Back

Act Internaţional

Convenţia privind reducerea cazurilor de apatridie din 30.08.1961 *)

În vigoare de la 20.12.2005

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpăraţi documentul în formă actualizată sau alegeţi un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată

*) Traducere.

Adoptată la 30 august 1961 de conferinţa plenipotenţiarilor care s-au întâlnit în 1959 şi s-au reîntâlnit în 1961, în conformitate cu Rezoluţia Adunării Generale a Naţiunilor Unite 896(IX) din 4 decembrie 1954.

Intrată în vigoare la 13 decembrie 1975, conform art. 18.

Statele contractante,

acţionând în conformitate cu Rezoluţia 896(IX), adoptată de Adunarea Generală a Naţiunilor Unite din 4 decembrie 1954,

considerând că este de dorit să se reducă starea de apatridie printr-un acord internaţional,

au convenit după cum urmează:

ARTICOLUL 1

1. Orice stat contractant va acorda cetăţenia sa unei persoane născute pe teritoriul său, care, altfel, ar fi apatridă. Cetăţenia se va acorda:

a) la naştere, de drept; sau

b) în baza unei cereri formulate în modalităţile prevăzute de legislaţia internă, către autoritatea competentă, de către cel interesat sau în numele său. Sub rezerva dispoziţiilor alin. 2 al prezentului articol, nici o astfel de cerere nu poate fi respinsă. Statul contractant a cărui legislaţie prevede acordarea cetăţeniei sale la cerere poate, de asemenea, să acorde cetăţenia, de drept, la vârsta şi în condiţiile fixate prin legislaţia sa.

2. Statul contractant poate să acorde cetăţenia sa, conform lit. b) a alin. 1 al prezentului articol, sub rezerva îndeplinirii uneia sau mai multora dintre următoarele condiţii:

a) cererea să fie formulată într-o perioadă determinată de statul contractant, începând cel mai târziu de la vârsta de 18 ani şi neputând să se termine mai devreme de 21 de ani, astfel încât cel interesat să poată totuşi dispune de cel puţin un an pentru formularea cererii sale personale, fără să trebuiască să obţină o autorizare legală pentru a o formula;

b) persoana interesată să aibă reşedinţa obişnuită pe teritoriul statului contractant, fără totuşi ca durata de reşedinţă fixată de statul contractant să depăşească 5 ani imediat înainte de depunerea cererii sau 10 ani în total;

c) persoana interesată să nu fi fost condamnată pentru o infracţiune împotriva securităţii naţionale sau să nu fi fost condamnată la pedeapsa cu închisoarea pentru o durată de cel puţin 5 ani pentru o infracţiune;

d) persoana interesată să nu fi dobândit la naştere sau ulterior o cetăţenie.

3. Cu respectarea dispoziţiilor alin. 1 lit. b) şi ale alin. 2 ale prezentului articol, copilul născut prin căsătorie pe teritoriul statului contractant, a cărui mamă are cetăţenia acestui stat, va dobândi la naştere această cetăţenie, altfel ar fi apatrid.

4. Orice stat contractant va acorda cetăţenia sa persoanei care, altfel, ar fi apatridă şi care este incapabilă să dobândească cetăţenia statului contractant pe al cărui teritoriu s-a născut, întrucât a depăşit vârsta pentru formularea cererii sau nu a îndeplinit condiţia reşedinţei, dacă cetăţenia unuia dintre părinţii săi, la data naşterii persoanei respective, era aceea a statului contractant menţionat. Dacă părinţii săi nu au avut aceeaşi cetăţenie la data naşterii sale, problema dacă cetăţenia persoanei respective ar trebui să fie cea a tatălui sau cea a mamei va fi soluţionată de legislaţia naţională a statului contractant respectiv. Dacă se introduce o cerere pentru cetăţenia respectivă, cererea se va face către autoritatea competentă de către persoana interesată sau în numele său, conform modalităţilor prevăzute de legislaţia naţională. Sub rezerva dispoziţiilor alin. 5 al prezentului articol, o astfel de cerere nu poate fi respinsă.

5. Statul contractant poate acorda cetăţenia sa conform dispoziţiilor alin. 4 al prezentului articol, sub rezerva îndeplinirii uneia sau mai multora dintre următoarele condiţii:

a) cererea să fie formulată mai înainte ca persoana interesată să împlinească vârsta stabilită de statul contractant, aceasta neputând fi mai mică de 23 de ani;

b) persoana interesată să fi avut reşedinţa obişnuită pe teritoriul statului contractant pe o perioadă stabilită de statul respectiv, care precedă imediat formularea cererii şi care nu poate depăşi 3 ani;

c) persoana interesată să nu fi dobândit la naştere sau ulterior o altă cetăţenie.

ARTICOLUL 2

Copilul găsit pe teritoriul unui stat contractant, în absenţa unei probe contrare, va fi considerat ca fiind născut pe acel teritoriu din părinţi posedând cetăţenia acelui stat.

ARTICOLUL 3

În scopul determinării obligaţiilor statelor contractante în cadrul prezentei convenţii, naşterea la bordul unei nave sau al unui avion va fi prezumată ca având loc pe teritoriul statului sub al cărui pavilion navighează nava sau pe teritoriul statului în care este înregistrat avionul, după caz.

ARTICOLUL 4

1. Orice stat contractant va acorda cetăţenia sa unei persoane care nu s-a născut pe teritoriul unui stat contractant şi care, altfel, ar fi considerată apatridă, dacă la data naşterii persoanei respective tatăl sau mama avea cetăţenia primului stat. Dacă părinţii nu aveau aceeaşi cetăţenie la data naşterii persoanei, problema dacă cetăţenia acesteia va fi a tatălui sau a mamei sale va fi soluţionată de legislaţia naţională a statului contractant. Cetăţenia atribuită conform dispoziţiilor acestui alineat se va acorda:

a) la naştere, de drept; sau

b) în baza unei cereri formulate în modalităţile prevăzute de legislaţia internă, către autoritatea competentă, de către cel interesat sau în numele său. Sub rezerva dispoziţiilor alin. 2 al prezentului articol, nici o astfel de cerere nu poate fi respinsă.

2. Statul contractant poate să acorde cetăţenia sa, conform dispoziţiilor alin. 1 al prezentului articol, sub rezerva îndeplinirii uneia sau mai multora dintre următoarele condiţii:

a) cererea să fie formulată mai înainte ca persoana interesată să împlinească vârsta stabilită de statul contractant, aceasta neputând fi mai mică de 23 de ani;

b) persoana interesată să fi avut reşedinţa obişnuită pe teritoriul statului contractant pe o perioadă stabilită de statul respectiv, care precedă imediat formularea cererii şi care nu poate depăşi 3 ani;

c) persoana interesată să nu fi dobândit la naştere sau ulterior o altă cetăţenie.

ARTICOLUL 5

1. Dacă legislaţia unui stat contractant prevede pierderea cetăţeniei ca o consecinţă a unei schimbări a statutului persoanei, cum este căsătoria, desfacerea căsătoriei, stabilirea paternităţii, recunoaşterea ori adopţia, această pierdere trebuie să fie subordonată posesiei sau dobândirii altei cetăţenii.

2. Dacă, în conformitate cu legislaţia unui stat contractant, un copil născut în afara căsătoriei pierde cetăţenia acelui stat ca o consecinţă a recunoaşterii filiaţiei, i se va oferi posibilitatea de a redobândi această cetăţenie printr-o cerere scrisă către autoritatea competentă, cererea neputând fi supusă unor condiţii mai severe decât cele prevăzute în alin. 2 al art. 1.

ARTICOLUL 6

Dacă legislaţia unui stat contractant prevede că pierderea cetăţeniei sale sau privarea de cetăţenie a unei persoane antrenează pierderea acestei cetăţenii pentru soţul ori copiii săi, pierderea cetăţeniei va fi subordonată posesiei sau dobândirii de către aceştia din urmă a unei alte cetăţenii.

ARTICOLUL 7

1.

a) Dacă legislaţia unui stat contractant prevede pierderea sau renunţarea la cetăţenie, renunţarea nu va avea drept consecinţă pierderea cetăţeniei decât dacă persoana respectivă posedă ori dobândeşte altă cetăţenie.

b) Dispoziţiile lit. a) a prezentului alineat nu se vor aplica atunci când aplicarea acestora nu este în concordanţă cu principiile enunţate în art. 13 şi 14 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, aprobată la 10 decembrie 1948 de Adunarea Generală a Naţiunilor Unite.

2. O persoană având cetăţenia unui stat contractant şi care solicită naturalizarea într-o ţară străină nu îşi va pierde cetăţenia decât dacă dobândeşte sau i s-a dat asigurarea dobândirii cetăţeniei statului străin.

3. Sub rezerva dispoziţiilor alin. 4 şi 5 ale prezentului articol, un cetăţean al unui stat contractant nu va pierde cetăţenia, astfel încât să devină apatrid, în cazul în care îşi părăseşte ţara, are reşedinţa în străinătate, nu se înregistrează sau pentru orice alt motiv similar.

4. O persoană naturalizată îşi poate pierde cetăţenia în cazul în care reşedinţa sa se află în străinătate o perioadă, nu mai puţin de 7 ani consecutivi, prevăzută de legea statului contractant interesat, dacă aceasta nu declară autorităţii competente intenţia de a-şi păstra cetăţenia.

5. În cazul cetăţeanului unui stat contractant născut în afara teritoriului acestuia, legea statului respectiv poate prevedea păstrarea cetăţeniei după expirarea unui an de la majoratul acestuia, cu condiţia ca reşedinţa sa la acea dată să se afle pe teritoriul acestui stat sau să fie înregistrată la autoritatea competentă.

6. Cu excepţia situaţiilor menţionate în prezentul articol, o persoană nu îşi va pierde cetăţenia statului contractant, dacă această pierdere va duce la apatridie, în afară de cazul când o astfel de pierdere a cetăţeniei nu este în mod expres exclusă de orice altă prevedere a prezentei convenţii.

ARTICOLUL 8

1. Un stat contractant nu va priva o persoană de cetăţenia sa dacă această privare va conduce la apatridie.

2. Sub rezerva dispoziţiilor alin. 1 al prezentului articol, o persoană poate fi privată de cetăţenia unui stat contractant în următoarele cazuri:

a) în situaţiile în care, conform alin. 4 şi 5 ale art. 7, este permis ca o persoană să-şi piardă cetăţenia;

b) dacă cetăţenia a fost obţinută prin declaraţie falsă sau alt act fraudulos.

3. Sub rezerva dispoziţiilor alin. 1 al prezentului articol un stat contractant poate reţine dreptul de a priva o persoană de cetăţenia sa dacă la data semnării, ratificării sau aderării reţinerea acestui drept se bazează pe unul dintre următoarele motive existente la acea dată în legislaţia internă a statului în cauză:

a) prin încălcarea obligaţiei de loialitate faţă de statul contractant, persoana:

(i) încălcând una dintre prevederile prohibitive exprese ale statului contractant, a prestat sau a continuat să presteze servicii pentru ori a primit sau a continuat să primească emolumente de la un alt stat; sau

(ii) a avut un comportament prin care a prejudiciat interesele vitale ale statului în cauză;

b) persoana a depus un jurământ sau a dat o declaraţie oficială, referitoare la loialitatea faţă de un alt stat, ori şi-a probat hotărârea de a-şi nega loialitatea faţă de statul contractant.

4. Un stat contractant îşi va putea exercita puterea de privare de cetăţenie permisă de alin. 2 sau 3 ale prezentului articol doar conform legii, care va prevedea pentru persoana interesată dreptul la un proces echitabil în faţa instanţei sau a altui organism independent.

ARTICOLUL 9

Un stat contractant nu va priva de cetăţenie nici o persoană ori grup de persoane pe motive rasiale, etnice, religioase sau politice.

ARTICOLUL 10

1. Orice tratat între statele contractante care prevede transferul de teritoriu va include prevederi care vor garanta că nici o persoană nu va deveni apatridă în urma transferului. Orice stat contractant va lua toate măsurile necesare ca aceste tratate încheiate cu un stat care nu este parte la prezenta convenţie să includă astfel de prevederi.

2. În absenţa acestor prevederi, un stat contractant căruia i se transferă un teritoriu ori care obţine un teritoriu va acorda cetăţenie persoanelor care devin apatride în urma transferului sau achiziţionării de teritorii.

ARTICOLUL 11

Statele contractante vor promova înfiinţarea în cadrul Naţiunilor Unite, cât mai curând posibil după depunerea celui de-al 6-lea instrument de ratificare sau de aderare, a unui organism la care o persoană poate apela pentru pretenţii legate de prezenta convenţie şi pentru acordarea de asistenţă în vederea înaintării pretenţiilor sale către autoritatea competentă.

ARTICOLUL 12

1. În ceea ce priveşte un stat contractant care, în conformitate cu prevederile alin. 1 al art. 1 sau al art. 4, nu acordă cetăţenia la naştere prin efectul legii, prevederile alin. 1 al art. 1 sau al art. 4, după caz, se vor aplica persoanelor născute înainte, precum şi persoanelor născute după intrarea în vigoare a prezentei convenţii.

2. Prevederile alin. 4 al art. 1 se vor aplica persoanelor născute înainte, precum şi persoanelor născute după intrarea în vigoare a prezentei convenţii.

3. Prevederile art. 2 se vor aplica doar copiilor găsiţi pe teritoriul unui stat contractant după intrarea în vigoare a prezentei convenţii pentru acel stat.

ARTICOLUL 13

Prezenta convenţie nu va fi interpretată ca afectând orice prevedere mai favorabilă reducerii cazurilor de apatridie, prevedere care poate fi inclusă în legea oricărui stat contractant, în vigoare în prezent ori în viitor, sau care poate fi inclusă în orice convenţie, tratat sau acord în vigoare în prezent ori în viitor între două sau mai multe state contractante.

ARTICOLUL 14

Orice diferend între statele contractante privind interpretarea sau aplicarea prezentei convenţii, care nu poate fi soluţionat prin alte mijloace, va fi înaintat Curţii Internaţionale de Justiţie, la cererea oricărei părţi în litigiu.

ARTICOLUL 15

1. Prezenta convenţie se aplică tuturor teritoriilor autonome, trusturilor, coloniilor sau altor teritorii nemetropolitane pentru ale căror relaţii internaţionale răspunde oricare dintre statele contractante; conform prevederilor alin. 2 din prezentul articol, la data semnării, ratificării sau aderării statul contractant interesat va declara teritoriul ori teritoriile nemetropolitane cărora prezenta convenţie li se va aplica ipso facto ca urmare a semnării, ratificării sau aderării.

2. În cazul în care, în scopul obţinerii cetăţeniei, un teritoriu nemetropolitan nu este tratat la fel ca un teritoriu metropolitan sau în cazul în care constituţia ori practica statului contractant sau a teritoriului nemetropolitan prevede existenţa consimţământului prealabil al teritoriului nemetropolitan pentru aplicarea prezentei convenţii acelui teritoriu, statul contractant respectiv va lua toate măsurile pentru a asigura obţinerea consimţământului teritoriului nemetropolitan în 12 luni de la data semnării prezentei convenţii de către statul contractant în cauză, iar când consimţământul a fost obţinut, statul contractant va notifica secretarului general al Naţiunilor Unite. Prezenta convenţie se aplică teritoriului sau teritoriilor menţionate în această notificare de la data primirii acesteia de către secretarul general al ONU.

3. După expirarea perioadei de 12 luni prevăzute în alin. 2 al prezentului articol, statele contractante interesate îl vor informa pe secretarul general al ONU cu privire la rezultatele consultărilor cu acele teritorii nemetropolitane pentru ale căror relaţii internaţionale răspund şi care este posibil să nu fi fost de acord cu aplicarea prezentei convenţii.

ARTICOLUL 16

1. Prezenta convenţie se va deschide pentru semnare la sediul Naţiunilor Unite de la 30 august 1961 la 31 mai 1962.

2. Prezenta convenţie se va deschide pentru semnare în numele:

a) oricărui stat membru al ONU;

b) oricărui stat invitat să participe la conferinţa ONU privind eliminarea sau reducerea viitoarelor cazuri de apatridie;

c) oricărui alt stat căruia Adunarea Generală a ONU îi poate adresa invitaţia de a semna sau de a adera la prezenta convenţie.

3. Prezenta convenţie va fi ratificată, iar instrumentele de ratificare vor fi depuse la secretarul general al ONU.

4. Prezenta convenţie va fi deschisă pentru aderare statelor prevăzute la alin. 2 al prezentului articol. Aderarea se va face prin depunerea instrumentului de aderare la secretarul general al ONU.

ARTICOLUL 17

1. La data semnării, ratificării sau aderării, orice stat poate avea rezerve referitor la art. 11, 14 sau 15.

2. Nici o altă rezervă privind prezenta convenţie nu va fi admisă.

ARTICOLUL 18

1. Prezenta convenţie va intra în vigoare după 2 ani de la data depunerii celui de-al 6-lea instrument de ratificare sau de aderare.

2. Pentru fiecare stat care ratifică ori aderă la prezenta convenţie după depunerea celui de-al 6-lea instrument de ratificare sau de aderare, aceasta va intra în vigoare în cea de-a 90-a zi de la depunerea instrumentului de ratificare ori de aderare sau la data la care prezenta convenţie intră în vigoare în conformitate cu prevederile alin. 1 al prezentului articol, oricare dintre date este mai recentă.

ARTICOLUL 19

1. Oricare dintre statele contractante poate denunţa prezenta convenţie în orice moment printr-o notificare scrisă adresată secretarului general al ONU. Denunţarea va produce efecte pentru statul contractant în cauză la un an de la data primirii acesteia de către secretarul general al ONU.

2. În cazurile în care, conform prevederilor art. 15, prezenta convenţie a devenit aplicabilă unui teritoriu nemetropolitan al unui stat contractant, acel stat poate, la orice dată ulterioară şi cu consimţământul teritoriului în cauză, să îl informeze pe secretarul general al ONU cu privire la denunţarea prezentei convenţii, separat, de către teritoriul în cauză. Denunţarea va produce efecte la un an de la data primirii notificării de către secretarul general al ONU, care va înştiinţa celelalte state contractante cu privire la denunţare şi la data primirii acesteia.

ARTICOLUL 20

1. Secretarul general al ONU va notifica tuturor membrilor ONU şi statelor nemembre prevăzute în art. 16 următoarele particularităţi:

a) semnăturile, ratificările şi aderările prevăzute la art. 16;

b) rezervele prevăzute la art. 17;

c) data la care prezenta convenţie va intra în vigoare conform art. 18;

d) denunţarea prevăzută la art. 19.

2. Cel mai târziu după depunerea celui de-al 6-lea instrument de ratificare sau de aderare, secretarul general al ONU va aduce în atenţia Adunării Generale a ONU problema înfiinţării, conform art. 11, a organismului menţionat.

se încarcă...