Curtea Constituțională

Decizia nr. 459/2015 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 1 alin. (1) lit. b) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România

Text publicat în M.Of. al României.

În vigoare de la 13 august 2015

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată

sau autentifică-te

  •  
Augustin Zegrean - președinte
Valer Dorneanu - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ștefan Minea - judecător
Daniel Marius Morar - judecător
Mona Maria Pivniceru - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Simona-Maya Teodoroiu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Valentina Bărbățeanu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 1 alin. (1) lit. b) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, excepție ridicată de Lenuța Margareta Clejan în Dosarul nr. 15.009/211/2014 al Judecătoriei Cluj-Napoca și care constituie obiectul Dosarului nr. 1.410D/2014 al Curții Constituționale.

2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. Arată că instanța de contencios constituțional s-a mai pronunțat asupra textului de lege criticat, din perspectiva art. 16 și art. 44 din Constituție, prin Decizia nr. 385 din 26 aprilie 2012, iar prin raportare la art. 16 și art. 135 din Legea fundamentală prin Decizia nr. 465 din 14 noiembrie 2013, constatând conformitatea acestuia cu prevederile constituționale invocate. În ceea ce privește critica prin raportare la art. 24 din Constituție, precizează că textul de lege supus controlului nu contravine, în sine, dreptului la apărare, o asemenea pretinsă contradicție neputând fi analizată decât prin coroborare cu alte dispoziții procedurale.

C U R T E A,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin Încheierea din 27 noiembrie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 15.009/211/2014, Judecătoria Cluj-Napoca a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 1 alin. (1) lit. b) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, excepție ridicată de Lenuța Margareta Clejan într-o cauză civilă având ca obiect soluționarea plângerii formulate împotriva unui proces-verbal de constatare și sancționare a contravenției prevăzute de ordonanța menționată.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarea acesteia susține că, prin textul de lege criticat, se instituie un tratament discriminatoriu, întrucât sancțiunea pentru fapta de a circula fără a deține rovinietă valabilă se aplică persoanei înscrise în certificatul de înmatriculare, care poate deține un număr foarte mare de mașini sau care a vândut autoturismul, îndeplinindu-și obligația de radiere din evidențele fiscale, dar noul proprietar nu a procedat la înmatriculare. Arată că se creează o prezumție absolută de vinovăție pentru persoanele înscrise în certificatul de înmatriculare, încălcându-se și principiul răspunderii juridice pentru propriile fapte. Precizează că sancțiunea contravențională are un caracter strict personal, urmărind să oblige pe făptuitor la plata unei amenzi.

6. Judecătoria Cluj-Napoca apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât nu sunt încălcate dispozițiile din Constituție invocate de autoarea acesteia. Precizează că este vorba despre o interpretare a legii, de aplicarea acesteia la un caz concret, care este de competența instanței de judecată învestite cu soluționarea cauzei. Arată că prezumția legală referitoare la sfera persoanelor care sunt considerate a fi utilizatori este o prezumție relativă, care poate fi răsturnată prin probe și prezumții simple, în cauză revenindu-i petentei sarcina probei cu privire la împrejurarea că nu are calitatea de proprietar sau că dreptul în baza căruia a fost folosit autovehiculul a încetat la data săvârșirii presupusei fapte contravenționale, în raport cu aceste elemente instanța urmând a reține dacă au fost sau nu au fost respectate prevederile art. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 în ce privește săvârșirea faptei de către petentă.

7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

8. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

C U R T E A,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

9. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

10. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 1 alin. (1) lit. b) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 82 din 1 februarie 2002, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 468 din 1 iulie 2002, modificate și completate prin Ordonanța Guvernului nr. 8/2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 70 din 30 ianuarie 2010, care au următoarea redactare:

"

În înțelesul prezentei ordonanțe, termenii și expresiile de mai jos se definesc după cum urmează: (...)

b) utilizatori - persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România, denumite în continuare utilizatori români, respectiv persoanele fizice ori juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în alte state, denumite în continuare utilizatori străini."

11. În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, textul de lege criticat contravine dispozițiilor din Constituție cuprinse la art. 16 alin. (1) care consacră principiul egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, art. 24 care garantează dreptul la apărare, art. 44 privind dreptul de proprietate privată și art. 135 alin. (2) lit. a) potrivit cărora statul trebuie să asigure libertatea comerțului, protecția concurenței loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție.

12. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că prin Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 s-a instituit obligația plății unui tarif pentru utilizarea rețelei de drumuri naționale din România, aplicabil tuturor utilizatorilor români și străini, pentru toate vehiculele înmatriculate, conform art. 1 alin. (2) din acest act normativ. Potrivit art. 8 alin. (1) din ordonanță, neachitarea acestui tarif reprezintă contravenție și se sancționează cu amendă. Textul de lege dedus controlului de constituționalitate în cauza de față cuprinde definiția legală a termenului de "utilizator" al rețelei de drumuri naționale din România.

13. Autoarea excepției susține că, prin textul de lege criticat, se instituie un tratament discriminatoriu, întrucât sancțiunea pentru fapta de a circula fără a deține rovinietă valabilă se aplică persoanei înscrise în certificatul de înmatriculare, care poate deține un număr foarte mare de mașini sau care a vândut autoturismul și și-a îndeplinit obligația de radiere din evidențele fiscale, dar noul proprietar nu a procedat la înmatriculare.

14. Curtea apreciază că o astfel de critică nu evidențiază o problemă de constituționalitate, ci una de aplicare a legii, mai exact de determinare a persoanei care are calitatea de utilizator și, implicit, de constatare a săvârșirii de către acesta a contravenției prevăzute de art. 8 alin. (1) din ordonanță, constând în utilizarea rețelei de drumuri naționale fără achitarea tarifului stabilit prin lege. Așa cum remarcă, în opinia sa, exprimată potrivit art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, și instanța în fața căreia a fost ridicată excepția, prezumția legală referitoare la sfera persoanelor care sunt considerate a fi utilizatori este o prezumție relativă, care poate fi răsturnată prin orice mijloc de probă, persoana sancționată contravențional având posibilitatea de a demonstra că, la data constatării săvârșirii contravenției, nu întrunea condițiile precizate în art. 1 alin. (1) lit. b) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 pentru a fi considerată utilizator al autovehiculului care a circulat în lipsa achitării tarifului de utilizare a rețelei de drumuri naționale și a fi sancționată în consecință.

15. De altfel, Curtea s-a mai pronunțat asupra constituționalității textului de lege ce formează obiectul prezentei excepții, din perspectiva unor critici asemănătoare. Astfel, prin Decizia nr. 217 din 9 mai 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 362 din 18 iunie 2013, sau Decizia nr. 385 din 26 aprilie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 383 din 7 iunie 2012, Curtea a constatat ca fiind neîntemeiată critica potrivit căreia sancțiunea pentru nerespectarea obligației de a deține rovinietă pentru circulația pe rețeaua de drumuri naționale din România, aplicată persoanelor fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare al autovehiculului, care au în proprietate sau pot folosi în baza unui drept legal vehiculele, iar nu direct conducătorului auto, ar conduce la crearea unei discriminări între cele două categorii. Curtea a reținut că certificatul de înmatriculare al autovehiculului este acel act în baza căruia autovehiculul poate circula legal pe drumurile publice, astfel încât se poate prezuma că autovehiculul se află în proprietatea persoanei sau, după caz, în folosința persoanei înscrise în acest certificat.

16. Curtea observă, de asemenea, că, deși în limbajul comun termenul de "utilizator" poate evoca acea persoană care conduce la un moment dat autovehiculul, legiuitorul a oferit o definiție legală, circumscrisă domeniului în care norma a fost edictată. Astfel, acesta a optat pentru stabilirea obligației de plată a tarifului de utilizare în sarcina celui înscris în certificatul de înmatriculare în considerarea faptului că, teoretic, același autovehicul poate fi folosit, temporar și succesiv, de mai multe persoane. Or, ar fi avut loc o relativizare a obligației plății acestui tarif în ipoteza în care legiuitorul ar fi conferit responsabilitatea plății persoanei care era conducător al autovehiculului la momentul depistării acestuia în trafic fără a fi fost achitat acest tarif. Scopul introducerii unui asemenea tarif l-a reprezentat îmbunătățirea calității rețelei de drumuri naționale, obiectiv preconizat a fi îndeplinit inclusiv prin contribuția fiecărui deținător legal de autovehicule (proprietar sau titular al unui contract de leasing). Soluția legislativă aleasă este optimă pentru realizarea finalității menționate și, în același timp, nu este de natură să contravină prevederilor art. 135 alin. (2) lit. b) din Constituție, constituind, în fapt, una dintre modalitățile prin care statul își duce la îndeplinire obligația stabilită în textul constituțional menționat. Aceasta, deoarece existența unei rețele de drumuri naționale funcționale este aptă să conducă la asigurarea exercitării libertății comerțului și constituie o facilitate ce se circumscrie obligației statului de creare a unui cadru favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție.

17. În ceea ce privește criticile referitoare la încălcarea principiului egalității și dreptului de proprietate privată, Curtea a constatat, prin Decizia nr. 385 din 26 aprilie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 383 din 7 iunie 2012, că sunt respectate prevederile constituționale care le consacră.

18. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

D E C I D E:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Lenuța Margareta Clejan în Dosarul nr. 15.009/211/2014 al Judecătoriei Cluj-Napoca și constată că dispozițiile art. 1 alin. (1) lit. b) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Cluj-Napoca și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 16 iunie 2015.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Valentina Bărbățeanu
;
se încarcă...