapte pozitive, sau prin omisiuni doloase, cauza clientelui său, va fi pedepsit prin închisoare până la doui ani, prin suspensiunea din exercițiul profesiunei de advocat, prin interdicțiunea dela funcțiunile publice până la 15 ani și prin amendă dela 300 până la 3000 lei1).

1) A se vedea nota 2 dela art. 1 și art. 399, al. II Codul penal.

Art. 325. -

Când advocatul va vătăma, cu viclenie, prin fapte pozitive sau prin omisiuni, cauza unui acuzat sau a unui prevenit, se va pedepsi precum urmează:

În caz de crimă, prin interdicțiunea dela profesiunea de advocat și dela ori-ce funcțiune publică și prin recluziune;

În caz de delict, prin interdicțiunea dela profesiunea de advocat și dela ori-care altă funcțiune, la care pedeapsă se va putea adăugi și închisoarea până la doui ani;

În caz de contravențiune, prin interdicțiunea dela profesiunea de advocat și dela ori-care altă funcțiune publică, nu pe mai puțin de șase luni, și prin amendă până la 300 lei1).

1) A se vedea nota 2 dela art. 1 și art. 399, al. II Codul penal.

Art. 326. -

Cel ce după ce se va produce vre-un document înscris sau memoriu la o judecătorie, pentru vre-o prigonire, îl va sustrage în ori-ce mod, se va pedepsi cu o amendă dela 26 la 300 lei1).

Acestă pedeapsă se va hotărî de acelaș tribunal în a cărui cercetare se află prigonirea.

1) A se vedea nota 2 dela art. 1 și art. 399, al. II Codul penal.

Art. 327. -

Cel ce, găsind pe drumuri ori pe uliță lucruri ce nu sunt ale sale și, întrebându-se despre ele, le va tăgădui, se socotește că a comis un abuz de încredere și se va pedepsi cu închisoarea dela 15 zile până la trei luni.

Art. 328. -

Cel ce va găsi într'o curte, grădină, în grajduri ori în altă încăpere, bani ori lucruri ce nu sunt ale sale, și nu le va arăta stăpânului locului ori chiriașului, se va pedepsi cu pedeapsa prevăzută la articolul precedent.

Art. 329. -

Disposițiunile art. 307 se vor aplica și la cazul de abuz de încredere urmat între persoanele acolo arătate2).

2) Art. prusian corespunzător, 228, relativ la abuz de încredere, adaugă că aceste dispozițiuni cari se referă la persoanele specificate în art. nostru 307 dela furt, nu sunt aplicabile și persoanelor străine cari au participat la comiterea acestor delicte, în calitate de co-autori, complici sau tăinuitori.

Art. 330. -

Se vor pedepsi cu închisoarea dela o lună până la un an:

1. Tutorii, curatorii, executorii testamentari, acei însărcinați cu paza lucrurilor sechestrate, administratorii de fundațiuni, cari, cu rea credință, lucrează în vătămarea persoanelor sau lucrurilor încredințate direcțiunei sau administrațiunei lor;

2. Samsarii, agenții de schimb, expeditorii, comisionarii și alte persoane exercitând o profesiune cu care sunt anume însărcinați de autoritatea publică, dacă în afacerile cari le sunt încredințate aduc, cu rea credință, vătămarea acelora cari le-au încredințat afacerile.

Art. 331. -

Căruțașii, vâslașii sau oamenii lor, cari prin amestecarea de materii vătămătoare, vor fi preschimbat calitatea vinurilor, sau ori-ce alt fel de băuturi ori de mărfuri al căror transport li s'a fost încredințat, se vor pedepsi cu închisoarea dela două luni până la doui ani; iar dacă preschimbarea nu se va fi făcut prin amestecare de materii vătămătoare, osânda va fi închisoarea dela o lună până la șase luni, sau amendă dela 26 până la 500 lei1).

1) Art. prusian corespunzător, 242, prevede și pedepsește nu numai comiterea, adică executarea delictului, ci și tentativa lui. În materie de escrocherie, legiuitorul român pedepsește tentativa numai în speța art. 334 (luat după art. 405 Codul penal francez), în urma modificărei acestui art. prin legea dela 4 Maiu 1895, înainte de această modificare, art. 334, în vechea sa redacțiune, nu pedepsia și tentativa acestui delict.

V. Înșelăciune sau escrocherie

Art. 332. -

Acela care, în vedere de-a împărtăși folos, face să nască o amăgire în paguba averei altuia, sau făcând să treacă de adevărate fapte minciunoase, sau prefăcând în minciunoase fapte adevărate, ori suprimându-le de tot, este culpabil de înșelăciune.

Art. 333. -

Înșelăciunea1), de nu va fi anume pedepsită de lege cu o pedeapsă specială, se va pedepsi îndeobște cu închisoarea dela o luna până la un an și cu amendă dela 26 până la 2000 lei.

1) Art. prusian corespunzător, 242, prevede și pedepsește nu numai comiterea, adică executarea delictului, ci și tentativa lui. În materie de escrocherie, legiuitorul român pedepsește tentativa numai în speța art. 334 (luat după art. 405 Codul penal francez), în urma modificărei acestui art. prin legea dela 4 Maiu 1895, înainte de această modificare, art. 334, în vechea sa redacțiune, nu pedepsia și tentativa acestui delict.

Art. 334. -

Cel ce va întrebuința sau nume, sau calități minciunoase, sau uneltiri viclene, ca să înduplece pe oameni a crede vre-o întreprindere minciunoasă, vre-o putere sau vre-un credit închipuit, ori ca să facă a naște speranța sau temerea vre-unei izbutiri, vre-unei nenorociri sau a vre-unei întâmplări himerice, și printr'acesta va amăgi pe cine-va să-i dea bani, mobile sau obligațiuni, dispozițiuni, bilete, promisiuni, chitanțe sau înscrisuri liberatoare și, prin vre-unul dintr'acele mijloace, va lua sau va cerca să1) ia cu viclenie, toată sau parte din averea altuia, se va pedepsi cu închisoarea dela șase luni până la doui ani și cu amendă dela 26 până la 1000 lei, fără a se apăra cu acesta de alte mai mari pedepse ce i s'ar cuveni de va cădea în crimă de plăsmuire2).

Culpabilul va putea încă fi osândit și la interdicțiune pe timp mărginit.

Cu aceeaș pedeapsă se va pedepsi cel ce, prin amenințare verbală sau în scris de-a face revelațiuni sau imputațiuni difamatorii, va fi stors sau va fi cercat să stoarcă, fie bani, fie efecte de valoare, fie iscălitură sau remitere de acte sau scrisuri oare-care, care ar conține sau ar opera o obligațiune, o liberațiune sau dispozițiune3).

1) A se vedea nota de sub art. 333 Codul penal.

2) Prin art. 54 din <<Legea înstrăinărei bunurilor Statului>>, din 7 Aprilie 1889 (cu mod. 1902), se pedepsesc ca escroci, conform art. 334 Codul penal, persoanele și funcționarii cari se fac vinovați de faptele cuprinse în acel articol.

3) Aliniatul al 3-lea dela art. 334, introdus prin legea din 4 Maiu 1895, este luat după art. 400 Codul penal francez și legea din 1863, care pedepsește în mod specialșantajul. Înaintea legei franceze din 1863 și a modificărei art. nostru 334, nici un text de lege nu pedepsea acest nou gen de escrocherie.

Art. 335. -

Ori-cine va călca regulamentele de administrațiune publică privitoare la productele, industria și la manufacturile românești ce se exportă în străinătate și cari au de scop a garanta buna calitate, dimensiunile și natura fabricațiunei, se va pedepsi cu amendă dela 100 până la 2000 lei.

Art. 336. -

Cel ce va înșela pe cumpărător asupra probei lucrurilor de aur sau argint, asupra calităței unei pietre minciunoase, vândută de bună, sau asupra felului ori-cărei mărfi, precum și acela care, prin întrebuințare de minciunoase dramuri sau măsuri, va înșela asupra câtimei lucrurilor vândute, se va pedepsi cu închisoarea dela o lună până la șase și cu amendă, care nu va putea fi nici mai mare de a patra parte a despăgubirei cuvenite înșelatului, nici mai mică de 50 lei.

Lucrurile acele cu probă minciunoasă, sau prețul lor, de se vor afla încă în mâinile vânzătorului, se vor lua în folosul stabilimentelor publice de binefacere ale locului unde s'a urmat delictul, iar dramurile și măsurile minciunoase se vor sfărâma.

Art. 337. -

Dacă vânzătorul și cumpărătorul s'au servit, în târguiala lor, cu alte dramuri sau cu alte măsuri1), iar nu cu cele hotărâte de guvern, cumpărătorul nu va avea dreptul a se porni în contra vânzătorului care-l va fi înșelat cu dramuri sau cu măsuri poprite, fără prejudițiul acțiunei publice pentru pedepsirea, atât a fraudei (înșelăciunei), cât și chiar a întrebuințărei greutăților și măsurilor minciunoase2).

Pedeapsa, în caz de înșelăciune, este prescrisă la articolul precedent, iar pedeapsa pentru simpla întrebuințare de măsuri și greutăți minciunoase este prevăzută la cartea III3) a acestui codice, privitoare la pedepsele de simplă poliție.

1) A se vedea nota de sub art. 333 Codul penal.

2) În textul francez se zice <<măsuri oprite>>, în loc de măsuri minciunoase>>, cum e în textul român, deoarece despre măsurile minciunoase se ocupă articolul precedent, pe când art. 337 are în vedere numai măsurile oprite.

3) În textul oficial, din eroare, se trimite în loc de cartea III, la cartea IV, care nici nu există.

Art. 338. -

Se va pedepsi cu închisoare dela o lună până la un an, acela care strică, sfărâmă, rupe sau desființează, în paguba altuia, titluri sau acte care nu erau ale lui sau cari erau ale lui numai în parte.

Art. 339. -

Ori-ce edițiune de scrieri, de compuneri muzicale, de desenuri, de pictură, sau de ori-ce altă producțiune, care se va fi tipărit sau gravat cu ori-ce mijloc, fără voia autorului, se socotește contrafacere, și ori-ce contrafacere este delict4).

4) A se vedea <<Legea Presei>> din 13 Aprilie 1862.

Art. 340. -

Vânzarea de scrieri contra-făcute, introducerea în România de scrieri cari, după ce s'au tipărit aici, se vor fi contrafăcut în străinătate, este delict tot de acel fel.

Art. 341. -

Pedeapsa contrafăcătorului sau a introducătorului, va fi amenda dela 100 până la 2000 lei; iar pentru vânzător, amenda dela 26 pînă la 500 lei5).

Confiscațiunea edițiunei contrafăcute se va hotărî atât în privința contrafăcătorului, cât și contra introducătorului și a vânzătorului.

Asemenea se vor confisca și tablele și tiparul cu care se va fi făcut contrafăcuta edițiune.

5) A se vedea nota 2 dela art. 1 și 399 Codul Penal.

Art. 342. -

Ori-ce director, ori-ce întreprinzător de teatre, ori-ce asociațiune de artiști, care va reprezenta pe teatru scrieri teatrale, fără voia autorului, se va pedepsi cu amendă dela 50 până la 500 lei6) și cu confiscațiunea banilor ce se vor fi strîns la acea reprezentațiune.

La întâmplările prevăzute prin cele din urmă 4 articole, produsul confiscațiunilor se va da proprietarului, spre a lui despăgubire.

6) A se vedea nota 2 dela art. 1 și 399 Codul Penal.

VI. Bancrute

Art. 343-348. -

Abrogate și înlocuite cu dispozițiunile Codului Comercial relative la bancruta simplă și frauduloasă.

VII. Jocuri de noroc, loterii, turburări și fraude
întrebuințate la licitațiuni publice

Art. 349.  

Acei cari fac meserie din jocuri de noroc, se vor pedepsi cu amendă dela 100 până la 4000 lei1).

1) A se vedea nota 2 dela art. 1 și art. 399, al. II Codul penal.

Art. 350. -

Acei cari vor ține casă de jocuri de noroc, primind obștește pe jucători sau după recomandațiune, precum și aceia cari, fără autorizațiunea legei, vor fi deschis o loterie publică se vor pedepsi cu închisoare până la șase luni și cu amendă dela 100 până la 4000 lei2).

Către acestea, se vor lua, pe seama stabilimentelor publice de binefacere, toți banii sau biletele de bancă, său alte valori, ori lucrurile ce vor fi expuse la jocuri sau la loterii, precum și toate uneltele ce vor fi servit la aceasta.

2) Art. francez corespunzator, 412, al. I, adaugă imediat după <<mișcătoare>> cuvintele: <<ou immobilieres>>.

Art. 351. -

Cei cari, în adjudicațiunile proprietăței, uzufructului sau închirierea lucrurilor mișcătoare ori a vre-unei întreprinderi sau a ori-cărei aprovizionări, vor împiedica sau turbura libera concurență la licitațiuni, sau la sumisiuni prin oferte, întrebuințând violență sau amenințări, ori înaintea, sau în timpul licitațiunilor ori sumisiunilor, se vor pedepsi cu închisoarea dela 15 zile până la șase luni și cu amendă dela 100 până la 2500 lei.

Aceia ce, formând asociațiuni cu scopul de a specula asupra licitațiunilor publice, vor depărta pe concurenți, prin daruri, promisiuni sau alte mijloace spre a face să scadă prețurile obiectelor puse în licitațiune, se vor pedepsi cu închisoare dela o lună până la un an3).

3) Art. prusian corespunzător, 281, nu cuprinde și expresiunea: <<mișcătoare sau nemișcătoare>>.

VIII. Distrucțiuni, degradațiuni și alte pagube

Art. 352. -

Acel care, cu rea voință și fără drept, distruge sau degradă lucrurile altuia, mișcătoare sau nemișcătoare4), se va pedepsi cu închisoarea până le șase luni.

4) A se vedea art. 55 din <<Legea pentru înstrăinarea bunurilor Statului>> din 7 Aprilie 1889 (cu mod. 1902), care trimite, în privința penalităței faptelor prevăzute acolo, la art. 351 Codul penal.

Art. 353. -

Ori-care, cu voință, va dărâma ori va surpa, prin ori-ce mijloace, în tot sau în parte, zidiri, poduri, zăgaze, șosele sau alte clădiri, știindu-le că sunt străine, se va pedepsi cu închisoarea dela 15 zile până la un an, ori cu amendă care nu va trece peste a patra parte din despăgubirea cuvenită.

Art. 354. -

Ori-ce jefuire, stricăciune sau distrucțiune de producte, mărfuri, efecte sau alte lucruri, mobile ori imobile, ce vor fi ale altuia, de se va fi săvârșit de mai mulți oameni împreunați în ceată și cu voință, se va pedepsi cu recluziunea.

Art. 355. -

Acela care va desființa ori-ce semn sau ori-ce lucrare, care servă de hotar între proprietăți se va pedepsi cu închisoarea pînă la șase luni, ori cu amendă dela 50 până la 1000 lei1).

1) Art, francez corespunzător, 457, nu cuprinde textul acestui al douilea aliniat. Al douilea aliniat francez, agravează pedeapsa în caz de degradațiuni.

Art. 356. -

Se vor pedepsi cu amendă, care nu va putea fi mai mare de a patra parte a despăgubirei ce se va cuveni, proprietarul sau arendașul, sau ori-ce altă persoană cari având mori, herăstraie, piue și alte asemenea, va înălța, cu voință, apa prin zăgazuri mai sus de cumpăna cuvenită și va cauza înnecăciune la drumuri sau la proprietățile altora.

Iar meșterul care va fi lucrat înălțarea apei cu voință, fără a păzi cuvenita cumpănă, se va supune la închisoare dela o lună până la șase luni1).

IX. Crime și delicte cari pun în pericol
viața mai multor persoane

Art. 357. -

Ori-cine, cu voință, va pune foc la zidiri, corăbii, magazii, fabrici sau ori-ce alte clădiri, când sunt locuite sau servesc spre locuință, și, în general, la încăperi locuite sau servind spre locuință, de vor fi sau nu ale aprinzătorului, se va pedepsi cu munca silnică pe timp mărginit.

La aceeaș pedeapsă se va supune cel ce va pune foc, cu voință, la clădiri ce servesc provizoriu pentru adunări de oameni, în timpul când au obiceiul de a se aduna acolo, fie ale sale aceste clădiri, fie ale altora.

Asemenea se va pedepsi și acela care va da foc la trăsurile de drum de fer, la mine sau la alte locuri închise, ce servesc provizoriu pentru adunări de oameni, în timpul când aceștia au obiceiul de a se aduna acolo, fie ale sale aceste trăsuri, mine sau locuri închise, fie ale altuia.

Art. 358. -

Ori-care, cu voință, va pune foc la zidiri, corăbii, fabrici, magazii de obște sau de cherestrele, sau la ori-ce alte clădiri când nu sunt locuite, nici servesc spre locuință, sau la păduri ori la bucate nesecerate sau la fânețe necosite, se va pedepsi cu recluziunea dela cinci până la șapte ani, dacă acele lucruri nu vor fi ale lui.

Art. 359. -

Acela care, punând foc la unul din lucrurile menționate în articolul de mai sus, fiind al său, va cauza cu voință ori-ce pagubă altuia, se va pedepsi cu închisoarea dela șase luni până la doui ani.

Art. 360. -

Ori-care, cu voință, va pune1) foc la lemne tăiate în pădure sau la bucate secerate, sau la fânețe cosite, fie acele lemne grămădite ori așezate aproape unele de altele, precum și bucate grămădite ori făcute stoguri, sau fânul strâns în căpițe, clăi ori șire, dacă aceste lucruri nu vor fi ale lui, se va pedepsi cu recluziunea dela cinci până la șapte ani.

1) Art. francez corespunzător, 434, al. V, se exprimă astfel: <<Celui qui en mettant ou en faisant mettre>> și are o enumerație mai lungă de obiecte.

Art. 361. -

Cel care puind1) foc la unul din lucrurile menționate în articolele de mai sus, fiind al său, va cauza, cu voință, ori-ce pagubă altuia, se va pedepsi cu închisoarea dela o lună până la doui ani.

1) Art. francez corespunzător, 434, al. V, se exprimă astfel: <<Celui qui en mettant ou en faisant mettre>> și are o enumerație mai lungă de obiecte.

Art. 362. -

Cel care va fi comunicat focul la unul din lucrurile menționate în articolele de mai sus, puind cu voință foc la ori-ce lucru al său ori străin, dar așezat în chip încât să poată a se întinde focul, se va pedepsi cu pedeapsa hotărâtă pentru cei ce de-a dreptul vor fi pus foc unuia din acele lucruri.

Art. 363. -

La toate cazurile mai sus menționate, dacă focul a cauzat moartea uneia sau mai multor persoane cari se aflau în locurile aprinse, când s'a ivit focul, pedeapsa va fi munca silnică pe timp mărginit.

Art. 364. -

În toate cazurile prevăzute prin art. 357, 358, 359, 360, 361 și 362, dacă paguba cauzată prin punerea focului nu va trece peste suma de 600 lei2), judecătorul va putea scoborî penalitatea precum urmează: când pedeapsa va fi munca silnică, va putea aplica recluziunea; când pedeapsa va fi recluziunea, va putea aplica închisoarea corecțională, neputând-o scădea la mai puțin de un an; când penalitatea va fi închisoarea, o va putea scădea până la minimul de cincisprezece zile3).

2) Aceștia sunt lei noi. A se vedea nota 2 dela art. 1 și art. 399, al. II Codul penal.

3) Art. 364 Codul penal francez, nici în cel prusian, fiind o creațiune a legiuitorului nostru.

Art. 365. -

Cei ce vor surpa ori vor dărâma cu voință, prin mijlocul esploziunei vre-unei mine sau ierbării, zidării, corăbii, magazii publice sau de cherestele, se vor supune la pedepsele hotărîte prin articolele de mai sus, potrivit cu osebirile ce se fac într'acele articole.

Art. 366. -

Amenințarea de a pune foc la vre-o locuință, sau la ori-ce altă proprietate, se va pedepsi întocmai ca amenințarea de omor, după osebirile prescrise prin art. 235, 236 și 237.

Art. 367. -

Ori-care, cu voință, va arde sau va desființa prin ori-ce mijloace, registre, copii sau acte originale ale vre-unei autorități publice, documente, bilete, polițe, efecte de comerț sau de bancă în cari se va cuprinde sau din cari va rezsulta vre-o obligațiune, dispozițiune sau apărare, se va pedepsi precum urmează:

Dacă lucrurile desființate sunt acte ale vre-unei autorități publice sau efecte de comerț sau de bancă, pedeapsa va fi maximul închisorii și interdicțiunea pe timp mărginit.

Iară dacă lucrurile desființate vor fi ori-ce alt act sau înscris, culpabilul se va pedepsi cu închisoarea dela un an până la doi ani și cu amendă dela 100 până la 500 lei1).

1) A se vedea nota 2 dela art. 1 și art. 399, al. II Codul penal.

Art. 368. -

Cel ce va otrăvi cu voință peștii în bălți, eleștaie ori havuzuri, se va pedepsi cu închisoarea dela o lună până la duoi ani și cu amendă dela 26 lei până la 100 lei2).

2) A se vedea nota 2 dela art. 1 și art. 399, al. II Codul penal.

Art. 369. -

Acela care, cu voință, ocazionează o înnecăciune care aduce cu sine moartea vre-unei persoane, se va pedepsi cu munca silnică pe timp mărginit.

Art. 370. -

Acela care pune în pericol transportul pe drum de fer, sau stricând cu voință drumul, ori mijloacele de transport, sau celelalte dependinți ale drumului, sau ridicând, sau așezând, punând ori aruncând obiecte pe cale, sau scoțând din loc railurile, sau puind în cale ori-ce alt obstacol, se va pedepsi cu recluziunea.

Dacă actul a cauzat leziuni corporale grave vre-unei persoane, pedeapsa va fi munca silnică pe timp mărginit, iar dacă se va fi cauzat moarte vre-unei persoane, culpabilul se va pedepsi cu munca silnică pe toată viața.

Art. 371. -

Acela care, printr'unul din actele prevăzute la articolul de mai sus, pune, fără voință, în pericol transportul pe un drum de fer, se va pedepsi cu închisoare până la un an cel mult, iar dacă actul a cauzat moartea vre-unei persoane, se va pedepsi cu închisoarea dela două luni până la doui ani.

Aceeaș pedeapsă se va aplica conducătorilor de trenuri și inspectorilor căilor sau ai serviciilor de transport, cari, prin neglijența datoriilor lor, pun transportul în pericol.

Art. 372. -

Acela care, cu voință, comite acte de natură a împiedica ori a stăvili serviciul unui stabiliment telegrafic al Statului sau al unei companii, se va pedepsi cu închisoarea dela o lună până la doui ani.

Art. 373. -

Actele de asemenea natură sunt mai cu deosebire: scoaterea, destrucțiunea sau degradațiunea firelor telegrafice, a stâlpilor telegrafici, a aparatelor sau a altor materiale ale stabilimentelor telegrafice, atârnarea de obiecte străine pe firele conducătoare ale telegrafului, falsificarea semnelor date de către telegraf, împiedicarea adusă, sau la reparațiunea unui stabiliment telegrafic distrus ori degradat, sau la îndeplinirea serviciului impiegaților.

Art. 374. -

Dacă împiedicarea, sau stăvilirea, adusă cu voință la serviciul telegrafic, a ocazionat leziuni corporale sau boală unei persoane, culpabilul va fi pedepsit cu recluziunea; iar dacă se va fi urmat moartea unei persoane, osânda va fi munca silnică pe timp mărginit.

Art. 375. -

Acela care, fără voință, va împiedica sau va stăvili serviciul unui stabiliment telegrafic al Statului sau al unei companii, se va pedepsi cu închisoarea cel mult până la șase luni; iar dacă se va fi urmat din acesta moartea unei persoane, pedeapsa va închisoarea dela o lună până la un an.

Dacă faptul se va fi urmat din partea impiegaților telegrafului prin negligența datoriilor lor, pedeapsa va fi închisoarea până la un an; iar de se va fi urmat moartea vre-unei persoane, închisoarea va fi dela două luni până la doui ani.

Art. 376. -

Acela care, cu voință va destruge sau va degrada șosele, poduri, apeduce, stăvilare, leși, zăgazuri, iazuri, sau alte lucrări hidraulice ori de siguranță, acela care împiedică navigațiunea pe râuri, pe gârle sau pe canaluri navigabile, se va pedepsi cu închisoarea până la șase luni sau cu amendă dela 26 până la 2000 lei1).

Iar dacă din asemenea acte se va compromite sănătatea sau viața vre-unei persoane, pedeapsa va fi închisoarea dela o lună până la doui ani, sau amendă dela 100 până la 5000 lei1).

Dacă actul a cauzat leziuni corporale grave unei persoane, pedeapsa va fi doui ani închisoare; iar dacă va fi cauzat moarte vre-unei persoane, pedeapsa va fi recluziunea.

1) A se vedea nota 2 dela art. 1 și art. 399, al. II Codul penal.

Art. 377. -

Acela care nu execută măsurile luate de guvern, privitoare la izolarea, la preveghierea sau la poprirea de-a importa, spre a întâmpina introducerea sau întinderea unei boale contagioase (molipsitoare), se va pedepsi cu închisoarea până la doui ani; iar dacă, din cauza unei asemenea infracțiuni, vre-o persoană se va fi molipsit, pedeapsa va fi închisoarea dela doue luni până la doui ani.

Art. 378. -

Acela care nu execută măsurile prescrise de guvern relative la izolarea, preveghierea sau la poprirea de a importa, spre a preîntâmpina introducerea sau întinderea epizootiei, se va pedepsi cu închisoarea până la un an cel mult.

Iar dacă, în urma unei asemenea infracțiuni, se vor fi molipsit vite, pedeapsa va fi închisoarea dela o lună până la un an și jumătate.

Art. 379. -

Acela care, după ce a încheiat cu autoritatea publică contracte pentru aprovizionarea armatei în timp de răsboiu, sau pentru transporturi de obiecte de hrană destinate a preîntâmpina sau a face să înceteze vre-o calamitate publică, se abține cu voință de a executa contractul la timp sau la locul fixat, sau care nu execută contractul conform cu tocmeala, se va pedepsi cu închisoarea dela șase luni până la doui ani.

Iar dacă neexecutarea contractului provine din negligență și va ocasiona vre-o pagubă, culpabilul se va pedepsi cu închisoarea cel mult până la un an.

Art. 380. -

Aceste pedepse se vor aplica și sub-contactanților sau agenților ori împuterniciților de contracte, cari, cunoscând scopul aprovizionărilor, au făcut cu voință sau din neglijență a nu se îndeplini serviciul.

CARTEA III CONTRAVENȚIUNI POLIȚIENEȘTI ȘI PEDEPSELE LOR

CAPITOLUL I Pentru pedepse

Art. 381. -

Pedepsele polițienești sunt:

381.1. Închisoarea;

381.2. Amenda;

381.3. Confiscațiunea de oare-cari lucruri ce se vor fi prins.

Art. 382. -

Pentru abaterile polițienești, închisoarea nu va putea fi mai puțină de o zi, nici mai mare de 15 zile, după osebirile ce se vor arăta mai jos.

Zilele de închisoare vor fi de 24 ore pe deplin fie-care.

Art. 383. -

Amenda, pentru abaterile polițienești, va fi dela 5 lei până la 25 lei1), după deosebirile ce se vor arăta mai jos. Amenzile se vor lua în folosul comunei unde s'a comis contravențiunea.

1) Conform art. 399, al. III, <<amenzile pentru contravențiuni se socotesc în lei noi, fără nici o reducere>>.

Art. 384. -

Judecătorul de plasă sau primarul va putea, în cazurile prescrise de legiuire, să hotărască confiscațiunea, sau a lucrurilor prinse în fapte de abatere, sau a lucrurilor provenite din abateri, sau a lucrurilor ori a instrumentelor care au servit, ori aveau a servi spre săvârșirea abaterei.

CAPITOLUL II Contravențiuni și pedepse

I. Întâia clasă

Art. 385. -

Se vor pedepsi cu amendă dela 5 până la 10 lei2):

2) Conform art. 399, al. III, <<amenzile pentru contravențiuni se socotesc în lei noi, fără nici o reducere>>.

385.1. Cei ce nu vor îngriji să țină în bună stare, să dreagă sau să măture coșurile (ogeacurile), sau ori-ce alt loc unde se află foc;

385.2. Cei ce vor călca ordinul guvernului ce poprește de a da puști și pistoale prin orașe și târguri, sau focuri de artificii în ore-cari locuri;

385.3. Cei ce nu vor îngriji să curețe ulițele la locurile unde această îngrijire este dată pe seama locuitorilor;

385.4. Cei ce vor impiedica circulațiunea străzilor, punând pe dânsele, fără neapărată trebuință, materiale sau ori-ce alte lucruri care împiedecă ori împuținează libera trecere, precum și cei ce nu vor îngriji a lumina noaptea cu felinare materialele ce vor fi grămădite de dânșii sau găurile ce vor fi săpat lângă străzi și piețe publice;

385.5. Cei ce nu se vor supune ordinului ce li se va da de către vre-o autoritate competentă, ca să dreagă sau să dărâme ziduri în stare proastă;

385.6. Cei ce vor arunca înaintea locuinței lor lucruri cari vor fi de natură a vătăma, prin căderea sau putoarea lor, sănătatea;

385.7. Cei ce nu vor ucide omizile prin grădini, sau pe locuri sădite de pe moșii, când se va pune o asemenea îndatorire de către autoritatea competentă și se va publica în tot cuprinsul ei.

385.8. Cei ce, cu nesocotință, vor arunca asupra cui-va lucruri puturoase;

385.9. Acei cari vor călca regulamentele făcute după lege de către puterea administrativă sau de către autoritatea municipală;

385.10. Acei cari, afară din cazurile de furtișag, se vor prinde culegând sau pe loc fructe ale altuia;

385.11. Acela care, fără drept, calcă și vatămă, sau cu piciorul sau cu vita, holdele altuia;

385.12. Acela care, în public vor maltrata dobitoacele sau le va supune la poveri mai presus de puterea lor.

Art. 386. -

Se vor confisca încă și obiectele de artificii în cazul prevăzut de aliniatul al doilea al art. 385.

Art. 387. -

Pedeapsa închisorii dela o zi până la duoă zile se va putea aplica, pe lângă amendă, după circumstanțe, în contra celor căzuți în contravențiunea prevăzută la aliniatul 2 al art. 385.

Art. 388. -

La întîmplare de recidivă din partea celor menționați într'această secțiune, osândiții se vor supune la închisoare de trei zile.

II. A doua clasă

Art. 389. -

Se vor pedepsi cu amendă dela 10 pînă la 15 lei1):

1) Conform art. 399, al. III, <<amenzile pentru contravențiuni se socotesc în lei noi, fără nici o reducere>>.

389.1. Birtașii, hangii și ori-ce asemenea închirietori, cari nu vor îngriji să înscrie îndată într'un registru regulat numele, pronumele, data intrărei și ieșirei a ori-cărei persoane în casele lor, precum și cei ce nu vor înfățișa asemenea registru când li se va cere de dregătorii competenți;

389.2. Cărăușii, chirigii și ori-ce conducători de trăsuri sau de dobitoace de povară, cari nu vor sta totdeauna lângă caii sau dobitoacele lor, nu vor ținea o parte numai a străzilor sau a drumurilor ca să lase pe cealaltă liberă, spre trecerea celorlalte trăsuri ce vor umbla pe aceleași străzi sau drumuri;

389.3. Cei ce vor da drumul sau vor lăsa să alerge caii, dobitoacele de tras, de povară sau de călărie înăuntrul unui loc locuit;

389.4. Cei ce, umblând cu trăsurile prin străzile orașelor, sau nu-și vor păzi rândul, ori vor alerga prea iute;

389.5. Birjarii și cei cu diligențe publice, cari nu vor avea număr la trăsura lor, ori cari vor lua plată mai mare decât cea hotărâtă;

389.6. Cei ce vor așeza pe străzi, pe drumuri, în piețe sau bâlciuri, jocuri de loterie sau ori-ce alt joc de noroc;

389.7. Cei ce vor vinde băuturi prefăcute, fără apărare de osânda hotărâtă la întâmplare când acele băuturi vor fi amestecate cu materii vătămătoare sănătăței;

389.8. Cei ce vor lăsa să umble liberi nebunii sau furioșii cari vor fi sub paza lor, sau vor da drumul la dobitoace făcătoare de rău, precum și cei ce vor ațâța sau nu vor opri câinii lor, când se pornesc asupra trecătorilor, și chiar de nu ar fi rezultat din acesta vre-un rău sau vre-o pagubă;

389.9. Cei ce vor arunca pietre sau alte lucruri tari ori gunoaie pe casele, zidurile și împrejmuirile altuia, sau în grădini ori împrejmuiri străine, precum și cei ce, cu voință vor arunca lucruri tari sau puturoase asupra cuiva;

389.10. Acei cari, fără drept, vor intra în grădinile altuia, cănd sunt pe picior, sau în viile ori grădina altuia, când fructele sunt coapte sau aproape de coacere;

389.11. Cei ce nu vor da ajutorul ce li se va cere la întâmplare de înnecăciune, de aprindere, de tâlhării, jefuiri, flagrant-delict, clamoare publică sau alte asemenea nevoi;

389.12. Cei ce vor pune spre vânzare lucruri de mâncare stricate, clocite sau vătămătoare ori poame crude.

Art. 390. -

Se va putea, după împrejurări, pronunța, afară din amendă, și închisoarea până la trei zile cel mult, la cazurile prevăzute de aliniatele 2, 3, 4, 7 și 9 ale art. 389.

Art. 391. -

Se vor confisca:

1. Mesele, instrumentele și gătirile de jocuri sau de loterii așezate pe străzi, pe drumuri și prin locuri publice, precum și banii ori lucrurile de loterie propuse jucătorilor;

2. Băuturile prefăcute ce se vor găsi a fi ale vânzătorilor, se vor vărsa;

3. Scrierile sau gravurile în contra bunelor moravuri ce vor rupe și se vor desființa;

4. Lucrurile de mâncare stricate, clocite sau vătămătoare și poamele crude se vor lepăda.

Art. 392. -

La întîmplare de recidivă din partea celor menționați în această secțiune, osânda va fi închisoarea dela cinci zile deplin; iar pentru cei menționați în paragraful 6 al art. 389, de vor cădea în recidivă, fapta lor se va socoti delict și se vor pedepsi cu închisoarea dela șase zile până la o lună, ori cu amendă dela 26 până la 200 lei1).

1) A se vedea nota 2 dela art. 1 și art. 399, al. II Codul penal.

III. A treia clasă

Art. 393. -

Se vor pedepsi cu amendă dela 15 până la 252):

2) Conform art. 399, al. III, <<amenzile pentru contravențiuni se socotesc în lei noi, fără nici o reducere>>.

393.1. Cei cari, afară de întâmplările prevăzute la art. 352 până la art. 380 inclusiv, vor cauză, cu voință, pagubă la proprietățile mișcătoare ale altuia;

393.2. Cei ce vor cauza moarte sau răniri dobitoacelor altuia, prin lăsarea fără pază de nebuni sau furioși, ori de dobitoace făcătoare de rău, sau prin repeziciunea ori reaua conducere a trăsurilor, ori prin covârșitorea lor povară, sau a cailor, a dobitoacelor de tras, de povară sau călărie;

393.3. Cei ce vor cauza aceleași stricăciuni prin întrebuințarea de arme cu nedibăcie, ori fără cuviincioasă pază, sau prin aruncarea de pietre ori de alte lucruri tari;

393.4. Cei ce vor cauza aceleași stricăciuni sau pericole prin învechirea, dărăpănarea și nedregerea sau neținerea în bună stare a caselor ori a clădirilor, sau prin astuparea străzilor, ori prin vre-o săpătură, sau prin ori-ce altă lucrare făcută pe străzi, piețe sau locuri publice, ori lângă dânsele, fără a fi luat despre aceasta nici o măsură de pază, nici să fi pus trebuincioasele semne;

393.5. Cei ce vor avea dramuri sau măsuri minciunoase în magaziile, în prăvăliile sau casele lor de negoț, sau în târguri ori bâlciuri, fără a fi apărați cu acesta de osândele corecționale hotărâte pentru dânșii, când vor întrebuința asemenea minciunoase dramuri sau măsuri;

393.6. Cei ce vor întrebuința alte dramuri sau măsuri decât acele prevăzute de legile în vigoare;

393.7. Brutarii, măcelarii și lumânărarii, cari vor vinde pâine, carne sau lumânări cu prețul mai mare decât cel hotărât și publicat, ori cu lipsă de dramuri, ori de calitate mai proastă decât cea cuvenită și hotărîtă1);

393.8. Acei cari cauzează sau contribuesc a cauza sgomot sau larmă noaptea, turburând cu aceasta liniștea locuitorilor;

393.9. Cei ce vor deslipi sau vor rupe, cu cuget rău, afișele lipite din ordinul autorităților;

393.10. Cei ce vor strica, ori în ce chip, drumurile publice sau vor lua loc din lărgimea lor;

393.11. Cei ce vor rupe ori strica instrumente de agricultură, surle ori colibe ale paznicilor2;

393.12. Nesupunerile și necuviințele servitorilor către stăpân2);

393.13. Părăsirea serviciului fără o prealabilă încunoștiințare către stăpâni, cel puțin cu trei zile înainte2).

Se va putea, după împrejurări, pronunța pe lângă amendă și pedeapsa închisorei, până la cinci zile cel mult, în contra acelora ce se vor afla în cazurile prevăzute la aliniatele 2, 4, 5, 6, 7, 8, 12 și 13 din acest articol.

1) Art. francez corespunzător, 479, al. 7, nu cuprinde ultima frază: <<ori cu lipsă de dramuri, ori de calitate mai proastă decât cea cuvenită și hotărâtă>>.

2) Art. francez corespunzător, 479, nu cuprinde ultimele trei aliniate, 11, 12 și 13, care au fost adăugate vechiului art. 393 Codul penal român de către legiuitorul modificator dela 1874.

Art. 394. -

Se vor confisca încă dramurile și măsurile minciunoase, precum și dramurile și măsurile osebite de cele prevăzute de legile în vigore.

Art. 395. -

La întâmplare de recidivă din partea celor însemnați într'această secțiune, culpabilii se vor supune totdeauna la închisoare de cinci zile.

IV1). A patra clasă

1) Această secțiune, în edițiunea oficială din 1874, este greșit numerotată cu No. III, în loc de IV, cum trebuie să fie. Ea lipsește în Codul penal francez.

Art. 396. -

Se vor pedepsi cu maximul amenzii de 25 lei2) și cu închisoare dela una până la cincisprezece zile:

396.1. Aceia cari vor fi contravenit dispozițiunilor art. 238 al. II;

396.2. Aceia cari vor fi comis faptul prevăzut de art. 300;

396.3. Aceia cari vor tăia lemne sau arbori din o pădure, sau de pe ori-ce altă proprietate străină, sau vor ridica cărbuni, precum și acei cari fără a fi autorizați vor ridica de pe drumurile publice, brazde, pământuri sau pietriș sau cari vor fi luat de pe locurile ce sunt proprietăți ale comunelor, pământuri sau alte materiale

2) Conform art. 399, al. III, <<amenzile pentru contravențiuni se socotesc în lei noi, fără nici o reducere>>.

Disposițiuni comune la cele patru secțiuni de mai sus

Art. 397. -

Este recidivă la toate întâmplările prevăzute de cartea III, când în contra celui abătut se va fi dat hotărâre pentru vre-o altă abatere polițienească, în curgerea de 12 luni, socotite dela darea acelei hotărâri până la săvârșirea celei din nou abateri, săvârșite în ocolul juridicțiunei aceluiaș tribunal.

În caz de recidivă din partea celor însemnați în art. 396, se va aplica maximul închisoarei polițienești3).

3) Art. francez corespunzător, 483, nu cuprinde acest al doilea aliniat. E dealtfel o consecință a celor arătate în nota secțiunei IV, sub care se găsește art. 396.

Dispozițiuni generale

Art. 398. -

Sunt și rămân abrogate toate legiuirile penale anterioare din România, afară de dispozițiunile privitoare la delictele de presă ce se prevăd în legea de presă, din anul 18624).

4) Legea Presei din 1862 a fost modificată în mod radical în ceeace privește drepturile autorilor. A se vedea <<Noua lege asupra proprietăței literare și artistice>> din 28 Iunie 1923.

Art. 399. -

Nici una din pedepsele prescrise prin acest codice nu se va putea aplica fără hotărârea dată de către autoritățile judicătorești competente.

Toate amenzile prevăzute de acest codice se vor socoti pe lei noi. Cifra însă din textul legei va fi pretutindenea redusă la jumătate, fără ca, în materie de delict, să poată fi mai mică de 26 lei noi1).

Amenzile pentru contravențiuni se socotesc în lei noi fără nici o reducere.

1) Conform legei din 1923 toate amenzile prevăzute de Codul penal trebuesc mărite de zece ori. De sigur că aceasta e o măsură provizorie, luată din cauza deprecierei valutei leului.

Disposițiuni tranzitorii

Art. 400. -

Acest codice va fi obligator și se va aplica după șase luni dela data promulgărei lui.

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

;
se încarcă...