Act Internațional

Convenția de aplicare a Acordului de la Schengen din 14 iunie 1985 privind eliminarea graduală a controalelor la frontierele comune, Schengen, 19 iunie 1990

Text publicat în M.Of. al României.

În vigoare de la 19.06.1990

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Pagina 1 din 10

Cumpără forma actualizată

sau autentifică-te

  •  

Regatul Belgiei, Republica Federală Germania, Republica Franceză, Marele Ducat al Luxemburgului și Regatul Olandei, denumite în continuare Părți Contractante,

BAZÎNDU-SE pe Acordul de la Schengen din 14 iunie 1985 privind eliminarea graduală a controalelor la frontierele comune,

HOTÃRÎND să realizeze intenția exprimată în acest acord de a ajunge la eliminarea controalelor privind circulația persoanelor la frontierele comune și de a facilita transportul și circulația mărfurilor;

LUÎND ÎN CONSIDERARE faptul că Tratatul instituind Comunitățile Europene, completat prin Actul Unic European, prevede că piața internă cuprinde un spațiu fără frontiere interne;

LUÎND ÎN CONSIDERARE faptul că scopul urmărit de Părțile Contractante coincide cu acest obiectiv, fără a aduce atingere măsurilor care vor fi luate pentru aplicarea dispozițiilor tratatului;

LUÎND ÎN CONSIDERARE faptul că punerea în practică a acestei intenții necesită o serie de măsuri adecvate și o strînsă cooperare între Părțile Contractante,

AU CONVENIT ASUPRA CELOR CE URMEAZÃ:

Titlul I Definiții

Art. 1. -

În sensul prezentei Convenții, se înțelege prin:

- frontiere interne: frontierele comune terestre ale Părților Contractante, precum și aeroporturile pentru zborurile interne și porturile maritime pentru liniile regulate de pasageri care au ca punct de plecare sau ca destinație exclusivă alte porturi de pe teritoriile Părților Contractante, fără escale în porturi din afara acestor teritorii;

- frontiere externe: frontiera terestră și maritimă, precum și aeroporturile și porturile maritime ale Părților Contractante, dacă nu sînt frontiere interne; zbor intern: orice zbor care are ca punct de plecare sau ca destinație exclusivă teritoriile Părților Contractante, fără aterizare pe teritoriul unui stat terț;

- stat terț: orice alt stat decît Părțile Contractante;

- străin: orice altă persoană decît cetățenii statelor membre ale Comunităților Europene;

- străin semnalat ca inadmisibil: orice străin semnalat ca inadmisibil în

Sistemul de Informare Schengen, potrivit dispozițiilor articolului 96;

- punct de trecere a frontierei: orice punct de trecere autorizat de autoritățile competente pentru trecerea frontierelor externe;

- control la frontieră: controlul la frontiere care se întemeiază doar pe intenția de a trece frontiera, indiferent de orice alt motiv;

- transportator: orice persoană fizică sau juridică care asigură, cu titlu profesional, transportul de persoane pe cale aeriană, maritimă sau terestră;

- permis de ședere: o autorizație de orice natură eliberată de o Parte Contractantă, care conferă dreptul de ședere pe teritoriul acesteia. Această definiție nu include autorizația temporară de ședere pe teritoriul unei Părți Contractante în vederea examinării unei cereri de azil sau unei cereri pentru permis de ședere;

- cerere de azil: orice cerere prezentată în scris, oral sau în alt mod, de un străin, la frontiera externă sau pe teritoriul unei Părți Contractante, pentru a obține recunoașterea calității sale de refugiat, în conformitate cu Convenția de la Geneva din 28 iulie 1951 privind statutul refugiaților, modificată prin protocolul de la New York din 31 ianuarie 1967 și pentru a beneficia, în această calitate, de dreptul de ședere;

- solicitant de azil: orice străin care a prezentat o cerere de azil în sensul prezentei Convenții, cerere asupra căreia nu s-a luat o decizie definitivă;

- examinarea unei cereri de azil: ansamblul procedurilor de examinare, de decizie, și a măsurilor luate pentru aplicarea deciziilor definitive cu privire la o cerere de azil, cu excepția procedurii de determinare a Părții Contractante responsabile cu examinarea cererii de azil conform dispozițiilor prezentei Convenții.

Titlul II Eliminarea controalelor
la frontierele interne și circulația persoanelor

Capitolul 1 Trecerea frontierelor interne

Art. 2. -

(1) Frontierele interne pot fi trecute prin orice loc, fără efectuarea vreunui control al persoanelor.

(2) Totuși, pentru motive de ordine publică sau de securitate națională, o Parte Contractantă poate decide, după consultarea celorlalte Părți Contractante, că în cursul unei perioade limitate vor fi efectuate controale naționale la frontierele interne, adaptate la situația apărută. Dacă motive de ordine publică sau de securitate națională impun o acțiune imediată, Partea Contractantă în cauză va lua măsurile necesare și va informa în cel mai scurt timp posibil celelalte Părți Contractante.

(3) Eliminarea controlului persoanelor la frontierele interne nu va aduce atingere nici dispozițiilor articolului 22, nici exercitării atribuțiilor polițienești de autoritățile competente ale fiecărei Părți Contractante pe întreg teritoriul său conform legislației sale, și nici obligației de a deține, a purta și a prezenta actele și documentele prevăzute de legislația sa.

(4) Controalele asupra mărfurilor se efectuează conform dispozițiilor pertinente din prezenta Convenție.

Capitolul 2 Trecerea frontierelor externe

Art. 3. -

(1) În principiu, frontierele externe pot fi trecute numai la punctele de trecere a frontierei și potrivit orarului de funcționare al acestora. Dispozițiile mai detaliate, precum și excepțiile și modalitățile micului trafic de frontieră, cît și regulile aplicabile unor categorii particulare de trafic maritim, cum sînt navigația de agrement sau pescuitul de coastă, vor fi adoptate de Comitetul executiv.

(2) Părțile Contractante se angajează să instituie sancțiuni împotriva trecerii neautorizate a frontierelor externe în afara punctelor de trecere a frontierei și a orarului de funcționare a acestora.

Art. 4. -

(1) Părțile Contractante garantează că din anul 1993, pasagerii unui zbor cu plecare dintr-un stat terț, care se îmbarcă pentru zboruri interne, vor fi supuși în prealabil, la intrare, unui control al persoanelor și bagajelor de mînă în aeroportul unde aterizează zborul extern. Pasagerii unui zbor intern care se îmbarcă pentru un zbor avînd ca destinație state terțe vor fi supuși în prealabil, la ieșire, unui control al persoanelor și bagajelor de mînă în aeroportul de plecare a zborului extern.

(2) Părțile Contractante iau măsurile necesare pentru efectuarea controalelor conform dispozițiilor paragrafului 1.

(3) Dispozițiile paragrafelor 1 și 2 nu se aplică la controlul bagajelor înregistrate; acest control este efectuat în aeroportul ultimei destinații, respectiv în aeroportul plecării inițiale.

(4) Prin derogare de la definiția frontierelor interne, pînă la data prevăzută în paragraful 1, aeroporturile sînt considerate frontiere externe pentru zborurile interne.

Art. 5. -

(1) Intrarea pe teritoriile Părților Contractante pentru o ședere care nu depășește trei luni poate fi acordată străinului care îndeplinește următoarele condiții:

a) posedă un document sau documente valabile stabilite de Comitetul executiv, care îi permit trecerea frontierei;

b) este în posesia unei vize valabile, dacă aceasta este cerută;

c) prezintă, dacă este cazul, documentele care justifică scopul și condițiile șederii planificate și dispune de mijloace suficiente de subzistență atît pentru șederea propusă, cît și pentru întoarcerea în țara de proveniență sau pentru tranzitul spre un stat terț în care admiterea sa este garantată, sau este în măsură să dobîndească în mod legal aceste mijloace;

d) nu este semnalat ca inadmisibil;

e) nu este considerat o amenințare pentru ordinea publică, securitatea națională sau relațiile internaționale ale uneia dintre Părțile Contractante.

(2) Intrarea pe teritoriile Părților Contractante trebuie să fie refuzată străinului care nu îndeplinește toate aceste condiții, în afară de cazul în care una dintre Părți consideră că este necesar să se deroge de la acest principiu pentru motive umanitare sau de interes național, sau în baza obligațiilor internaționale. În acest caz, admiterea este limitată la teritoriul Părții Contractante în cauză, care trebuie să informeze despre aceasta celelalte Părți Contractante.

Aceste reguli nu împiedică aplicarea dispozițiilor speciale privitoare la dreptul de azil și nici a celor din articolul 18.

(3) Este admis pentru tranzit străinul care este titular al unui permis de ședere sau al unei vize de întoarcere eliberate de una din Părțile Contractante sau, dacă este necesar, al ambelor documente, în afară de cazul în care figurează pe lista națională a persoanelor semnalate ca inadmisibile a Părții Contractante la ale cărei frontiere externe se prezintă.

Art. 6. -

(1) Circulația transfrontalieră la frontierele externe este supusă controlului autorităților competente. Controlul se efectuează potrivit unor principii uniforme, în cadrul competențelor naționale și a legislației naționale, ținîndu-se cont de interesele tuturor Părților Contractante pe întreg teritoriul Părților Contractante.

(2) Principiile uniforme menționate la paragraful 1 sînt următoarele:

a) controlul persoanelor cuprinde nu numai verificarea documentelor de călătorie și a celorlalte condiții de intrare, de ședere, de muncă și de ieșire, ci și identificarea și prevenirea amenințărilor la adresa securității naționale și a ordinii publice a Părților Contractante. Acest control se efectuează și asupra vehiculelor și obiectelor aflate în posesia persoanelor care trec frontiera. Controlul se efectuează de fiecare Parte Contractantă în conformitate cu legislația sa, în special cu dispozițiile referitoare la percheziție;

b) toate persoanele trebuie să fie supuse cel puțin unui control care să permită stabilirea identității lor pe baza prezentării documentelor de călătorie;

c) la intrare, străinii trebuie să fie supuși unui control amănunțit, în sensul dispozițiilor de la litera a);

d) la ieșire, se va proceda la un control impus în interesul tuturor Părților Contractante, conform regimului juridic al străinilor, și pentru a determina și a preveni amenințările la adresa securității naționale și a ordinii publice ale Părților Contractante. Acest control se exercită în toate cazurile în privința străinilor;

e) dacă astfel de controale nu pot fi efectuate datorită unor circumstanțe speciale, trebuie stabilite priorități. În această privință, în principiu, controlul circulației la intrare are prioritate asupra controlului la ieșire.

(3) Autoritățile competente utilizează unități mobile pentru a exercita supravegherea frontierelor externe între punctele de trecere a frontierei în mod asemănător sînt supravegheate și punctele de trecere a frontierei în afara orarului de funcționare a acestora. Acest control este efectuat în așa fel încît să nu încurajeze persoanele să evite controlul la punctele de trecere. Modalitățile de supraveghere sînt stabilite, dacă este cazul, de Comitetul executiv.

(4) Părțile Contractante se angajează să plaseze efective adecvate și în număr suficient pentru exercitarea controlului și pentru supravegherea frontierelor externe.

(5) Un control similar se exercită la frontierele externe.

Art. 7. -

Părțile Contractante își acordă asistență și asigură o cooperare strînsă și permanentă în vederea exercitării eficiente a controalelor și supravegherilor. Ele procedează, în special, la schimbul tuturor informațiilor pertinente și importante, cu excepția datelor individuale referitoare la persoane nominalizate și în lipsa unor dispoziții contrare ale prezentei Convenții, la armonizarea, în măsura în care este posibil, a instrucțiunilor date autorităților însărcinate cu controalele și la promovarea formării profesionale și a unui sistem de reciclare uniformă a personalului care efectuează controalele. Această cooperare poate lua forma unui schimb de agenți de legătură.

Art. 8. -

Comitetul executiv ia deciziile necesare cu privire la modalitățile practice de efectuare a controlului și de supraveghere a frontierelor.

Capitolul 3 Vize

Secțiunea 1 Vize pentru șederile de scurtă durată

Art. 9. -

(1) Părțile Contractante se angajează să adopte o politică comună în ceea ce privește circulația persoanelor și, în special, cu privire la regimul vizelor. În acest scop își acordă asistență reciprocă. Părțile Contractante se angajează să urmărească, de comun acord, armonizarea politicii lor în materie de vize.

(2) În raport cu statele terțe ai căror cetățeni sînt supuși unui regim al vizelor care este comun tuturor Părților Contractante în momentul semnării prezentei Convenții sau ulterior, acest regim al vizelor nu poate modificat decît prin acordul tuturor Părților Contractante. În mod excepțional, o Parte Contractantă poate deroga de la regimul comun al vizelor în privința unui stat terț, din rațiuni imperative care țin de politica națională și care impun luarea unei decizii urgente. În prealabil, ea trebuie să consulte celelalte Părți Contractante și, în luarea deciziei, să țină cont atît de interesele lor cît și de consecințele acesteia.

Art. 10. -

(1) Se instituie o viză uniformă, valabilă pe teritoriile tuturor Părților Contractante. Această viză, a cărei durată de valabilitate este reglementată de articolul 11, poate fi eliberată pentru o ședere de cel mult trei luni.

(2) Pînă la instituirea unei astfel de vize, Părțile Contractante își recunosc vizele naționale, dacă eliberarea lor se efectuează în temeiul condițiilor și criteriilor comune determinate conform dispozițiilor pertinente ale prezentului capitol.

(3) Prin derogare de la dispozițiile paragrafelor 1 și 2, fiecare Parte Contractantă își rezervă dreptul de a restrînge valabilitatea teritorială a vizei, în acord cu modalitățile comune determinate conform dispozițiilor pertinente ale prezentului capitol.

Art. 11. -

(1) Viza instituită în articolul 10 poate fi:

a) o viză de călătorie valabilă pentru una sau mai multe intrări, fără ca durata unei șederi neîntrerupte sau durata totală a șederilor succesive, calculată de la data primei intrări, să depășească trei luni pe semestru;

b) o viză de tranzit care permite titularului său tranzitarea teritoriilor Părților Contractante o dată, de două ori sau, în mod excepțional, de mai multe ori, pentru a se deplasa pe teritoriul unui stat terț, fără ca durata unui tranzit să depășească cinci zile.

(2) Dispozițiile paragrafului 1 nu exclud posibilitatea ca, în cursul semestrului avut în vedere, o Parte Contractantă să elibereze, în caz de nevoie, o nouă viză a cărei valabilitate să fie limitată la teritoriul său.

Art. 12. -

(1) Viza uniformă prevăzută în articolul 10, paragraful 1, se eliberează de autoritățile diplomatice și consulare ale Părților Contractante și, dacă este cazul, de autoritățile Părților Contractante desemnate potrivit articolului 17.

(2) Partea Contractantă competentă să elibereze această viză este, în principiu, cea a destinației principale. Dacă aceasta nu poate fi determinată, viza se eliberează, în principiu, de oficiul diplomatic sau consular al Părții Contractante pe al cărei teritoriu are loc prima intrare.

(3) Comitetul executiv precizează modalitățile de aplicare și, în special, criteriile de determinare a destinației principale.

Art. 13. -

(1) Viza nu poate fi aplicată pe un document de călătorie a cărui durată de valabilitate a expirat.

(2) Durata valabilității documentului de călătorie trebuie să fie mai lungă decît durata valabilității vizei, luînd în considerare perioada de utilizare a vizei. Ea trebuie să permită întoarcerea străinului în țara sa de origine sau intrarea sa într-o țară terță.

Art. 14. -

(1) Viza nu poate fi aplicată pe un document de călătorie care nu este valabil în nici una din Părțile Contractante. Dacă documentul de călătorie nu este valabil decît în una sau cîteva Părți Contractante, valabilitatea vizei care urmează să fie aplicată este limitată la Partea sau Părțile Contractante respective.

(2) Dacă valabilitatea documentului de călătorie nu este recunoscută de una sau mai multe Părți Contractante, viza poate fi eliberată sub forma unei autorizații care să țină loc de viză.

Art. 15. -

În principiu, vizele menționate în articolul 10 pot fi eliberate numai dacă străinul îndeplinește condițiile de intrare stabilite în articolul 5, paragraful 1, literele a), c), d) și e).

Art. 16. -

Dacă o Parte Contractantă consideră necesar să deroge, pentru unul din motivele enumerate în articolul 5, paragraful 2, de la principiul definit în articolul 15, eliberînd o viză unui străin care nu îndeplinește toate condițiile de intrare prevăzute în articolul 5, paragraful l, valabilitatea acestei vize este limitată la teritoriul acestei Părți Contractante, care trebuie să informeze despre acest lucru celelalte Părți Contractante.

Art. 17. -

(1) Comitetul executiv adoptă reguli comune pentru examinarea cererilor de viză, veghează la aplicarea lor corectă și le adaptează noilor situații și circumstanțe.

(2) Totodată, Comitetul executiv precizează cazurile în care eliberarea unei vize este condiționată de consultarea autorității centrale a Părții Contractante sesizate, precum și, dacă este cazul, a autorităților centrale ale celorlalte Părți Contractante.

(3) De asemenea, Comitetul executiv ia deciziile necesare privind următoarele chestiuni:

a) documentele de călătorie pe care poate fi aplicată o viză;

b) organele însărcinate cu eliberarea vizelor;

c) condițiile de eliberare a vizelor la frontieră;


Pentru a vedea documentul fără paginare, ai nevoie de un abonament Lege5!

;
se încarcă...