Back

Act Internaţional

Convenţia privind răspunderea civilă pentru daune nucleare din 21.05.1963 *)

În vigoare de la 15.10.1992

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpăraţi documentul în formă actualizată sau alegeţi un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată

*) Traducere

Părţile contractante,

recunoscînd necesitatea instituirii unor standarde minime, de natură să asigure protecţia financiară împotriva daunelor rezultînd din anumite utilizări ale energiei nucleare în scopuri paşnice,

convinse că o convenţie privind răspunderea civilă pentru daune nucleare va contribui, de asemenea, la dezvoltarea de relaţii amicale între naţiuni, indiferent de sistemele lor constituţionale şi sociale,

au hotărît să încheie o convenţie în acest scop şi, în consecinţă, au convenit după cum urmează:

ARTICOLUL I

1. În sensul prezentei convenţii:

a) persoană înseamnă orice persoană fizică, orice persoană juridică de drept public sau de drept privat, orice organizaţie internaţională cu personalitate juridică în temeiul legii statului pe teritoriul căruia se află instalaţia şi orice stat sau orice subdiviziuni constitutive ale acestuia;

b) cetăţean al unei părţi contractante cuprinde o parte contractantă sau orice subdiviziuni constitutive ale acesteia, o persoană juridică de drept public ori privat sau orice entitate publică ori privată fără personalitate juridică, stabilită pe teritoriul unei părţi contractante;

c) exploatant, în ce priveşte o instalaţie nucleară, înseamnă persoana desemnată ori recunoscută de statul pe teritoriul căruia se află instalaţia ca exploatant al acesteia;

d) stat pe teritoriul căruia se află instalaţia, în ce priveşte o instalaţie nucleară, înseamnă partea contractantă pe teritoriul căreia este situată instalaţia sau, dacă aceasta nu este situată pe teritoriul nici unui stat, partea contractantă care exploatează ori sub a cărei autoritate este exploatată instalaţia;

e) legea instanţei competente înseamnă legea instanţei care are competenţă jurisdicţională în temeiul prezentei convenţii, inclusiv orice norme ale unei asemenea legi referitoare la conflictul de legi;

f) combustibil nuclear înseamnă orice material care permite producerea de energie printr-o reacţie în lanţ de fisiune nucleară:

g) produs sau deşeu radioactiv înseamnă orice material radioactiv obţinut în cursul procesului de producere ori de utilizare a unui combustibil nuclear sau orice material care a devenit radioactiv prin expunere la radiaţiile emise în cursul acestui proces, cu excepţia radioizotopilor care au atins stadiul final de preparare şi sînt susceptibili a fi utilizaţi în scopuri ştiinţifice, medicale, agricole, comerciale sau industriale;

h) material nuclear înseamnă:

1) orice combustibil nuclear, altul decît uraniul natural sau sărăcit, capabil să producă energie printr-o reacţie în lanţ de fisiune nucleară în afara unui reactor nuclear, sau în combinaţie cu alte materiale;

2) orice produs sau deşeu radioactiv;

i) reactor nuclear înseamnă orice structură conţinînd combustibil nuclear dispus astfel încît să se poată produce o reacţie în lanţ de fisiune nucleară, fără altă sursă de neutroni;

j) instalaţie nucleară înseamnă:

1) orice reactor nuclear, cu excepţia aceluia cu care este echipat un mijloc de transport maritim sau aerian, spre a fi folosit ca o sursă de putere, dacă este pentru propulsie sau în orice alt scop;

2) orice uzină care foloseşte combustibil nuclear pentru producerea de materiale nucleare şi orice uzină de prelucrare a materialelor nucleare, inclusiv orice uzină de retratare a combustibilului nuclear iradiat;

3) orice instalaţie în care sînt stocate materiale nucleare, cu excepţia depozitărilor în vederea transportului. Statul pe teritoriul căruia se află instalaţia poate stabili că mai multe instalaţii nucleare ale unui exploatant care se află pe acelaşi amplasament vor fi considerate o singură instalaţie nucleară;

k) daună nucleară înseamnă:

1) decesul sau orice vătămare corporală a unei persoane, orice deteriorare a bunurilor, care provin sau rezultă din proprietăţile radioactive ori dintr-o combinare a acestor proprietăţi şi a proprietăţilor toxice, explozive sau altor proprietăţi periculoase ale unui combustibil nuclear, ale produselor sau deşeurilor radioactive care se află într-o instalaţie nucleară ori ale materialelor nucleare care provin dintr-o instalaţie nucleară sînt produse în această instalaţie, ori sînt trimise la aceasta;

2) orice altă pierdere sau daună astfel provocate, în cazul şi în măsura în care prevede legea tribunalului competent;

3) dacă legea statului pe teritoriul căruia se află instalaţia prevede orice dăunare a persoanei, orice pierdere sau dăunare a bunurilor, care provin ori rezultă din orice radiaţie ionizantă emisă de orice altă sursă de radiaţii aflată într-o instalaţie nucleară;

l) accident nuclear înseamnă orice fapt sau orice succesiune de fapte avînd aceeaşi origine, care cauzează o daună nucleară.
Modificări (1)

2. Statul pe teritoriul căruia se află instalaţia poate, cînd riscurile sînt suficient de reduse, să scutească de la aplicarea prezentei convenţii mici cantităţi de materii nucleare, sub rezerva că:
Modificări (1)

a) limitele maxime pentru scutirea acestor cantităţi să fi fost stabilite de Consiliul guvernatorilor al Agenţiei Internaţionale pentru Energia Atomică;

b) pentru orice scutire, statul pe teritoriul căruia se află instalaţia să respecte aceste limite.

Consiliul guvernatorilor va proceda periodic la o revizuire a limitelor respective.

ARTICOLUL II

1. Exploatantul unei instalaţii nucleare este ţinut să răspundă pentru orice daună nucleară, dacă s-a dovedit că a fost cauzată de un accident nuclear:

a) survenit în această instalaţie nucleară;

b) implicînd un material nuclear care provine din această instalaţie sau este produs în aceasta şi survenit:

1) înainte ca răspunderea pentru accidentele nucleare cauzate de acest material să fi fost asumată, în temeiul unui contract scris, de către exploatantul unei alte instalaţii nucleare;

2) în absenţa unor prevederi exprese ale unui asemenea contract, înainte ca exploatantul unei alte instalaţii nucleare să fi preluat acest material;

3) dacă acest material este destinat unui reactor nuclear utilizat de un mijloc de transport ca sursă de energie, pentru propulsie sau în orice alt scop, înainte ca persoana autorizată să exploateze acest reactor să fi preluat materialul nuclear;

4) dacă acest material a fost trimis unei persoane aflate pe teritoriul unui stat necontractant, înainte să fi fost descărcat din mijlocul de transport prin intermediul căruia a ajuns pe teritoriul acestui stat necontractant;

c) implicînd un material nuclear trimis acestei instalaţii şi survenit:

1) după ce răspunderea pentru accidentele nucleare cauzate de respectivul material îi va fi fost transferată, în temeiul unui contract scris, de exploatantul unei alte instalaţii nucleare;

2) în absenţa unei prevederi exprese ale unui contract scris, după ce el va prelua acest material;

3) după ce el va prelua acest material provenind de la persoana care exploatează un reactor nuclear utilizat de un mijloc de transport ca sursă de energie, fie pentru propulsie, fie în orice alt scop;

4) dacă acest material a fost trimis, cu consimţămîntul scris al exploatantului, de către o persoană aflată pe teritoriul unui stat necontractant, numai după ce materialul va fi încărcat pe mijlocul de transport cu care trebuie să părăsească teritoriul acestui stat.

Se înţelege că dacă o daună nucleară este cauzată de un accident nuclear survenit într-o instalaţie nucleară şi implicînd materiale nucleare stocate la aceasta în legătură cu transportul acestor materiale, dispoziţiile alin. a) al prezentului paragraf nu se aplică dacă un alt exploatant ori o altă persoană este singură răspunzătoare în temeiul dispoziţiilor alin. b) sau c) din prezentul paragraf.

2. Statul pe teritoriul căruia se află instalaţia poate prevedea în legislaţia sa că, în condiţiile care vor putea fi specificate, un transportator de materiale nucleare sau o persoană care manipulează deşeuri radioactive poate, la cererea sa şi cu consimţămîntul exploatantului interesat, să fie desemnat sau recunoscut ca exploatant, în locul acestuia, în ce priveşte respectiv, materialele nucleare sau deşeurile radioactive. Într-un astfel de caz, acest transportator ori această persoană va fi considerat, în sensul prezentei convenţii, ca exploatant al unei instalaţii nucleare pe teritoriul acestui stat.

3.

a) În cazul în care o daună nucleară antrenează răspunderea mai multor exploatanţi, ei răspund solidar şi cumulativ, în măsura în care este imposibil să se determine cu certitudine care este partea din daună imputabilă fiecăruia;

b) În cazul în care un accident nuclear survine în cursul transportului materialelor nucleare, fie într-unul şi acelaşi mijloc de transport, fie, în cazul depozitării, în cursul transportului, într-una şi aceeaşi instalaţie nucleară şi cauzează o daună nucleară care antrenează răspunderea mai multor exploatanţi, răspunderea totală nu poate fi superioară cuantumului cel mai ridicat aplicabil faţă de unul dintre ei potrivit art. V;

c) În nici unul din cazurile menţionate la alin. a) şi b), răspunderea unui exploatant nu poate fi superioară cuantumului care îi este aplicabil potrivit art. V.

4. Sub rezerva prevederilor paragrafului 3 susmenţionat, cînd mai multe instalaţii nucleare, aparţinînd unuia şi aceluiaşi exploatant, sînt implicate într-un accident nuclear, acest exploatant este răspunzător pentru fiecare instalaţie nucleară implicată, pînă la concurenţa cuantumului care îi este aplicabil potrivit art. V.

5. În lipsa unei prevederi contrare prezentei convenţii nici o persoană, alta decît exploatantul, nu răspunde pentru o daună nucleară. Totodată, prezenta prevedere este fără efect asupra aplicării oricărei convenţii internaţionale de transport, în vigoare sau deschisă spre semnare, ratificare ori aderare la data la care prezenta convenţie a fost deschisă spre semnare.

6. Nici o persoană nu este răspunzătoare de pierderea sau de dauna care nu este o daună nucleară potrivit alin. k) al paragrafului 1 al art. I, dar care ar fi putut fi considerată ca atare potrivit alin. k) 2) al aceluiaşi paragraf.
Modificări (1)

7. O acţiune directă poate fi intentată contra persoanei care furnizează o garanţie financiară potrivit art. VII, dacă legea instanţei competente o prevede.

ARTICOLUL III

Exploatantul răspunzător în temeiul prezentei convenţii trebuie să dea transportatorului un certificat emis de asigurător sau de persoana care furnizează garanţia financiară, cerută potrivit art. VII, ori în numele său. Certificatul va indica numele şi adresa exploatantului, precum şi cuantumul, natura şi durata de validitate a garanţiei; persoana prin care sau în numele căruia a fost emis certificatul nu va putea contesta aceste indicaţii. Certificatul va preciza în plus care este materialul nuclear la care se aplică garanţia şi va conţine o declaraţie a autorităţii competente a statului pe teritoriul căruia se află instalaţia, atestînd că persoana menţionată are calitatea de exploatant în sensul prezentei convenţii.

ARTICOLUL IV

1. Exploatantul răspunde obiectiv de orice daună nucleară în temeiul prezentei convenţii.

2. Dacă exploatantul face dovada că dauna nucleară a rezultat, în totalitate sau în parte, dintr-o neglijenţă gravă a persoanei care a suferit-o ori că această persoană a acţionat sau a omis să acţioneze, cu intenţia de a cauza o daună, instanţa competentă poate, dacă legea prevede, să-l exonereze pe exploatant, în totalitate sau în parte, de obligaţia reparării daunei suferite de această persoană.

3.
Modificări (1)

a) Nici o răspundere nu incumbă unui exploatant, în temeiul prezentei convenţii, pentru dauna nucleară cauzată de un accident nuclear rezultînd direct din acte de conflict armat, ostilităţi, război civil sau insurecţie;

b) Cu excepţia cazului cînd legea statului pe teritoriul căruia se află instalaţia prevede altfel, exploatantul nu este ţinut să răspundă pentru dauna cauzată de un accident nuclear rezultînd direct dintr-un cataclism nuclear cu caracter excepţional.

4. Cînd o daună nucleară şi o daună nenucleară sînt cauzate de un accident nuclear sau, conjugat, de un accident nuclear şi de unul sau mai multe evenimente diferite, această altă daună, în măsura în care nu poate fi separată cu certitudine de dauna nucleară, este considerată, în sensul prezentei convenţii, ca o daună nucleară cauzată de accidentul nuclear. Totodată, cînd o daună este cauzată, conjugat, de un accident nuclear vizat de prezenta convenţie şi de o emisie de radiaţii ionizante nevizată de aceasta, nici o dispoziţie a prezentei convenţii nu limitează şi nici nu afectează în alt mod răspunderea faţă de persoanele care suferă o daună nucleară sau, pe cale de regres ori de contribuţie, faţă de orice persoană care ar putea fi ţinută răspunzătoare de această emisie de radiaţii ionizante.

5. Exploatantul nu răspunde, în temeiul prezentei convenţii, de dauna nucleară cauzată:
Modificări (1)

a) înseşi instalaţiei nucleare sau bunurilor aflate pe amplasamentul acestei instalaţii şi care sînt ori trebuie să fie utilizate în raport cu ea;

b) mijlocului de transport pe care se află materialul nuclear în cauză, în momentul accidentului nuclear.

6. Orice stat pe teritoriul căruia se află instalaţia poate să prevadă în legislaţia sa că alin. b) al paragrafului 5 sus-menţionat nu se aplică, sub rezerva că în nici un caz răspunderea exploatantului pentru o daună nucleară, alta decît dauna nucleară cauzată mijlocului de transport, să nu fie inferioară sumei de 5 milioane dolari S.U.A. pentru un accident nuclear.
Modificări (1)

7. Nici o dispoziţie a prezentei convenţii nu afectează;
Modificări (1)

a) răspunderea oricărei persoane fizice care a cauzat, printr-o acţiune sau omisiune săvîrşită - cu intenţia de a cauza o daună nucleară pentru care, potrivit paragrafului 3 sau paragrafului 5 sus-menţionate, nu este ţinut să răspundă în temeiul prezentei convenţii;

b) răspunderea exploatantului, în afara prezentei convenţii, pentru o daună nucleară, pentru care, potrivit alin. b) al paragrafului 5 sus-menţionat, exploatantul nu este ţinut să răspundă în temeiul prezentei convenţii.

ARTICOLUL V

1. Statul pe teritoriul căruia se află instalaţia poate limita răspunderea exploatantului la un cuantum care nu va fi inferior sumei de 5 milioane dolari S.U.A. pentru un accident nuclear.

2. Orice limite ale răspunderii, stabilite potrivit prezentului articol, nu includ daunele-interese ori cheltuielile acordate de instanţă cu titlu de reparare a unei daune nucleare.

3. Dolarul S.U.A. menţionat în prezenta convenţie este o unitate de cont care echivalează cu valoarea-aur a dolarului S.U.A. la data de 29 aprilie 1963, respectiv 35 dolari S.U.A. pentru o uncie de aur fin.

4. Cifra indicată în paragraful 6 al art. IV şi în paragraful sus-menţionat poate fi convertită în moneda naţională prin rotunjire.

ARTICOLUL VI

1. Dreptul la reparaţie, în temeiul prezentei convenţii, se stinge dacă o acţiune nu este introdusă în 10 ani de la data accidentului nuclear. Totodată, dacă, potrivit legii statului pe teritoriul căruia se află instalaţia, răspunderea exploatantului este acoperită printr-o asigurare sau orice altă garanţie financiară ori prin fonduri publice, pe o perioadă mai mare de 10 ani, legea instanţei competente poate prevedea că dreptul la reparaţie recunoscut împotriva exploatantului nu se stinge decît la expirarea perioadei în care răspunderea exploatantului este astfel acoperită potrivit legii statului pe teritoriul căruia se află instalaţia. Această prelungire a termenului de decădere nu aduce atingere, în nici un caz, dreptului la reparaţie în temeiul prezentei convenţii al persoanelor care au intentat contra exploatantului, înainte de expirarea respectivului termen de 10 ani, o acţiune subsecventă morţii sau vătămării corporale a persoanelor.
Modificări (1)

2. Cînd o daună nucleară este cauzată de un accident nuclear implicînd un material nuclear care, în momentul accidentului nuclear, a fost furat, pierdut, aruncat peste bord sau abandonat, termenul vizat în paragraful 1 sus-menţionat este calculat de la data acestui accident nuclear, dar nu poate fi, în nici un caz, mai mare de 20 ani calculaţi de la data furtului, pierderii, aruncării peste bord ori abandonului.

3. Legea instanţei competente poate stabili un termen de decădere sau de prescripţie care nu va fi mai mic de 3 ani calculaţi de la data la care victima daunei nucleare a cunoscut sau ar fi trebuit să cunoască dauna şi identitatea exploatantului căruia îi incumbă răspunderea, fără ca termenele indicate în paragrafele 1 şi 2 sus-menţionate să poată fi depăşite.
Modificări (1)

4. Cu excepţia cazului că legea instanţei competente nu dispune altfel, orice persoană care afirmă că a suferit o daună nucleară şi care a introdus o acţiune în reparaţie în termenul aplicabil în temeiul prezentului articol îşi poate modifica cererea în sensul includerii oricărei agravări a daunei, chiar după expirarea acestui termen, atît timp cît o hotărîre definitivă nu a fost pronunţată.

5. Dacă competenţa jurisdicţională trebuie să fie atribuită potrivit alin. b) al paragrafului 3 al art. XI şi o cerere în acest scop a fost promovată în faţa uneia dintre părţile contractante împuternicite să determine termenul aplicabil în temeiul prezentului articol, orice acţiune poate fi introdusă în termen de 6 luni de la atribuirea competenţei, în cazul în care aceasta ar interveni cu mai puţin de 6 luni înaintea expirării termenului respectiv.

ARTICOLUL VII

1. Exploatantul este obligat să instituie o asigurare sau orice garanţie financiară care să-i acopere răspunderea pentru dauna nucleară; cuantumul, natura şi condiţiile asigurării sau garanţiei sînt determinate de statul pe teritoriul căruia se află instalaţia. Statul pe teritoriul căruia se află instalaţia asigură plata indemnizaţiilor pentru dauna nucleară, recunoscute ca fiind în sarcina exploatantului, furnizînd sumele necesare în măsura în care asigurarea sau garanţia financiară nu ar fi suficiente, fără ca această plată să poată, totuşi, depăşi limita eventual stabilită în temeiul art. V.

2. Nimic în paragraful 1 sus-menţionat nu obligă o parte contractantă, nici vreuna din subdiviziunile sale politice, cum ar fi state ori republici, să instituie o asigurare sau orice altă garanţie financiară acoperind răspunderea sa ca exploatant.

3. Fondurile provenind dintr-o asigurare sau din orice altă garanţie financiară ori furnizate de statul pe teritoriul căruia se află instalaţia, potrivit paragrafului 1 sus-menţionat, sînt rezervate exclusiv reparaţiei datorate în aplicarea prezentei convenţii.

4. Asigurătorul sau orice alt garant financiar nu poate suspenda asigurarea sau garanţia financiară prevăzută în paragraful 1 sus-menţionat şi nici nu o poate închide fără un preaviz de cel puţin 2 luni, dat în scris autorităţii publice competente, nici, în măsura în care aceasta asigurare sau altă garanţie financiară priveşte un transport de materiale nucleare, pe durata acestui transport.

ARTICOLUL VIII

Sub rezerva prevederilor prezentei convenţii, natura, forma şi întinderea reparaţiei, ca şi repartiţia echitabilă a indemnizaţiilor, sînt guvernate de legea instanţei competente.
Modificări (1)

ARTICOLUL IX

1. Dacă prevederile unui regim de asigurări de boală, de asigurări sociale, de securitate socială, de asigurare împotriva accidentelor de muncă sau a bolilor profesionale cuprind dispoziţii privind indemnizarea daunelor nucleare, drepturile la reparaţie, în temeiul prezentei convenţii, ale beneficiarilor acestui regim, ca şi drepturile de regres contra exploatantului răspunzător prevăzute de acest regim sînt determinate, sub rezerva prevederilor prezentei convenţii, de legea părţii contractante sau de regulamentul organizaţiei internaţionale care au stabilit asemenea regimuri.

2.

a) Dacă un cetăţean al unei părţi contractante, altul decît exploatantul, a reparat un prejudiciu nuclear în temeiul unei convenţii internaţionale sau a legii unui stat necontractant, el dobîndeşte prin subrogare, în concurenţa sumei vărsate, drepturile de care persoana astfel indemnizată ar fi beneficiat în temeiul prezentei convenţii. Nici o persoană nu va putea dobîndi un drept de acest fel în cazul şi în măsura în care exploatantul are contra sa un drept de regres în temeiul prezentei convenţii;

b) Nici o prevedere a prezentei convenţii nu ar putea împiedica un exploatant care a plătit o indemnizaţie pentru un prejudiciu nuclear cu alte fonduri decît cele care au fost furnizate potrivit paragrafului 1 al art. VII să reasigure persoana care a furnizat o garanţie financiară în aplicarea respectivului paragraf ori statul pe teritoriul căruia se află instalaţia, în concurenţa sumei pe care a vărsat-o, pentru cuantumul pe care persoana astfel indemnizată l-ar fi obţinut în temeiul prezentei convenţii.

ARTICOLUL X

Exploatantul nu are drept de regres decît:

a) dacă un asemenea drept a fost prevăzut expres într-un contract scris; sau

b) dacă accidentul nuclear rezultă dintr-o acţiune ori omisiune săvîrşite cu intenţia de a cauza o daună, contra persoanei fizice care a acţionat sau a omis să acţioneze cu această intenţie.

ARTICOLUL XI

1. Cu excepţia cazurilor în care prezentul articol prevede altfel, instanţele părţii contractante pe teritoriul căreia s-a produs accidentul nuclear sînt singurele competente pentru soluţionarea acţiunilor introduse conform art. II.

2. Cînd accidentul nuclear a survenit în afara teritoriului oricărei părţi contractante sau dacă locul accidentului nu a putut fi determinat cu precizie, instanţele statului pe teritoriul căruia se află instalaţia aparţinînd exploatantului răspunzător sînt competente pentru soluţionarea acestor acţiuni.
Modificări (1)

3. Cînd instanţele mai multor părţi contractante pot fi competente potrivit paragrafelor 1 sau 2 susmenţionate, competenţa este atribuită:

a) dacă accidentul nuclear a survenit în parte în afara teritoriului oricărei părţi contractante şi în parte pe teritoriul unei singure părţi contractante, instanţelor acesteia din urmă;

b) în orice alte cazuri, instanţelor părţii contractante desemnate prin acordul părţilor contractante ale căror instanţe ar fi competente în temeiul paragrafelor 1 sau 2 sus-menţionate.

se încarcă...