Back

Organizaţia Naţiunilor Unite - ONU

Convenţia asupra protecţiei şi promovării diversităţii expresiilor culturale*), 20 octombrie 2005, Paris

În vigoare de la 28.06.2006

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpăraţi documentul în formă actualizată sau alegeţi un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată

*) Traducere.

Conferinţa Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură, întrunită la Paris în cea de-a 33-a sesiune a sa, între 3 şi 21 octombrie 2005,

afirmând că diversitatea culturală este o caracteristică definitorie a umanităţii,

conştientă că diversitatea culturală constituie un patrimoniu comun al umanităţii şi trebuie ocrotită şi păstrată în beneficiul tuturor,

fiind conştientă că diversitatea culturală creează o lume variată şi diversă care măreşte numărul opţiunilor şi îmbogăţeşte capacităţile şi valorile umane şi, prin urmare, este principalul resort al dezvoltării durabile a comunităţilor, popoarelor şi naţiunilor,

reamintind că diversitatea culturală, înfloritoare în cadrul democraţiei, toleranţei, justiţiei sociale şi respectului reciproc dintre popoare şi culturi, este indispensabilă pentru pace şi securitate la nivel local, naţional şi internaţional,

celebrând importanţa diversităţii culturale pentru deplina înfăptuire a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale proclamate prin Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi prin alte instrumente universal recunoscute,

subliniind nevoia de a încorpora cultura ca element strategic al politicilor de dezvoltare naţionale şi internaţionale, precum şi al cooperării internaţionale pentru dezvoltare şi luând, de asemenea, în considerare Declaraţia Mileniului a Naţiunilor Unite (2000), care pune accent, în special, asupra eradicării sărăciei,

luând în considerare că în timp şi în spaţiu cultura ia forme diverse şi că această diversitate este întruchipată de unicitatea şi pluralitatea identităţilor şi expresiilor culturale ale popoarelor şi societăţilor care formează umanitatea,

recunoscând importanţa cunoştinţelor tradiţionale ca sursă de bogăţie materială şi intangibilă şi, în special, a sistemelor de cunoştinţe ale popoarelor indigene, contribuţia pozitivă a acestora la dezvoltarea durabilă, precum şi nevoia de protejare şi promovare adecvată a acestora,

recunoscând nevoia de a lua măsuri pentru protejarea diversităţii expresiilor culturale, inclusiv a conţinutului acestora, în special în situaţiile în care expresiile culturale pot fi ameninţate de posibilitatea unei grave prejudicieri sau a dispariţiei,

subliniind importanţa culturii pentru coeziune socială în general şi, în particular, potenţialul său de întărire a statutului şi rolului femeii în societate,

fiind conştientă că diversitatea culturală este consolidată de libera circulaţie a ideilor şi este alimentată de schimburile şi interacţiunile constante dintre culturi,

reafirmând că libertatea de gândire, exprimare şi informare, precum şi diversitatea media permit expresiilor culturale să înflorească în interiorul societăţilor,

recunoscând că diversitatea expresiilor culturale, incluzând expresiile culturale tradiţionale, este un factor important care permite indivizilor şi popoarelor să îşi exprime şi să îşi împărtăşească ideile şi valorile,

reamintind că diversitatea lingvistică este un element fundamental al diversităţii culturale şi subliniind rolul fundamental pe care îl joacă educaţia în protejarea şi promovarea expresiilor culturale,

cunoscând importanţa vitalităţii culturilor, inclusiv pentru persoanele aparţinând minorităţilor şi popoarelor indigene, astfel cum se manifestă în libertatea lor de a-şi crea, disemina şi distribui expresiile culturale tradiţionale şi de a avea acces la acestea, pentru a beneficia de acestea pentru propria lor dezvoltare,

evidenţiind rolul vital al interacţiunii şi creativităţii culturale, care îmbogăţesc şi reînnoiesc expresiile culturale şi întăresc rolul jucat de cei implicaţi în dezvoltarea culturii pentru progresul societăţii în general,

recunoscând importanţa drepturilor de proprietate intelectuală în susţinerea celor implicaţi în creaţia culturală,

fiind convinsă că activităţile, bunurile şi serviciile culturale au atât un caracter economic, cât şi un caracter cultural, deoarece propagă identităţi, valori şi semnificaţii şi de aceea nu trebuie tratate ca având exclusiv valoare comercială,

luând în considerare că procesele de globalizare, care au fost facilitate de dezvoltarea rapidă a tehnologiilor informaţiei şi comunicaţiei, permit condiţii fără precedent pentru întărirea legăturilor dintre culturi, ele reprezentând, de asemenea, o provocare pentru diversitatea culturală, în special din punctul de vedere al riscurilor de apariţie a dezechilibrelor dintre ţările bogate şi cele sărace,

conştientă că mandatul specific al UNESCO de a asigura respectul pentru diversitatea culturilor şi de a recomanda acele acorduri internaţionale care pot fi necesare pentru a promova libera circulaţie a ideilor prin cuvinte şi imagini,

referindu-se la prevederile instrumentelor internaţionale adoptate de UNESCO în legătură cu diversitatea culturală şi exercitarea drepturilor culturale şi, în special, la Declaraţia Universală a Diversităţii Culturale din anul 2001,

adoptă prezenta convenţie la data de 20 octombrie 2005.

I. OBIECTIVE ŞI PRINCIPII DIRECTOARE

ARTICOLUL 1 Obiective

Obiectivele prezentei convenţii sunt:

a) să protejeze şi să promoveze diversitatea expresiilor culturale;

b) să creeze condiţiile pentru îmbogăţirea culturilor şi interacţiunea liberă a acestora într-o manieră reciproc benefică;

c) să încurajeze dialogul dintre culturi pentru a asigura în lume schimburi culturale mai largi şi echilibrate, în favoarea respectului intercultural şi a unei culturi a păcii;

d) să cultive interculturalitatea pentru a dezvolta interacţiunea culturală în spiritul construirii de punţi între popoare;

e) să promoveze respectul pentru diversitatea expresiilor culturale şi să cultive înţelegerea valorii acesteia la nivel local, naţional şi internaţional;

f) să reafirme importanţa legăturii dintre cultură şi dezvoltare pentru toate ţările, în special pentru ţările în curs de dezvoltare, şi să sprijine acţiunile întreprinse la nivel naţional şi internaţional pentru a asigura recunoaşterea adevăratei valori a acestei legături;

g) să acorde recunoaştere naturii distincte a activităţilor, bunurilor şi serviciilor culturale ca vehicule ale identităţii, valorilor şi semnificaţiilor;

h) să reafirme drepturile suverane ale statelor în ceea ce priveşte păstrarea, adoptarea şi implementarea politicilor şi măsurilor pe care le consideră potrivite pentru a proteja şi a promova diversitatea expresiilor culturale pe teritoriile proprii;

i) să întărească cooperarea şi solidaritatea internaţională în spiritul parteneriatului, în special în vederea întăririi capacităţii statelor în curs de dezvoltare pentru a proteja şi a promova diversitatea expresiilor culturale.

ARTICOLUL 2 Principii directoare

1. Principiul respectului pentru drepturile omului şi libertăţile fundamentale

Diversitatea culturală poate fi protejată şi promovată numai dacă sunt garantate drepturile omului şi libertăţile fundamentale, cum ar fi libertatea de exprimare, informare şi comunicare, precum şi abilitatea persoanelor de a alege expresiile culturale. Nimeni nu poate invoca prevederile prezentei convenţii pentru a încălca drepturile omului şi libertăţile fundamentale consfinţite în Declaraţia Universală a Drepturilor Omului sau garantate de dreptul internaţional ori pentru a limita sfera de aplicare a acestora.

2. Principiul suveranităţii

În conformitate cu Carta Naţiunilor Unite şi cu principiile dreptului internaţional, statele au dreptul suveran de a adopta măsuri şi politici pentru protejarea şi promovarea diversităţii expresiilor culturale pe teritoriile proprii.

3. Principiul demnităţii egale şi al respectului pentru toate culturile

Protejarea şi promovarea diversităţii expresiilor culturale presupun recunoaşterea demnităţii egale şi a respectului pentru toate culturile, inclusiv pentru culturile persoanelor aparţinând minorităţilor şi popoarelor indigene.

4. Principiul solidarităţii şi cooperării internaţionale

Cooperarea şi solidaritatea internaţională trebuie să aibă drept scop acordarea posibilităţii ca ţările, în special ţările în curs de dezvoltare, să îşi creeze şi să îşi întărească propriile mijloace de expresie culturală, inclusiv propriile industrii culturale, indiferent dacă acestea sunt în curs de apariţie sau există deja la nivel local, naţional şi internaţional.

5. Principiul complementarităţii aspectelor economice şi culturale ale dezvoltării

Întrucât cultura este unul dintre principalele resorturi ale dezvoltării, aspectele culturale ale dezvoltării sunt la fel de importante ca şi aspectele economice, la care indivizii şi popoarele au dreptul fundamental să participe şi de care să se bucure.

6. Principiul dezvoltării durabile

Diversitatea culturală este un beneficiu important al indivizilor şi societăţilor. Protejarea, promovarea şi păstrarea diversităţii culturale reprezintă cerinţe esenţiale pentru dezvoltarea durabilă în beneficiul generaţiilor prezente şi viitoare.

7. Principiul accesului echitabil

Accesul echitabil la o gamă largă şi diversificată de expresii culturale din toată lumea şi accesul culturilor la mijloacele de expresie şi diseminare constituie elemente importante pentru îmbogăţirea diversităţii culturale şi încurajarea înţelegerii reciproce.

8. Principiul deschiderii şi al echilibrului

Când statele adoptă măsuri pentru a sprijini diversitatea expresiilor culturale, trebuie să caute să promoveze, prin modalităţi adecvate, deschiderea către alte culturi ale lumii şi să se asigure că aceste măsuri sunt adecvate obiectivelor urmărite prin prezenta convenţie.

II. SFERA DE APLICARE

ARTICOLUL 3 Sfera de aplicare

Prezenta convenţie se aplică politicilor şi măsurilor adoptate de părţi în legătură cu protejarea şi promovarea diversităţii expresiilor culturale.

III. DEFINIŢII

ARTICOLUL 4 Definiţii

În scopul prezentei convenţii, definiţiile de mai jos au următoarele semnificaţii:

1. Diversitatea culturală

Diversitatea culturală se referă la multiplele moduri în care se exprimă culturile grupurilor şi societăţilor. Aceste expresii sunt transmise în cadrul şi între grupuri şi societăţi.

Diversitatea culturală se manifestă nu numai prin căi variate de exprimare, sporire şi transmitere a patrimoniului cultural prin intermediul varietăţii expresiilor culturale, ci şi prin diverse moduri de creaţie, producţie, diseminare, distribuire şi utilizare artistică, indiferent de tehnologiile şi de mijloacele folosite pentru acestea.

2. Conţinut cultural

Conţinutul cultural se referă la înţelesul simbolic, dimensiunea artistică şi valorile culturale care au originea în sau exprimă identităţi culturale.

3. Expresii culturale

Expresiile culturale sunt acele expresii care rezultă din creativitatea persoanelor, grupurilor şi societăţilor şi care au conţinut cultural.

4. Activităţi, bunuri şi servicii culturale

Activităţile, bunurile şi serviciile culturale se referă la acele activităţi, bunuri şi servicii care, în momentul în care sunt considerate drept atribute, utilizări sau finalităţi specifice, întruchipează ori transmit expresii culturale, indiferent de valoarea comercială pe care o pot avea. Activităţile culturale pot fi un scop în sine sau pot contribui la realizarea bunurilor şi serviciilor culturale.

5. Industrii culturale

Industriile culturale se referă la industriile ce produc şi distribuie bunuri sau servicii culturale, astfel cum sunt definite la pct. 4 de mai sus.

6. Măsuri şi politici culturale

Măsurile şi politicile culturale se referă la acele măsuri şi politici ce privesc cultura, la nivel local, naţional, regional sau internaţional, care sunt fie concentrate asupra culturii ca atare, fie create pentru a avea un efect direct asupra expresiilor culturale ale persoanelor, grupurilor sau societăţilor, inclusiv asupra creării, producerii, diseminării, distribuirii şi accesului la activităţile, bunurile şi serviciile culturale.

7. Protejare

Protejarea înseamnă adoptarea măsurilor menite să păstreze, să ocrotească şi să sporească diversitatea expresiilor culturale.

A proteja înseamnă a adopta astfel de măsuri.

8. Interculturalitate

Interculturalitatea se referă la existenţa şi interacţiunea echitabilă a diverselor culturi şi la posibilitatea generării de expresii culturale distribuite prin dialog şi respect reciproc.

IV. DREPTURI ŞI OBLIGAŢII ALE PĂRŢILOR

ARTICOLUL 5 Reguli generale referitoare la drepturi şi obligaţii

1. Părţile, în conformitate cu Carta Naţiunilor Unite, cu principiile dreptului internaţional şi cu instrumentele universal recunoscute, referitoare la drepturile omului, îşi reafirmă dreptul suveran de a formula şi a implementa politici culturale proprii şi de a adopta măsuri pentru protejarea şi promovarea diversităţii expresiilor culturale şi de a întări cooperarea internaţională pentru realizarea scopurilor prezentei convenţii.

2. Atunci când o parte implementează politici şi ia măsuri pentru a proteja şi a promova diversitatea expresiilor culturale pe teritoriile proprii, politicile şi măsurile părţii respective trebuie să respecte prevederile prezentei convenţii.

ARTICOLUL 6 Drepturile părţilor la nivel naţional

1. În interiorul cadrului propriilor măsuri şi politici culturale, astfel cum sunt definite la art. 4 pct. 6 şi luând în considerare nevoile şi circumstanţele particulare proprii, fiecare parte poate adopta măsuri care să urmărească protejarea şi promovarea diversităţii expresiilor culturale în interiorul teritoriului său.

2. Aceste măsuri pot include:

a) măsuri de reglementare menite să protejeze şi să promoveze diversitatea expresiilor culturale;

b) măsuri care, într-o manieră adecvată, oferă oportunităţi pentru activităţile, bunurile şi serviciile culturale naţionale, printre toate celelalte disponibile pe teritoriul naţional, pentru a crea, produce, disemina, distribui şi utiliza astfel de activităţi, bunuri şi servicii naţionale, inclusiv prevederi referitoare la limba utilizată pentru astfel de activităţi, bunuri şi servicii;

c) măsuri menite să ofere un acces efectiv industriilor şi activităţilor culturale naţionale independente la mijloacele de producţie, diseminare şi distribuire a activităţilor, bunurilor şi serviciilor culturale;

d) măsuri menite să ofere asistenţă financiară publică;

e) măsuri menite să încurajeze organizaţiile nonprofit, precum şi instituţiile publice şi private, artiştii şi alţi profesionişti din cultură, să dezvolte şi să promoveze liberul schimb şi circulaţia ideilor, expresiilor culturale şi activităţilor, bunurilor şi serviciilor culturale şi să stimuleze atât spiritul creativ, cât şi pe cel antreprenorial în cadrul activităţilor acestora;

f) măsuri menite să înfiinţeze şi să sprijine instituţii publice, după caz;

g) măsuri menite să ocrotească şi să sprijine artiştii şi alte persoane implicate în crearea de expresii culturale;

h) măsuri menite să intensifice diversitatea media, inclusiv prin servicii publice de radiodifuziune.

ARTICOLUL 7 Măsuri de promovare a expresiilor culturale

1. Părţile depun eforturi să creeze pe teritoriile proprii un mediu care să încurajeze indivizii şi grupurile sociale:

a) să creeze, să producă, să disemineze şi să aibă acces la propriile expresii culturale, acordând atenţia cuvenită circumstanţelor şi nevoilor speciale ale femeilor, precum şi ale diferitelor grupuri sociale, inclusiv ale persoanelor aparţinând minorităţilor şi popoarelor indigene;

b) să aibă acces la diverse expresii culturale din teritoriile proprii şi din alte ţări ale lumii.

2. De asemenea, părţile depun eforturi să recunoască importanţa contribuţiei artiştilor, a altor persoane implicate în procesul creativ, a comunităţilor culturale şi a organizaţiilor care sprijină munca acestora, precum şi rolul lor central în creşterea diversităţii expresiilor culturale.

ARTICOLUL 8 Măsuri de protejare a expresiilor culturale

1. Fără a aduce atingere prevederilor art. 5 şi 6, o parte poate stabili existenţa unor situaţii speciale în care expresiile culturale pe teritoriul său sunt supuse riscului de a dispărea, sunt grav ameninţate sau se află într-o altă situaţie care necesită o protecţie urgentă.

2. Părţile pot lua toate măsurile adecvate pentru a proteja şi a păstra expresiile culturale aflate în situaţiile prevăzute la alin. 1 într-o manieră conformă cu prevederile prezentei convenţii.

3. Părţile raportează Comitetului Interguvernamental prevăzut la art. 23 toate măsurile luate pentru a face faţă exigenţelor situaţiei, iar acesta va face recomandările cuvenite.

se încarcă...