Back

Consiliul Europei

Convenţia Consiliului Europei privind spălarea, descoperirea, sechestrarea şi confiscarea produselor infracţiunii şi finanţarea terorismului din 16.05.2005 *)

În vigoare de la 04.12.2006

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpăraţi documentul în formă actualizată sau alegeţi un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată

*) Traducere din limba engleză.

- Varşovia, 16 mai 2005 -

PREAMBUL

Statele membre ale Consiliului Europei şi celelalte ţări semnatare,

considerând că scopul Consiliului Europei este de a realiza o mai mare unitate între membrii săi,

convinse de necesitatea de a aplica o politică penală comună urmărind protecţia societăţii,

considerând că lupta contra criminalităţii grave, devenind o problemă internaţională tot mai mare, impune folosirea unor metode moderne şi eficiente la nivel internaţional,

considerând că una dintre aceste metode constă în privarea delincvenţilor de produsele infracţiunii şi instrumente similare,

apreciind că pentru atingerea acestui obiectiv este necesar un sistem de cooperare internaţională bine pus la punct,

ţinând cont de Convenţia Consiliului Europei privind spălarea, descoperirea, sechestrarea şi confiscarea produselor infracţiunii (ETS nr. 141), denumită în cele ce urmează Convenţia din 1990,

ţinând cont şi de Rezoluţia 1373 (2001) privind ameninţările la adresa păcii şi securităţii internaţionale, cauzate de acte de terorism, adoptată de Consiliul de Securitate al Naţiunilor Unite la 28 septembrie 2001, şi, în special, paragraful 3.d din această rezoluţie,

ţinând cont de Convenţia internaţională pentru reprimarea finanţării terorismului, adoptată de Adunarea Generală a Naţiunilor Unite la 9 decembrie 1999, în special art. 2 şi 4, care obligă statele semnatare să considere activităţile de finanţare a terorismului ca fapte penale,

convinse de necesitatea de a lua măsuri imediate pentru a ratifica şi a implementa pe deplin Convenţia internaţională pentru reprimarea finanţării terorismului, amintită mai sus,

au convenit următoarele:

CAPITOLUL I Terminologie

ARTICOLUL 1 Terminologie

În sensul prezentei convenţii, expresia:

a) produs se referă la orice avantaj economic, derivat din sau obţinut, direct ori indirect, din infracţiuni. Acesta poate consta în orice bun astfel cum este definit la subparagraful b);

b) bun înseamnă un bun de orice natură, corporal sau necorporal, mobil ori imobil, precum şi acte juridice sau documente atestând un titlu ori un drept cu privire la un bun;

c) instrument se referă la orice bunuri folosite sau destinate a fi folosite, în orice mod, în totalitate ori în parte, pentru a comite una sau mai multe infracţiuni;

d) confiscare se referă la o măsură dispusă de o instanţă judecătorească ca urmare a unei proceduri referitoare la una sau mai multe infracţiuni, măsură care are ca rezultat privarea permanentă de acel bun;

e) infracţiune predicat se referă la orice infracţiune în urma căreia produsele sunt rezultate şi susceptibile de a deveni obiectul unei infracţiuni prevăzute la art. 9;

f) unitate de informaţii financiare, denumită în continuare UIF, reprezintă un organism naţional, central, responsabil cu primirea (şi, în măsura în care se permite, solicitarea), analiza şi transmiterea de informaţii cu specific financiar către autorităţile competente, informaţii:

(i) privind produse susceptibile de a deveni surse potenţiale de finanţare a terorismului; sau

(ii) necesare conform legislaţiei naţionale sau normelor în vigoare,

pentru a combate spălarea banilor şi finanţarea terorismului;

g) blocarea sau punerea sub sechestru înseamnă interzicerea temporară a transferului, distrugerii, conversiei, înstrăinării ori deplasării bunurilor sau luarea în custodie temporară ori preluarea controlului asupra bunurilor în baza unei hotărâri emise de o instanţă sau de o altă autoritate competentă;

h) finanţarea terorismului se referă la infracţiunile prevăzute la art. 2 din Convenţia pentru reprimarea finanţării terorismului, menţionată mai sus.

CAPITOLUL II Finanţarea terorismului

ARTICOLUL 2 Aplicarea prezentei convenţii în ceea ce priveşte
finanţarea terorismului

1. Fiecare parte adoptă măsurile legislative şi alte măsuri care se dovedesc necesare pentru a permite aplicarea prevederilor prevăzute în cap. III, IV şi V.

2. În special, fiecare parte la prezenta convenţie se va asigura că sunt posibile percheziţionarea, urmărirea, identificarea, blocarea, punerea sub sechestru şi confiscarea bunurilor de origine licită sau ilicită, folosite ori destinate a fi folosite în orice mod, în totalitate sau în parte, pentru finanţarea terorismului, sau produselor rezultate din această infracţiune şi va asigura o cât mai bună cooperare în acest scop.

CAPITOLUL III Măsuri ce pot fi luate la nivel naţional

SECŢIUNEA 1 Prevederi generale

ARTICOLUL 3 Măsuri de confiscare

1. Fiecare parte adoptă măsurile legislative şi alte măsuri care se dovedesc necesare pentru a-i permite să confişte instrumente şi produse sau bunuri a căror valoare corespunde acestor produse şi bunuri supuse spălării.

2. Cu condiţia ca paragraful 1 să se aplice în cazul spălării banilor şi al categoriilor de infracţiuni prevăzute în anexa la prezenta convenţie, fiecare parte poate, în momentul semnării sau al depunerii instrumentului de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, printr-o declaraţie adresată secretarului general al Consiliului Europei, să declare că paragraful 1 se aplică:

a) doar în cazul în care pedeapsa prevăzută de lege pentru această infracţiune este închisoarea al cărei maxim depăşeşte un an. Cu toate acestea, fiecare parte poate face o declaraţie cu privire la această prevedere referitoare la confiscarea produselor rezultate din infracţiuni fiscale, cu unicul scop de a putea confisca astfel de produse, atât la nivel naţional, cât şi prin cooperare internaţională, conform legislaţiei naţionale şi internaţionale privind recuperarea taxelor/datoriilor; şi/sau

b) doar pentru o listă de infracţiuni specificate.

3. Părţile pot institui prevederi pentru confiscarea obligatorie în cazul infracţiunilor care fac obiectul regimului confiscării. Părţile pot include în special infracţiunile de spălare de bani, trafic de droguri, trafic de persoane şi orice altă infracţiune gravă.

4. Fiecare parte adoptă acele măsuri legislative şi alte măsuri care se dovedesc necesare pentru ca, în cazul unei infracţiuni grave sau al infracţiunilor astfel cum sunt prevăzute în legislaţia naţională, să oblige făptuitorul să dovedească originea produselor sau a bunurilor susceptibile de confiscare, în măsura în care această obligaţie este conformă cu principiile legislaţiei interne.

ARTICOLUL 4 Măsuri de investigare şi măsuri provizorii

Fiecare parte adoptă măsurile legislative şi alte măsuri care se dovedesc necesare pentru a permite identificarea, urmărirea, blocarea sau punerea imediată sub sechestru a bunurilor care fac obiectul confiscării conform art. 3, pentru a facilita îndeosebi aplicarea unei măsuri ulterioare de confiscare.

ARTICOLUL 5 Blocarea, sechestrarea şi confiscarea

Fiecare parte adoptă măsurile legislative şi alte măsuri care se dovedesc necesare pentru a se asigura că măsurile privind blocarea, punerea sub sechestru şi confiscarea includ, de asemenea:

a) bunurile în care au fost transformate sau convertite produsele;

b) bunurile obţinute licit, în cazul în care produsele au fost amestecate, în totalitate sau în parte, cu astfel de bunuri, până la valoarea estimată a produselor;

c) câştigurile sau alte beneficii derivate din produse, din bunuri în care au fost transformate sau convertite produsele rezultate din infracţiune sau din bunuri cu care produsele infracţiunii au fost amestecate, până la valoarea estimată a produselor, în acelaşi mod şi în aceeaşi măsură ca produsele.

ARTICOLUL 6 Administrarea bunurilor blocate sau sechestrate

Fiecare parte va adopta măsurile legislative sau alte măsuri care se dovedesc necesare pentru a asigura administrarea corespunzătoare a bunurilor blocate sau sechestrate, în conformitate cu art. 4 şi 5.

ARTICOLUL 7 Competenţe şi tehnici de investigare

1. Fiecare parte va adopta măsurile legislative şi alte măsuri care se dovedesc necesare pentru a împuternici instanţele sau alte autorităţi competente să dispună prezentarea registrelor bancare, financiare sau comerciale ori punerea acestora sub sechestru pentru îndeplinirea măsurilor prevăzute la art. 3, 4 şi 5. O parte nu poate refuza să acţioneze potrivit prevederilor prezentului articol invocând secretul bancar.

2. Fără a aduce atingere paragrafului 1, fiecare parte va adopta măsurile legislative şi alte măsuri care se dovedesc necesare, care să îi permită:

a) să stabilească dacă o persoană fizică sau juridică este proprietarul ori beneficiarul unuia sau al mai multor conturi, de orice natură, la orice bancă situată pe teritoriul statului respectiv, caz în care urmează să obţină toate datele conturilor identificate;

b) să obţină datele conturilor bancare precizate şi ale operaţiunilor bancare care au fost efectuate pe o anumită perioadă prin unul sau mai multe conturi specificate, inclusiv datele oricărui cont din care sau în care se efectuează un transfer;

c) să monitorizeze într-o anumită perioadă operaţiunile bancare efectuate prin unul sau mai multe conturi bancare specificate; şi

d) să se asigure că băncile nu divulgă clienţilor în cauză sau unei terţe părţi că s-au solicitat ori că s-au obţinut informaţii în baza subparagrafului a), b) sau c) ori că o anchetă este în curs de derulare.

Părţile vor lua în considerare extinderea acestei prevederi şi asupra conturilor deţinute în instituţii financiare sau de credit nebancare.

3. Fiecare parte va adopta măsurile legislative şi alte măsuri care se dovedesc necesare, care să permită folosirea tehnicilor speciale de investigare pentru a facilita identificarea şi urmărirea produselor şi strângerea probelor privind aceste produse, cum ar fi, spre exemplu, observarea, interceptarea telecomunicaţiilor, accesul la sistemele informatice şi ordinul de a prezenta anumite documente.

ARTICOLUL 8 Recursuri judiciare

Fiecare parte adoptă măsurile legislative şi alte măsuri care se dovedesc necesare pentru a se asigura că persoanele interesate, afectate de măsurile prevăzute la art. 3, 4 şi 5 şi de celelalte prevederi în materie din prezenta secţiune, dispun de posibilitatea de a avea acces efectiv la justiţie pentru a-şi apăra drepturile.

ARTICOLUL 9 Infracţiuni de spălare a banilor

1. Fiecare parte adoptă măsurile legislative şi alte măsuri care se dovedesc necesare pentru a conferi caracterul de infracţiune, conform dreptului său intern, atunci când sunt comise cu intenţie, următoarelor fapte:

a) transformarea sau transferul bunurilor, cunoscând că aceste bunuri constituie produse, în scopul de a disimula sau a ascunde originea ilicită a acestor bunuri ori de a ajuta orice persoană implicată în comiterea unei infracţiuni predicat să se sustragă de la consecinţele juridice ale faptelor sale;

b) disimularea sau ascunderea naturii, originii, amplasării, dispunerii, circulaţiei ori a proprietăţii reale a bunurilor sau a drepturilor relative la acestea, despre care autorul ştie că acestea constituie produse; şi, sub rezerva principiilor sale constituţionale şi a conceptelor fundamentale ale sistemului său juridic:

c) achiziţionarea, deţinerea sau folosirea bunurilor despre care cel care le achiziţionează, le deţine sau le foloseşte ştie, în momentul dobândirii lor, că acestea constituie produse;

d) participarea, asocierea, conspirarea pentru a comite una dintre infracţiunile prevăzute în prezentul articol, precum şi tentativa, complicitatea, instigarea, facilitarea şi consilierea privind comiterea oricăreia dintre infracţiunile specificate în prezentul articol.

2. În scopul punerii în practică sau al aplicării paragrafului 1:

a) nu are relevanţă faptul că infracţiunea predicat ţine sau nu ţine de jurisdicţia penală a părţii;

b) se poate prevedea că infracţiunile enunţate în acest paragraf nu se aplică persoanelor care au săvârşit infracţiunea predicat;

c) cunoaşterea, intenţia sau scopul, ca element al uneia dintre infracţiunile prevăzute în acest paragraf, se poate deduce din circumstanţele obiective ale faptei.

3. Fiecare parte poate adopta măsurile legislative şi alte măsuri care se dovedesc necesare pentru a conferi, în baza dreptului său intern, caracterul de infracţiune tuturor sau unora dintre faptele prevăzute la paragraful 1, în unul sau în ambele cazuri prezentate mai jos, când infractorul:

a) a suspectat faptul că bunurile reprezentau produse;

b) trebuia să presupună că bunurile constituiau produse.

4. Cu condiţia ca paragraful 1 să se aplice în cazul infracţiunilor predicat prevăzute în anexa la prezenta convenţie, fiecare parte din Comunitatea Europeană poate, în momentul semnării sau al depunerii instrumentului de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, printr-o declaraţie adresată secretarului general al Consiliului Europei, să declare că paragraful 1 se aplică:

a) doar în măsura în care pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea predicat este mai mare de un an sau pentru acele state care au un minim general pentru infracţiuni în sistemul juridic propriu, în măsura în care infracţiunea este sancţionată cu privarea de libertate sau cu un ordin de reţinere pentru un minim mai mare de 6 luni; şi/sau

b) doar în cazul unor infracţiuni predicat precizate; şi/sau

c) în cazul unei categorii de infracţiuni grave conform legislaţiei naţionale a părţii la prezenta convenţie.

5. Fiecare parte se va asigura că o condamnare anterioară sau simultană pentru o infracţiune predicat nu este o condiţie pentru o condamnare pentru spălare de bani.

6. Fiecare parte se va asigura că este posibilă condamnarea pentru spălare de bani, conform prezentului articol, acolo unde se dovedeşte faptul că bunurile ce fac obiectul paragrafului 1 subparagraful a) sau b) provin dintr-o infracţiune predicat fără a fi necesar să se stabilească exact care infracţiune.

7. Fiecare parte se va asigura că infracţiunile predicat de spălare de bani acoperă şi activităţi desfăşurate într-un alt stat şi care constituie o infracţiune în statul respectiv şi ar fi constituit o infracţiune predicat dacă ar fi avut loc pe teritoriul statului respectiv. Fiecare parte poate stabili că singura condiţie este ca fapta să fi constituit o infracţiune predicat dacă ar fi avut loc pe teritoriul propriului stat.

ARTICOLUL 10 Răspunderea persoanelor juridice

1. Fiecare parte va adopta măsurile legislative şi alte măsuri necesare pentru a se asigura că persoanele juridice pot fi trase la răspundere pentru infracţiunile de spălare de bani, stabilite în conformitate cu prezenta convenţie, comise în interesul lor de orice persoană fizică ce acţionează fie în nume propriu, fie ca parte a unui organ al persoanei juridice, care deţine o funcţie de conducere în cadrul persoanei juridice, în baza:

a) unei împuterniciri de reprezentare a persoanei juridice; sau

b) unei atribuţii de a lua decizii în numele persoanei juridice; sau

c) unei atribuţii de a exercita un control în cadrul persoanei juridice respective,

precum şi în cazul implicării unei astfel de persoane fizice în calitate de complice sau instigator la infracţiunile menţionate mai sus.

2. În afară de cazurile prevăzute la paragraful 1, fiecare parte va lua măsurile necesare pentru a se asigura că o persoană juridică poate fi trasă la răspundere în cazul în care lipsa de supraveghere şi control de către o persoană fizică prevăzută în paragraful 1 a făcut posibilă comiterea faptelor penale, menţionate la paragraful 1, în avantajul persoanei juridice respective, de către o persoană fizică subordonată persoanei juridice respective.

3. Răspunderea unei persoane juridice în conformitate cu prezentul articol nu va exclude procedurile judiciare penale împotriva persoanelor fizice care sunt autori, instigatori sau complici la comiterea faptelor penale menţionate în paragraful 1.

4. Fiecare parte se va asigura că persoanele juridice răspunzătoare conform prezentului articol vor face obiectul unor sancţiuni penale sau de altă natură, efective, proporţionale şi descurajatoare, inclusiv sancţiuni pecuniare.

ARTICOLUL 11 Hotărârile anterioare

Fiecare parte va adopta măsurile legislative şi alte măsuri necesare ce vor permite luarea în considerare, atunci când se stabileşte o pedeapsă, a hotărârilor definitive pronunţate într-o altă parte la prezenta convenţie împotriva unei persoane fizice sau juridice, privind infracţiuni definite conform prezentei convenţii.

SECŢIUNEA a 2-a Unitatea de informaţii financiare şi prevenirea

ARTICOLUL 12 Unitatea de informaţii financiare (UIF)

1. Fiecare parte va adopta măsurile legislative şi alte măsuri necesare pentru a înfiinţa UIF conform prevederilor prezentei convenţii.

2. Fiecare parte va adopta măsurile legislative şi alte măsuri necesare pentru a asigura accesul UIF, în mod direct şi prompt, la informaţii financiare, cu caracter administrativ şi privind aplicarea legii, ce îi sunt necesare pentru îndeplinirea corespunzătoare a funcţiilor sale, inclusiv analiza rapoartelor privind tranzacţii suspecte.

ARTICOLUL 13 Măsuri menite să împiedice activităţile de spălare de bani

1. Fiecare parte va adopta măsurile legislative şi alte măsuri necesare pentru instituirea unui regim intern complex de reglementări şi de supraveghere sau monitorizare pentru a împiedica spălarea banilor şi va lua în considerare standardele internaţionale în domeniu, în special recomandările adoptate de Forţele de acţiune în domeniul financiar privind spălarea banilor (FATF).

2. În această privinţă, fiecare parte va adopta acele măsuri legislative sau de altă natură ce vor fi necesare pentru:

a) a solicita persoanelor fizice şi juridice implicate în activităţi ce pot fi folosite în scopul spălării de bani şi privind aceste activităţi:

(i) să identifice şi să verifice identitatea clienţilor acestora şi, unde este cazul, a beneficiarilor finali ai acestora şi conduita în cadrul relaţiilor de afaceri, ţinându-se cont de o abordare bazată pe risc;

(ii) să raporteze suspiciuni privind activităţi de spălare de bani ce fac obiectul măsurilor de siguranţă;

(iii) să ia măsuri secundare, cum ar fi crearea unei baze de date privind identitatea clienţilor şi tranzacţiile, instruirea personalului şi stabilirea politicii şi procedurilor interne, dacă este cazul, adaptate la dimensiunea şi natura activităţii desfăşurate;

b) a interzice persoanelor menţionate în subparagraful a) să divulge faptul că a fost transmis un raport privind o tranzacţie suspectă sau informaţii ce au legătură cu aceasta ori că este în curs de derulare o anchetă împotriva activităţilor de spălare de bani;

c) a se asigura că persoanele menţionate în subparagraful a) fac obiectul unui sistem eficient de monitorizare şi, unde este cazul, de supervizare, cu scopul de a se asigura respectarea de către aceste persoane a condiţiilor privind combaterea spălării banilor, acolo unde este cazul, în funcţie de riscurile implicate.

3. În această privinţă, fiecare parte la prezenta convenţie va adopta măsurile legislative şi alte măsuri necesare pentru depistarea transporturilor importante de bani gheaţă peste graniţă.

se încarcă...