Back

Consiliul Europei

Convenţia europeană pentru protecţia animalelor vertebrate utilizate în experimente şi alte scopuri ştiinţifice, adoptată la Strasbourg la 18 martie 1986*)

Text publicat în M.Of. al României.

În vigoare de la 10.08.2006

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpăraţi documentul în formă actualizată sau alegeţi un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată

*) Traducere

PREAMBUL

Reamintind că scopul Consiliului Europei este de a realiza o mai bună unitate între membrii săi şi că statele membre ale Consiliului Europei, care au semnat prezenta convenţie, doresc să coopereze cu celelalte state în ceea ce priveşte protecţia animalelor vii utilizate în experimente sau în alte scopuri ştiinţifice,

recunoscând că omul are obligaţia morală de a respecta toate animalele şi de a lua în consideraţie capacitatea acestora de suferinţă şi memoria lor,

acceptând în egală măsură că omul are nevoie, în căutările sale pentru dobândirea de cunoştinţe în domeniul sănătăţii şi siguranţei, să folosească animale, în cazul în care acest lucru se face în condiţii rezonabile, având ca rezultat o extindere a cunoştinţelor sau orice alte beneficii pentru om ori animale, chiar în condiţiile în care omul foloseşte aceste animale pentru hrană, îmbrăcăminte şi ca animale de povară,

încercând să limiteze folosirea animalelor în scopuri experimentale sau în alte scopuri ştiinţifice, să caute înlocuirea acestor utilizări practice cu măsuri alternative şi să încurajeze folosirea acestor măsuri alternative,

dorind să adopte prevederi comune în scopul de a proteja animalele folosite în astfel de proceduri care pot cauza durere, suferinţă, disconfort sau răniri de durată şi de a asigura, în situaţia în care acestea sunt inevitabile, o reducere la minimum,

s-au convenit următoarele:

PARTEA I Principii generale

ARTICOLUL 1

1. Prezenta convenţie se aplică în cazul oricăror animale folosite sau care se intenţionează a fi folosite în orice procedură experimentală ştiinţifică, în situaţia în care acea procedură poate cauza durere, suferinţă, disconfort sau răniri de durată.

2. În textul prezentei convenţii:

a) animal, dacă nu poate fi altfel calificat, reprezintă orice vertebrat viu, excluzând omul, inclusiv formele larvare sau formele reproducătoare care pot trăi liber, dar excluzând din această categorie alte forme fetale ori embrionare;

b) intenţionat a fi folosit înseamnă crescut sau păstrat în scopul de a fi vândut, înstrăinat ori folosit în orice proceduri experimentale sau ştiinţifice;

c) procedură reprezintă orice folosire în scopuri experimentale sau ştiinţifice a unui animal, căruia îi poate cauza durere, suferinţă, disconfort sau răniri de durată, inclusiv orice desfăşurare a unei acţiuni intenţionate sau susceptibile să aibă ca rezultat naşterea unui animal în oricare asemenea condiţii, dar excluzând cele mai puţin dureroase metode acceptate în practica modernă (acestea fiind metodele "umane") de omorâre sau de marcare a unui animal.

O procedură începe atunci când un animal este mai întâi pregătit pentru utilizarea lui şi se încheie când nu se mai efectuează observaţii ulterioare (în scopul efectuării acelei proceduri); eliminarea durerii, suferinţei, disconfortului sau rănirilor de durată prin folosirea cu succes a anesteziei ori analgeziei sau a altor metode care nu plasează animalul folosit în afara scopului acestei definiţii;

d) persoană competentă înseamnă orice persoană care este considerată de o parte semnatară a convenţiei a fi competentă pe teritoriul său pentru a desfăşura funcţia descrisă în prezenta convenţie;

e) autoritate responsabilă reprezintă, pe teritoriul unei părţi, orice autoritate, organism sau persoană desemnată pentru scopurile prezentei convenţii;

f) amplasament reprezintă orice facilitate mobilă sau fixă, orice clădire, grup de clădiri sau orice alte incinte, inclusiv locurile care nu sunt în întregime împrejmuite ori acoperite;

g) amplasament pentru reproducere reprezintă orice amplasament unde animalele sunt reproduse în scopul de a fi folosite în diferite proceduri;

h) amplasament de stocare reprezintă orice amplasament, altul decât cel de reproducere, în care animalele sunt ţinute în scopul de a fi folosite în diverse proceduri;

i) amplasament de folosinţă reprezintă orice amplasament unde animalele sunt folosite în proceduri;

j) metodă umană de sacrificare reprezintă sacrificarea unui animal cu un minim de suferinţă fizică şi mentală, corespunzătoare speciei.

ARTICOLUL 2

O procedură poate fi realizată în unul sau mai multe dintre următoarele scopuri:

a)

(i) evitarea sau prevenirea bolilor, îmbolnăvirilor ori altor anomalii sau a efectelor lor la om, animale vertebrate sau nevertebrate şi plante, inclusiv producerea unor medicamente de calitate, eficiente şi testate în condiţii de siguranţă, sau a altor substanţe ori produse;

(ii) diagnosticarea sau tratamentul bolilor, îmbolnăvirilor ori al altor anomalii sau al efectelor acestora la om, animale vertebrate şi nevertebrate sau plante;

b) detectarea, evaluarea, reglarea sau modificarea condiţiilor fiziologice la om, animale vertebrate şi nevertebrate ori plante;

c) protecţia mediului;

d) cercetarea ştiinţifică;

e) educaţia şi instruirea;

f) anchetele medico-legale.

ARTICOLUL 3

Fiecare parte încearcă să urmeze toţi paşii necesari pentru punerea în aplicare a prevederilor prezentei convenţii şi să se asigure de existenţa unui sistem efectiv de control şi supraveghere, cât mai rapid cu putinţă şi în toate situaţiile, într-o perioadă de 5 ani de la data intrării în vigoare a acesteia.

ARTICOLUL 4

Nicio prevedere a prezentei convenţii nu afectează libertatea părţilor de a adopta măsuri stricte de protecţie a animalelor folosite în diverse proceduri sau măsuri de control şi restricţie a utilizării animalelor în diverse proceduri.

PARTEA a II-a Îngrijirea generală şi acomodarea

ARTICOLUL 5

1. Oricărui animal care este folosit sau se intenţionează a fi folosit într-o procedură trebuie să îi fie asigurate acomodarea la condiţiile de mediu, cel puţin un grad minim de libertate şi mişcare, hrană, apă şi îngrijire, potrivite pentru sănătatea şi bunăstarea sa. Orice restricţie faţă de măsurile prin care un animal poate să îşi satisfacă propriile necesităţi fiziologice şi de comportament trebuie să fie limitată cât mai rapid posibil. În implementarea acestor prevederi, atenţia trebuie să fie îndreptată asupra ghidului care conţine reguli pentru acomodarea şi îngrijirea animalelor, descris în anexa A la convenţie.

2. Condiţiile de mediu în care fiecare animal este crescut, menţinut sau folosit trebuie să fie verificate zilnic.

3. Bunăstarea şi starea de sănătate a animalelor trebuie să fie observate îndeaproape şi periodic pentru a preveni durerea sau suferinţa care poate fi evitată, disconfortul ori rănirea de durată.

4. Fiecare parte trebuie să stabilească toate măsurile pentru a se asigura că orice defect sau suferinţă descoperită este corectată cât mai curând posibil.

PARTEA a III-a Modul de desfăşurare a procedurii

ARTICOLUL 6

1. O procedură nu trebuie să vizeze unul dintre scopurile prezentate în art. 2 dacă există o altă metodă ştiinţifică satisfăcătoare, care să fie rezonabilă şi disponibilă a fi folosită şi care nu necesită utilizarea animalului.

2. Fiecare parte trebuie să încurajeze cercetarea ştiinţifică în sensul dezvoltării metodelor care pot furniza aceleaşi informaţii ca şi cele obţinute prin proceduri.

ARTICOLUL 7

Când se execută o procedură trebuie să fie aleasă cu grijă specia, iar acolo unde este necesar trebuie să fie exemplificată autorităţii responsabile; trebuie să fie aleasă procedura astfel încât să fie selectată aceea care foloseşte un număr minim de animale, cauzându-le cât mai puţină durere, suferinţă, disconfort sau răniri de durată şi care este cea mai în măsură să furnizeze rezultate satisfăcătoare.

ARTICOLUL 8

O procedură trebuie să se execute sub anestezie locală sau analgezie ori prin alte metode desemnate să elimine cât mai rapid posibil durerea, suferinţa, disconfortul sau rănirile de durată, în situaţiile în care:

a) durerea cauzată prin procedură este mai mică decât efectele negative asupra animalelor pe care le-ar avea folosirea anesteziei ori analgeziei; sau

b) folosirea anesteziei sau analgeziei este incompatibilă cu scopul procedurii. În astfel de situaţii trebuie să fie luate măsuri legislative şi/sau administrative pentru a se asigura că asemenea proceduri sunt absolut necesare.

ARTICOLUL 9

1. În cazul în care este planificat ca o procedură să aibă drept subiect un animal şi în această situaţie va avea sau va putea avea loc un experiment în care animalul va suferi o durere severă, procedura trebuie să fie declarată în mod specific şi justificată sau special autorizată de autoritatea responsabilă.

2. Măsurile legislative şi/sau administrative potrivite trebuie să fie luate asigurându-se că procedura este absolut necesară. Aceste măsuri trebuie să includă:

- o autorizaţie specială a autorităţii responsabile; sau

- o declaraţie specială privind asemenea proceduri către autoritatea responsabilă şi acţiuni juridice şi administrative ale acestei autorităţi, dacă respectiva autoritate nu este satisfăcută, în măsura în care procedura are o importanţă suficientă pentru atingerea unor nevoi esenţiale ale omului sau ale animalului, cuprinzând soluţia problemelor ştiinţifice.

ARTICOLUL 10

Animalul folosit în timpul procedurii trebuie să fie manipulat astfel încât să se respecte prevederile art. 5, cu excepţia cazurilor în care aceste prevederi sunt incompatibile cu obiectivele procedurii.

ARTICOLUL 11

1. La sfârşitul procedurii trebuie să se decidă dacă animalul trebuie să fie menţinut în viaţă sau omorât prin metode "umane". Un animal nu trebuie să fie păstrat în viaţă dacă nu poate reveni la starea normală de sănătate sau continuă să resimtă durere ori disconfort.

2. Decizia menţionată la paragraful 1 trebuie să fie luată de o persoană competentă, în particular de un medic veterinar, sau de o altă persoană care, în acord cu prevederile art. 13, este responsabilă pentru sau îndeplineşte procedura.

3. Când la sfârşitul unei proceduri:

a) un animal este menţinut în viaţă, el trebuie să primească îngrijire corespunzătoare stării sale de sănătate, să fie pus sub observaţia unui medic veterinar sau a altei persoane competente şi să fie păstrat în condiţii corespunzătoare cerinţelor prevăzute la art. 5. Se poate renunţa la condiţiile prevăzute în prezentul subparagraf dacă, în opinia unui medic veterinar, animalul nu suferă;

b) un animal nu este ţinut în viaţă sau nu poate beneficia de prevederile art. 5 pentru buna sa stare de sănătate va fi omorât printr-o metodă "umană" cât mai rapid posibil.

4. Un animal care a fost folosit într-o procedură ce a avut drept consecinţă o durere sau suferinţă severă, fără a ţine seama dacă anestezia sau analgezia a fost utilizată, trebuie să fie folosit într-o procedură viitoare doar dacă şi-a revenit la o stare bună de sănătate şi la o stare generală bună, în oricare dintre următoarele două situaţii:

a) procedura viitoare este una în care animalul este subiectul unei anestezii generale care se menţine până când animalul este omorât; sau

b) procedura viitoare va implica doar intervenţii minore.

ARTICOLUL 12

În ciuda prevederilor prezentei convenţii, acolo unde este necesar pentru proceduri efectuate în scopuri legitime, autoritatea responsabilă poate permite ca animalul în cauză să fie eliberat, asigurându-se de faptul că s-au luat măsuri privind acordarea unei atenţii maxime pentru siguranţa şi bunăstarea acestuia. Procedurile care implică eliberarea animalului nu vor fi permise decât în scopuri educaţionale şi de instruire.

PARTEA a IV-a Autorizarea

ARTICOLUL 13

O procedură utilizată pentru unul dintre scopurile menţionate la art. 2 poate fi realizată de către o persoană autorizată sau poate să intre sub directa responsabilitate a unei persoane autorizate ori dacă are în vedere un experiment sau alt proiect ştiinţific care este autorizat în concordanţă cu prevederile legislaţiei naţionale. Autorizaţia va fi acordată doar persoanelor considerate competente de către autoritatea responsabilă.

PARTEA a V-a Amplasamentele pentru reproducere şi stocare

ARTICOLUL 14

Amplasamentele pentru reproducere şi stocare trebuie să fie înregistrate cu acordul autorităţii responsabile, cu excepţiile prevăzute la art. 21 şi 22. Aceste amplasamente înregistrate trebuie să se supună cerinţelor de la art. 5.

ARTICOLUL 15

Înregistrările prevăzute la art. 14 trebuie să specifice persoana considerată competentă să administreze sau să planifice, pentru o îngrijire corespunzătoare a animalelor, speciile crescute ori menţinute în amplasament.

ARTICOLUL 16

1. Înregistrările ce vor fi făcute la amplasamentele de reproducere vor specifica animalele corespunzătoare care se reproduc acolo, numărul şi speciile unor astfel de animale care sunt expediate, datele când pleacă, precum şi numele şi adresa celui care primeşte aceste animale.

2. Înregistrările ce vor fi făcute la amplasamentele de menţinere vor specifica numărul şi speciile acelor animale care intră şi pleacă, datele acestor transferuri, locul de unde au fost achiziţionate animalele în cauză, precum şi numele şi adresa celui care primeşte aceste animale.

3. Autoritatea responsabilă prescrie înregistrările care vor fi făcute şi vor fi puse la dispoziţie de persoana însărcinată din cadrul amplasamentelor menţionate la paragrafele 1 şi 2. Aceste înregistrări vor fi păstrate minimum 3 ani de la data ultimei înregistrări.

ARTICOLUL 17

1. Fiecare câine şi fiecare pisică dintr-un amplasament vor fi marcaţi individual şi permanent, în cea mai puţin dureroasă manieră posibilă, înainte de a fi înţărcaţi (separaţi de mamă).

2. În cazul în care un câine sau o pisică nemarcată este adusă într-un amplasament pentru prima dată după ce a fost separată de mamă (înţărcată), aceasta va fi marcată cât mai rapid posibil.

3. În cazul în care un câine sau o pisică este transferată de la un amplasament la altul înainte de a fi înţărcată (separată de mamă) şi nu este practic să fie marcată înainte, o înregistrare complet documentată, cu referire în special la mamă, va fi păstrată până când va fi marcată.

4. Particularităţile identităţii şi originii fiecărui câine sau fiecărei pisici vor fi introduse în înregistrările amplasamentului.

PARTEA a VI-a Amplasamentele de folosinţă

ARTICOLUL 18

Amplasamentele de folosinţă vor fi înregistrate sau altfel aprobate de autoritatea responsabilă şi vor satisface condiţiile menţionate la art. 5.

ARTICOLUL 19

Achiziţiile vor fi făcute la amplasamentele de folosinţă pentru instalaţiile şi echipamentele potrivite speciilor de animale folosite şi nivelului de performanţă al procedurilor. Proiectarea, construcţia şi funcţionarea unor astfel de instalaţii şi echipamente se vor face astfel încât să se asigure faptul că procedurile sunt urmate cu cât mai mare exactitate, cu scopul de a obţine rezultate efective cu un număr minim de animale şi cu un grad minim de durere, suferinţă, disconfort şi răniri de durată.

ARTICOLUL 20

În amplasamentele de folosinţă:

a) se va/vor identifica persoana sau persoanele care este/sunt responsabilă/responsabile administrativ cu îngrijirea animalelor şi cu funcţionarea echipamentelor;

b) se va asigura personal suficient instruit;

c) îngrijirea se va face cu consultarea, aportul şi tratamentul unui medic veterinar;

d) un medic veterinar sau o altă persoană competentă va fi însărcinată cu supravegherea, în scopul asigurării bunăstării animalelor.

se încarcă...