Act Internațional

Convenția pentru salvgardarea patrimoniului cultural imaterial din 17.10.2003 *)

Text publicat în M.Of. al României.

În vigoare de la 09.01.2006

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Pagina 1 din 3

Cumpără forma actualizată

sau autentifică-te

  •  

*) Traducere.

Conferința generală a Organizației Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură, denumită în continuare UNESCO, întrunită în cea de a 32-a sesiune a sa, la Paris, în perioada 29 septembrie - 17 octombrie 2003,

cu referire la instrumentele internaționale în materia drepturilor omului, în special Declarația Universală a Drepturilor Omului din 1948, Pactul internațional privind drepturile economice, sociale și culturale din 1966 și Pactul internațional privind drepturile civile și politice din 1966,

luând în considerare importanța patrimoniului cultural imaterial ca fiind creuzet al diversității culturale și garant al dezvoltării durabile, așa cum a fost subliniat prin Recomandarea UNESCO asupra salvgardării culturii tradiționale și populare din 1989, prin Declarația Universală a UNESCO asupra Diversității Culturale din 2001 și prin Declarația de la Istanbul din 2002, adoptată la a Treia masă rotundă a miniștrilor culturii,

luând în considerare interdependența profundă care există între patrimoniul cultural imaterial și patrimoniul material cultural și natural,

recunoscând că procesele de mondializare și de transformare socială, pe lângă condițiile pe care le creează pentru reînnoirea unui dialog între comunități, pot antrena totodată, ca și în cazul fenomenelor de intoleranță, grave amenințări privind deteriorarea, dispariția și distrugerea patrimoniului cultural imaterial, în principal datorită lipsei resurselor pentru salvgardarea acestuia,

conștientă de voința universală și de preocuparea comună privind salvgardarea patrimoniului cultural imaterial al umanității,

recunoscând că comunitățile, îndeosebi comunitățile autohtone, grupurile și, în unele cazuri, indivizii joacă un rol important în crearea, salvarea, protejarea și păstrarea patrimoniului cultural imaterial, contribuind astfel la îmbogățirea diversității culturale și a creativității umane,

observând anvergura activității depuse de UNESCO în ceea ce privește elaborarea instrumentelor normative pentru protecția patrimoniului cultural, îndeosebi Convenția pentru protecția patrimoniului mondial, cultural și natural din 1972,

observând în plus că în prezent nu există nici un instrument multilateral cu caracter obligatoriu vizând salvgardarea patrimoniului cultural imaterial,

considerând că acordurile, recomandările și rezoluțiile internaționale existente privind patrimoniul cultural și natural trebuie îmbogățite și completate în mod eficace prin mijlocirea unor noi dispoziții referitoare la patrimoniul cultural imaterial,

având în vedere necesitatea de a stimula conștientizarea, în special în rândul tinerelor generații, a importanței patrimoniului cultural imaterial și a salvgardării sale,

considerând că se impune ca și comunitatea internațională să contribuie, împreună cu statele părți la prezenta convenție, la salvgardarea acestui patrimoniu, în spiritul cooperării și ajutorului mutual,

amintind programele UNESCO referitoare la patrimoniul cultural imaterial, mai ales Proclamația capodoperelor patrimoniului oral și imaterial al umanității,

considerând rolul inestimabil al patrimoniului cultural imaterial ca factor de apropiere, de schimb și de înțelegere între ființele umane,

adoptă la 17 octombrie 2003 prezenta convenție.

CAPITOLUL I Dispoziții generale

ARTICOLUL 1 Scopurile convenției

Prezenta convenție are următoarele scopuri:

a) salvgardarea patrimoniului cultural imaterial;

b) respectarea patrimoniului cultural imaterial al comunităților, grupurilor și indivizilor care aparțin acestora;

c) sensibilizarea, la nivel local, național și internațional, asupra importanței patrimoniului cultural imaterial și recunoașterii sale reciproce;

d) cooperarea și asistența internațională.

ARTICOLUL 2 Definiții

În sensul prezentei convenții:

1. prin patrimoniu cultural imaterial se înțelege: practicile, reprezentările, expresiile, cunoștințele, abilitățile - împreună cu instrumentele, obiectele, artefactele și spațiile culturale asociate acestora -, pe care comunitățile, grupurile și, în unele cazuri, indivizii le recunosc ca parte integrantă a patrimoniului lor cultural. Acest patrimoniu cultural imaterial, transmis din generație în generație, este recreat în permanență de comunități și grupuri, în funcție de mediul lor, de interacțiunea cu natura și istoria lor, conferindu-le un sentiment de identitate și continuitate și contribuind astfel la promovarea respectului față de diversitatea culturală și creativitatea umană. În sensul prezentei convenții, va fi luat în considerare numai patrimoniul cultural imaterial compatibil cu instrumentele internaționale privind drepturile omului existente și cu exigențele respectului mutual între comunități, grupuri și persoane și de dezvoltare durabilă;

2. patrimoniul cultural imaterial, așa cum este definit la paragraful 1 supra, se manifestă îndeosebi în următoarele domenii:

a) tradiții și expresii orale, incluzând limba ca vector al patrimoniului cultural imaterial;

b) artele spectacolului;

c) practici sociale, ritualuri și evenimente festive;

d) cunoștințe și practici referitoare la natură și la univers;

e) tehnici legate de meșteșuguri tradiționale;

3. prin salvgardare se înțelege măsurile vizând asigurarea viabilității patrimoniului cultural imaterial, cuprinzând identificarea, documentarea, cercetarea, prezervarea, protecția, promovarea, punerea în valoare, transmiterea, în special prin intermediul educației formale și nonformale, precum și revitalizarea diferitelor aspecte ale acestui patrimoniu;

4. prin state părți se înțelege statele care sunt legate prin prezenta convenție și între care aceasta este în vigoare;

5. prezenta convenție se aplică mutatis mutandis la teritoriile vizate de art. 33, care devin părți la aceasta, în condițiile precizate în acest articol. Astfel, prin expresia state părți se înțelege în mod egal și aceste teritorii.

ARTICOLUL 3 Relație cu alte instrumente internaționale

Nici o dispoziție din prezenta convenție nu poate fi interpretată ca:

a) modificând statutul sau reducând nivelul de protecție al bunurilor declarate ca aparținând patrimoniului mondial prin Convenția pentru protecția patrimoniului mondial, cultural și natural din 1972, la care un element din patrimoniul cultural imaterial îi este direct asociat; sau

b) afectând drepturile și obligațiile statelor părți decurgând în virtutea unui alt instrument internațional privind drepturile de proprietate intelectuală sau utilizarea de resurse biologice și ecologice, la care acestea sunt parte.

CAPITOLUL II Organele convenției

ARTICOLUL 4 Adunarea generală a statelor părți

1. Se înființează o adunare generală a statelor părți, denumită în continuare Adunarea generală. Adunarea generală este organul suveran al prezentei convenții.

2. Adunarea generală se întrunește în sesiune ordinară din 2 în 2 ani. Adunarea generală se poate întruni în sesiune extraordinară dacă așa hotărăște sau la solicitarea Comitetului Interguvernamental pentru Salvgardarea Patrimoniului Cultural Imaterial ori a cel puțin unei treimi a statelor părți.

3. Adunarea generală adoptă propriul regulament interior.

ARTICOLUL 5 Comitetul Interguvernamental pentru Salvgardarea
Patrimoniului Cultural Imaterial

1. Se înființează pe lângă UNESCO Comitetul Interguvernamental pentru Salvgardarea Patrimoniului Cultural Imaterial, denumit în continuare Comitetul. El este compus din reprezentanți ai 18 state părți, aleși de statele părți reunite în cadrul Adunării generale la data intrării în vigoare a prezentei convenții, conform dispozițiilor art. 34.

2. Numărul statelor membre în Comitet poate fi majorat la 24, din momentul în care numărul statelor părți la convenție ajunge la 50.

ARTICOLUL 6 Alegerea și mandatul statelor membre în Comitet

1. Alegerea statelor membre în Comitet trebuie să răspundă principiilor repartiției geografice și rotației echitabile.

2. Statele părți la prezenta convenție, întrunite în Adunarea generală, aleg statele membre în Comitet pentru un mandat de 4 ani.

3. Totuși, mandatul a jumătate din statele membre în Comitet alese în prima sesiune de alegeri este de numai 2 ani. Aceste state sunt desemnate prin tragere la sorți la primele alegeri.

4. Din 2 în 2 ani, Adunarea generală procedează la reînnoirea a jumătate din statele membre în Comitet.

5. Adunarea generală va alege, de asemenea, atâtea state membre în Comitet cât va fi necesar pentru a completa locurile vacante.

6. Un stat membru în Comitet nu poate fi ales pentru două mandate consecutive.

7. Statele membre în Comitet vor desemna, în calitate de reprezentanți, persoane calificate în diferitele domenii ale patrimoniului cultural imaterial.

ARTICOLUL 7 Funcțiile Comitetului

Fără a prejudicia alte atribuții care îi sunt conferite prin prezenta convenție, funcțiile Comitetului sunt următoarele:

a) promovarea obiectivelor prezentei convenții, încurajarea și urmărirea îndeplinirii acestora;

b) acordarea de consultanță de înaltă specialitate și formularea de recomandări cu privire la măsurile privind salvgardarea patrimoniului cultural imaterial;

c) pregătirea și supunerea spre aprobare Adunării generale a unui proiect privind utilizarea resurselor Fondului pentru salvgardarea patrimoniului cultural imaterial în conformitate cu art. 25;

d) căutarea de modalități de suplimentare a resurselor proprii și adoptarea în acest sens a măsurilor necesare, în conformitate cu art. 25;

e) întocmirea și supunerea spre aprobare Adunării generale a directivelor operaționale pentru punerea în practică a prezentei convenții;

f) examinarea, în conformitate cu art. 29, a rapoartelor statelor părți și elaborarea unui rezumat destinat Adunării generale;

g) examinarea cererilor înaintate de statele părți și, în baza criteriilor de selecție obiective stabilite de Comitet și aprobate de plenul Adunării generale, luarea deciziei privind:

(i) înscrierea pe liste și propunerile prevăzute la art. 16, 17 și 18;

(ii) acordarea de asistență internațională în conformitate cu art. 22.

ARTICOLUL 8 Metode de lucru ale Comitetului

1. Comitetul răspunde în fața Adunării generale, căreia îi va da seamă cu privire la toate activitățile și deciziile sale.

2. Comitetul adoptă propriul regulament interior cu majoritatea a două treimi din totalul membrilor săi.

3. Comitetul poate înființa, cu caracter temporar, organe consultative ad hoc, pe care le consideră necesare pentru îndeplinirea sarcinilor sale.

4. Comitetul poate invita la întrunirile sale orice organism de drept public ori privat sau orice persoană fizică, cu competență recunoscută în diferitele domenii ale patrimoniului cultural imaterial, pentru a le consulta în probleme specifice.

ARTICOLUL 9 Acreditarea organizațiilor consultative

1. Comitetul propune Adunării generale acreditarea organizațiilor neguvernamentale cu competență recunoscută în domeniul patrimoniului cultural imaterial. Aceste organizații vor exercita funcții consultative pe lângă Comitet.

2. Comitetul propune, de asemenea, Adunării generale criteriile și modalitățile acestei acreditări.

ARTICOLUL 10 Secretariatul

1. Comitetul este asistat de Secretariatul UNESCO.

2. Secretariatul pregătește întreaga documentație pentru Adunarea generală și Comitet, precum și proiectul ordinii de zi a întrunirilor și urmărește punerea în executare a deciziilor lor.

CAPITOLUL III Salvgardarea patrimoniului cultural imaterial la nivel național

ARTICOLUL 11 Rolul statelor părți

Fiecare stat parte trebuie să:

a) ia măsurile necesare pentru asigurarea salvgardării patrimoniului cultural imaterial existent pe teritoriul său;

b) în cadrul măsurilor de salvgardare prevăzute în paragraful 3 al art. 2, să identifice și să definească diferitele elemente ale patrimoniului cultural imaterial existent pe teritoriul său, cu participarea comunităților, grupurilor și organizațiilor neguvernamentale cunoscute.

ARTICOLUL 12 Inventarierea

1. Pentru a asigura identificarea în scopul salvgardării, fiecare stat parte va întocmi, în funcție de propria situație, unul sau mai multe inventare ale patrimoniului cultural imaterial existent pe teritoriul său. Aceste inventare vor fi actualizate în mod regulat.

2. La prezentarea rapoartelor periodice în fața Comitetului, în conformitate cu art. 29, fiecare stat parte va furniza informații relevante cu privire la aceste inventare.

ARTICOLUL 13 Alte măsuri de salvgardare

În vederea salvgardării, dezvoltării și punerii în valoare a patrimoniului cultural imaterial existent pe teritoriul său, fiecare stat parte va face tot posibilul pentru:

a) adoptarea unei politici generale pentru punerea în valoare a funcției patrimoniului cultural imaterial în societate și pentru a integra salvgardarea acestui patrimoniu în programele planificate;

b) desemnarea sau înființarea unuia sau mai multor organisme competente pentru salvgardarea patrimoniului cultural imaterial prezent pe teritoriul său;

c) sprijinirea studiilor științifice, tehnice și artistice, precum și a metodologiilor de cercetare în scopul salvgardării efective a patrimoniului cultural imaterial, în special a patrimoniului cultural imaterial aflat în pericol;

d) adoptarea măsurilor adecvate de ordin juridic, tehnic, administrativ și financiar, pentru:

(i) sprijinirea înființării sau dezvoltării unor instituții care să asigure instruirea în gestionarea patrimoniului cultural imaterial, precum și transmiterea acestui patrimoniu prin intermediul unor forumuri și spații destinate reprezentării și exprimării sale;

(ii) asigurarea accesului la patrimoniul cultural imaterial, cu respectarea practicilor cutumiare care guvernează accesul la aspectele specifice ale acestui patrimoniu;

(iii) crearea unor instituții de documentare în domeniul patrimoniului cultural imaterial și facilitarea accesului la acestea.

ARTICOLUL 14 Educație, sensibilizare și consolidarea capacităților

Fiecare stat parte se va strădui ca, prin toate mijloacele adecvate:

a) să asigure recunoașterea, respectul și punerea în valoare a patrimoniului cultural imaterial în societate, în special prin:

(i) programe educative, de sensibilizare și de difuzare a informațiilor în rândul publicului, mai ales al tinerilor;


Pentru a vedea documentul fără paginare, ai nevoie de un abonament Lege5!

;
se încarcă...