Act Internațional

Convenția europeană cu privire la controlul achiziționării și deținerii armelor de foc de către particulari din 28.06.1978 *)

Text publicat în M.Of. al României.

În vigoare de la 08 iulie 1997

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Pagina 1 din 2

Cumpără forma actualizată

sau autentifică-te

  •  

*) Traducere.

Statele membre ale Consiliului Europei, semnatare ale prezentei convenții,

considerând că scopul Consiliului Europei este de a realiza o uniune mai strânsă între membrii săi,

luând în considerare amenințarea pe care o constituie folosirea crescândă a armelor de foc în scopuri criminale;

conștiente de faptul că, adesea, aceste arme de foc sunt achiziționate în străinătate,

dornice de a institui pe plan internațional metode eficace de control al circulației armelor de foc peste frontiere,

conștiente de necesitatea de a evita măsuri de natură să îngrădească comerțul internațional licit sau care s-ar concretiza în controale, la frontiere, impracticabile sau excesiv de costisitoare, în contradicție cu obiectivele moderne ale libertății de circulație a bunurilor și persoanelor,

au convenit următoarele:

CAPITOLUL I Definiții și dispoziții generale

ARTICOLUL 1

În scopurile prezentei convenții:

a) termenul armă de foc are sensul care îi este atribuit în anexa nr. I la prezenta convenție;

b) termenul persoană desemnează și o persoană juridică stabilită pe teritoriul unei părți contractante;

c) termenul armurier desemnează o persoană a cărei activitate profesională constă, în totalitate sau în parte, în fabricarea, vânzarea, cumpărarea, schimbul sau închirierea armelor de foc;

d) termenul rezident desemnează o persoană având reședința obișnuită pe teritoriul unei părți contractante, în sensul Regulii nr. 9 din anexa la Rezoluția (72)1 a Comitetului Miniștrilor al Consiliului Europei.

ARTICOLUL 2

Părțile contractante se angajează să-și acorde reciproc asistență prin intermediul autorităților administrative corespunzătoare, în vederea reprimării traficului ilicit cu arme de foc și pentru căutarea și descoperirea armelor de foc transferate de pe teritoriul unui stat pe teritoriul altui stat.

ARTICOLUL 3

Fiecare parte contractantă este liberă să adopte legi și regulamente referitoare la armele de foc, cu condiția ca aceste legi și regulamente să nu fie incompatibile cu dispozițiile prezentei convenții.

ARTICOLUL 4

Prezenta convenție nu se aplică tranzacțiilor cu arme de foc în care toate părțile sunt state sau acționează în numele statului.

CAPITOLUL II Notificarea tranzacțiilor

ARTICOLUL 5

1. Dacă o armă de foc care se află pe teritoriul unei părți contractante este vândută, transferată sau cedată, cu orice titlu, unei persoane rezidente pe teritoriul unei alte părți contractante, prima parte contractantă va transmite o notificare celei de-a doua, conform modalităților prevăzute la art. 8 și 9.

2. Pentru aplicarea dispozițiilor paragrafului 1 al prezentului articol, fiecare parte contractantă va lua măsurile necesare, astfel încât fiecare persoană, care vinde, transferă sau cedează, cu orice titlu, o armă de foc ce se află pe teritoriul său, să furnizeze autorităților competente ale acestei părți contractante informații referitoare la tranzacție.

ARTICOLUL 6

Dacă o armă de foc care se află pe teritoriul unei părți contractante este transferată, în mod permanent și fără modificări de posesie, pe teritoriul unei alte părți contractante, prima parte contractantă va notifica acest fapt celei de-a doua, conform modalităților prevăzute la art. 8 și 9.

ARTICOLUL 7

Notificările la care se referă art. 5 și 6 vor fi comunicate și părților contractante pe teritoriul cărora tranzitează o armă de foc, în cazul în care statul de proveniență a acestei arme consideră utilă o asemenea informare.

ARTICOLUL 8

1. Notificările la care se referă art. 5, 6 și 7 vor fi făcute cât mai repede posibil. Părțile contractante se vor strădui ca notificarea să preceadă tranzacția sau transferul respectiv. Dacă nu se reușește aceste lucru, notificarea va fi făcută cât mai curând după efectuarea tranzacției sau a transferului.

2. Notificările la care se referă art. 5, 6 și 7 vor preciza, îndeosebi:

a) identitatea, numărul de pașaport sau al documentului de identitate și adresa persoanei căreia îi este vândută, transferată sau cedată arma în cauză, cu orice titlu, sau ale persoanei care transferă, de o manieră permanentă, o armă de foc pe teritoriul unei alte părți contractante, fără modificări ale posesiei;

b) tipul, marca și caracteristicile armei de foc respective, precum și numărul său sau orice alt semn distinctiv.

ARTICOLUL 9

1. Notificările la care se referă art. 5, 6 și 7 vor fi făcute între autoritățile naționale care sunt desemnate de către părțile contractante.

2. Dacă va fi cazul, notificările pot fi transmise prin intermediul Organizației Internaționale a Poliției Criminale (Interpol).

3. Fiecare stat va indica, în momentul depunerii instrumentului său de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, printr-o declarație adresată secretarului general al Consiliului Europei, autoritatea căreia trebuie să îi fie adresate notificările. El va notifica fără întârziere secretarului general al Consiliului Europei orice modificare ulterioară a identității autorității respective.

CAPITOLUL III Autorizarea dublă

ARTICOLUL 10

1. Fiecare parte contractantă va lua măsuri corespunzătoare pentru a garanta că nici o armă de foc care se găsește pe teritoriul său nu va fi vândută, transferată sau cedată, cu orice titlu, unei alte persoane care nu este rezidentă și care nu a obținut în prealabil autorizarea din partea autorităților competente ale sus-numitei părți contractante.

2. Această autorizare nu este acordată decât în cazul în care autoritățile competente sus-menționate s-au asigurat, mai întâi, că autoritățile părții contractante pe teritoriul căreia rezidează i-au acordat persoanei respective o autorizație referitoare la tranzacția în cauză.

3. Dacă această persoană dobândește posesia unei arme de foc pe teritoriul unei părți contractante în care se efectuează tranzacția, autorizația la care se referă paragraful 1 nu va fi acordată decât potrivit modalităților și condițiilor în care o autorizație va fi acordată pentru o tranzacție între rezidenți ai părții contractante respective. Dacă arma de foc va fi exportată imediat, autoritățile la care se referă paragraful 1 sunt obligate doar să se asigure că autoritățile părții contractante în care rezidează persoana au autorizat această tranzacție, în mod special, sau asemenea tranzacții, în general.

4. Autorizațiile la care se referă paragrafele 1 și 2 ale prezentului articol pot fi înlocuite cu un permis internațional.

ARTICOLUL 11

Fiecare stat, în momentul depunerii instrumentului său de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, va preciza care dintre autoritățile sale este competentă să acorde autorizațiile la care se referă paragraful 2 al art. 10. El va notifica, fără întârziere, secretarului general al Consiliului Europei orice modificare ulterioară a identității acestei autorități.

CAPITOLUL IV Dispoziții finale

ARTICOLUL 12

1. Prezenta convenție este deschisă spre semnare statelor membre ale Consiliului Europei. Ea va fi supusă ratificării, acceptării sau aprobării. Instrumentele de ratificare, de acceptare sau de aprobare vor fi depuse la secretarul general al Consiliului Europei.

2. Convenția va intra în vigoare în prima zi a lunii care urmează expirării unei perioade de 3 luni după data depunerii celui de-al treilea instrument de ratificare, de acceptare sau de aprobare.

3. Ea va intra în vigoare, față de fiecare stat semnatar care îl va ratifica, îl va accepta sau îl va aproba ulterior, în prima zi a lunii care urmează după expirarea unei perioade de 3 luni după data depunerii instrumentului său de ratificare, de acceptare sau de aprobare.

ARTICOLUL 13

1. După intrarea în vigoare a prezentei convenții, Comitetul Miniștrilor al Consiliului Europei va putea invita orice stat nemembru al consiliului să adere la prezenta convenție. Decizia privind această invitație va fi luată în conformitate cu art. 20 lit. d) al Statutului Consiliului Europei și va trebui să întrunească acordul unanim al statelor membre ale Consiliului Europei, care sunt părți contractante la convenție.

2. Aderarea se va efectua prin depunerea, la secretarul general al Consiliului Europei, a unui instrument de aderare, care va produce efecte la 3 luni după data depunerii sale.

ARTICOLUL 14

1. Fiecare stat poate, în momentul semnării sau în momentul depunerii instrumentului său de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, să desemneze teritoriul sau teritoriile cărora li se va aplica prezenta convenție.

2. Fiecare stat poate, în momentul depunerii instrumentului său de ratificare, de acceptare, de aprobare ori de aderare sau în orice alt moment ulterior, să extindă aplicarea prezentei convenții, printr-o declarație adresată secretarului general al Consiliului Europei, asupra oricărui alt teritoriu desemnat în declarație și pentru care el asigură relațiile internaționale sau pentru care el este abilitat să-și asume angajamente.

3. Orice declarație făcută în virtutea paragrafului precedent va putea fi retrasă, în ceea ce privește orice teritoriu desemnat în această declarație, printr-o notificare adresată secretarului general. Retragerea va produce efecte la 6 luni de la data primirii unei asemenea notificări de către secretarul general.

ARTICOLUL 15

1. Fiecare stat poate, în momentul semnării sau în momentul depunerii instrumentului său de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, să declare că va face uz de una sau de mai multe rezerve care figurează în anexa nr. II la prezenta convenție.

2. Fiecare parte contractantă care a formulat o rezervă în virtutea paragrafului precedent poate să o retragă, în total sau în parte, printr-o declarație adresată secretarului general al Consiliului Europei și care va produce efecte la data primirii sale.

3. Partea contractantă care a formulat o rezervă în virtutea paragrafului 1 al prezentului articol nu poate pretinde aplicarea, de către o altă parte contractantă, a dispoziției care face obiectul rezervei; totuși ea poate, dacă rezerva este parțială sau condiționată, să pretindă aplicarea acestei dispoziții în măsura în care ea însăși a acceptat-o.

ARTICOLUL 16

1. Părțile contractante nu pot încheia între ele acorduri bilaterale sau multilaterale referitoare la problemele care fac obiectul prezentei convenții decât pentru a completa dispozițiile acesteia sau pentru a facilita aplicarea principiilor care sunt cuprinse în ea.

2. Totuși, dacă două sau mai multe părți contractante au stabilit sau sunt pe cale să-și stabilească relațiile pe baza unei legislații uniforme sau a unui regim special propriu și care le impune obligații mai largi, ele au posibilitatea de a-și reglementa raporturile lor reciproce în materie, bazându-se exclusiv pe aceste sisteme, prin derogare de la dispozițiile prezentei convenții.

3. Părțile contractante care vor ajunge să excludă din raporturile lor mutuale aplicarea prezentei convenții, conform paragrafului 2 al prezentului articol, vor adresa în acest scop o notificare secretarului general al Consiliului Europei.

ARTICOLUL 17

1. Comitetul European pentru Problemele Criminale al Consiliului Europei va urmări îndeplinirea prezentei convenții și va facilita, în măsura în care va fi necesar, soluționarea amiabilă a oricărei dificultăți care ar putea apărea în aplicarea acesteia.

2. Comitetul European pentru Problemele Criminale poate, în lumina evoluțiilor tehnice, sociale și economice, să formuleze și să înainteze Comitetului Miniștrilor al Consiliului Europei propuneri pentru amendarea sau completarea dispozițiilor prezentei convenții și, în special, pentru modificarea conținutului anexei nr. I.

ARTICOLUL 18

1. În caz de război sau de alte împrejurări excepționale, fiecare parte contractantă va putea stabili reguli care să deroge temporar de la dispozițiile prezentei convenții și aplicabile imediat. Ea va notifica fără întârziere secretarului general al Consiliului Europei o asemenea derogare, precum și încetarea ei.

2. Fiecare parte contractantă va putea denunța prezenta convenție, adresând o notificare secretarului general al Consiliului Europei. O asemenea denunțare va produce efecte la 6 luni de la data primirii notificării de către secretarul general.

ARTICOLUL 19

Secretarul general al Consiliului Europei va notifica statelor membre al Consiliului Europei și fiecărui stat care a aderat la prezenta convenție:

a) fiecare semnare;

b) depunerea fiecărui instrument de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare;

c) orice dată de intrare în vigoare a prezentei convenții, conform dispozițiilor art. 12 și 13;

d) orice declarație sau notificare primită în aplicarea dispozițiilor paragrafului 3 al art. 9;

e) orice declarație sau notificare primită în aplicarea dispozițiilor art. 11;

f) orice declarație sau notificare primită în aplicarea dispozițiilor art. 14;

g) orice rezervă formulată în aplicarea dispozițiilor paragrafului 1 al art. 15;

h) retragerea oricărei rezerve efectuate în aplicarea dispozițiilor paragrafului 2 al art. 15;

i) orice notificare primită în aplicarea dispozițiilor paragrafului 3 al art. 16 și referitoare la o legislație uniformă sau la un regim special;

j) orice notificare primită în aplicarea dispozițiilor paragrafului 1 al art. 18 și data la care, după caz, derogarea este făcută sau încetează;

k) orice notificare primită în aplicarea dispozițiilor paragrafului 2 al art. 18 și data la care denunțarea va produce efecte.

Drept pentru care, subsemnații, autorizați legal în acest scop, au semnat prezenta convenție.

Întocmită la Strasbourg la 28 iunie 1978, în limbile franceză și engleză, ambele texte fiind egal autentice, într-un singur exemplar care va fi depus în arhivele Consiliului Europei. Secretarul general al Consiliului Europei va comunica o copie certificată de pe convenție fiecăruia dintre statele semnatare și aderente.

ANEXA Nr. I

A. În scopurile prezentei convenții, termenul armă de foc desemnează:

1. fiecare obiect care: (i) este conceput sau adaptat, pentru a servi ca armă prin care un plumb, un glonț ori un alt proiectil sau o substanță nocivă gazoasă, lichidă ori în altă stare poate fi descărcată cu ajutorul unei presiuni explozive, gazoase sau atmosferice sau prin intermediul altor agenți propulsori; și (ii) corespunde uneia dintre descrierile specifice următoare, fiind înțeles că alin. a)-f) inclusiv și h) nu cuprind decât obiectele cu propulsie explozivă:

a) arme automate;

b) arme scurte semiautomate sau cu repetiție ori cu un singur foc;

c) arme lungi semiautomate sau cu repetiție cu cel puțin o țeavă ghintuită;

d) arme lungi cu un foc, cu cel puțin o țeavă ghintuită;

e) arme lungi semiautomate sau cu repetiție, doar cu țeavă (țevi) lisă (lise);

f) lansator de rachete portative;

g) orice armă sau alt instrument astfel conceput încât să cauzeze un pericol pentru viața sau sănătatea persoanelor, prin proiectarea substanțelor stupefiante, toxice și corosive;

h) lansator de flăcări destinat atacului sau apărării;


Pentru a vedea documentul fără paginare, ai nevoie de un abonament Lege5!

;
se încarcă...