Organizația Națiunilor Unite - ONU

Convenția asupra protecției și promovării diversității expresiilor culturale*), 20 octombrie 2005, Paris

Text publicat în M.Of. al României.

În vigoare de la 28.06.2006

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Pagina 1 din 3

Cumpără forma actualizată

sau autentifică-te

  •  

*) Traducere.

Conferința Generală a Organizației Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură, întrunită la Paris în cea de-a 33-a sesiune a sa, între 3 și 21 octombrie 2005,

afirmând că diversitatea culturală este o caracteristică definitorie a umanității,

conștientă că diversitatea culturală constituie un patrimoniu comun al umanității și trebuie ocrotită și păstrată în beneficiul tuturor,

fiind conștientă că diversitatea culturală creează o lume variată și diversă care mărește numărul opțiunilor și îmbogățește capacitățile și valorile umane și, prin urmare, este principalul resort al dezvoltării durabile a comunităților, popoarelor și națiunilor,

reamintind că diversitatea culturală, înfloritoare în cadrul democrației, toleranței, justiției sociale și respectului reciproc dintre popoare și culturi, este indispensabilă pentru pace și securitate la nivel local, național și internațional,

celebrând importanța diversității culturale pentru deplina înfăptuire a drepturilor omului și a libertăților fundamentale proclamate prin Declarația Universală a Drepturilor Omului și prin alte instrumente universal recunoscute,

subliniind nevoia de a încorpora cultura ca element strategic al politicilor de dezvoltare naționale și internaționale, precum și al cooperării internaționale pentru dezvoltare și luând, de asemenea, în considerare Declarația Mileniului a Națiunilor Unite (2000), care pune accent, în special, asupra eradicării sărăciei,

luând în considerare că în timp și în spațiu cultura ia forme diverse și că această diversitate este întruchipată de unicitatea și pluralitatea identităților și expresiilor culturale ale popoarelor și societăților care formează umanitatea,

recunoscând importanța cunoștințelor tradiționale ca sursă de bogăție materială și intangibilă și, în special, a sistemelor de cunoștințe ale popoarelor indigene, contribuția pozitivă a acestora la dezvoltarea durabilă, precum și nevoia de protejare și promovare adecvată a acestora,

recunoscând nevoia de a lua măsuri pentru protejarea diversității expresiilor culturale, inclusiv a conținutului acestora, în special în situațiile în care expresiile culturale pot fi amenințate de posibilitatea unei grave prejudicieri sau a dispariției,

subliniind importanța culturii pentru coeziune socială în general și, în particular, potențialul său de întărire a statutului și rolului femeii în societate,

fiind conștientă că diversitatea culturală este consolidată de libera circulație a ideilor și este alimentată de schimburile și interacțiunile constante dintre culturi,

reafirmând că libertatea de gândire, exprimare și informare, precum și diversitatea media permit expresiilor culturale să înflorească în interiorul societăților,

recunoscând că diversitatea expresiilor culturale, incluzând expresiile culturale tradiționale, este un factor important care permite indivizilor și popoarelor să își exprime și să își împărtășească ideile și valorile,

reamintind că diversitatea lingvistică este un element fundamental al diversității culturale și subliniind rolul fundamental pe care îl joacă educația în protejarea și promovarea expresiilor culturale,

cunoscând importanța vitalității culturilor, inclusiv pentru persoanele aparținând minorităților și popoarelor indigene, astfel cum se manifestă în libertatea lor de a-și crea, disemina și distribui expresiile culturale tradiționale și de a avea acces la acestea, pentru a beneficia de acestea pentru propria lor dezvoltare,

evidențiind rolul vital al interacțiunii și creativității culturale, care îmbogățesc și reînnoiesc expresiile culturale și întăresc rolul jucat de cei implicați în dezvoltarea culturii pentru progresul societății în general,

recunoscând importanța drepturilor de proprietate intelectuală în susținerea celor implicați în creația culturală,

fiind convinsă că activitățile, bunurile și serviciile culturale au atât un caracter economic, cât și un caracter cultural, deoarece propagă identități, valori și semnificații și de aceea nu trebuie tratate ca având exclusiv valoare comercială,

luând în considerare că procesele de globalizare, care au fost facilitate de dezvoltarea rapidă a tehnologiilor informației și comunicației, permit condiții fără precedent pentru întărirea legăturilor dintre culturi, ele reprezentând, de asemenea, o provocare pentru diversitatea culturală, în special din punctul de vedere al riscurilor de apariție a dezechilibrelor dintre țările bogate și cele sărace,

conștientă că mandatul specific al UNESCO de a asigura respectul pentru diversitatea culturilor și de a recomanda acele acorduri internaționale care pot fi necesare pentru a promova libera circulație a ideilor prin cuvinte și imagini,

referindu-se la prevederile instrumentelor internaționale adoptate de UNESCO în legătură cu diversitatea culturală și exercitarea drepturilor culturale și, în special, la Declarația Universală a Diversității Culturale din anul 2001,

adoptă prezenta convenție la data de 20 octombrie 2005.

I. OBIECTIVE ȘI PRINCIPII DIRECTOARE

ARTICOLUL 1 Obiective

Obiectivele prezentei convenții sunt:

a) să protejeze și să promoveze diversitatea expresiilor culturale;

b) să creeze condițiile pentru îmbogățirea culturilor și interacțiunea liberă a acestora într-o manieră reciproc benefică;

c) să încurajeze dialogul dintre culturi pentru a asigura în lume schimburi culturale mai largi și echilibrate, în favoarea respectului intercultural și a unei culturi a păcii;

d) să cultive interculturalitatea pentru a dezvolta interacțiunea culturală în spiritul construirii de punți între popoare;

e) să promoveze respectul pentru diversitatea expresiilor culturale și să cultive înțelegerea valorii acesteia la nivel local, național și internațional;

f) să reafirme importanța legăturii dintre cultură și dezvoltare pentru toate țările, în special pentru țările în curs de dezvoltare, și să sprijine acțiunile întreprinse la nivel național și internațional pentru a asigura recunoașterea adevăratei valori a acestei legături;

g) să acorde recunoaștere naturii distincte a activităților, bunurilor și serviciilor culturale ca vehicule ale identității, valorilor și semnificațiilor;

h) să reafirme drepturile suverane ale statelor în ceea ce privește păstrarea, adoptarea și implementarea politicilor și măsurilor pe care le consideră potrivite pentru a proteja și a promova diversitatea expresiilor culturale pe teritoriile proprii;

i) să întărească cooperarea și solidaritatea internațională în spiritul parteneriatului, în special în vederea întăririi capacității statelor în curs de dezvoltare pentru a proteja și a promova diversitatea expresiilor culturale.

ARTICOLUL 2 Principii directoare

1. Principiul respectului pentru drepturile omului și libertățile fundamentale

Diversitatea culturală poate fi protejată și promovată numai dacă sunt garantate drepturile omului și libertățile fundamentale, cum ar fi libertatea de exprimare, informare și comunicare, precum și abilitatea persoanelor de a alege expresiile culturale. Nimeni nu poate invoca prevederile prezentei convenții pentru a încălca drepturile omului și libertățile fundamentale consfințite în Declarația Universală a Drepturilor Omului sau garantate de dreptul internațional ori pentru a limita sfera de aplicare a acestora.

2. Principiul suveranității

În conformitate cu Carta Națiunilor Unite și cu principiile dreptului internațional, statele au dreptul suveran de a adopta măsuri și politici pentru protejarea și promovarea diversității expresiilor culturale pe teritoriile proprii.

3. Principiul demnității egale și al respectului pentru toate culturile

Protejarea și promovarea diversității expresiilor culturale presupun recunoașterea demnității egale și a respectului pentru toate culturile, inclusiv pentru culturile persoanelor aparținând minorităților și popoarelor indigene.

4. Principiul solidarității și cooperării internaționale

Cooperarea și solidaritatea internațională trebuie să aibă drept scop acordarea posibilității ca țările, în special țările în curs de dezvoltare, să își creeze și să își întărească propriile mijloace de expresie culturală, inclusiv propriile industrii culturale, indiferent dacă acestea sunt în curs de apariție sau există deja la nivel local, național și internațional.

5. Principiul complementarității aspectelor economice și culturale ale dezvoltării

Întrucât cultura este unul dintre principalele resorturi ale dezvoltării, aspectele culturale ale dezvoltării sunt la fel de importante ca și aspectele economice, la care indivizii și popoarele au dreptul fundamental să participe și de care să se bucure.

6. Principiul dezvoltării durabile

Diversitatea culturală este un beneficiu important al indivizilor și societăților. Protejarea, promovarea și păstrarea diversității culturale reprezintă cerințe esențiale pentru dezvoltarea durabilă în beneficiul generațiilor prezente și viitoare.

7. Principiul accesului echitabil

Accesul echitabil la o gamă largă și diversificată de expresii culturale din toată lumea și accesul culturilor la mijloacele de expresie și diseminare constituie elemente importante pentru îmbogățirea diversității culturale și încurajarea înțelegerii reciproce.

8. Principiul deschiderii și al echilibrului

Când statele adoptă măsuri pentru a sprijini diversitatea expresiilor culturale, trebuie să caute să promoveze, prin modalități adecvate, deschiderea către alte culturi ale lumii și să se asigure că aceste măsuri sunt adecvate obiectivelor urmărite prin prezenta convenție.

II. SFERA DE APLICARE

ARTICOLUL 3 Sfera de aplicare

Prezenta convenție se aplică politicilor și măsurilor adoptate de părți în legătură cu protejarea și promovarea diversității expresiilor culturale.

III. DEFINIȚII

ARTICOLUL 4 Definiții

În scopul prezentei convenții, definițiile de mai jos au următoarele semnificații:

1. Diversitatea culturală

Diversitatea culturală se referă la multiplele moduri în care se exprimă culturile grupurilor și societăților. Aceste expresii sunt transmise în cadrul și între grupuri și societăți.

Diversitatea culturală se manifestă nu numai prin căi variate de exprimare, sporire și transmitere a patrimoniului cultural prin intermediul varietății expresiilor culturale, ci și prin diverse moduri de creație, producție, diseminare, distribuire și utilizare artistică, indiferent de tehnologiile și de mijloacele folosite pentru acestea.

2. Conținut cultural

Conținutul cultural se referă la înțelesul simbolic, dimensiunea artistică și valorile culturale care au originea în sau exprimă identități culturale.

3. Expresii culturale

Expresiile culturale sunt acele expresii care rezultă din creativitatea persoanelor, grupurilor și societăților și care au conținut cultural.

4. Activități, bunuri și servicii culturale

Activitățile, bunurile și serviciile culturale se referă la acele activități, bunuri și servicii care, în momentul în care sunt considerate drept atribute, utilizări sau finalități specifice, întruchipează ori transmit expresii culturale, indiferent de valoarea comercială pe care o pot avea. Activitățile culturale pot fi un scop în sine sau pot contribui la realizarea bunurilor și serviciilor culturale.

5. Industrii culturale

Industriile culturale se referă la industriile ce produc și distribuie bunuri sau servicii culturale, astfel cum sunt definite la pct. 4 de mai sus.

6. Măsuri și politici culturale

Măsurile și politicile culturale se referă la acele măsuri și politici ce privesc cultura, la nivel local, național, regional sau internațional, care sunt fie concentrate asupra culturii ca atare, fie create pentru a avea un efect direct asupra expresiilor culturale ale persoanelor, grupurilor sau societăților, inclusiv asupra creării, producerii, diseminării, distribuirii și accesului la activitățile, bunurile și serviciile culturale.

7. Protejare

Protejarea înseamnă adoptarea măsurilor menite să păstreze, să ocrotească și să sporească diversitatea expresiilor culturale.

A proteja înseamnă a adopta astfel de măsuri.

8. Interculturalitate

Interculturalitatea se referă la existența și interacțiunea echitabilă a diverselor culturi și la posibilitatea generării de expresii culturale distribuite prin dialog și respect reciproc.

IV. DREPTURI ȘI OBLIGAȚII ALE PÃRȚILOR

ARTICOLUL 5 Reguli generale referitoare la drepturi și obligații

1. Părțile, în conformitate cu Carta Națiunilor Unite, cu principiile dreptului internațional și cu instrumentele universal recunoscute, referitoare la drepturile omului, își reafirmă dreptul suveran de a formula și a implementa politici culturale proprii și de a adopta măsuri pentru protejarea și promovarea diversității expresiilor culturale și de a întări cooperarea internațională pentru realizarea scopurilor prezentei convenții.

2. Atunci când o parte implementează politici și ia măsuri pentru a proteja și a promova diversitatea expresiilor culturale pe teritoriile proprii, politicile și măsurile părții respective trebuie să respecte prevederile prezentei convenții.

ARTICOLUL 6 Drepturile părților la nivel național

1. În interiorul cadrului propriilor măsuri și politici culturale, astfel cum sunt definite la art. 4 pct. 6 și luând în considerare nevoile și circumstanțele particulare proprii, fiecare parte poate adopta măsuri care să urmărească protejarea și promovarea diversității expresiilor culturale în interiorul teritoriului său.

2. Aceste măsuri pot include:

a) măsuri de reglementare menite să protejeze și să promoveze diversitatea expresiilor culturale;

b) măsuri care, într-o manieră adecvată, oferă oportunități pentru activitățile, bunurile și serviciile culturale naționale, printre toate celelalte disponibile pe teritoriul național, pentru a crea, produce, disemina, distribui și utiliza astfel de activități, bunuri și servicii naționale, inclusiv prevederi referitoare la limba utilizată pentru astfel de activități, bunuri și servicii;

c) măsuri menite să ofere un acces efectiv industriilor și activităților culturale naționale independente la mijloacele de producție, diseminare și distribuire a activităților, bunurilor și serviciilor culturale;

d) măsuri menite să ofere asistență financiară publică;

e) măsuri menite să încurajeze organizațiile nonprofit, precum și instituțiile publice și private, artiștii și alți profesioniști din cultură, să dezvolte și să promoveze liberul schimb și circulația ideilor, expresiilor culturale și activităților, bunurilor și serviciilor culturale și să stimuleze atât spiritul creativ, cât și pe cel antreprenorial în cadrul activităților acestora;

f) măsuri menite să înființeze și să sprijine instituții publice, după caz;

g) măsuri menite să ocrotească și să sprijine artiștii și alte persoane implicate în crearea de expresii culturale;

h) măsuri menite să intensifice diversitatea media, inclusiv prin servicii publice de radiodifuziune.

ARTICOLUL 7 Măsuri de promovare a expresiilor culturale

1. Părțile depun eforturi să creeze pe teritoriile proprii un mediu care să încurajeze indivizii și grupurile sociale:

a) să creeze, să producă, să disemineze și să aibă acces la propriile expresii culturale, acordând atenția cuvenită circumstanțelor și nevoilor speciale ale femeilor, precum și ale diferitelor grupuri sociale, inclusiv ale persoanelor aparținând minorităților și popoarelor indigene;

b) să aibă acces la diverse expresii culturale din teritoriile proprii și din alte țări ale lumii.

2. De asemenea, părțile depun eforturi să recunoască importanța contribuției artiștilor, a altor persoane implicate în procesul creativ, a comunităților culturale și a organizațiilor care sprijină munca acestora, precum și rolul lor central în creșterea diversității expresiilor culturale.

ARTICOLUL 8 Măsuri de protejare a expresiilor culturale


Pentru a vedea documentul fără paginare, ai nevoie de un abonament Lege5!

;
se încarcă...