Back

Act Internaţional

Convenţia pentru salvgardarea patrimoniului cultural imaterial din 17.10.2003 *)

În vigoare de la 09.01.2006

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpăraţi documentul în formă actualizată sau alegeţi un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată

*) Traducere.

Conferinţa generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură, denumită în continuare UNESCO, întrunită în cea de a 32-a sesiune a sa, la Paris, în perioada 29 septembrie - 17 octombrie 2003,

cu referire la instrumentele internaţionale în materia drepturilor omului, în special Declaraţia Universală a Drepturilor Omului din 1948, Pactul internaţional privind drepturile economice, sociale şi culturale din 1966 şi Pactul internaţional privind drepturile civile şi politice din 1966,

luând în considerare importanţa patrimoniului cultural imaterial ca fiind creuzet al diversităţii culturale şi garant al dezvoltării durabile, aşa cum a fost subliniat prin Recomandarea UNESCO asupra salvgardării culturii tradiţionale şi populare din 1989, prin Declaraţia Universală a UNESCO asupra Diversităţii Culturale din 2001 şi prin Declaraţia de la Istanbul din 2002, adoptată la a Treia masă rotundă a miniştrilor culturii,

luând în considerare interdependenţa profundă care există între patrimoniul cultural imaterial şi patrimoniul material cultural şi natural,

recunoscând că procesele de mondializare şi de transformare socială, pe lângă condiţiile pe care le creează pentru reînnoirea unui dialog între comunităţi, pot antrena totodată, ca şi în cazul fenomenelor de intoleranţă, grave ameninţări privind deteriorarea, dispariţia şi distrugerea patrimoniului cultural imaterial, în principal datorită lipsei resurselor pentru salvgardarea acestuia,

conştientă de voinţa universală şi de preocuparea comună privind salvgardarea patrimoniului cultural imaterial al umanităţii,

recunoscând că comunităţile, îndeosebi comunităţile autohtone, grupurile şi, în unele cazuri, indivizii joacă un rol important în crearea, salvarea, protejarea şi păstrarea patrimoniului cultural imaterial, contribuind astfel la îmbogăţirea diversităţii culturale şi a creativităţii umane,

observând anvergura activităţii depuse de UNESCO în ceea ce priveşte elaborarea instrumentelor normative pentru protecţia patrimoniului cultural, îndeosebi Convenţia pentru protecţia patrimoniului mondial, cultural şi natural din 1972,

observând în plus că în prezent nu există nici un instrument multilateral cu caracter obligatoriu vizând salvgardarea patrimoniului cultural imaterial,

considerând că acordurile, recomandările şi rezoluţiile internaţionale existente privind patrimoniul cultural şi natural trebuie îmbogăţite şi completate în mod eficace prin mijlocirea unor noi dispoziţii referitoare la patrimoniul cultural imaterial,

având în vedere necesitatea de a stimula conştientizarea, în special în rândul tinerelor generaţii, a importanţei patrimoniului cultural imaterial şi a salvgardării sale,

considerând că se impune ca şi comunitatea internaţională să contribuie, împreună cu statele părţi la prezenta convenţie, la salvgardarea acestui patrimoniu, în spiritul cooperării şi ajutorului mutual,

amintind programele UNESCO referitoare la patrimoniul cultural imaterial, mai ales Proclamaţia capodoperelor patrimoniului oral şi imaterial al umanităţii,

considerând rolul inestimabil al patrimoniului cultural imaterial ca factor de apropiere, de schimb şi de înţelegere între fiinţele umane,

adoptă la 17 octombrie 2003 prezenta convenţie.

CAPITOLUL I Dispoziţii generale

ARTICOLUL 1 Scopurile convenţiei

Prezenta convenţie are următoarele scopuri:

a) salvgardarea patrimoniului cultural imaterial;

b) respectarea patrimoniului cultural imaterial al comunităţilor, grupurilor şi indivizilor care aparţin acestora;

c) sensibilizarea, la nivel local, naţional şi internaţional, asupra importanţei patrimoniului cultural imaterial şi recunoaşterii sale reciproce;

d) cooperarea şi asistenţa internaţională.

ARTICOLUL 2 Definiţii

În sensul prezentei convenţii:

1. prin patrimoniu cultural imaterial se înţelege: practicile, reprezentările, expresiile, cunoştinţele, abilităţile - împreună cu instrumentele, obiectele, artefactele şi spaţiile culturale asociate acestora -, pe care comunităţile, grupurile şi, în unele cazuri, indivizii le recunosc ca parte integrantă a patrimoniului lor cultural. Acest patrimoniu cultural imaterial, transmis din generaţie în generaţie, este recreat în permanenţă de comunităţi şi grupuri, în funcţie de mediul lor, de interacţiunea cu natura şi istoria lor, conferindu-le un sentiment de identitate şi continuitate şi contribuind astfel la promovarea respectului faţă de diversitatea culturală şi creativitatea umană. În sensul prezentei convenţii, va fi luat în considerare numai patrimoniul cultural imaterial compatibil cu instrumentele internaţionale privind drepturile omului existente şi cu exigenţele respectului mutual între comunităţi, grupuri şi persoane şi de dezvoltare durabilă;

2. patrimoniul cultural imaterial, aşa cum este definit la paragraful 1 supra, se manifestă îndeosebi în următoarele domenii:

a) tradiţii şi expresii orale, incluzând limba ca vector al patrimoniului cultural imaterial;

b) artele spectacolului;

c) practici sociale, ritualuri şi evenimente festive;

d) cunoştinţe şi practici referitoare la natură şi la univers;

e) tehnici legate de meşteşuguri tradiţionale;

3. prin salvgardare se înţelege măsurile vizând asigurarea viabilităţii patrimoniului cultural imaterial, cuprinzând identificarea, documentarea, cercetarea, prezervarea, protecţia, promovarea, punerea în valoare, transmiterea, în special prin intermediul educaţiei formale şi nonformale, precum şi revitalizarea diferitelor aspecte ale acestui patrimoniu;

4. prin state părţi se înţelege statele care sunt legate prin prezenta convenţie şi între care aceasta este în vigoare;

5. prezenta convenţie se aplică mutatis mutandis la teritoriile vizate de art. 33, care devin părţi la aceasta, în condiţiile precizate în acest articol. Astfel, prin expresia state părţi se înţelege în mod egal şi aceste teritorii.

ARTICOLUL 3 Relaţie cu alte instrumente internaţionale

Nici o dispoziţie din prezenta convenţie nu poate fi interpretată ca:

a) modificând statutul sau reducând nivelul de protecţie al bunurilor declarate ca aparţinând patrimoniului mondial prin Convenţia pentru protecţia patrimoniului mondial, cultural şi natural din 1972, la care un element din patrimoniul cultural imaterial îi este direct asociat; sau

b) afectând drepturile şi obligaţiile statelor părţi decurgând în virtutea unui alt instrument internaţional privind drepturile de proprietate intelectuală sau utilizarea de resurse biologice şi ecologice, la care acestea sunt parte.

CAPITOLUL II Organele convenţiei

ARTICOLUL 4 Adunarea generală a statelor părţi

1. Se înfiinţează o adunare generală a statelor părţi, denumită în continuare Adunarea generală. Adunarea generală este organul suveran al prezentei convenţii.

2. Adunarea generală se întruneşte în sesiune ordinară din 2 în 2 ani. Adunarea generală se poate întruni în sesiune extraordinară dacă aşa hotărăşte sau la solicitarea Comitetului Interguvernamental pentru Salvgardarea Patrimoniului Cultural Imaterial ori a cel puţin unei treimi a statelor părţi.

3. Adunarea generală adoptă propriul regulament interior.

ARTICOLUL 5 Comitetul Interguvernamental pentru Salvgardarea
Patrimoniului Cultural Imaterial

1. Se înfiinţează pe lângă UNESCO Comitetul Interguvernamental pentru Salvgardarea Patrimoniului Cultural Imaterial, denumit în continuare Comitetul. El este compus din reprezentanţi ai 18 state părţi, aleşi de statele părţi reunite în cadrul Adunării generale la data intrării în vigoare a prezentei convenţii, conform dispoziţiilor art. 34.

2. Numărul statelor membre în Comitet poate fi majorat la 24, din momentul în care numărul statelor părţi la convenţie ajunge la 50.

ARTICOLUL 6 Alegerea şi mandatul statelor membre în Comitet

1. Alegerea statelor membre în Comitet trebuie să răspundă principiilor repartiţiei geografice şi rotaţiei echitabile.

2. Statele părţi la prezenta convenţie, întrunite în Adunarea generală, aleg statele membre în Comitet pentru un mandat de 4 ani.

3. Totuşi, mandatul a jumătate din statele membre în Comitet alese în prima sesiune de alegeri este de numai 2 ani. Aceste state sunt desemnate prin tragere la sorţi la primele alegeri.

4. Din 2 în 2 ani, Adunarea generală procedează la reînnoirea a jumătate din statele membre în Comitet.

5. Adunarea generală va alege, de asemenea, atâtea state membre în Comitet cât va fi necesar pentru a completa locurile vacante.

6. Un stat membru în Comitet nu poate fi ales pentru două mandate consecutive.

7. Statele membre în Comitet vor desemna, în calitate de reprezentanţi, persoane calificate în diferitele domenii ale patrimoniului cultural imaterial.

ARTICOLUL 7 Funcţiile Comitetului

Fără a prejudicia alte atribuţii care îi sunt conferite prin prezenta convenţie, funcţiile Comitetului sunt următoarele:

a) promovarea obiectivelor prezentei convenţii, încurajarea şi urmărirea îndeplinirii acestora;

b) acordarea de consultanţă de înaltă specialitate şi formularea de recomandări cu privire la măsurile privind salvgardarea patrimoniului cultural imaterial;

c) pregătirea şi supunerea spre aprobare Adunării generale a unui proiect privind utilizarea resurselor Fondului pentru salvgardarea patrimoniului cultural imaterial în conformitate cu art. 25;

d) căutarea de modalităţi de suplimentare a resurselor proprii şi adoptarea în acest sens a măsurilor necesare, în conformitate cu art. 25;

e) întocmirea şi supunerea spre aprobare Adunării generale a directivelor operaţionale pentru punerea în practică a prezentei convenţii;

f) examinarea, în conformitate cu art. 29, a rapoartelor statelor părţi şi elaborarea unui rezumat destinat Adunării generale;

g) examinarea cererilor înaintate de statele părţi şi, în baza criteriilor de selecţie obiective stabilite de Comitet şi aprobate de plenul Adunării generale, luarea deciziei privind:

(i) înscrierea pe liste şi propunerile prevăzute la art. 16, 17 şi 18;

(ii) acordarea de asistenţă internaţională în conformitate cu art. 22.

ARTICOLUL 8 Metode de lucru ale Comitetului

1. Comitetul răspunde în faţa Adunării generale, căreia îi va da seamă cu privire la toate activităţile şi deciziile sale.

2. Comitetul adoptă propriul regulament interior cu majoritatea a două treimi din totalul membrilor săi.

3. Comitetul poate înfiinţa, cu caracter temporar, organe consultative ad hoc, pe care le consideră necesare pentru îndeplinirea sarcinilor sale.

4. Comitetul poate invita la întrunirile sale orice organism de drept public ori privat sau orice persoană fizică, cu competenţă recunoscută în diferitele domenii ale patrimoniului cultural imaterial, pentru a le consulta în probleme specifice.

ARTICOLUL 9 Acreditarea organizaţiilor consultative

1. Comitetul propune Adunării generale acreditarea organizaţiilor neguvernamentale cu competenţă recunoscută în domeniul patrimoniului cultural imaterial. Aceste organizaţii vor exercita funcţii consultative pe lângă Comitet.

2. Comitetul propune, de asemenea, Adunării generale criteriile şi modalităţile acestei acreditări.

ARTICOLUL 10 Secretariatul

1. Comitetul este asistat de Secretariatul UNESCO.

2. Secretariatul pregăteşte întreaga documentaţie pentru Adunarea generală şi Comitet, precum şi proiectul ordinii de zi a întrunirilor şi urmăreşte punerea în executare a deciziilor lor.

CAPITOLUL III Salvgardarea patrimoniului cultural imaterial la nivel naţional

ARTICOLUL 11 Rolul statelor părţi

Fiecare stat parte trebuie să:

a) ia măsurile necesare pentru asigurarea salvgardării patrimoniului cultural imaterial existent pe teritoriul său;

b) în cadrul măsurilor de salvgardare prevăzute în paragraful 3 al art. 2, să identifice şi să definească diferitele elemente ale patrimoniului cultural imaterial existent pe teritoriul său, cu participarea comunităţilor, grupurilor şi organizaţiilor neguvernamentale cunoscute.

ARTICOLUL 12 Inventarierea

1. Pentru a asigura identificarea în scopul salvgardării, fiecare stat parte va întocmi, în funcţie de propria situaţie, unul sau mai multe inventare ale patrimoniului cultural imaterial existent pe teritoriul său. Aceste inventare vor fi actualizate în mod regulat.

2. La prezentarea rapoartelor periodice în faţa Comitetului, în conformitate cu art. 29, fiecare stat parte va furniza informaţii relevante cu privire la aceste inventare.

ARTICOLUL 13 Alte măsuri de salvgardare

În vederea salvgardării, dezvoltării şi punerii în valoare a patrimoniului cultural imaterial existent pe teritoriul său, fiecare stat parte va face tot posibilul pentru:

a) adoptarea unei politici generale pentru punerea în valoare a funcţiei patrimoniului cultural imaterial în societate şi pentru a integra salvgardarea acestui patrimoniu în programele planificate;

b) desemnarea sau înfiinţarea unuia sau mai multor organisme competente pentru salvgardarea patrimoniului cultural imaterial prezent pe teritoriul său;

c) sprijinirea studiilor ştiinţifice, tehnice şi artistice, precum şi a metodologiilor de cercetare în scopul salvgardării efective a patrimoniului cultural imaterial, în special a patrimoniului cultural imaterial aflat în pericol;

d) adoptarea măsurilor adecvate de ordin juridic, tehnic, administrativ şi financiar, pentru:

(i) sprijinirea înfiinţării sau dezvoltării unor instituţii care să asigure instruirea în gestionarea patrimoniului cultural imaterial, precum şi transmiterea acestui patrimoniu prin intermediul unor forumuri şi spaţii destinate reprezentării şi exprimării sale;

(ii) asigurarea accesului la patrimoniul cultural imaterial, cu respectarea practicilor cutumiare care guvernează accesul la aspectele specifice ale acestui patrimoniu;

(iii) crearea unor instituţii de documentare în domeniul patrimoniului cultural imaterial şi facilitarea accesului la acestea.

ARTICOLUL 14 Educaţie, sensibilizare şi consolidarea capacităţilor

Fiecare stat parte se va strădui ca, prin toate mijloacele adecvate:

a) să asigure recunoaşterea, respectul şi punerea în valoare a patrimoniului cultural imaterial în societate, în special prin:

(i) programe educative, de sensibilizare şi de difuzare a informaţiilor în rândul publicului, mai ales al tinerilor;

(ii) programe educative şi de formare specifice în interiorul comunităţilor şi grupurilor interesate;

(iii) activităţi de consolidare a capacităţilor în domeniul salvgardării patrimoniului cultural imaterial şi în special în ceea ce priveşte gestiunea şi cercetarea ştiinţifică; şi

(iv) mijloace neformale de transmitere a cunoştinţelor;

b) să informeze publicul cu privire la pericolele ce ameninţă acest patrimoniu, precum şi cu privire la activităţile realizate în aplicarea prezentei convenţii;

c) să promoveze educaţia privind protejarea spaţiilor naturale şi a locurilor importante pentru memoria colectivă, ca elemente indispensabile exprimării patrimoniului cultural imaterial.

se încarcă...