Regele

Constituția din 1938

Modificări (1), Referințe (7), Reviste (7), Doctrine (1), Referințe în jurisprudență

Text publicat în M.Of. al României.

În vigoare de la 27 februarie 1938 până la 13 aprilie 1948, fiind înlocuit prin Constituția 1948;
Suspendat la data 05 septembrie 1940 prin Lege 510/1940

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată
sau autentifică-te
  •  

CAROL AL II-LEA,

Prin grația lui Dumnezeu și voința națională,

REGE AL ROMÂNIEI,

La toți de față și viitori, sănătate;

Poporul Român dându-și învoirea, Noi decretăm următoarea:

TITLUL I Despre teritoriul României

Art. 1. -

Regatul României este un Stat Național, unitar și indivizibil.

Art. 2. -

Teritoriul României este inalienabil.

Art. 3. - Reviste (1)

Teritoriul României nu se poate coloniza cu populațiuni de seminție străină.

TITLUL II Despre datoriile și drepturile Românilor

CAPITOLUL I Despre datoriile Românilor

Art. 4. - Reviste (1)

Toți Românii, fără deosebire de origine etnică și credință religioasă, sunt datori: a socoti Patria drept cel mai de seamă temei al rostului lor în viață, a se jertfi pentru apărarea integrității, independenței și demnității ei; a contribui prin munca lor la înălțarea ei morală și propășirea ei economică; a indeplini cu credință sarcinile obștești ce li se impun prin legi și a contribui de bună voie la implinirea sarcinilor publice, fără de care ființa Statului nu poate viețui.

Art. 5. - Referințe în jurisprudență (1), Reviste (1)

Toți cetățenii români, fără deosebire de origine etnică și credință religioasă, sunt egali inaintea legii, datorându-i respect și supunere.

Nimeni nu se poate socoti dezlegat de îndatoririle sale civile ori militare, publice ori particulare, pe temeiul credinței sale religioase sau de orice altfel.

Art. 6. - Referințe în jurisprudență (1), Reviste (1)

Nu se admite în Statul Român nicio deosebire de clasă socială. Privilegiile în așezarea dărilor sunt oprite. Micșorările și măririle de impozite nu pot fi decăt generale și statornicite prin legi.

Art. 7. - Referințe în jurisprudență (1)

Nu este îngăduit niciunui Român a propovădui prin viu graiu sau în scris schimbarea formei de guvernământ a Statului, împărțirea ori distribuirea averii altora, scutirea de impozite, ori lupta de clasă.

Art. 8. -

Este oprit preoților, de orice rit și credință religioasă, a pune autoritatea lor spirituală în slujba propagandei politice, atât în locașurile destinate cultului și funcțiunilor oficiale, cât și în afară de ele.

Propaganda politică, în locașurile destinate cultului, ori cu prilejul manifestațiunilor religioase, nu este îngăduită nimănui.

Orice asociațiune politică pe temeiuri ori pretexte religioase este oprită.

În afară de persoanele, de condițiunile și de formele prevăzute în legi, nimeni nu poate lua ori presta jurăminte de credință:

Art. 9. -

Românul care, fără prealabilă autorizație a Guvernului, va intra în orice serviciu a) unui Stat străin, sau se va alătura pe lângă o corporație militară străină, pierde de plin drept cetățenia română.

Supunerea, pentru oricât timp și din orice fapt ar rezulta ea, la vreo protecție străină, trage după sine pierderea de plin drept a cetățeniei române.

Naționalitatea română pierdută în condițiunile aici arătate nu se poate redobândi decăt prin naturalizare.

CAPITOLUL II Despre drepturile Românilor

Art. 10. - Referințe în jurisprudență (1)

Românii se bucură de libertatea conștiinței, de libertatea muncii, de libertatea învățământului, de libertatea presei, de libertatea întrunirilor, de libertatea de asociație și de toate libertățile din care decurg drepturi, în condițiunile statornicite prin legi.

Art. 11. - Referințe în jurisprudență (1)

Nationalitatea română se dobândește prin căsătorie, prin filiațiune, prin recunoaștere și prin naturalizare. Naturalizarea se acordă prin lege în mod individual; ea nu are efect retroactiv. Soția profită de naturalizarea soțului și copiii minori de aceea a părinților.

Art. 12. - Referințe în jurisprudență (1)

Libertatea individuală este garantată.

Nimeni nu poate fi urmărit sau percheziționat, decât în cazurile și după formele stabilite de lege.

Nimeni nu poate fi deținut sau arestat decât în puterea unui mandat judecătoresc motivat și comunicat în momentul arestării, sau cel mai târziu în 24 ore după arestare.

În caz de vină vădită ori de urgență, deținerea sau arestarea se poate face imediat, iar mandatul se va emite și comunica în 24 ore, conform alineatului precedent.

Art. 13. -

Nimeni nu poate fi sustras, în contra voinței sale, dela judecătorii pe care îi dă legea.

Art. 14 - Referințe în jurisprudență (1)

Domiciliul este inviolabil.

Nicio vizitare a domiciliului nu se poate face decât de autoritățile competente în cazurile și potrivit formelor stabilite de lege.

Art. 15. -

Pedeapsa cu moartea se aplică în timp de războiu potrivit codului de justiție militară.

Consiliul de Miniștri va putea decide aplicarea dispozițiunilor din alineatul precedent și în timp de pace, pentru atentate contra Suveranului, Membrilor Familiei Regale, Șefilor Statelor străine și demnitarilor Statului din mobile în legătură cu exercițiul funcțiunilor ce le sunt încredințate, precum și în cazurile de tâlhărie cu omor și asasinat politic.

Art. 16. - Referințe în jurisprudență (2)

Proprietatea de orice natură, precum și creanțele atât asupra particularilor cât și asupra Statului, sunt inviolabile și garantate ca atare.

Oricine poate dispune liber de bunurile ce sunt ale lui, după normele prevăzute în legi.

Bunurile care fac parte din domeniul public sunt administrate și nu pot fi înstrăinate decât după regulile și cu formele stabilite prin lege. Nicio lege nu poate înființa pedeapsa confiscării averilor, afară de cazurile de înaltă trădare și delapidare de bani publici.

Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru cauză de utilitate publică și după o dreaptă și prealabilă despăgubire stabilită de justiție conform legilor. Prin cauză de utilitate publică nu se poate înțelege decât aceea care este de natură a folosi în același timp tuturor și fiecăruia în mod actual ori eventual. Referințe în jurisprudență (1)

În afară de cazurile de utilitate publică pentru apărarea națională, pentru lucrările de interes militar, sanitar, cultural, pentru căi de comunicații terestre, nautice ori aeriene, pentru piețe și lucrări publice prevăzute în legile actuale, niciun alt caz nu se poate stabili decât prin legi votate de ambele Adunări cu majoritate de două treimi.

Art. 17. -

Zăcămintele miniere precum și bogățiile de orice natură ale subsolului sunt proprietatea Statului. Se exceptează masele de roci comune, carierele de materiale de construcții și depozitele de turbă, fără prejudiciul drepturilor dobândite de Stat pe baza legilor anterioare. O lege a minelor va determina normele și condițiunile de punere în valoare a acestor bunuri, va fixa drepturile proprietarului care vor fi de cel puțin 50% din redevența și din prețul la hectar al concesiunii și va arăta, totodată, putința și măsura în care aceștia vor participa la exploatarea acestor bogății.

Drepturile câștigate în favoarea Statului pe baza actelor de concesiune incheiate până în prezent se respectă.

Art. 18. -

Drumurile mari și mici, ulițele care sunt în sarcina Statului, Județelor, Municipiilor și Comunelor, fluviile și râurile navigabile sau plutitoare, țărmurile, adăugirile către mal și locurile de unde s'a retras apa mării, porturile naturale sau artificiale, malurile unde trag vasele, spațiul atmosferic, apele producătoare de forțe motrice de folos obștesc și în deobște toate bunurile care nu sunt proprietate particulară, sunt considerate ca dependinte ale domeniului public.

Art. 19. - Referințe în jurisprudență (1)

Libertatea conștiinței este absolută.

Statul garantează tuturor cultelor o deopotrivă libertate și protecțiune, întru cât exercițiul lor nu aduce atingere ordinei publice, bunelor moravuri și Siguranței Statului.

Biserica ortodoxă creștină și cea greco-catolică sunt biserici românești. Religia creștină ortodoxă fiind religia marei majorități a Românilor, biserica ortodoxă este biserica dominantă în Statul Român, iar cea greco-catolică are întâietate față de celelalte culte.

Biserica ortodoxă română este și rămâne neatârnată de orice chiriarhie străină, păstrându-și însă unitatea, în privința dogmelor, cu biserica ecumenică a Răsăritului. Referințe în jurisprudență (1)

Chestiunile spirituale și canonice ale bisericii ortodoxe române țin de o singură autoritate sinodală centrală.

Raporturile dintre diferitele culte și Stat sunt de domeniul legilor speciale.

Art. 20. -

Actele stării civile sunt de atribuția legii civile.

Întocmirea acestor acte va trebui să preceadă totdeauna binecuvântarea religioasă, care este obligatorie pentru toți membrii cultelor.

Art. 21. - Referințe în jurisprudență (1)

Invățământul este liber în condițiunile stabilite prin legi speciale și întru cât nu va fi contrar bunelor moravuri, ordinei publice și intereselor de Stat.

Invățământul primar este obligator. În școlile Statului acest învățământ va fi gratuit.

Art. 22. - Referințe în jurisprudență (1)

Constituția garantează fiecăruia, în limitele și condițiunile legii, libertatea de a comunica și publica ideile și opiniunile sale, prin graiu, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin orice alte mijloace.

Art. 23. - Referințe în jurisprudență (1)

Secretul scrisorilor, telegramelor și convorbirilor telefonice este inviolabil. Se exceptează cazurile în care justiția e datoare să se informeze conform legii.

Art. 24. -

Cetățenii români au dreptul a se aduna pașnici și fără arme pentru a trata tot felul de chestiuni, conformându-se legilor care regulează exercițiul acestui drept.

Întrunirile, procesiunile și manifestațiile pe căile publice ori în aer liber, sunt supuse legilor și orânduirilor polițienești.

Art. 25. - Referințe în jurisprudență (1)

Oricine are dreptul a se adresa prin petițiuni, subscrise de una sau mai multe persoane, la autoritățile publice, insă numai în numele celor subscriși.

Autoritățile constituite au singure dreptul să adreseze petițiuni în nume colectiv.

Art. 26. -

Cetățenii români au dreptul a se asocia, conformându-se legilor.

Dreptul de liberă asociațiune nu implică dreptul de a creia persoane juridice. Condițiunile în care se acordă personalitatea juridică se stabilesc prin lege.

Art. 27. - Reviste (1)

Numai cetățenii români sunt admisibili în funcțiunile și demnitățile publice, civile și militare, ținându-se seamă de caracterul majoritar și creator de Stat al Națiunii Române. Reviste (1)

Supușii străini nu pot ocupa atari funcțiuni, decât în cazurile statornicite prin legi.

Străinii aflători pe pământul României se bucură de protecțiunea dată de legi persoanelor și averilor în genere.

Numai Românii și cei naturalizați români pot dobândi cu orice titlu și deține imobile rurale în România. Străinii vor avea drept numai la valoarea acestor imobile.

Art. 28. -

Decorațiunile străine se vor purta de Români numai cu autorizarea Regelui.

Insignele, emblemele, medaliile, precum și uniformele de orice fel, nu pot fi creiate, nici atribuite, nici purtate fără legiuită încuviințare.

TITLUL III Despre puterile Statului

Art. 29. -

Toate puterile Statului emană dela Națiunea Română.

Ele insă nu se pot exercita decât prin delegațiune și numai după principiile și regulile așezate în Constituția de față.

Art. 30. -

Regele este Capul Statului.

Art. 31. - Reviste (1)

Puterea legislativă se exercită de Rege prin Reprezentațiunea Națională care se împarte în două Adunări: Senatul și Adunarea Deputaților.

Regele sancționează și promulgă legile.

Înainte de a i se da sancțiunea regală, legea nu e valabilă.

Regele poate refuza sancțiunea.

Nicio lege nu poate fi supusă sancțiunii regale, decât după ce va fi fost discutată și votată de majoritatea ambelor Adunări.

Promulgarea legilor votate de ambele Adunări se va face prin îngrijirea Ministrului de Justiție care este și păstrătorul Marelui Sigiliu al Statului.

Inițiativa legilor este dată Regelui. Fiecare din cele două Adunări pot propune din inițiativă proprie numai legi în interesul obștesc al Statului.

Interpretațiunea legilor cu drept de autoritate se face numai de puterea legiuitoare.

Nicio lege, niciun regulament de administrațiune generală sau comunală nu pot fi îndatoritoare decât după ce se publică în chipul hotărât prin ele.

Art. 32. -

Puterea executivă este încredințată Regelui, care o exercită prin Guvernul Său în modul stabilit prin Constituție

Art. 33. -

Puterea judecătorească se exercită de organele ei.

Hotărârile judecătorești se pronunță în virtutea legii.

Ele se execută în numele Regelui.

CAPITOLUL I Despre Rege

Art. 34. -

Puterile constituționale ale Regelui sunt ereditare în linie coborâtoare directă și legitimă a Majestății Sale Regelui Carol I de Hohenzollern Sigmaringen, din bărbat în bărbat prin ordinul de primogenitură și cu exclusiunea perpetuă a femeilor și coborâtorilor lor.

Coborâtorii Majestății Sale vor fi crescuți în religiunea ortodoxă a Răsăritului.

Art. 35. -

În lipsă de coborâtori în linie bărbătească ai Majestății Sale Regelui Carol I de Hohenzollern Sigmaringen, succesiunea Tronului se va cuveni celui mai în vârstă dintre frații Săi, sau coborâtorilor acestora, după regulile statornicite în articolul precedent.

Dacă niciunul din frații sau coborâtorii lor nu s'ar găsi în viață, sau ar declara mai dinainte că nu primesc Tronul, atunci Regele va putea indica succesorul Său dintr'o dinastie suverană din Europa occidentală, cu primirea Reprezentațiunii Naționale dată în forma prescrisă de art. 36.

Dacă niciuna nici alta nu va avea loc, Tronul este vacant.

Art. 36. -

În caz de vacanță a Tronului, ambele Adunări se întrunesc de îndată într'o singură Adunare chiar fără convocare și, cel mai târziu până în opt zile dela întrunirea lor, aleg un Rege dintr'o dinastie suverană din Europa occidentală.

Prezența a trei pătrimi din membri cari compun fiecare din ambele Adunări și majoritatea de două treimi a membrilor prezenți sunt necesare pentru a se putea purcede la această alegere. În caz când Adunarea nu se va fi făcut în termenul mai sus descris, atunci în a noua zi la amiază Adunările întrunite vor păși la alegere, oricare ar fi numărul membrilor prezenți și cu majoritatea absolută a voturilor.

Dacă Adunările s'ar afla disolvate în momentul vacanței Tronului, se va urma după modul prescris la articolul următor.

În timpul vacanței Tronului, Adunările întrunite vor numi o Locotenență Regală compusă din trei persoane, care va exercita puterile Regale până la suirea Regelui pe Tron.

În toate cazurile mai sus arătate votul va fi secret.

Art. 37. -

La moartea Regelui Adunările se întrunesc chiar fără convocare, cel mai târziu zece zile după declararea morții. Dacă din întâmplare ele au fost disolvate mai dinainte și convocarea lor a fost hotărâtă în actul de disolvare, pentru o epocă în urma celor zece zile, atunci Adunările cele vechi se adună până la intrunirea acelora care au a le înlocui.

Art. 38. -

Dela data morții Regelui și până la depunerea Jurământului succesorului Său la Tron, puterile constituționale ale Regelui sunt exercitate în numele Națiunii Române de Miniștrii întruniți în consiliu și sub a lor responsabilitate.

Art. 39. -

Regele este major la vârsta de 18 ani împliniți.

La suirea Sa pe Tron El va depune mai întâi în sânul Adunărilor întrunite următorul Jurământ: << Jur a păzi Constituția și legile Națiunii Române, a menține drepturile ei naționale și integritatea teritoriului >>.

Art. 40. -

Regele poate numi un Regent și doi Supleanți cari, după moartea Lui, să exercite puterile Regale în timpul minorității succesorului, Său.

Această numire se face cu primirea Reprezentațiunii Naționale, dată în forma prescrisă de art. 36 din Constituția de față.

Regentul va exercita totodată și tutela Regelui minor.

Dacă la moartea Regelui, Regentul nu s'ar găsi numit și succesorul Tronului ar fi minor, ambele Adunări întrunite vor numi pe Regent și pe cei doi Supleanți, procedând după formele prescrise de art. 36 din Constituția de față.

Regentul și supleanții Săi nu intră în funcțiune decât după ce vor fi depus înaintea ambelor Adunări întrunite, jurământul prescris de art. 39 din Constituția de față.

În caz de deces al Regentului, Supleantul cel mai în vârstă îi va lua de drept locul, procedându-se conform celor stabilite la alineatul precedent pentru alegerea unui nou Supleant.

Art. 41. -

Dacă Regele se află în imposibilitate de a domni, Principele Moștenitor major, singur, ia de drept Regența. În cazul în care Principele Moștenitor ar fi minor, Consiliul de Miniștri, după ce s'a constatat legalmente imposibilitatea de a domni, convoacă îndată Adunările Legiuitoare reunite pentru a decide.

Art. 42. -

Nicio modificare nu se poate face Constituției în timpul Regenței.

Art. 43. -

Regele nu va putea fi totodată și Șeful unui alt Stat fără consimțământul Adunărilor.

Niciuna din Adunări nu poate delibera asupra acestui obiect, dacă nu vor fi prezenți cel puțin două treimi din membri cari le compun și hotărârea nu se poate lua decât cu două treimi din voturile membrilor de față.

Art. 44. - Doctrină (1)

Persoana Regelui este inviolabilă. Miniștrii Lui sunt răspunzători.

Actele de Stat ale Regelui vor fi contrasemnate de un Ministru care, prin aceasta însăși, devine răspunzător de ele.

Se exceptează numirea Primului Ministru care nu va fi contrasemnată.

Art. 45. -

Regele convoacă Adunările Legiuitoare cel puțin odată pe an, deschizând sesiunea prin mesaj, la care Adunările prezintă răspunsul lor.

Regele pronunță închiderea sesiunii.

El are dreptul de a disolva ambele Adunări de odată sau numai una din ele. Actul de disolvare trebue că conțină convocarea alegătorilor și a noilor Adunări.

Regele poate amâna Adunările. Ele se întrunesc de plin drept la împlinirea unui an dela data amânării, dacă între timp nu au mai fost convocate.

Art. 46. -

Regele numește și revoacă pe Miniștrii Săi.

El are dreptul de a ierta sau micșora pedepsele în materii criminale, afară de ceea ce se statornicește în privința Miniștrilor.

El nu poate suspenda cursul urmăririi sau judecății, nici a interveni prin niciun mod în administrarea justiției.

El numește sau confirmă în functiunile publice potrivit legilor.

El nu poate crea o nouă funcțiune fără o lege specială.

El face regulamentele necesare pentru executarea legilor, fără să poată modifica legile și scuti pe cineva de executarea lor.

El poate, în timpul când Adunările Legiuitoare sunt disolvate și în intervalul dintre sesiuni, să facă în orice privință Decrete cu putere de lege, care urmează a fi supuse Adunărilor spre ratificare la cea mai apropiată a lor sesiune.

El este Capul Oștirii.

El are dreptul de a declara războiul și de a incheia pacea.

El conferă gradele militare fn conformitate cu legea.

El conferă decorațiunile române.

El acreditează Ambasadorii și Miniștrii Plenipotențiari pe lângă Șefii Statelor Străine.

El are dreptul de a bate monedă, conform unei legi speciale.

El incheie, cu Statele Străine, tratatele politice și militare. Convențiunile necesare pentru comerț, navigațiune și altele asemenea de El incheiate, pentru a avea putere de lege în interior trebue să fie însă supuse Adunărilor Legiuitoare și aprobate de ele.

Art. 47. -

Lista civilă se hotărăște prin lege.

CAPITOLUL II Despre Reprezentarea Națională

Art. 48. -

Membrii Adunărilor Legiuitoare reprezintă Națiunea și nu-și exercită mandatul decât după depunerea legiuitului jurământ.

Art. 49. -

Fiecare Adunare determină prin regulamentul său modul după care se constitue și iși exercită atribuțiunile.

Art. 50. -

Validarea alegerilor pentru ambele Adunări și verificarea titlurilor membrilor aparținând fiecăreia din ele, se face de Înalta Curte de Casație și Justiție, inainte de data fixată pentru întrunirea Adunărilor.

Art. 51. -

Nimeni nu poate fi totodată membru al uneia și al celeilalte Adunări.

Art. 52. -

Deputații și Senatorii, numiți de puterea executivă într'o funcțiune salariată pe care o primesc, pierd de plin drept mandatul lor de reprezentanți ai Națiunii.

Această dispozițiune nu se aplică Miniștrilor și Subsecretarilor de Stat.

Art. 53. -

Membrii Adunărilor Legiuitoare nu apăra interese particulare împotriva Statului; ei nu pot face parte din Consiliile de administrație ale întreprinderilor care au contractat cu Statul, Județele sau comunelor.

Art. 54. -

Orice hotărâre se ia cu majoritate absolută a voturilor afară de cazurile statornicite în altfel prin Constituție.

În caz de paritate a voturilor, propunerea în deliberare este respinsă.

Adunările țin ședințe cu jumătate plus unul din numărul membrilor inscriși înscriși în apelul nominal.

Art. 55. -

Fiecare membru al Adunărilor are dreptul a adresa Ministrilor întrebări la care aceștia sunt obligați a răspunde în termenul prevăzut de regulament.

Art. 56. - Reviste (1)

Niciunul din membrii uneia sau celeilalte Adunări nu poate fi urmărit pentru opiniunile și voturile de el emise în cursul exercițiului mandatului.

Art. 57. - Reviste (1)

Niciun membru al uneia sau celeilalte Adunări nu poate, în timpul sesiunii, să fie urmărit sau arestat pentru vine penale, decât cu autorizarea Adunării din care face parte, afară de cazul de flagrant delict.

Detențiunea sau urmărirea vreunuia din membrii Adunărilor este suspendată în tot timpul sesiunii, dacă Adunarea o cere.

Art. 58. -

Fiecare din Adunări deliberează și hotărăște separat, afară de cazurile anume arătate în Constituția de față.

Art. 59. -

Poliția Adunărilor se exercită de Președintele fiecăreia din ele care, singur, după încuviințarea Adunării, poate da ordine gărzii respective.

Art. 60. -

Diurnele Deputaților și Senatorilor se stabilesc prin lege.

Secțiunea I Despre Adunarea Deputaților

Art. 61. -

Adunarea Deputaților se compune din Deputați aleși de cetățenii români, cari au vârsta de 30 ani împliniți și practică efectiv o îndeletnicire intrând în vreuna din următoarele trei categorii:

1. Agricultura și munca manuală;

2. Comerțul și industria;

3. Ocupațiuni intelectuale.

Alegerea se face cu vot secret, obligator și exprimat prin scrutin uninomina, pe circumscripțiuni care să asigure reprezentarea felului de îndeletnicire a alegătorilor.

Legea electorală va fixa circumscripțiunile și va statornici după normele mai sus impuse, condițiunile cerute pentru a fi alegător, pentru bărbați și femei, incapacitățile, decăderile, incompatibilitățile, procedura votării și garanțiile libertății alegerilor precum și numărul deputaților.

Durata mandatului este de șase ani.

Art. 62. -

Spre a fi eligibil în Adunarea Deputaților se cere:

a) A fi cetățean român;

b) A avea exercițiul drepturilor civile și politice și a practica efectiv îndeletnicirea respectivă a uneia din cele trei categorii arătate în articolul precedent, pe ai cărei alegători urmează a-i reprezenta;

c) A avea vârsta de 30 ani împliniți;

d) A avea domiciliul în România.

Incapacitățile, decăderile temporare ori definitive și incompatibilitățile, se vor stabili prin legea electorală.

Secțiunea II Despre Senat

Art. 63. -

Senatul se compune din Senatori numiti de Rege, din Senatori de drept și din Senatori aleși cu vot obligator, secret și exprimat prin scrutin uninominal de membrii corpurilor constituite în Stat, în numărul și condițiunile, pentru alegătorii și eligibilii, bărbați și femei, ce se vor stabili prin legea electorală.

Proporția Senatorilor numiți în raport cu cei aleși este de jumătate.

Art. 64. -

Sunt de drept membri ai Senatului, în virtutea înaltei lor situațiuni în Stat și Biserică:

a) Moștenitorul Tronului dela vârsta de 18 ani împliniți;

b) Toți Principii Familiei Regale, majori;

c) Patriarhul și Mitropoliții țării;

d) Episcopii eparhioți ai bisericilor ortodoxe române și greco-catolice, întru cât vor fi aleși conform legilor Țării;

e) Capii confesiunilor recunoscute de Stat, câte unul de fiecare confesiune, întru cât sunt aleși sau numiți conform legilor Țării și reprezintă un număr de peste 200.000 credincioși;

f) Actualii Senatori de drept recunoscuți până la data promulgării prezentei Constituții.

Mandatul Senatorilor de drept, enumărați la paragrafele a-e inclusiv, incetează odată cu calitatea sau demnitatea în virtutea căreia îl dețin.

Durata mandatelor Senatorilor numiți și aleși va fi de nouă ani. Mandatele Senatorilor aleși se reînnoiesc din trei în trei ani dela data depunerii jurământului prevăzut de art. 48 din Constituție, în proporție de o treime.

Ultima treime neieșită la sorți pentru reînnoire păstrează mandatele până la expirarea termenului de nouă ani.

Pentru mandatele ieșite la sorți se va proceda la noi alegeri conform legii electorale.

CAPITOLUL III Despre Guvern și Miniștri

Art. 65. -

Guvernul se compune din Miniștri și Subsecretari de Stat,

Miniștrii exercită puterea executivă în numele Regelui, în condițiunilor stabilite de Constituție și pe a lor răspundere.

Miniștrii au răspundere politică numai față de Rege.

Art. 66. -

Miniștrii întruniți alcătuesc Consiliul de Miniștri, care este prezidat de acel care a fost însărcinat de Rege cu formarea Guvernului și care poartă titlul de Președinte al Consiliului de Miniștri.

Departamentele Ministeriale și Subsecretariatele de Stat nu se pot înființa și desființa decât prin lege.

Art. 67. -

Nu poate fi Ministri decăt cel care este român de cel puțin trei generații. Se exceptează acei cari au fost Miniștri până acum.

Art. 68. -

Membrii Familiei Regale nu pot fi Miniștri.

Art. 69. -

Miniștrii și Subsecretarii de Stat care nu sunt Membri ai Adunărilor pot lua parte la desbaterea legilor dar nu pot vota; Adunările pot cere prezenta Miniștrilor la deliberările lor. Dezbaterile nu pot începe fără prezența unui Ministru.

Art. 70. -

Regele și fiecare din Adunări poate cere urmărirea Miniștrilor și trimiterea lor în judecat Înaltei Curți de Casație și Justiție care, singură, în secțiuni unite, este în drept a-i judeca. În ceea ce privește exercițiul acțiunii civile a părții vătămate și în ceea ce privește crimele și delictele comise de ei afară de exercițiul funcțiunii lor, sunt supuși regulelor de drept comun.

Punerea sub urmărire a Miniștrilor de către Corpurile Legiuitoare se va rosti prin majoritate de două treimi a membrilor de față.

Instrucțiunea se va face de o comisie a Înaltei Curți de Casație și Justiție compusă din cinci membri trași la sorți în secțiuni unite. Această comisiune are și puterea de a califica faptele și de a decide sau nu urmărirea.

Acuzarea înaintea Înaltei Curți de Casație și Justiție se va susține de Ministerul Public.

Legea responsabilității Ministeriale determină cazurile de răspundere și pedepsele aplicabile Miniștrilor.

Miniștrii de Justiție ieșiți din funcțiune nu pot exercita profesiunea de avocat timp de un an dela data ieșirii.

Miniștrii ieșiți din funcțiune nu pot face parte din consiliile de administrație ale întreprinderii cu care au încheiat contracte în cei trei ani următori.

Art. 71. -

Orice parte vătămată în drepturile sale printr'un decret sau dispozițiune semnată de un Ministru, cu violarea unui text expres al Constituției ori legilor în vigoare, poate cere Statului despăgubiri bănești pentru paguba suferită, conform dreptului comun.

CAPITOLUL IV Despre Consiliul Legislativ

Art. 72. -

Consiliul Legislativ funcționează pe baza legii sale organice.

Consultarea Consiliului Legislativ este obligatorie pentru toate proiectele de legi, atât înainte cât și după amendarea lor în comisiuni, afară de cele care privesc creditele bugetare.

Niciun regulament pentru aplicarea legilor nu se poate face fără consultarea prealabilă a Consiliului Legislativ, afară de cazul prevăzut la alineatul următor pentru proiectele de legi.

Adunările Legiuitoare pot proceda la discutarea proiectelor de legi fără a mai aștepta aprobarea Consiliului Legislativ, dacă acesta nu-l dă în termenul fixat de legea sa organică.

CAPITOLUL V Despre Puterea Judecătorească

Art. 73. -

Nicio jurisdicțiune nu se poate înființa decât în puterea unei legi.

Comisiuni și Tribunale extraordinare nu se pot crea, sub nicio numire și niciun cuvânt, în vederea unor anume procese, fie civile, fie penale, sau în vederea judecări unor anume persoane.

Juriul se desființează.

Art. 74. -

Pentru întreg Statul Român există o singură Curte de Casație și Justiție.

Art. 75. - Reviste (1)

Numai Curtea de Casație și Justiție în secțiuni unite are dreptul de a judeca constituționalitatea legilor și a declara inaplicabile pe acelea care sunt potrivnice Constituției. Judecata inconstituționalității legilor se mărginește numai la cazul judecat.

Curtea de Casație și Justiție se va rosti asupra conflictelor de atribuțiuni.

Dreptul de recurs în casare este de ordin constituțional.

Art. 76. -

Judecătorii sunt inamovibili. Inamovibilitatea se va statornici printr'o lege specială care va interveni cel mai târziu în termen de șease luni dela promulgarea prezentei Constituții. În acest răstimp sancțiunile disciplinare se vor aplica prin Decret Regal.

Art. 77. -

Justiția militară se organizează prin lege.

Art. 78. -

Contenciosul administrativ este în căderea puterii judecătorești, potrivit legii speciale.

Puterea judecătorească nu are cădere să judece actele de guvernământ precum și actele de comandament cu caracter militar.

CAPITOLUL VI Despre Instituțiunile Județene și Comunale

Art. 79. -

Instituțiunile administrative sunt statornicite prin legi.

TITLUL IV Despre Finanțe

Art. 80. Niciun impozit de orice natură nu se poate stabili și percepe decât pe baza unei legi.

Prin lege se pot creia impozite numai în folosul Statului, Județelor, Comunelor și Instituțiunilor Publice îndeplinind un serviciu de Stat.

Art. 81. -

Nu se pot înființa monopoluri decât prin lege și numai în folosul Statului, Județelor și Comunelor.

Art. 82. -

Fonduri de pensiuni sau gratificațiuni în sarcina tezaurului public nu se pot înființa decât în virtutea unei legi.

Art. 83. -

În fiecare an Adunările Legiuitoare încheie socotelile și votează bugetul fără a putea spori cheltuelile propuse.

Toate veniturile și cheltuelile Statului trebuesc trecute în buget și socoteli.

Dacă bugetul nu se votează în timp util, puterea executivă va face față necesităților serviciilor publice aplicând bugetul anului precedent, fără a putea merge cu acel buget mai mult de un an peste anul pentru care a fost votat.

Art. 84. -

Controlul preventiv și cel de gestiune al tuturor veniturilor și cheltuelilor Statului se va exercita de Înalta Curte de Conturi, care va supune în fiecare an Adunărilor Legiuitoare un raport general asupra conturilor de gestiune ale bugetului trecut, semnalând neregulile ce ar fi săvârșite de Miniștri în aplicarea lui.

Regularea definitivă a socotelilor trebue să fie prezentată Adunărilor Legiuitoare cel mai târziu în termen de doi ani dela încheierea fiecărui exercițiu.

Un corp superior de control va avea misiunea de a supraveghea și examina legalitatea și corectitudinea executării gestiunilor în toate serviciile publice.

Acest corp va funcționa pe lângă Președinția Consiliului de Miniștri și va lucra după ordinele Șefului Guvernului.

Art. 85. -

Toate fondurile provenite dela Case Speciale, de care Guvernul dispune sub diferite titluri trebuiesc cuprinse în bugetul general al veniturilor Statului.

Art. 86. -

Pentru toată România există o singură Curte de Conturi.

Art. 87. -

Delapidarea de bani publici se califică crimă și se pedepsește ca atare.

TITLUL V Despre Oștire

Art. 88. -

Toți cetățenii români sunt dator a face parte din unul din elementele oștirei, conform legilor.

Art. 89. -

Gradele, decorațiunile și pensiunile militare nu pot fi retrase decât în virtutea unei sentințe judecătorești.

Art. 90. -

Contingentul oștirii se votează pentru fiecare an de Adunările Legiuitoare.

Art. 91. -

Nicio trupă armată străină nu poate fi admisă în serviciul Statului și nu poate intra sau trece pe teritoriul României decât în virtutea unei legi.

TITLUL VI Dispozițiuni generale

Art. 92. -

Culorile drapelului României sunt: Albastru, Galben, Roșu, așezate vertical.

Art. 93. -

Reședința Guvernului e în Capitala țării.

Art. 94. -

Limba română este limba oficială a Statului.

Art. 95. -

Niciun jurământ nu leagă și nu poate fi impus decât în puterea unei legi, care hotărăște și formula lui.

Art. 96. -

Constituția de față nu poate fi suspendată nici în total nici În parte.

În caz de pericol de Stat se poate institui starea de asediu generală sau parțială.

TITLUL VII Revizuirea Constituției

Art. 97. -

Constituția de față nu poate fi revizuită în total sau în parte decât din inițiativa Regelui și cu consultarea prealabilă a Corpurilor legiuitoare care urmează a indica și textele de revizuit.

Consultarea Adunărilor Legiuitoare se face prin mesaj Regal și se exprimă cu majoritate de două treimi ale Adunărilor întrunite într'una singură sub președinția Președintelui Senatului. Rezultatul consultațiunii se aduce la cunoștința Regelui de președinții celor două Adunări însoțiți de o Comisiune specială.

Textele noi, urmând a înlocui pe cele revizuite, se votează cu majoritate de două treimi, de fiecare Adunare în parte.

TITLUL VIII Dispozițiuni transitorii și finale

Art. 98. -

Toate pământurile expropriate și distribuite pe baza legii pentru reforma agrară a Vechiului Regat din 17 Iulie 1921; a legii pentru reforma agrară din Basarabia din 13 martie 1920; a legii pentru reforma agrară din Transilvania, Banat, Crișana și Maramureș din 13 Iunie 1921 și a legii pentru reforma agrară din Bucovina din 30 Iulie 1921, sunt respectate ca drepturi câștigate și vor fi cârmuite, pentru orice litigii relative la ele în prezent și pe viitor, de acele legi.

Dispozițiunile acestor legi introduse în art. 131 din Constituția dela 1923 rămân cu caracter constituțional.

Toate drepturile politice dobândite în virtutea decretelor-legi ratificate prin art. 133 al Constituției din 1923, se respectă.

Toate codicele și legile în vigoare se vor revizui în vederea unificării legislației, punându-se în armonie cu principiile actualei Constituții. Până atunci ele rămân în vigoare. Din ziua promulgării Constituției de față sunt desființate acele dispoziții din legi, decrete, regulamente și orice alte acte care sunt contrarii celor înscrise fn această Constituție. Reviste (1)

Se abrogă de asemenea din ziua promulgării prezentei Constituții, Constituția promulgată cu Decretul Regal Nr. 1.360 din 28 Martie 1923.

Juriul în materie criminală va mai funcționa până la punerea Codului Penal Carol al II-lea și al Procedurii Penale în acord cu principiul statornicit în art. 73 al Constituției de față.

Până la convocarea Adunărilor Legiuitoare toate decretele au putere de lege fără a mai fi nevoie de ratificarea lor.

Statutul Familiei Regale are caracter Constituțional și nu se poate modifica decât cu procedura pentru revizuirea Constituției.

Art. 99. -

Pentru alegerea Adunărilor Legiuitoare ce urmează a ființa pe baza prezentei Constituții, un Decret Regal cu putere de lege, în condițiunile art. 98, va fixa condițiunile cerute pentru a fi alegător și ales, în Cameră și Senat, circumscripțiunile electorale, numărul Deputaților și Senatorilor, normele după care urmează a se face alegerea.

Acest decret are un caracter Constituțional și nu se poate modifica decât cu majoritate de două treimi.

Art. 100. -

Prezenta Constituție, după ce va fi edictată de Rege, va fi supusă Națiunii Române spre «bună știință și învoire».

Un Decret Regal va fixa procedura după care se va urma în acest scop.

După terminarea acestei operațiuni și a aducerii rezultatului ei la cunoștința Regelui de către Președintele Consiliului de Miniștri, Constituția de față va fi promulgată și intră în vigoare.

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Pot fi de interes:

Reviste:
Egalitatea în drepturi a cetățenilor și nediscriminarea în sistemul constituțional român și în dreptul comparat - aspecte selective
Națiunea asediată: constituționalismul etnocentric românesc și migrația contemporană - o analiză istorică a art. 3 alin. (4) din Constituția României
Aspecte selective privind evoluția reglementărilor referitoare la puterea judecătorească în constituțiile române și în dreptul românesc la 100 de ani de la Marea Unire
Evoluția contractului ca mijloc de transmitere a proprietății în 100 de ani de la Marea Unire
Dimensiunile și tendințele interpretării normei juridice în dreptul românesc din perioada 1918-2018
Justiția constituțională în România. Evoluție și perspective
Scurte considerații asupra unificării legislative în materie civilă
Doctrină:
Drept constituțional și instituții politice, Vol II, ediția 15
;
se încarcă...