Dispoziții generale | Codul Silvic

Acesta este un fragment din Codul Silvic din 2008. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată
sau autentifică-te
  •  

TITLUL I Dispoziții generale

Art. 1. - Jurisprudență (1), Practică judiciară (6)

(1) Totalitatea pădurilor, a terenurilor destinate împăduririi, a celor care servesc nevoilor de cultură, producție sau administrație silvică, a iazurilor, a albiilor pâraielor, a altor terenuri cu destinație forestieră, inclusiv cele neproductive, cuprinse în amenajamente silvice la data de 1 ianuarie 1990, inclusiv cu modificările de suprafață, conform operațiunilor de intrări-ieșiri efectuate în condițiile legii, constituie, indiferent de forma de proprietate, fondul forestier național. Practică judiciară (3)

(2) Potrivit alin. (1), fondul forestier național include: Practică judiciară (1)

a) pădurile; Practică judiciară (1), Reviste (1)

b) terenurile în curs de regenerare și plantațiile înființate în scopuri forestiere;

c) terenurile destinate împăduririi: terenuri degradate și terenuri neîmpădurite, stabilite în condițiile legii a fi împădurite;

d) terenurile care servesc nevoilor de cultură: pepiniere, solarii, plantaje și culturi de plante-mamă;

e) terenurile care servesc nevoilor de producție silvică: culturile de răchită, pomi de Crăciun, arbori și arbuști ornamentali și fructiferi;

f) terenurile care servesc nevoilor de administrație silvică: terenuri destinate asigurării hranei vânatului și producerii de furaje, terenuri date în folosință temporară personalului silvic;

g) terenurile ocupate de construcții și curțile aferente acestora: sedii administrative, cabane, fazanerii, păstrăvării, crescătorii de animale de interes vânătoresc, drumuri și căi ferate forestiere de transport, spații industriale, alte dotări tehnice specifice sectorului forestier, terenurile ocupate temporar și cele afectate de sarcini și/sau litigii, precum și terenurile forestiere din cadrul culoarului de frontieră și fâșiei de protecție a frontierei de stat și cele destinate realizării unor obiective din cadrul Sistemului Integrat de Securizare a Frontierei de Stat; Practică judiciară (2)

h) iazurile, albiile pâraielor, precum și terenurile neproductive incluse în amenajamentele silvice.

(3) Toate terenurile incluse în fondul forestier național sunt terenuri cu destinație forestieră. Practică judiciară (2)

Art. 2. - Practică judiciară (1)

(1) Sunt considerate păduri, în sensul prezentului cod, și sunt incluse în fondul forestier național terenurile cu o suprafață de cel puțin 0,25 ha, acoperite cu arbori; arborii trebuie să atingă o înălțime minimă de 5 m la maturitate în condiții normale de vegetație. Reviste (1)

(2) Termenul pădure include: Practică judiciară (1)

a) terenurile cu folosință pădure cuprinse în amenajamentele silvice la data de 1 ianuarie 1990, inclusiv cu modificările de suprafață, conform operațiunilor de intrări-ieșiri efectuate în condițiile legii;

b) perdelele forestiere de protecție; Reviste (1)

c) terenurile pe care sunt instalate jnepenișurile;

d) terenurile acoperite cu pășuni împădurite cu consistența mai mare sau egală cu 0,4, calculată numai pentru suprafața ocupată efectiv de vegetația forestieră;

e) plantațiile cu specii forestiere din zonele de protecție a lucrărilor hidrotehnice și de îmbunătățiri funciare realizate pe terenurile proprietate publică a statului, care îndeplinesc condițiile prevăzute la alin. (1). Modificări (1)

Art. 3. - Practică judiciară (4)

(1) Fondul forestier național este, după caz, proprietate publică sau privată și constituie bun de interes național.

(2) Dreptul de proprietate asupra terenurilor care constituie fondul forestier național se exercită în conformitate cu dispozițiile prezentului cod.

(3) Dovada deținerii în administrare a terenurilor forestiere proprietate publică de către administrator se face potrivit legii și pe baza amenajamentelor silvice, în condițiile regimului silvic.

Art. 4. - Modificări (1), Practică judiciară (1)

În sensul prezentului cod, definițiile termenilor utilizați sunt prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezentul cod.

Art. 5. -

Principiile care stau la baza gestionării durabile a pădurilor sunt următoarele: Practică judiciară (1)

a) promovarea practicilor care asigură gestionarea durabilă a pădurilor;

b) asigurarea integrității fondului forestier și a permanenței pădurii;

c) majorarea suprafeței terenurilor ocupate cu păduri;

d) politici forestiere stabile pe termen lung;

e) asigurarea nivelului adecvat de continuitate juridică, instituțională și operațională în gestionarea pădurilor;

f) primordialitatea obiectivelor ecologice ale silviculturii;

g) creșterea rolului silviculturii în dezvoltarea rurală;

h) promovarea tipului natural fundamental de pădure și asigurarea diversității biologice a pădurii;

i) armonizarea relațiilor dintre silvicultură și alte domenii de activitate;

j) sprijinirea proprietarilor de păduri și stimularea asocierii acestora;

k) prevenirea degradării ireversibile a pădurilor, ca urmare a acțiunilor umane și a factorilor de mediu destabilizatori;

l) gestionarea pădurilor pe principiul teritorialității;

m) atenuarea consecințelor produse de schimbările climatice asupra pădurilor, precum și adaptarea pădurilor la schimbările climatice.

Art. 6. -

(1) Fondul forestier național este supus regimului silvic.

(2) Vegetația forestieră de pe terenurile din afara fondului forestier național este supusă normelor tehnice silvice privind evaluarea masei lemnoase și reglementărilor privind circulația materialului lemnos. Modificări (1)

(3) Recoltarea și valorificarea lemnului din vegetația forestieră de pe terenurile din afara fondului forestier național sunt la latitudinea proprietarilor, cu respectarea prevederilor alin. (2).

(4) Persoanele juridice și instituțiile publice care beneficiază, sub raport economic, ecologic sau social, de efectele funcției de protecție a pădurilor învecinate, altele decât cele aflate în proprietate, plătesc contravaloarea acestor funcții potrivit prevederilor reglementate prin lege specială.

Art. 7. - Practică judiciară (3)

(1) După forma de proprietate, fondul forestier național poate fi: Practică judiciară (2)

a) fond forestier proprietate publică a statului; Practică judiciară (1)

b) fond forestier proprietate publică a unităților administrativ-teritoriale; Practică judiciară (1)

c) fond forestier proprietate privată a persoanelor fizice și juridice;

d) fond forestier proprietate privată a unităților administrativ-teritoriale.

(2) Fondul forestier proprietate privată a unităților administrativ-teritoriale cuprinde pășunile împădurite, incluse în domeniul privat al unităților administrativ-teritoriale, care, prin efectul prezentului cod, se includ în fondul forestier național.

(3) Este interzisă trecerea terenurilor forestiere din domeniul public al unităților administrativ-teritoriale în domeniul privat al acestora prin hotărâre a consiliului local, a consiliului județean, respectiv a Consiliului General al Municipiului București. Practică judiciară (1)

(4) Este interzisă includerea pădurilor în intravilan.

Art. 8. -

Autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură reprezintă autoritatea de stat în domeniul silviculturii.

Art. 9. -

(1) Autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură înființează structuri teritoriale de specialitate.

(2) Denumirea și regulamentul de organizare și funcționare a structurilor teritoriale de specialitate ale autorității publice centrale care răspunde de silvicultură se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea acesteia.

(3) Numărul personalului tehnic de specialitate din structurile teritoriale de specialitate ale autorității publice centrale care răspunde de silvicultură se dimensionează în raport cu suprafața fondului forestier și cu numărul de proprietari.

(4) Pentru o suprafață de cel mult 12.000 ha fond forestier, în cadrul structurilor teritoriale de specialitate ale autorității publice centrale care răspunde de silvicultură trebuie încadrat un inginer silvic.

(5) Structurile teritoriale de specialitate ale autorității publice centrale care răspunde de silvicultură se înființează pentru suprafața minimă de fond forestier, după cum urmează:

a) 60.000 ha în zona de câmpie;

b) 120.000 ha în zona de deal;

c) 180.000 ha în zona de munte.

Mergi la:
Dispoziții generale
Administrarea fondului forestier național
Gestionarea durabilă a pădurilor
Dezvoltarea durabilă a fondului forestier național
Controlul aplicării și respectării regimului silvic
Răspunderi și sancțiuni
Dispoziții tranzitorii și finale

Acesta este un fragment din Codul Silvic din 2008. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

;
se încarcă...