Parlamentul României

Legea nr. 254/1941 pentru trecerea proprietăților urbane evreești în patrimoniul Statului și pentru oprirea evreilor de a dobândi proprietăți imobiliare urbane sau anumite drepturi reale asupra acestor imobile

Modificări (...)

Text publicat în M.Of. al României.

În vigoare de la 28 martie 1941

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată

sau autentifică-te

  •  

CAPITOLUL I Trecerea imobilelor urbane evreești în patrimoniul Statului

Art. 1. -

Imobilele urbane care sunt proprietatea evreilor, persoane fizice sau societăților evreești, intră de plin drept în patrimoniul Statului, dela data publicării decretului-lege de față.

Tot astfel trec în patrimoniul Statului drepturile de superficie aparținând persoanelor fizice sau societăților prevăzute mai sus, asupra imobilelor urbane.

Art. 2. -

Sunt socotite imobile urbane, în înțelesul legii de față, imobilele situate înlăuntrul perimetrului municipiilor, comunelor urbane sau suburbane, cu excepțiunea bunurilor care sunt socotite rurale, potrivit art. 3 al decretului lege pentru trecerea proprietăților evreești în patrimoniul Statului, din 4 Octomvrie 1940, sau care sunt prevăzute de art. 1 al decretului lege din 17 Noemvrie 1940, pentru completarea decretului lege din 4 Octomvrie 1940.

Nu sunt supuse prevederilor legii de față terenurile clădite care sunt efectiv afectate exploatării unei întreprinderi industriale sau comerciale, dacă sunt proprietatea întreprinderii.

Art. 3. -

Sunt socotiți evrei în înțelesul decretului-lege de față, acei prevăzuți de art. 2 al decretului-lege Nr. 3.347 din 4 Octomvrie 1940.

Art. 4. -

Sunt socotite evreești, în înțelesul decretului-lege de față, societățile civile sau comerciale în care unul din asociații cu răspundere limitată este evreu sau cele în care 40 la sută din capital aparține evreilor.

Art. 5. -

Dispozițiunile decretului-lege de față nu se vor aplica:

a) evreilor care au dobândit naturalizarea prin legi individuale până la 15 August 1916;

b) evreilor care aparținând armatei române au fost răniți în războaiele României, sau au fost decorați sau citați cu ordin de zi pentru acte de bravură, săvârșite în timpul acestor războaie;

c) descendenților acelor evrei care, aparținând armatei române, au căzut în războaiele României;

d) evreilor sau evreicelor botezați creștini de cel puțin 20 de ani, dacă sunt căsătoriți cu românce sau români;

e) evreicelor sau evreilor, botezați creștini, dacă sunt căsătoriți cu un român sau cu o româncă de cel puțin 10 ani și dacă din căsătorie s'au născut copii care au fost botezați creștini;

f) evreilor care sunt botezați creștini de cel puțin 30 de ani;

g) descendenților celor arătați în alineatele precedente.

Îndeplinirea condițiunilor legale pentru a beneficia de excepțiunile mai sus prevăzute, va fi constatată și confirmată, de Centrul Național de Românizare, secțiunea jurisdicțională, prin deciziune motivată.

Art. 6. -

Evreii care au dat dovezi de devotament excepțional față de țară și care au adus, ei sau ascendenții lor, excepționale servicii țării, vor putea fi scutiți de aplicarea dispozițiunilor prezentului decret-lege, numai prin decret-lege.

Propunerea o va face Consiliul de Miniștri, pe baza referatului Centrului Național de Românizare, secțiunea jurisdicțională.

Art. 7. -

În termen de 30 de zile dela data publicării prezentului decret-lege, toți evreii titulari ai unui drept de proprietate sau de superficie, asupra unui imobil intrând în prevederile decretului-lege de față, sunt obligați să depună la Centrul Național de Românizare (Ministerul Economiei Naționale), o declarațiune care să cuprindă:

a) numele, pronumele și domiciliul declarantului;

b) individualizarea bunurilor intrând în prevederile prezentului decret-lege, cu arătarea întinderii, limitelor, vecinătăților și așezarea lor, județului, comunei, străzii și numărului, numărului de carte funciară și numerelor topografice, precum și cu arătarea drepturilor reale, purtând asupra acestor bunuri.

Nedepunerea declarațiunilor în termen, precum și facerea cu bună știință a unor declarațiuni neexacte, va atrage pierderea dreptului la îndemnitatea prevăzută în art. 15, fără prejudiciul dreptului terților subrogați asupra îndemnității.

Art. 8. -

Fostul proprietar evreu este obligat sa predea Centrului Național de Românizare, bunul trecut în patrimoniul Statului, la termenul stabilit de Centru, prin somațiune de predare.

Art. 9. -

Luarea în posesiune a bunurilor trecute în patrimoniul Statului, în virtutea prezentului decret-lege, se va face prin delegați speciali ai susmenționatului Centru, care vor întocmi un inventar în dublu exemplar, cu arătarea stării acestor bunuri. Unul din exemplare va fi înaintat Centrului Național de Românizare, iar celălalt se va înmâna proprietarului sau superficiarului.

Art. 10. -

Foștii proprietari evrei păstrează dreptul de folosință, asupra imobilelor urbane trecute în patrimoniul Statului, în puterea prezentului decret-lege, până la primirea somației prevăzută de art. 8; ei sunt răspunzători de fructele naturale și civile ale imobilului, dela data primirii acestei somațiuni.

Contractele de locațiune, încheiate în virtutea dreptului lor de folosință de foștii proprietari evrei, fără prealabila autorizațiune a Centrului Național de Românizare, nu vor fi opozabile Statului, decât pe termen de cel mult un an, socotit dela data publicării prezentului decret-lege.

Art. 11. -

În cazul imobilelor urbane în indiviziune, coproprietarii neevrei, sau numai unii dintre ei, cu învoirea celorlalți, vor avea dreptul de a răscumpăra, la valoarea stabilită de Centrul Național de Românizare (Secțiunea jurisdicțională), drepturile indivize ale coproprietarilor evrei.

Proprietatea individualizată pe etaje sau apartamente, conform legilor speciale, nu intră în dispozițiunile alineatului precedent.

Plata drepturilor indivize evreești se va face în condițiunile prevăzute de art. 14.

Dacă proprietarii neevrei se vor folosi de dreptul de răscumpărare, făcând cerere de prețuire, în termen de trei luni dela data publicării prezentului decret-lege, susmenționatului Centru, părțile indivize răscumpărate se vor socoti că nu au trecut în patrimoniul Statului.

Art. 12. -

Proprietarul român al unui imobil urban, asupra căruia un evreu are un drept de uzufruct, uz sau habitațiune, va putea răscumpăra aceste drepturi, plătind evreului, în condițiunile prevăzute de art. 14, valoarea stabilită de Centrul Național de Românizare (Secțiunea Jurisdicțională), prețuită conform normelor prevăzute de legea timbrului și impozitului pe acte și fapte juridice.

Art. 13. -

Indemnitatea cuvenită pentru bunurile urbane ce trec în patrimoniul Statului, se va stabili pe baza venitului brut cu care se găsesc impuse aceste imobile în matricolele contribuțiunilor directe, prin ultimul recensământ.

În cazul dreptului de superficie, se va ține seama de partea neexpirată a termenului pentru care acest drept a fost constituit.

Dacă din orice cauze, valoarea imobilului s'a depreciat de la data ultimului recensământ, indemnitatea va fi scăzută în mod corespunzător.

Art. 14. -

Indemnitatea se va plăti de Centrul Național de Românizare, iar valoarea nominală, în rentă, purtând o dobândă de 3%.

Fostul proprietar evreu nu va avea dreptul la cupoanele scadente anterior datei predării imobilului.

Art. 15. -

Bunurile urbane vor intra în patrimoniul Statului, libere de orice sarcini; iar pretențiunile de orice natură asupra unui bun trecut în patrimoniul Statului, se vor valorifica numai asupra despăgubirii cuvenite.

Art. 16. -

Prin derogarea dela dispozițiunile art. 14, titularii neevrei, ai drepturilor reale, purtând asupra imobilelor urbane trecute în patrimoniul Statului, precum și creditorii chirografari neevrei ai evreului, vor fi plătiți la alegerea Centrului Național de Românizare, în titluri rambursabile, în cel mult trei ani, purtând o dobândă de 3%, sau cu învoirea îndreptățitului prin darea în plată a unor bunuri trecute în patrimoniul Statului, în puterea decretului lege de față.

În cazul uzufructului, indemnitatea în bani sau titluri, datorită pentru plina proprietate, se va plăti uzufructarului, dacă acesta dă garanții socotite îndestulătoare de Centrul Național de Românizare, iar la stingerea uzufructului, numerarul sau titlurile vor fi restituite susnumitului Centru care va plăti indemnitatea proprietarului evreu în condițiunile prevăzute de art. 14.

Dacă uzufructarul nu poate da garanțiile cerute de Centrul Național de Românizare, el va primi valoarea uzufructului după prețuirea făcută potrivit legii timbrului și a impozitului proporțional.

Imobilele, proprietatea evreilor, intrând în prevederile acestui decret lege, care vor fi grevate de obligația de plată a unei rente viagere constituită ca preț al cumpărării de către evreu în favoarea vânzătorului neevreu, vor putea fi retrocedate fostului proprietar sau renta achitată în numerar de către Centrul Național de Românizare.

Același drept îl vor avea vânzătorii creștini de imobile cari n'au încasat dela cumpărătorul evreu până la data publicării acestui decret-lege, decât cel mult 50% din prețul vânzării.

Art. 17. -

Centrul Național de Românizare (secțiunea jurisdicțională) este competent să soluționeze toate contestațiunile privitoare la drepturile derivate din aplicarea prezentului decret prin derogare dela dispozițiunile legilor de procedură ale Codului Civil și ~Codului~ Comercial.

Art. 18. -

Centrul Național de Românizare va fi organizat printr'un decret deosebit.

CAPITOLUL II Oprirea evreilor de a dobândi anumite drepturi
reale asupra imobilelor urbane

Art. 19. -

Evreii nu pot dobândi cu niciun titlu, drepturi de proprietate, superficie, uzufruct, uz sau habitațiune asupra imobilelor urbane, afară numai dacă prin lege specială s'ar stabili anumite cartiere sau perimetre destinate exclusiv populațiunii evreești și numai în condițiunile acelei legi.

Art. 20. -

Notarii publici vor refuza să întocmească acte, iar instanțele judecătorești și cele de carte funciară vor respinge cererile de autentificare și înscrierea privitoare la constituirea sau strămutarea drepturilor oprite evreilor prin art. 19.

Art. 21. -

La cererea Ministerului Public sau a oricărei persoane interesate, tribunalul în circumscripțiunea căruia este situat imobilul urban deținut fără titlu sau în temeiul unuia din drepturile prevăzute de art. 19, de un evreu, va dispune îndepărtarea acestuia din stăpânirea acelui imobil și numirea Centrului Național de Românizare, în calitate de sechestru, pentru a-l administra, toate acestea fără prejudiciul drepturilor recunoscute prin decretul-lege de față celor interesați și Ministerului Public.

Dispozițiunile prezentului articol nu se vor aplica imobilelor urbane deținute de evrei la data publicării decret-lege.

Toate acțiunile reale sau personale puse sub sechestru, se vor prescrie prin trecerea unui termen de 5 ani dela data numirii sechestrului, iar imobilul va trece în patrimoniul Statului.

Art. 22. -

Actele juridice între vii încheiate cu violarea dispozițiunilor art. 19 sunt nule.

Nulitatea va putea fi invocată și radierea va putea fi cerută de orice parte interesată și de Ministerul Public.

Sub rezerva dispozițiunilor privitoare la cartea funciară, nulitatea actului de dobândire își va produce efectele și față de subdobânditor, chiar dacă acesta nu este evreu.

Art. 23. -

În comunele în care sunt cărți funciare dacă se constată în cursul procedurii de moștenire, că ar urma să se înscrie în folosul unui evreu drepturi ce-i sunt oprite, instanța de carte funciară va înscrie în cazul proprietății sau superficiei numai drepturi de valoare.

Dacă evreul nu înstrăinează dreptul dobândit, într'un termen de trei luni, socotit dela data când încheierea prin care s'a dispus înscrierea dreptului la valoare a rămas desăvârșită, instanța de carte funciară va scoate din oficiu în vânzare, prin licitație publică, dreptul înscris.

În comunele în care nu sunt cărți funciare, la cererea Ministerului Public sau a oricărei persoane interesate, tribunalul în circumscripțiunea căruia este situat imobilul urban va dispune scoaterea în vânzare, prin licitație publică, a proprietății sau a dreptului de superficie, dacă aceste drepturi se cuvin prin moștenire sau legat unui evreu și acesta nu le-a înstrăinat în termen de trei luni dela data când a acceptat moștenirea sau legatul.

Dacă evreul a moștenit un drept de uzufruct, uz sau habitațiune, Ministerul Public sau orice persoană interesată va putea cere tribunalului, în circumscripțiunea căruia este situat imobilul, să constate nevalabilitatea sau stingerea acestor drepturi.

Decretul Nr. 842 din 27 Martie 1941

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

;
se încarcă...