Back

Act Internaţional

Convenţia europeană de extrădare din 13.12.1957 *)

În vigoare de la 14.05.1997

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpăraţi documentul în formă actualizată sau alegeţi un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată


Potrivit art. 3 și 4 din Protocolul adițional ratificat prin Legea nr. 80/1997 și publicat în Monitorul Oficial al României nr. 89 din 14/05/1997, Convenția europeană de extrădare se completează.
Potrivit art. 3 şi 4 din Protocolul adiţional ratificat prin Legea nr. 80/1997 şi publicat în Monitorul Oficial al României nr. 89 din 14/05/1997, Convenţia europeană de extrădare se completează.

*) Traducere.

Guvernele semnatare, membre ale Consiliului Europei,

considerând că scopul Consiliului Europei este de a înfăptui o uniune mai strânsă între membrii săi,

considerând că acest obiectiv poate fi atins prin încheierea de acorduri sau prin adoptarea unei acţiuni comune în domeniul juridic,

încredinţate că acceptarea unor reguli uniforme în materie de extrădare este de natură a face să progreseze această operă de unificare,

au convenit după cum urmează:

ARTICOLUL 1 Obligaţia de a extrăda

Părţile contractante se angajează să-şi predea reciproc, potrivit regulilor şi sub condiţii determinate prin articolele următoare, persoanele care sunt urmărite pentru o infracţiune sau căutate în vederea executării unei pedepse sau a unei măsuri de siguranţă de către autorităţile judiciare ale părţii solicitante.

ARTICOLUL 2 Fapte care dau loc la extrădare Jurisprudență (1)

1. Vor da loc la extrădare faptele pedepsite de legile părţii solicitante şi ale părţii solicitate cu o pedeapsă privativă de libertate sau cu o măsură de siguranţă privativă de libertate de cel puţin un an sau cu o pedeapsă mai severă. Când pe teritoriul părţii solicitante a intervenit o condamnare la o pedeapsă ori când s-a aplicat o măsură de siguranţă, sancţiunea pronunţată va trebui să fie de o durată de cel puţin 4 luni.

2. Dacă cererea de extrădare vizează mai multe fapte distincte, pedepsite fiecare de legea părţii solicitante şi a părţii solicitate cu o pedeapsă privativă de libertate sau cu o măsură de siguranţă privativă de libertate, dar dintre care unele nu îndeplinesc condiţia privind durata pedepsei, partea contractantă solicitată va avea facultatea să acorde extrădarea şi pentru acestea din urmă.

Această facultate va fi deopotrivă aplicabilă unor fapte care nu sunt pasibile decât de o sancţiune de natură pecuniară.

3. Orice parte contractantă, a cărei legislaţie nu autorizează extrădarea pentru anumite infracţiuni vizate la paragraful 1 al prezentului articol, va putea, în ceea ce o priveşte, să excludă aceste infracţiuni din câmpul de aplicare a convenţiei.

4. Orice parte contractantă, care doreşte să se prevaleze de facultatea prevăzută la paragraful 3 al prezentului articol, va notifica secretarului general al Consiliului Europei, o dată cu depunerea instrumentului său de ratificare sau de aderare, fie o listă a infracţiunilor pentru care extrădarea este autorizată, fie o listă a infracţiunilor pentru care extrădarea este exclusă, cu indicarea dispoziţiilor legale care autorizează sau exclud extrădarea. Secretarul general al Consiliului Europei va comunica aceste liste celorlalţi semnatari.

5. Dacă, ulterior, alte infracţiuni vor fi fost excluse de la extrădare prin legislaţia unei părţi contractante, aceasta va notifica o atare excludere secretarului general al Consiliului Europei, care va informa despre aceasta pe ceilalţi semnatari. Această notificare nu va produce efect decât la expirarea unui termen de 3 luni socotit de la data primirii ei de către secretarul general.

6. Oricare parte contractantă, care va fi folosit facultatea prevăzută la paragrafele 4 şi 5 ale prezentului articol, va putea oricând supune aplicării prezentei convenţii infracţiuni care au fost excluse de la aceasta. Ea va notifica aceste modificări secretarului general al Consiliului Europei, care le va comunica celorlalţi semnatari.

7. Oricare parte contractantă va putea aplica regula reciprocităţii în ceea ce priveşte infracţiunile excluse din câmpul de aplicare a convenţiei, în temeiul prezentului articol.

ARTICOLUL 3 Infracţiuni politice Referințe (1)

1. Extrădarea nu se va acorda, dacă infracţiunea pentru care este cerută este considerată de partea solicitată ca infracţiune politică sau ca faptă conexă unei asemenea infracţiuni.

2. Aceeaşi regulă se va aplica, dacă partea solicitată are motive temeinice de a crede că cererea de extrădare motivată printr-o infracţiune de drept comun a fost prezentată în vederea urmăririi sau pedepsirii unei persoane pentru considerente de rasă, de religie, de naţionalitate sau de opinii politice ori că situaţia acestei persoane riscă să fie agravată pentru unul sau altul dintre aceste motive.

3. În aplicarea prezentei convenţii, atentatul la viaţa unui şef de stat sau a unui membru al familiei sale nu va fi considerat ca infracţiune politică.

4. Aplicarea prezentului articol nu va afecta obligaţiile pe care părţile le vor fi asumat sau le vor asuma potrivit oricărei alte convenţii internaţionale cu caracter multilateral.

ARTICOLUL 4 Infracţiuni militare

Extrădarea motivată de infracţiuni militare care nu constituie infracţiuni de drept comun este exclusă din câmpul de aplicare a prezentei convenţii.

ARTICOLUL 5 Infracţiuni fiscale Modificări (1)

1. În materie de taxe şi impozite, de vamă şi de schimb valutar, extrădarea va fi acordată între părţile contractante, conform dispoziţiilor convenţiei, pentru fapte la care corespund, potrivit legii părţii solicitate, infracţiuni de aceeaşi natură.

2. Extrădarea nu va putea fi refuzată pentru motivul că legislaţia părţii solicitate nu impune acelaşi tip de taxe sau impozite sau nu cuprinde acelaşi tip de reglementare în materie de taxe şi impozite, de vamă şi de schimb valutar cu legislaţia părţii solicitante.

ARTICOLUL 6 Extrădarea naţionalilor

1.

a) Orice parte contractantă are dreptul să refuze extrădarea resortisanţilor săi.

b) Fiecare parte contractantă va putea, printr-o declaraţie făcută o dată cu semnarea sau cu depunerea instrumentului său de ratificare sau de aderare, să definească, în ceea ce o priveşte, termenul de resortisant în înţelesul prezentei convenţii.

c) Calitatea de resortisant se va aprecia la data hotărârii asupra extrădării. Totuşi, dacă această calitate nu este recunoscută decât între data hotărârii şi data avută în vedere pentru predare, partea solicitată va putea, de asemenea, să se prevaleze de dispoziţia alin. a) al prezentului paragraf.

2. Dacă partea solicitată nu-şi extrădează propriul resortisant, ea va trebui, la cererea părţii solicitante, să supună cauza autorităţilor competente, astfel încât să se poată exercita urmăriri judiciare, dacă este cazul. În acest scop, dosarele, informaţiile şi obiectele privind infracţiunea se vor transmite gratuit pe calea prevăzută la paragraful 1 al art. 12. Partea solicitantă va fi informată despre rezultatul cererii sale.

ARTICOLUL 7 Locul săvârşirii infracţiunii

1. Partea solicitată va putea refuza să extrădeze persoana reclamată pentru o infracţiune care, potrivit legislaţiei sale, a fost săvârşită în totul sau în parte pe teritoriul său ori într-un loc asimilat teritoriului său.

2. Când infracţiunea, motivând cererea de extrădare, a fost comisă în afara teritoriului părţii solicitante, extrădarea nu va putea fi refuzată decât dacă legislaţia părţii solicitate nu autorizează urmărirea unei infracţiuni de acelaşi fel, săvârşită în afara teritoriului său ori nu autorizează extrădarea pentru infracţiunea formând obiectul cererii.

ARTICOLUL 8 Urmăriri în curs pentru aceleaşi fapte

O parte solicitată va putea refuza să extrădeze o persoană reclamată, dacă această persoană se află şi sub urmărirea sa pentru fapta sau faptele în legătură cu care se cere extrădarea.

ARTICOLUL 9 Non bis in idem Jurisprudență (1)

1. Extrădarea nu se va acorda când persoana reclamată a fost judecată definitiv de către autorităţile competente ale părţii solicitate, pentru fapta sau faptele pentru care extrădarea este cerută. Extrădarea va putea fi refuzată, dacă autorităţile competente ale părţii solicitate au hotărât să nu întreprindă urmăriri sau să pună capăt urmăririlor pe care le-au exercitat pentru aceeaşi faptă sau aceleaşi fapte.
Modificări (1)

2. Extrădarea unei persoane care a format obiectul unei judecăţi definitive într-un stat terţ, parte contractantă la convenţie, pentru fapta sau faptele în vederea cărora cererea este prezentată, nu se va acorda:

a) când menţionata judecată a pronunţat achitarea sa;

b) când pedeapsa privativă de libertate sau altă măsură aplicată:

(i) a fost executată integral;

(ii) a format obiectul unei graţieri sau amnistii, purtând asupra totalităţii sale sau asupra părţii neexecutate;

c) când judecătorul a constatat vinovăţia autorului infracţiunii fără să pronunţe vreo sancţiune.

3. Totuşi, în cazurile prevăzute la paragraful 2, extrădarea va putea fi acordată:

a) dacă fapta care a dat loc judecăţii a fost comisă împotriva unei persoane, instituţii sau bun având caracter public în statul solicitant;

b) dacă persoana care a format obiectul judecăţii avea ea însăşi un caracter public în statul solicitant;

c) dacă fapta care a dat loc judecăţii a fost comisă în totul sau în parte pe teritoriul statului solicitant sau într-un loc asimilat teritoriului său.

4. Dispoziţiile paragrafelor 2 şi 3 nu împiedică aplicarea dispoziţiilor naţionale mai largi, cu privire la efectul non bis in idem legat de hotărârile judiciare pronunţate în străinătate.

ARTICOLUL 10 Prescripţia

Extrădarea nu se va acorda, dacă prescripţia acţiunii sau a pedepsei este împlinită potrivit legislaţiei fie a părţii solicitante, fie a părţii solicitate.

ARTICOLUL 11 Pedeapsa capitală

Dacă fapta pentru care se cere extrădarea este pedepsită cu pedeapsa capitală de către legea părţii solicitante şi dacă, în atare caz, această pedeapsă nu este prevăzută de legislaţia părţii solicitate, sau în mod normal aici nu este executată, extrădarea nu va putea să fie acordată decât cu condiţia ca partea solicitantă să dea asigurări considerate ca îndestulătoare de către partea solicitată că pedeapsa capitală nu se va executa.

ARTICOLUL 12 Cererea şi actele ajutătoare Jurisprudență (1)

1. Cererea va fi formulată în scris şi adresată de Ministerul Justiţiei al părţii solicitante Ministerului Justiţiei al părţii solicitate; totuşi calea diplomatică nu se exclude. O altă cale va putea fi convenită prin înţelegere directă între două sau mai multe părţi.
Modificări (1)

2. Se vor prezenta, în sprijinul cererii:

a) originalul sau copia autentică fie de pe o hotărâre de condamnare executorie, fie de pe un mandat de arestare sau de pe orice alt act având putere egală, eliberat în formele prescrise de legea părţii solicitante;

b) o expunere a faptelor pentru care se cere extrădarea.

Data şi locul săvârşirii lor, calificarea lor legală şi referirile la dispoziţiile legale ce le sunt aplicabile se vor indica în modul cel mai exact posibil; şi

c) o copie de pe dispoziţiile legale aplicabile sau, dacă aceasta nu este cu putinţă, o declaraţie asupra dreptului aplicabil, precum şi semnalmentele cele mai precis posibile ale persoanei reclamate şi orice alte informaţii de natură a determina identitatea şi naţionalitatea sa.

ARTICOLUL 13 Informaţii suplimentare

Dacă informaţiile comunicate de partea solicitantă se dovedesc insuficiente pentru a permite părţii solicitate să pronunţe o hotărâre în aplicarea prezentei convenţii, această din urmă parte va cere complinirea informaţiilor necesare şi va putea fixa un termen pentru obţinerea acestor informaţii.

ARTICOLUL 14 Regula specialităţii Jurisprudență (1)

1. Persoana care va fi predată nu va fi nici urmărită, nici judecată, nici deţinută în vederea executării unei pedepse sau măsuri de siguranţă, nici supusă oricărei alte restricţii a libertăţii sale individuale, pentru orice fapt anterior predării, altul decât cel care a motivat extrădarea, în afară de cazurile următoare:

a) când partea care a predat-o consimte. O cerere va fi prezentată în acest scop, însoţită de actele prevăzute la art. 12 şi de un proces-verbal judiciar consemnând declaraţiile extrădatului. Acest consimţământ se va da atunci când infracţiunea pentru care este cerut atrage ea însăşi obligaţia de extrădare potrivit prezentei convenţii;

b) când, având posibilitatea să o facă, persoana extrădată nu a părăsit în cele 45 de zile următoare eliberării sale definitive teritoriul părţii căreia îi fusese predată ori dacă s-a înapoiat acolo după ce l-a părăsit.

2. Totuşi partea solicitantă va putea lua măsurile necesare în vederea, pe de-o parte, a unei eventuale trimiteri a persoanei de pe teritoriul său, iar pe de altă parte, a întreruperii prescripţiei potrivit legislaţiei sale, inclusiv recurgerea la o procedură în lipsă.

3. Când calificarea dată faptei incriminate va fi modificată în cursul procedurii, persoana extrădată nu va fi urmărită sau judecată decât în măsura în care elementele constitutive ale infracţiunii recalificate ar îngădui extrădarea.

ARTICOLUL 15 Reextrădarea către un al treilea stat

În afara cazului prevăzut la paragraful 1 lit. b) al art. 14, consimţământul părţii solicitate va fi necesar spre a îngădui părţii solicitante să predea unei alte părţi sau unui stat terţ persoana care i-a fost predată şi care ar fi căutată de cealaltă parte sau de statul terţ pentru infracţiuni anterioare predării. Partea solicitată va putea cere prezentarea actelor prevăzute la paragraful 1 al art. 12.

ARTICOLUL 16 Arestarea provizorie Jurisprudență (3)

1. În caz de urgenţă, autorităţile competente ale părţii solicitante vor putea cere arestarea provizorie a persoanei căutate; autorităţile competente ale părţii solicitate vor statua asupra acestei cereri potrivit legii acestei părţi.

2. Cererea de arestare provizorie va indica existenţa unuia dintre documentele prevăzute la paragraful 2 lit. a) al art. 12 şi va face cunoscută intenţia de a trimite o cerere de extrădare; ea va menţiona infracţiunea pentru care se va cere extrădarea, data şi locul unde a fost comisă, precum şi, în măsura posibilului, semnalmentele persoanei căutate.

3. Cererea de arestare provizorie se va transmite autorităţilor competente ale părţii solicitate fie pe cale diplomatică, fie direct prin poştă sau telegraf, fie prin Organizaţia Internaţională de Poliţie Criminală (Interpol), fie prin orice alt mijloc, lăsând o urmă scrisă sau încuviinţată de partea solicitată. Autoritatea solicitantă va fi informată neîntârziat despre urmarea dată cererii sale.

4. Arestarea provizorie va putea înceta dacă, în termen de 18 zile de la arestare, partea solicitată nu a fost sesizată prin cererea de extrădare şi documentele menţionate la art. 12; ea nu va trebui, în nici un caz, să depăşească 40 de zile de la arestare. Totuşi punerea în libertate provizorie este posibilă oricând, partea solicitată având însă de luat orice măsură pe care o va aprecia necesară spre a evita fuga persoanei reclamate.

5. Punerea în libertate nu va fi opusă unei noi arestări şi extrădării, dacă cererea de extrădare este primită ulterior.

ARTICOLUL 17 Concurs de cereri

Dacă extrădarea este cerută în concurs de către mai multe state, fie pentru aceeaşi faptă, fie pentru fapte diferite, partea solicitată va statua, ţinând seama de toate împrejurările şi în mod deosebit de gravitatea şi de locul săvârşirii infracţiunilor, de datele respective ale cererilor, de naţionalitatea persoanei reclamate şi de posibilitatea unei extrădări ulterioare către alt stat.

ARTICOLUL 18 Predarea extrădatului

1. Partea solicitată va face cunoscută părţii solicitante, pe calea prevăzută la paragraful 1 al art. 12, hotărârea sa asupra extrădării.

2. Orice respingere totală sau parţială va fi motivată.

3. În caz de acceptare, partea solicitantă va fi informată despre locul şi data predării, precum şi asupra duratei detenţiei executate în vederea extrădării de către persoana reclamată.

4. Sub rezerva cazului prevăzut la paragraful 5 al prezentului articol, dacă persoana reclamată nu a fost preluată la data fixată, ea va putea fi pusă în libertate la expirarea unui termen de 15 zile socotit de la această dată şi va fi, în orice caz, pusă în libertate la expirarea unui termen de 30 de zile; partea solicitată va putea refuza să o extrădeze pentru aceeaşi faptă.

5. În caz de forţă majoră care împiedică predarea sau primirea persoanei de extrădat, partea interesată va informa despre aceasta pe cealaltă parte; ambele părţi se vor pune de acord asupra unei noi date de predare, iar dispoziţiile paragrafului 4 al prezentului articol vor fi aplicabile.

ARTICOLUL 19 Predarea amânată sau condiţională

1. Partea solicitată va putea, după ce va fi statuat asupra cererii de extrădare, să amâne predarea persoanei cerute, pentru a putea fi urmărită de ea însăşi, sau, dacă persoana a fost deja condamnată, să poată executa, pe teritoriul său, o pedeapsă aplicabilă pentru un alt fapt decât acela pentru care este cerută extrădarea.

2. În loc de a amâna predarea, partea solicitată va putea preda temporar părţii solicitante persoana cerută, în condiţii ce vor fi determinate de comun acord între părţi.

ARTICOLUL 20 Remiterea de obiecte

1. La cererea părţii solicitante, partea solicitată va reţine şi va remite, în măsura permisă de legislaţia sa, obiectele:

a) care pot fi folosite ca elemente doveditoare; sau

b) care, provenind din infracţiune, au fost găsite în momentul arestării în posesia persoanei reclamate sau au fost descoperite ulterior.

2. Remiterea obiectelor vizate la paragraful 1 al prezentului articol se va efectua chiar în cazul în care extrădarea, care a fost deja admisă, nu ar putea avea loc ca urmare a morţii sau evadării persoanei reclamate.

3. Când numitele obiecte vor fi susceptibile de reţinere sau de confiscare pe teritoriul părţii solicitate, aceasta din urmă va putea, în vederea unei proceduri penale în curs, să le păstreze temporar sau să le remită sub condiţia restituirii.

4. Sunt totuşi rezervate drepturile pe care partea solicitată sau terţii le-ar fi dobândit asupra acestor obiecte. Dacă asemenea drepturi există, obiectele se vor restitui la terminarea procesului, cât mai curând cu putinţă şi fără cheltuieli, părţii solicitate.

ARTICOLUL 21 Tranzitul

1. Tranzitul prin teritoriul uneia dintre părţile contractante se va încuviinţa la cerere, adresată pe calea prevăzută la paragraful 1 al art. 12, cu condiţia să nu fie vorba despre vreo infracţiune considerată de partea solicitată pentru tranzit ca având un caracter politic ori pur militar, ţinând seama de art. 3 şi 4 ale prezentei convenţii.

2. Tranzitul unui resortisant, în înţelesul art. 6, al ţării solicitate pentru tranzit, va putea fi refuzat.

3. Sub rezerva dispoziţiilor paragrafului 4 din prezentul articol, prezentarea documentelor prevăzute la paragraful 2 al art. 12 va fi necesară.

4. În cazul în care va fi folosită calea aeriană, se va face aplicarea următoarelor dispoziţii:

a) când nu va fi prevăzută o aterizare, partea solicitantă va înştiinţa partea peste al cărei teritoriu se va zbura şi va atesta existenţa unuia dintre documentele prevăzute la paragraful 2 lit. a) al art. 12.

În caz de aterizare forţată, această notificare va produce efectele cererii de arestare provizorie prevăzute la art. 16, iar partea solicitantă va adresa o cerere formală de tranzit;

b) când va fi prevăzută o aterizare, partea solicitantă va adresa o cerere formală de tranzit.

5. Totuşi o parte va putea declara, o dată cu semnarea prezentei convenţii sau la depunerea instrumentului său de ratificare sau de aderare, că nu va încuviinţa tranzitul unei persoane decât în aceleaşi condiţii cu cele ale extrădării sau cu unele dintre ele. În aceste cazuri, se va putea aplica regula reciprocităţii.

6. Tranzitul persoanei extrădate nu se va efectua prin traversarea unui teritoriu unde ar fi motive să se creadă că viaţa sau libertatea sa ar putea fi ameninţate pentru motive legate de rasa, religia, naţionalitatea sau opiniile sale politice.

se încarcă...