Back

Act Internaţional

Convenţia internaţională privind căutarea şi salvarea pe mare din 27.04.1979 *)

Text publicat în M.Of. al României.

În vigoare de la 29.08.1998

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpăraţi documentul în formă actualizată sau alegeţi un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată

*) Traducere.

Părţile la convenţie,

remarcând importanţa deosebită atribuită în diverse convenţii acordării asistenţei persoanelor aflate în pericol pe mare şi stabilirii de către fiecare stat cu ieşire la mare a măsurilor adecvate şi eficiente pentru supravegherea coastei şi serviciile de căutare şi salvare,

luând în considerare Recomandarea 40, adoptată de Conferinţa internaţională pentru siguranţa vieţii pe mare, 1960, care recunoaşte necesitatea coordonării activităţilor unor organizaţii interguvernamentale referitoare la siguranţa pe mare şi deasupra acesteia,

dorind să dezvolte şi să promoveze aceste activităţi prin stabilirea unui plan internaţional de căutare şi salvare pe mare, corespunzător necesităţilor traficului maritim, pentru salvarea persoanelor aflate în pericol pe mare,

dorind să promoveze cooperarea dintre organizaţiile de căutare şi salvare din întreaga lume şi dintre cele participante la operaţiunile de căutare şi salvare pe mare,

au convenit următoarele:

ARTICOLUL I Obligaţii generale impuse prin convenţie

Părţile se obligă să adopte toate măsurile legislative sau alte măsuri adecvate pentru a aplica efectiv convenţia şi anexa la aceasta, care formează parte integrantă a convenţiei. Orice referire la convenţie constituie în acelaşi timp o referire la anexa acesteia, cu excepţia cazului în care este în mod expres prevăzut altfel.

ARTICOLUL II Alte tratate şi interpretări

(1) Nici o prevedere a convenţiei nu va prejudicia codificarea şi dezvoltarea dreptului mării în cadrul Conferinţei Organizaţiei Naţiunilor Unite asupra Dreptului Mării, convocată în virtutea Rezoluţiei 2.750 (XXV) a Adunării Generale a Organizaţiei Naţiunilor Unite, nici pretenţiile sau interpretările legale, prezente sau viitoare, ale oricărui stat referitoare la dreptul mării şi la natura şi întinderea jurisdicţiei statului de coastă sau statului de pavilion.

(2) Nici o prevedere a convenţiei nu va fi interpretată ca prejudiciind obligaţiile şi drepturile navelor prevăzute în alte instrumente internaţionale.

ARTICOLUL III Amendamente

(1) Convenţia poate fi amendată prin oricare din procedurile specificate în paragrafele (2) şi (3) de mai jos.

(2) Amendarea după examinarea în cadrul Organizaţiei Consultative Interguvernamentale Maritime, denumită în continuare organizaţia:

a) Orice amendament propus de o parte şi transmis secretarului general al organizaţiei, denumit în continuare secretarul general, sau orice amendament considerat ca fiind necesar de către secretarul general ca rezultat al unui amendament adus prevederii corespunzătoare din anexa nr. 12 la Convenţia Aviaţiei Civile Internaţionale va fi adus la cunoştinţă tuturor membrilor organizaţiei şi tuturor părţilor cu cel puţin 6 luni înainte de a fi analizat în cadrul Comitetului de siguranţă maritimă al organizaţiei.

b) Părţile, fie că sunt sau nu membre ale organizaţiei, vor avea dreptul să participe la întrunirile Comitetului de siguranţă maritimă pentru dezbaterea şi adoptarea de amendamente.

c) Amendamentele vor fi adoptate cu o majoritate de două treimi dintre părţile prezente şi votante în cadrul Comitetului de siguranţă maritimă, cu condiţia ca cel puţin o treime dintre părţi să fie prezentă în momentul adoptării amendamentului.

d) Amendamentele adoptate în conformitate cu subparagraful c) vor fi comunicate de către secretarul general tuturor părţilor pentru acceptare.

e) Un amendament la un articol sau la paragrafele 2.1.4, 2.1.5, 2.1.7, 2.1.10, 3.1.2 sau 3.1.3 ale anexei este considerat acceptat la data la care secretarul general a primit instrumentele de acceptare de la două treimi dintre părţi.

f) Un amendament adus prevederilor anexei, altele decât cele ale paragrafelor 2.1.4, 2.1.5, 2.1.7, 2.1.10, 3.1.2 sau 3.1.3, va fi considerat acceptat la sfârşitul unei perioade de un an de la data la care acesta a fost comunicat părţilor pentru acceptare. Totuşi, dacă în această perioadă de un an, mai mult de o treime dintre părţi notifică secretarului general că are obiecţii la amendament, acesta va fi considerat neacceptat.

g) Un amendament la un articol sau la paragrafele 2.1.4, 2.1.5, 2.1.7, 2.1.10, 3.1.2 sau 3.1.3 ale anexei va intra în vigoare:

(i) la şase luni de la data la care este considerat a fi fost acceptat, pentru acele părţi care l-au acceptat;

(ii) la data intrării în vigoare a amendamentului, pentru acele părţi care l-au acceptat, după ce condiţia menţionată la subparagraful e) a fost îndeplinită şi înainte de intrarea în vigoare a amendamentului;

(iii) la 30 de zile după depunerea unui instrument de acceptare, pentru acele părţi care l-au acceptat după data la care amendamentul a intrat în vigoare.

h) Un amendament la prevederile anexei, altele decât cele ale paragrafelor 2.1.4, 2.1.5, 2.1.7, 2.1.10, 3.1.2 sau 3.1.3, va intra în vigoare pentru toate părţile, cu excepţia celor care au adus obiecţii la amendament în condiţiile subparagrafului f) şi care nu şi-au retras aceste obiecţii după 6 luni de la data la care este considerat a fi fost acceptat. Totuşi, înainte de data stabilită pentru intrarea în vigoare, oricare dintre părţi poate notifica secretarului general că se consideră exceptată de la aplicarea efectivă a acestui amendament pentru o perioadă nu mai mare de un an de la intrarea în vigoare a acestuia sau pentru o perioadă mai lungă, dacă se hotărăşte astfel de o majoritate de două treimi dintre părţile prezente şi votante în cadrul Comitetului siguranţei maritime în momentul adoptării amendamentului.

(3) Amendamentul adus de o conferinţă:

a) La cererea unei părţi, susţinută de cel puţin o treime dintre părţi, organizaţia va convoca o conferinţă a părţilor pentru discutarea amendamentelor la convenţie. Amendamentele propuse vor fi aduse la cunoştinţă tuturor părţilor de către secretarul general cu cel puţin 6 luni înainte de discutarea lor în cadrul conferinţei.

b) Amendamentele vor fi adoptate în cadrul unei astfel de conferinţe de o majoritate de două treimi dintre părţile prezente şi votante, cu condiţia ca cel puţin o treime din numărul părţilor să fie prezentă în momentul adoptării amendamentului. Amendamentele astfel adoptate vor fi comunicate pentru acceptare tuturor părţilor de către secretarul general.

c) Cu excepţia cazului în care conferinţa hotărăşte altfel, amendamentul va fi considerat acceptat şi va intra în vigoare în conformitate cu procedurile specificate în subparagrafele (2) e), (2) f), (2) g) şi, respectiv, (2) h), cu condiţia ca referirea din subparagraful (2) h) cu privire la Comitetul de siguranţă maritimă, lărgit în concordanţă cu prevederile subparagrafului (2) b), să fie considerată referire la conferinţă.

(4) Orice declaraţie de acceptare a unui amendament sau de obiecţie la un amendament sau orice notificare comunicată în condiţiile paragrafului (2) h) va fi supusă spre analiză, în scris, secretarului general, care va informa toate părţile asupra oricărei astfel de comunicări şi asupra datei primirii acesteia.

(5) Secretarul general va informa statele asupra oricăror amendamente care intră în vigoare şi asupra datei la care fiecare astfel de amendament intră în vigoare.

ARTICOLUL IV Semnarea, ratificarea, acceptarea, aprobarea şi aderarea

(1) Convenţia va rămâne deschisă spre semnare la sediul organizaţiei, începând cu 1 noiembrie 1979 până la 31 octombrie 1980, şi apoi va rămâne deschisă pentru aderare. Statele pot deveni părţi la convenţie prin:

a) semnarea fără rezerva ratificării, acceptării sau aprobării; sau

b) semnarea sub rezerva ratificării, acceptării sau aprobării, urmată de ratificare, acceptare sau aprobare; sau

c) aderare.

(2) Ratificarea, acceptarea, aprobarea sau aderarea se va efectua prin depunerea unui instrument în acest scop la secretarul general.

(3) Secretarul general va informa statele asupra oricărei semnări sau asupra depunerii oricărui instrument de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare, precum şi asupra datei depunerii acestuia.

ARTICOLUL V Intrarea în vigoare

(1) Convenţia va intra în vigoare după 12 luni de la data la care 15 state au devenit părţi la aceasta, în conformitate cu art. IV.

(2) Pentru statele care ratifică, acceptă, aprobă sau aderă la convenţie, în conformitate cu art. IV, după ce condiţia prevăzută în paragraful (1) a fost îndeplinită şi înainte de intrarea în vigoare a convenţiei, data intrării în vigoare va fi aceea a intrării în vigoare a convenţiei.

(3) Pentru statele care ratifică, acceptă, aprobă sau aderă la convenţie după data la care convenţia intră în vigoare, aceasta va intra în vigoare la 30 de zile după depunerea unui instrument, în conformitate cu art. IV.

(4) Orice instrument de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare, depus după data intrării în vigoare a unui amendament la convenţie, în conformitate cu art. III, se va aplica convenţiei astfel amendate şi convenţia astfel amendată va intra în vigoare, pentru statul care depune un astfel de instrument, la 30 de zile de la data depunerii acestuia.

(5) Secretarul general va informa statele asupra datei intrării în vigoare a convenţiei.

ARTICOLUL VI Denunţarea

(1) Convenţia poate fi denunţată de oricare dintre părţi, în orice moment după expirarea a 5 ani de la data la care convenţia a intrat în vigoare pentru acea parte.

(2) Denunţarea se va efectua prin depunerea la secretarul general a unui instrument de denunţare. Secretarul general va notifica statele asupra oricărui instrument de denunţare primit, asupra datei la care acesta a fost primit, precum şi asupra datei la care o astfel de denunţare devine efectivă.

(3) O denunţare va deveni efectivă după un an de la data la care secretarul general a primit notificarea acesteia sau la expirarea unei perioade mai lungi, specificată în instrumentul de denunţare.

ARTICOLUL VII Depozitare şi înregistrare

(1) Convenţia va fi depozitată la secretarul general, care va trimite statelor copii legalizate ale acesteia.

(2) Imediat ce convenţia intră în vigoare, secretarul general va transmite textul acesteia secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru înregistrare şi publicare, în conformitate cu art. 102 al Cartei Organizaţiei Naţiunilor Unite.

ARTICOLUL VIII Limbi de redactare

Convenţia este redactată într-un singur exemplar în limbile chineză, engleză, franceză, rusă şi spaniolă, fiecare text fiind egal autentic. Traducerile oficiale în limbile arabă, germană şi italiană vor fi pregătite şi depuse cu semnătura originală.

Încheiată la Hamburg la 27 aprilie 1979.

Drept pentru care subsemnaţii*), fiind împuterniciţi în mod corespunzător de către guvernele lor respective în acest scop, au semnat convenţia.

*) Lista semnăturilor nu este reprodusă.

ANEXĂ
Modificări (1)

CAPITOLUL 1 Termeni şi definiţii

1.1. Verbele la timpul viitor sunt folosite în anexă pentru a indica o prevedere a cărei aplicare uniformă de către toate părţile este necesară în interesul siguranţei vieţii pe mare.

1.2. Verbele la modul condiţional sunt folosite în anexă pentru a indica o prevedere a cărei aplicare uniformă de către toate părţile este recomandată în interesul siguranţei vieţii pe mare.

1.3. Expresiile de mai jos sunt folosite în anexă cu următoarele sensuri:

1. regiune de căutare şi salvare - zonă cu dimensiuni definite, în limitele căreia sunt furnizate servicii de căutare şi salvare;

2. centru de coordonare a operaţiunilor de salvare - unitate însărcinată să asigure organizarea eficientă a serviciilor de căutare şi salvare şi să coordoneze operaţiunile de căutare şi salvare într-o regiune de căutare şi salvare;

3. filială a centrului de coordonare a operaţiunilor de salvare - unitate subordonată centrului de coordonare a operaţiunilor de salvare, complementară acestuia, într-o zonă determinată a unei regiuni de căutare şi salvare;

4. unitate de supraveghere de coastă - unitate terestră, fixă sau mobilă, desemnată să supravegheze siguranţa navelor în zonele de coastă;

5. unitate de salvare - unitate alcătuită din personal calificat şi prevăzută cu echipamente adecvate pentru efectuarea de urgenţă a operaţiunilor de căutare şi salvare;

6. comandant la faţa locului - comandantul unei unităţi de salvare, desemnat să coordoneze operaţiunile de căutare şi salvare într-o zonă de căutare determinată;

7. coordonatorul căutării de suprafaţă - navă, alta decât o unitate de salvare, desemnată să coordoneze operaţiunile de căutare şi salvare de la suprafaţă într-o zonă de căutare determinată;

8. fază de urgenţă - termen generic însemnând, după caz, fază de incertitudine, fază de alertă sau fază de pericol;

9. fază de incertitudine - situaţie în care există incertitudine în ceea ce priveşte siguranţa unei nave şi a persoanelor de la bord;

10. fază de alertă - situaţie în care există temeri în ceea ce priveşte siguranţa unei nave şi a persoanelor de la bord;

11. fază de pericol - situaţie în care este aproape sigur că o navă sau o persoană de la bord este ameninţată de un pericol grav şi iminent şi că necesită asistenţă imediată;

12. efectuarea unei amerizări forţate - cazul în care o aeronavă execută o aterizare forţată pe apă.

CAPITOLUL 2 Organizare

2.1. Măsuri pentru asigurarea şi coordonarea serviciilor de căutare şi salvare

2.1.1. Părţile se vor asigura că, de-a lungul coastelor lor, sunt luate măsurile necesare pentru asigurarea serviciilor de căutare şi salvare adecvate pentru persoanele aflate în pericol pe mare.

2.1.2. Părţile vor transmite secretarului general informaţii asupra modului în care îşi organizează căutarea şi salvarea şi asupra modificărilor ulterioare importante aduse acestora, inclusiv în ceea ce priveşte:

1. serviciile naţionale maritime de căutare şi salvare;

2. amplasarea centrelor înfiinţate pentru coordonarea operaţiunilor de salvare, numerele de telefon şi telex şi zonele lor de responsabilitate; şi

3. unităţile principale de salvare aflate la dispoziţia acestora.

2.1.3. Secretarul general va transmite, într-un mod adecvat, tuturor părţilor informaţiile la care face referire paragraful 2.1.2.

2.1.4. Fiecare regiune de căutare şi salvare va fi stabilită prin înţelegere între părţile interesate. Secretarul general va fi notificat asupra unor astfel de înţelegeri.

2.1.5. În cazul în care părţile interesate nu reuşesc să ajungă la o înţelegere în ceea ce priveşte dimensiunile exacte ale regiunii de căutare şi salvare, acele părţi vor depune toate eforturile pentru a ajunge la o înţelegere în ceea ce priveşte adoptarea de măsuri corespunzătoare care să permită coordonarea generală echivalentă a serviciilor de căutare şi salvare în zonă. Secretarul general va fi notificat asupra unor astfel de înţelegeri.

2.1.6. Secretarul general va notifica toate părţile semnatare asupra înţelegerilor sau măsurilor la care s-a făcut referire în paragrafele 2.1.4. şi 2.1.5.

2.1.7. Delimitarea regiunilor de căutare şi salvare nu este legată de cea a frontierelor între state şi nu prejudiciază în nici un fel aceste frontiere.

2.1.8. Părţile ar trebui să ia măsuri pentru ca serviciile lor de căutare şi salvare să poată interveni prompt în cazul recepţionării apelurilor de pericol.

2.1.9. La primirea informaţiilor privind faptul că o persoană se află în pericol pe mare într-o zonă în care o parte asigură în întregime coordonarea serviciilor de căutare şi salvare, autorităţile responsabile ale acelei părţi vor lua de urgenţă măsurile necesare pentru a asigura asistenţa disponibilă cea mai corespunzătoare.

2.1.10. Părţile se vor asigura că va fi acordată asistenţă oricărei persoane în pericol pe mare. Acestea vor proceda astfel, fără a ţine cont de naţionalitatea sau statutul persoanei sau de circumstanţele în care persoana este găsită.

2.2. Coordonarea mijloacelor de căutare şi salvare

2.2.1. Părţile vor lua măsuri pentru coordonarea mijloacelor necesare asigurării serviciilor de căutare şi salvare în jurul coastelor lor.

2.2.2. Părţile vor stabili un organism naţional pentru coordonarea generală a serviciilor de căutare şi salvare.

2.3. Înfiinţarea centrelor de coordonare a operaţiunilor de salvare şi a filialelor acestora

2.3.1. Pentru a îndeplini cerinţele paragrafelor 2.2.1 şi 2.2.2., părţile vor înfiinţa centre de coordonare a operaţiunilor de salvare pentru serviciile lor de căutare şi salvare şi filiale ale centrelor de coordonare a operaţiunilor de salvare, după cum vor considera necesar.

2.3.2. Autorităţile competente ale fiecărei părţi vor determina zona de care va răspunde fiecare filială a centrelor de coordonare a operaţiunilor de salvare.

2.3.3. Fiecare centru de coordonare a serviciilor de salvare şi fiecare filială a centrelor de coordonare a operaţiunilor de salvare, înfiinţate în conformitate cu prevederile paragrafului 2.3.1, vor dispune de mijloace adecvate de recepţionare a semnalelor de pericol prin staţii radio sau alte modalităţi. Fiecare centru şi fiecare filială vor deţine, de asemenea, mijloace adecvate pentru comunicare cu unităţile de salvare şi cu centrele de coordonare a operaţiunilor de salvare sau cu filialele centrelor de coordonare a operaţiunilor de salvare, după caz, din zonele adiacente.

2.4. Desemnarea unităţilor de salvare

2.4.1. Părţile vor desemna fie:

1. ca unităţi de salvare, servicii de stat sau alte servicii publice sau private corespunzătoare, situate şi echipate adecvat, sau subunităţi ale acestora; fie

2. ca elemente de organizare a operaţiunilor de căutare şi salvare, servicii de stat sau alte servicii publice sau private corespunzătoare sau subunităţi ale acestora, care nu pot fi desemnate ca unităţi de salvare, dar care sunt în măsură să participe la operaţiunile de căutare şi salvare; părţile vor stabili funcţiile acestor elemente.

se încarcă...