Act Internațional

Convenția internațională privind căutarea și salvarea pe mare din 27.04.1979 *)

Text publicat în M.Of. al României.

În vigoare de la 29.08.1998

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Pagina 1 din 3

Cumpără forma actualizată

*) Traducere.

Părțile la convenție,

remarcând importanța deosebită atribuită în diverse convenții acordării asistenței persoanelor aflate în pericol pe mare și stabilirii de către fiecare stat cu ieșire la mare a măsurilor adecvate și eficiente pentru supravegherea coastei și serviciile de căutare și salvare,

luând în considerare Recomandarea 40, adoptată de Conferința internațională pentru siguranța vieții pe mare, 1960, care recunoaște necesitatea coordonării activităților unor organizații interguvernamentale referitoare la siguranța pe mare și deasupra acesteia,

dorind să dezvolte și să promoveze aceste activități prin stabilirea unui plan internațional de căutare și salvare pe mare, corespunzător necesităților traficului maritim, pentru salvarea persoanelor aflate în pericol pe mare,

dorind să promoveze cooperarea dintre organizațiile de căutare și salvare din întreaga lume și dintre cele participante la operațiunile de căutare și salvare pe mare,

au convenit următoarele:

ARTICOLUL I Obligații generale impuse prin convenție

Părțile se obligă să adopte toate măsurile legislative sau alte măsuri adecvate pentru a aplica efectiv convenția și anexa la aceasta, care formează parte integrantă a convenției. Orice referire la convenție constituie în același timp o referire la anexa acesteia, cu excepția cazului în care este în mod expres prevăzut altfel.

ARTICOLUL II Alte tratate și interpretări

(1) Nici o prevedere a convenției nu va prejudicia codificarea și dezvoltarea dreptului mării în cadrul Conferinței Organizației Națiunilor Unite asupra Dreptului Mării, convocată în virtutea Rezoluției 2.750 (XXV) a Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite, nici pretențiile sau interpretările legale, prezente sau viitoare, ale oricărui stat referitoare la dreptul mării și la natura și întinderea jurisdicției statului de coastă sau statului de pavilion.

(2) Nici o prevedere a convenției nu va fi interpretată ca prejudiciind obligațiile și drepturile navelor prevăzute în alte instrumente internaționale.

ARTICOLUL III Amendamente

(1) Convenția poate fi amendată prin oricare din procedurile specificate în paragrafele (2) și (3) de mai jos.

(2) Amendarea după examinarea în cadrul Organizației Consultative Interguvernamentale Maritime, denumită în continuare organizația:

a) Orice amendament propus de o parte și transmis secretarului general al organizației, denumit în continuare secretarul general, sau orice amendament considerat ca fiind necesar de către secretarul general ca rezultat al unui amendament adus prevederii corespunzătoare din anexa nr. 12 la Convenția Aviației Civile Internaționale va fi adus la cunoștință tuturor membrilor organizației și tuturor părților cu cel puțin 6 luni înainte de a fi analizat în cadrul Comitetului de siguranță maritimă al organizației.

b) Părțile, fie că sunt sau nu membre ale organizației, vor avea dreptul să participe la întrunirile Comitetului de siguranță maritimă pentru dezbaterea și adoptarea de amendamente.

c) Amendamentele vor fi adoptate cu o majoritate de două treimi dintre părțile prezente și votante în cadrul Comitetului de siguranță maritimă, cu condiția ca cel puțin o treime dintre părți să fie prezentă în momentul adoptării amendamentului.

d) Amendamentele adoptate în conformitate cu subparagraful c) vor fi comunicate de către secretarul general tuturor părților pentru acceptare.

e) Un amendament la un articol sau la paragrafele 2.1.4, 2.1.5, 2.1.7, 2.1.10, 3.1.2 sau 3.1.3 ale anexei este considerat acceptat la data la care secretarul general a primit instrumentele de acceptare de la două treimi dintre părți.

f) Un amendament adus prevederilor anexei, altele decât cele ale paragrafelor 2.1.4, 2.1.5, 2.1.7, 2.1.10, 3.1.2 sau 3.1.3, va fi considerat acceptat la sfârșitul unei perioade de un an de la data la care acesta a fost comunicat părților pentru acceptare. Totuși, dacă în această perioadă de un an, mai mult de o treime dintre părți notifică secretarului general că are obiecții la amendament, acesta va fi considerat neacceptat.

g) Un amendament la un articol sau la paragrafele 2.1.4, 2.1.5, 2.1.7, 2.1.10, 3.1.2 sau 3.1.3 ale anexei va intra în vigoare:

(i) la șase luni de la data la care este considerat a fi fost acceptat, pentru acele părți care l-au acceptat;

(ii) la data intrării în vigoare a amendamentului, pentru acele părți care l-au acceptat, după ce condiția menționată la subparagraful e) a fost îndeplinită și înainte de intrarea în vigoare a amendamentului;

(iii) la 30 de zile după depunerea unui instrument de acceptare, pentru acele părți care l-au acceptat după data la care amendamentul a intrat în vigoare.

h) Un amendament la prevederile anexei, altele decât cele ale paragrafelor 2.1.4, 2.1.5, 2.1.7, 2.1.10, 3.1.2 sau 3.1.3, va intra în vigoare pentru toate părțile, cu excepția celor care au adus obiecții la amendament în condițiile subparagrafului f) și care nu și-au retras aceste obiecții după 6 luni de la data la care este considerat a fi fost acceptat. Totuși, înainte de data stabilită pentru intrarea în vigoare, oricare dintre părți poate notifica secretarului general că se consideră exceptată de la aplicarea efectivă a acestui amendament pentru o perioadă nu mai mare de un an de la intrarea în vigoare a acestuia sau pentru o perioadă mai lungă, dacă se hotărăște astfel de o majoritate de două treimi dintre părțile prezente și votante în cadrul Comitetului siguranței maritime în momentul adoptării amendamentului.

(3) Amendamentul adus de o conferință:

a) La cererea unei părți, susținută de cel puțin o treime dintre părți, organizația va convoca o conferință a părților pentru discutarea amendamentelor la convenție. Amendamentele propuse vor fi aduse la cunoștință tuturor părților de către secretarul general cu cel puțin 6 luni înainte de discutarea lor în cadrul conferinței.

b) Amendamentele vor fi adoptate în cadrul unei astfel de conferințe de o majoritate de două treimi dintre părțile prezente și votante, cu condiția ca cel puțin o treime din numărul părților să fie prezentă în momentul adoptării amendamentului. Amendamentele astfel adoptate vor fi comunicate pentru acceptare tuturor părților de către secretarul general.

c) Cu excepția cazului în care conferința hotărăște altfel, amendamentul va fi considerat acceptat și va intra în vigoare în conformitate cu procedurile specificate în subparagrafele (2) e), (2) f), (2) g) și, respectiv, (2) h), cu condiția ca referirea din subparagraful (2) h) cu privire la Comitetul de siguranță maritimă, lărgit în concordanță cu prevederile subparagrafului (2) b), să fie considerată referire la conferință.

(4) Orice declarație de acceptare a unui amendament sau de obiecție la un amendament sau orice notificare comunicată în condițiile paragrafului (2) h) va fi supusă spre analiză, în scris, secretarului general, care va informa toate părțile asupra oricărei astfel de comunicări și asupra datei primirii acesteia.

(5) Secretarul general va informa statele asupra oricăror amendamente care intră în vigoare și asupra datei la care fiecare astfel de amendament intră în vigoare.

ARTICOLUL IV Semnarea, ratificarea, acceptarea, aprobarea și aderarea

(1) Convenția va rămâne deschisă spre semnare la sediul organizației, începând cu 1 noiembrie 1979 până la 31 octombrie 1980, și apoi va rămâne deschisă pentru aderare. Statele pot deveni părți la convenție prin:

a) semnarea fără rezerva ratificării, acceptării sau aprobării; sau

b) semnarea sub rezerva ratificării, acceptării sau aprobării, urmată de ratificare, acceptare sau aprobare; sau

c) aderare.

(2) Ratificarea, acceptarea, aprobarea sau aderarea se va efectua prin depunerea unui instrument în acest scop la secretarul general.

(3) Secretarul general va informa statele asupra oricărei semnări sau asupra depunerii oricărui instrument de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare, precum și asupra datei depunerii acestuia.

ARTICOLUL V Intrarea în vigoare

(1) Convenția va intra în vigoare după 12 luni de la data la care 15 state au devenit părți la aceasta, în conformitate cu art. IV.

(2) Pentru statele care ratifică, acceptă, aprobă sau aderă la convenție, în conformitate cu art. IV, după ce condiția prevăzută în paragraful (1) a fost îndeplinită și înainte de intrarea în vigoare a convenției, data intrării în vigoare va fi aceea a intrării în vigoare a convenției.

(3) Pentru statele care ratifică, acceptă, aprobă sau aderă la convenție după data la care convenția intră în vigoare, aceasta va intra în vigoare la 30 de zile după depunerea unui instrument, în conformitate cu art. IV.

(4) Orice instrument de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare, depus după data intrării în vigoare a unui amendament la convenție, în conformitate cu art. III, se va aplica convenției astfel amendate și convenția astfel amendată va intra în vigoare, pentru statul care depune un astfel de instrument, la 30 de zile de la data depunerii acestuia.

(5) Secretarul general va informa statele asupra datei intrării în vigoare a convenției.

ARTICOLUL VI Denunțarea

(1) Convenția poate fi denunțată de oricare dintre părți, în orice moment după expirarea a 5 ani de la data la care convenția a intrat în vigoare pentru acea parte.

(2) Denunțarea se va efectua prin depunerea la secretarul general a unui instrument de denunțare. Secretarul general va notifica statele asupra oricărui instrument de denunțare primit, asupra datei la care acesta a fost primit, precum și asupra datei la care o astfel de denunțare devine efectivă.

(3) O denunțare va deveni efectivă după un an de la data la care secretarul general a primit notificarea acesteia sau la expirarea unei perioade mai lungi, specificată în instrumentul de denunțare.

ARTICOLUL VII Depozitare și înregistrare

(1) Convenția va fi depozitată la secretarul general, care va trimite statelor copii legalizate ale acesteia.

(2) Imediat ce convenția intră în vigoare, secretarul general va transmite textul acesteia secretarului general al Organizației Națiunilor Unite pentru înregistrare și publicare, în conformitate cu art. 102 al Cartei Organizației Națiunilor Unite.

ARTICOLUL VIII Limbi de redactare

Convenția este redactată într-un singur exemplar în limbile chineză, engleză, franceză, rusă și spaniolă, fiecare text fiind egal autentic. Traducerile oficiale în limbile arabă, germană și italiană vor fi pregătite și depuse cu semnătura originală.

Încheiată la Hamburg la 27 aprilie 1979.

Drept pentru care subsemnații*), fiind împuterniciți în mod corespunzător de către guvernele lor respective în acest scop, au semnat convenția.

*) Lista semnăturilor nu este reprodusă.

ANEXÃ
Modificări (1)

CAPITOLUL 1 Termeni și definiții

1.1. Verbele la timpul viitor sunt folosite în anexă pentru a indica o prevedere a cărei aplicare uniformă de către toate părțile este necesară în interesul siguranței vieții pe mare.

1.2. Verbele la modul condițional sunt folosite în anexă pentru a indica o prevedere a cărei aplicare uniformă de către toate părțile este recomandată în interesul siguranței vieții pe mare.

1.3. Expresiile de mai jos sunt folosite în anexă cu următoarele sensuri:

1. regiune de căutare și salvare - zonă cu dimensiuni definite, în limitele căreia sunt furnizate servicii de căutare și salvare;

2. centru de coordonare a operațiunilor de salvare - unitate însărcinată să asigure organizarea eficientă a serviciilor de căutare și salvare și să coordoneze operațiunile de căutare și salvare într-o regiune de căutare și salvare;

3. filială a centrului de coordonare a operațiunilor de salvare - unitate subordonată centrului de coordonare a operațiunilor de salvare, complementară acestuia, într-o zonă determinată a unei regiuni de căutare și salvare;

4. unitate de supraveghere de coastă - unitate terestră, fixă sau mobilă, desemnată să supravegheze siguranța navelor în zonele de coastă;

5. unitate de salvare - unitate alcătuită din personal calificat și prevăzută cu echipamente adecvate pentru efectuarea de urgență a operațiunilor de căutare și salvare;

6. comandant la fața locului - comandantul unei unități de salvare, desemnat să coordoneze operațiunile de căutare și salvare într-o zonă de căutare determinată;

7. coordonatorul căutării de suprafață - navă, alta decât o unitate de salvare, desemnată să coordoneze operațiunile de căutare și salvare de la suprafață într-o zonă de căutare determinată;

8. fază de urgență - termen generic însemnând, după caz, fază de incertitudine, fază de alertă sau fază de pericol;

9. fază de incertitudine - situație în care există incertitudine în ceea ce privește siguranța unei nave și a persoanelor de la bord;

10. fază de alertă - situație în care există temeri în ceea ce privește siguranța unei nave și a persoanelor de la bord;

11. fază de pericol - situație în care este aproape sigur că o navă sau o persoană de la bord este amenințată de un pericol grav și iminent și că necesită asistență imediată;

12. efectuarea unei amerizări forțate - cazul în care o aeronavă execută o aterizare forțată pe apă.

CAPITOLUL 2 Organizare

2.1. Măsuri pentru asigurarea și coordonarea serviciilor de căutare și salvare

2.1.1. Părțile se vor asigura că, de-a lungul coastelor lor, sunt luate măsurile necesare pentru asigurarea serviciilor de căutare și salvare adecvate pentru persoanele aflate în pericol pe mare.

2.1.2. Părțile vor transmite secretarului general informații asupra modului în care își organizează căutarea și salvarea și asupra modificărilor ulterioare importante aduse acestora, inclusiv în ceea ce privește:

1. serviciile naționale maritime de căutare și salvare;

2. amplasarea centrelor înființate pentru coordonarea operațiunilor de salvare, numerele de telefon și telex și zonele lor de responsabilitate; și

3. unitățile principale de salvare aflate la dispoziția acestora.

2.1.3. Secretarul general va transmite, într-un mod adecvat, tuturor părților informațiile la care face referire paragraful 2.1.2.

2.1.4. Fiecare regiune de căutare și salvare va fi stabilită prin înțelegere între părțile interesate. Secretarul general va fi notificat asupra unor astfel de înțelegeri.

2.1.5. În cazul în care părțile interesate nu reușesc să ajungă la o înțelegere în ceea ce privește dimensiunile exacte ale regiunii de căutare și salvare, acele părți vor depune toate eforturile pentru a ajunge la o înțelegere în ceea ce privește adoptarea de măsuri corespunzătoare care să permită coordonarea generală echivalentă a serviciilor de căutare și salvare în zonă. Secretarul general va fi notificat asupra unor astfel de înțelegeri.

2.1.6. Secretarul general va notifica toate părțile semnatare asupra înțelegerilor sau măsurilor la care s-a făcut referire în paragrafele 2.1.4. și 2.1.5.

2.1.7. Delimitarea regiunilor de căutare și salvare nu este legată de cea a frontierelor între state și nu prejudiciază în nici un fel aceste frontiere.

2.1.8. Părțile ar trebui să ia măsuri pentru ca serviciile lor de căutare și salvare să poată interveni prompt în cazul recepționării apelurilor de pericol.

2.1.9. La primirea informațiilor privind faptul că o persoană se află în pericol pe mare într-o zonă în care o parte asigură în întregime coordonarea serviciilor de căutare și salvare, autoritățile responsabile ale acelei părți vor lua de urgență măsurile necesare pentru a asigura asistența disponibilă cea mai corespunzătoare.

2.1.10. Părțile se vor asigura că va fi acordată asistență oricărei persoane în pericol pe mare. Acestea vor proceda astfel, fără a ține cont de naționalitatea sau statutul persoanei sau de circumstanțele în care persoana este găsită.

2.2. Coordonarea mijloacelor de căutare și salvare

2.2.1. Părțile vor lua măsuri pentru coordonarea mijloacelor necesare asigurării serviciilor de căutare și salvare în jurul coastelor lor.

2.2.2. Părțile vor stabili un organism național pentru coordonarea generală a serviciilor de căutare și salvare.

2.3. Înființarea centrelor de coordonare a operațiunilor de salvare și a filialelor acestora

2.3.1. Pentru a îndeplini cerințele paragrafelor 2.2.1 și 2.2.2., părțile vor înființa centre de coordonare a operațiunilor de salvare pentru serviciile lor de căutare și salvare și filiale ale centrelor de coordonare a operațiunilor de salvare, după cum vor considera necesar.

2.3.2. Autoritățile competente ale fiecărei părți vor determina zona de care va răspunde fiecare filială a centrelor de coordonare a operațiunilor de salvare.

2.3.3. Fiecare centru de coordonare a serviciilor de salvare și fiecare filială a centrelor de coordonare a operațiunilor de salvare, înființate în conformitate cu prevederile paragrafului 2.3.1, vor dispune de mijloace adecvate de recepționare a semnalelor de pericol prin stații radio sau alte modalități. Fiecare centru și fiecare filială vor deține, de asemenea, mijloace adecvate pentru comunicare cu unitățile de salvare și cu centrele de coordonare a operațiunilor de salvare sau cu filialele centrelor de coordonare a operațiunilor de salvare, după caz, din zonele adiacente.

2.4. Desemnarea unităților de salvare


Pentru a vedea documentul fără paginare, ai nevoie de un abonament Lege5!

;
se încarcă...