Curtea Constituțională - CCR

Decizia nr. 468/2015 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 29622 alin. (2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal

Modificări (...)

Text publicat în M.Of. al României.

În vigoare de la 12 august 2015

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată
sau autentifică-te
  •  
Augustin Zegrean - președinte
Valer Dorneanu - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ștefan Minea - judecător
Daniel Marius Morar - judecător
Mona-Maria Pivniceru - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Simona-Maya Teodoroiu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Ionița Cochințu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 29622 alin. (2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepție ridicată de Marian Cristian Mocanu în Dosarul nr. 1.094/114/2014 al Curții de Apel Ploiești - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 209D/2015.

2. La apelul nominal se prezintă personal autorul excepției de neconstituționalitate, constatându-se lipsa celeilalte părți, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Magistratul-asistent referă faptul că la dosarul cauzei autorul excepției de neconstituționalitate a depus un memoriu în susținerea excepției de neconstituționalitate.

4. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul autorului excepției de neconstituționalitate care solicită admiterea acesteia și să se constate că dispozițiile art. 29622 alin. (2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal sunt contrare art. 16 și art. 56 din Constituție, în măsura în care nu permit instituirea unui plafon maximal pentru baza de calcul al contribuției de asigurări de sănătate pentru persoanele care realizează venituri din activități independente. În continuare, susține excepția astfel cum este formulată în notele scrise și arată, în esență, că, în cazul sistemului de pensii publice, plata unei contribuții nominale diferite conduce la alocarea unei prestații sociale diferite, principiu care, însă, nu se aplică în cazul sistemului de asigurări de sănătate, unde, deși pentru aceleași categorii socioprofesionale baza de calcul al contribuției nu este limitată, prestațiile sociale sunt egale. În acest sens, menționează prevederile Legii nr. 95/2006 și face precizarea că acestea reglementează o serie de drepturi ale asiguraților, drepturi care au același conținut și aceeași întindere indiferent de cuantumul contribuției. În final, făcând referire la evoluția legislativă în materie, arată că proiectul noului Cod fiscal, propus pentru a intra in vigoare la 1 ianuarie 2016, prevede revenirea la plafonul de cinci salarii medii pe economie în cazul bazei de calcul pentru asigurările de sănătate.

5. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, sens în care arată că autorul acesteia dorește o plafonare a cuantumului contribuției de asigurări sociale de sănătate și cu privire la persoanele prevăzute la dispozițiile criticate. Or, față de compararea celor două sisteme de contribuții, menționate de autorul excepției, arată că, pe de o parte, acestea au regim juridic diferit și finalitate diferită, respectiv unele au la bază principiul contributivității, iar celelalte principiul solidarității, pe de altă parte, este atribuția legiuitorului de a plafona aceste contribuții.

C U R T E A,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

6. Prin Încheierea din 27 ianuarie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 1.094/114/2014, Curtea de Apel Ploiești - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 29622 alin. (2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepție ridicată de Marian Cristian Mocanu cu ocazia soluționării recursului formulat împotriva unei sentințe pronunțate de Tribunalul Buzău într-o cauză având ca obiect soluționarea unei contestații formulate împotriva deciziei de impunere privind plățile anticipate cu titlu de impozit pe venit, respectiv contribuții de asigurări sociale de sănătate.

7. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține, în esență, că, potrivit art. 296 din Codul fiscal, legiuitorul a înțeles să reglementeze modele și limite diferite de stabilire a bazei de calcul al contribuției de asigurări sociale de sănătate, în funcție de natura venitului, însă, fără a nega, de principiu, acest drept al statului, modalitatea concretă de stabilire a bazei de calcul pentru asigurările sociale de sănătate în cazul categoriilor socioprofesionale menționate în prevederile art. 29622 alin. (2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal este de natură să conducă la situații inechitabile și discriminatorii. În acest context face referire la acte normative succesive prin care s-a instituit sistemul de impunere și consideră că actualul mecanism de calcul este complicat și neconstituțional, ceea ce contravine chiar unuia dintre scopurile enunțate în preambulul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 125/2011 pentru modificarea și completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, respectiv "continuarea simplificării și unificării legislației și a administrării contribuțiilor sociale obligatorii datorate de persoanele fizice".

8. Astfel, în opinia autorului excepției de neconstituționalitate, categoriile socioprofesionale vizate de normele criticate sunt defavorizate, pe de o parte, din perspectiva contribuțiilor de asigurări sociale de sănătate plătite, în raport cu alte categorii care realizează venituri de același fel și au tratament fiscal similar, și, pe de altă parte, din perspectiva prestațiilor sociale dobândite. În continuare, prezintă comparații și modul de calcul al contribuțiilor datorate de diferite categorii de contribuabili, arătând, de exemplu, că Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății reglementează o serie de drepturi ale asiguraților, drepturi care au același conținut și aceeași întindere, indiferent de cuantumul contribuției [de exemplu, art. 217 și următoarele din Legea nr. 95/2006], sau anumite situații în care baza de calcul al contribuției de asigurări sociale este plafonată [de exemplu, pentru persoanele prevăzute la art. 52 alin. (1) lit. a) -c) din aceeași lege].

9. În final, consideră că art. 29622 alin. (2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, în actuala redactare, care nu permite existența unui plafon pentru baza de calcul al contribuțiilor de asigurări sociale de sănătate, contravine prevederilor constituționale referitoare la egalitatea în fața legii și așezării juste a sarcinilor fiscale.

10. Curtea de Apel Ploiești - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal opinează în sensul că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, prevederile criticate nu încalcă dispozițiile constituționale menționate, întrucât sistemul național de asigurări sociale de sănătate are la bază principiile solidarității și al subsidiarității, accesul populației la serviciile medicale fiind condiționat de plata contribuției către Fondul național unic de asigurări de sănătate. Faptul că valoarea contribuției diferă de la o persoană la alta, în raport cu veniturile realizate și modalitatea de calcul, nu încalcă prevederile constituționale invocate, această diferențiere fiind justificată de situația în care se află diferitele categorii de contribuabili, precum și de principiile enunțate mai sus în colectarea și utilizarea fondurilor asigurărilor sociale de sănătate.

11. Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

12. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

C U R T E A,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

13. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze prezenta excepție.

14. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 29622 alin. (2) Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, cu modificările și completările ulterioare, care au următorul cuprins: [Baza de calcul] " (2) Baza lunară de calcul al contribuției de asigurări sociale de sănătate datorate bugetului Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate pentru persoanele prevăzute la art. 29621 alin. (1) lit. a) -e) este diferența dintre totalul veniturilor încasate și cheltuielile efectuate în scopul realizării acestor venituri, exclusiv cheltuielile reprezentând contribuții sociale, sau valoarea anuală a normei de venit, după caz, raportată la cele 12 luni ale anului, și nu poate fi mai mică decât un salariu de bază minim brut pe țară, dacă acest venit este singurul asupra căruia se calculează contribuția." Prevederile art. 29621 [Contribuabili] alin. (1) lit. a) -e), la care face referire textul criticat, au următorul cuprins:

"

Următoarele persoane au calitatea de contribuabil la sistemul public de pensii și la cel de asigurări sociale de sănătate, cu respectarea prevederilor instrumentelor juridice internaționale la care România este parte, după caz:

a) întreprinzătorii titulari ai unei întreprinderi individuale;

b) membrii întreprinderii familiale;

c) persoanele cu statut de persoană fizică autorizată să desfășoare activități economice;

d) persoanele care realizează venituri din profesii libere;

e) persoanele care realizează venituri din drepturi de proprietate intelectuală, la care impozitul pe venit se determină în sistem real, pe baza datelor din contabilitate."

15. În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale sunt invocate prevederile constituționale ale art. 16 alin. (1) - "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări" și art. 56 alin. (2) - "Sistemul legal de impuneri trebuie să asigure așezarea justă a sarcinilor fiscale".

16. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că autorul excepției de neconstituționalitate este nemulțumit, pe de o parte, de modalitatea concretă de stabilire a bazei de calcul pentru asigurările sociale de sănătate în cazul categoriilor socioprofesionale menționate în prevederile art. 29622 alin. (2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal și, pe de altă parte, consideră că dispozițiile criticate sunt neconstituționale, deoarece nu permit instituirea unui plafon maximal pentru baza de calcul al contribuției de asigurări de sănătate pentru persoanele care realizează venituri din activități independente, ceea ce conduce la încălcarea principiilor egalității și al așezării juste a sarcinilor fiscale, în raport cu alte categorii de venituri și persoane.

17. Curtea, având în vedere jurisprudența sa în materie, reține că toate persoanele care realizează venituri impozabile au obligația de a contribui la Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate cu o cotă din veniturile impozabile obținute, beneficiind, în calitate de asigurați, de un pachet de servicii medicale de bază. Astfel, prin Legea nr. 95/2006 s-a instituit un sistem care să permită accesul populației la serviciile medicale, acces condiționat, însă, de plata unei contribuții către Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate. În acest sens, întreaga societate trebuie să contribuie la efortul protejării sănătății populației, în temeiul principiului solidarității și al subsidiarității, iar obligativitatea asigurării și a contribuției la sistemul asigurărilor sociale de sănătate trebuie analizată în legătură cu un alt principiu care stă la baza acestui sistem, și anume cel al solidarității, întrucât datorită solidarității celor care contribuie acest sistem își poate realiza obiectivul principal, respectiv cel de a asigura un minimum de asistență medicală pentru populație, inclusiv pentru acele categorii de persoane care se află în imposibilitatea de a contribui la constituirea fondurilor de asigurări de sănătate, fiind o expresie a prevederilor constituționale care reglementează ocrotirea sănătății și a celor care consacră obligația statului de a asigura protecția socială a cetățenilor (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 351 din 24 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 29 iulie 2014, sau Decizia nr. 452 din 16 septembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 820 din 11 noiembrie 2014).

18. În ceea ce privește critica referitoare la pretinsa inechitate și discriminare ca urmare a neplafonării bazei de calcul al contribuției de asigurări de sănătate pentru persoanele prevăzute la art. 29622 alin. (2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, Curtea constată că este firesc ca valoarea contribuției să difere de la persoană la persoană, în raport cu cuantumul veniturilor realizate, dar această diferență este rezonabilă și justificată de situația obiectiv deosebită în care se află persoanele care realizează venituri mai mari față de cele ale căror venituri sunt mai reduse, precum și de principiul solidarității și subsidiarității în colectarea și utilizarea fondurilor (a se vedea Decizia nr. 56 din 26 ianuarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 164 din 21 februarie 2006).

19. Referitor la invocarea în susținerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 56 din Constituție, Curtea reține că principiul constituțional al așezării juste a sarcinilor fiscale pentru suportarea cheltuielilor publice impune, de asemenea, diferențierea contribuției persoanelor care realizează venituri mai mari, iar cota de contribuție, exprimată procentual, este unică, neavând nici caracter progresiv, diferența valorică a contribuției fiind determinată de nivelul diferit al venitului (în acest sens este și Decizia nr. 9 din 16 ianuarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 163 din 6 martie 2014).

20. Distinct de acestea, Curtea observă că autorul excepției de neconstituționalitate deduce critica prevederilor supuse controlului de constituționalitate, pe de o parte, și din perspectiva unei modificări a prevederilor art. 29622 alin. (2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal sub aspectul instituirii unui plafon maximal pentru baza de calcul al contribuției de asigurări de sănătate pentru persoanele care realizează venituri din activități independente, iar, pe de altă parte, din compararea unor prevederi legale și situații juridice diferite. Or, analizând excepția de neconstituționalitate și prin prisma acestor criticii, Curtea reține că examinarea constituționalității unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestui text cu dispozițiile constituționale pretins încălcate, iar nu compararea prevederilor mai multor legi între ele și raportarea concluziei ce ar rezulta din această comparație la dispoziții ori principii ale Constituției. Procedându-se altfel s-ar ajunge, inevitabil, la concluzia că, deși fiecare dintre dispozițiile legale este constituțională, numai coexistența lor ar pune în discuție constituționalitatea uneia dintre ele. Totodată, Curtea reține că modificarea și completarea legii nu intră în atribuțiile sale, întrucât, potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului de constituționalitate. De altfel, în temeiul art. 61 din Constituție, "Parlamentul este [...] unica autoritate legiuitoare a țării", astfel încât modificarea, completarea ori abrogarea normelor juridice constituie atribuții exclusive ale acestuia, sens în care Parlamentul sau Guvernul, pe calea delegării legislative, poate adopta prevederi legale în sensul dorit de autorul excepției de neconstituționalitate.

21. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

D E C I D E:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Marian Cristian Mocanu în Dosarul nr. 1.094/114/2014 al Curții de Apel Ploiești - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile art. 29622 alin. (2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel Ploiești - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 16 iunie 2015.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Ionița Cochințu

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

;
se încarcă...