Back

Act Internaţional

Convenţia privind standardele de pregătire a navigatorilor, brevetare/atestare şi efectuare a serviciului de cart, 1978*)

Text publicat în M.Of. al României.

În vigoare de la 15.10.1992

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpăraţi documentul în formă actualizată sau alegeţi un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată

*) Traducere.

Părţile la această convenţie,

dorind să promoveze siguranţa vieţii şi a bunurilor pe mare şi să protejeze mediul marin, prin stabilirea de comun acord a standardelor internaţionale de pregătire a navigatorilor, brevetare/atestare şi efectuare a serviciului de cart,

luînd în considerare faptul că acest scop poate fi atins în condiţiile cele mai bune prin încheierea unei Convenţii internaţionale referitoare la standardele de pregătire a navigatorilor, brevetare/atestare şi efectuare a serviciului de cart,

au convenit asupra următoarelor:

ARTICOLUL I Obligaţii generale conform convenţiei

(1) Părţile îşi asumă responsabilitatea să aplice prevederile convenţiei şi ale anexei**) care constituie parte integrantă a convenţiei. Orice referire la convenţie constituie, în acelaşi timp, o referire la anexă.

(2) Părţile îşi asumă responsabilitatea promulgării tuturor legilor, decretelor, ordinelor şi regulamentelor şi luării tuturor celorlalte măsuri necesare aplicării integrale a convenţiei astfel încît să se asigure de faptul că, din punctul de vedere al siguranţei vieţii şi a bunurilor pe mare şi al protecţiei mediului marin, navigatorii de la bordul navelor sînt atestaţi şi apţi pentru efectuarea serviciului.

**) Anexa va fi comunicată autorităţilor competente direct interesate.

ARTICOLUL II Definiţii

În contextul prezentei convenţii, cu excepţia unor prevederi contrare, s-au formulat următoarele definiţii:

a) parte desemnează un stat pentru care convenţia a intrat în vigoare;

b) administraţie desemnează guvernul părţii care autorizează arborarea pavilionului său;

c) dovadă de atestare desemnează un document valabil, indiferent de numele sub care acesta este cunoscut, emis de către administraţie sau cu autorizaţia acesteia, sau recunoscut de către administraţia care autorizează deţinătorul acesteia să execute funcţia după cum este stabilit în acest document sau după cum se prevede prin regulamentele naţionale;

d) atestat desemnează atributul de deţinere legală a unei dovezi de atestare;

e) organizaţie desemnează Organizaţia Interguvernamentală Consultativă Maritimă (I.M.C.O.);

f) secretar general desemnează secretarul general al organizaţiei;

g) navă maritimă desemnează o navă, exceptînd nava care naviga numai în ape interioare sau în ape din zone adăpostite sau foarte apropiate acestora unde se aplică regulamentele portuare;

h) navă de pescuit desemnează o navă utilizată pentru capturarea de peşte, balene, foci, morse sau alte vietăţi marine;

i) Regulamentul de radiocomunicaţii desemnează Regulamentul de radiocomunicaţii anexat sau considerat ca fiind anexat celei mai recente convenţii internaţionale de telecomunicaţii în vigoare în acel moment

ARTICOLUL III Domeniul de aplicare

Convenţia se va aplica navigatorilor de la bordul navelor maritime, autorizate să arboreze pavilionul unei părţi cu excepţia celor care efectuează serviciul la bordul:

a) navelor militare, navelor auxiliare sau altor nave, care sînt proprietatea unui stat sau exploatate de acesta şi sînt angajate numai pentru serviciul guvernamental necomercial; cu toate acestea fiecare parte trebuie să se asigure, prin adoptarea unor măsuri adecvate care să nu afecteze operaţiunile sau capacităţile operaţionale ale acestor nave, că persoanele care efectuează serviciul la bord îndeplinesc cerinţele convenţiei în măsura în care acest fapt este raţional şi posibil;

b) navelor de pescuit;

c) ambarcaţiunilor de agrement care nu sînt angajate în activitatea de comerţ;

d) navelor cu corp din lemn de o construcţie simplă.

ARTICOLUL IV Comunicarea informaţiilor

(1) Părţile trebuie să comunice cît mai curînd posibil secretarului general:

a) textul legilor, decretelor, ordinelor, regulamentelor şi instrumentelor promulgate pentru problemele ce se află în sfera de interes a convenţiei;

b) detaliile complete, acolo unde este cazul, despre conţinutul şi durata cursurilor de pregătire, precum şi sistemul naţional de examinare şi alte cerinţe pentru fiecare dovadă de atestare emisă conform convenţiei;

c) un număr suficient de modele pentru dovezile de atestare emise conform convenţiei.

(2) Secretarul general va aduce la cunoştinţă tuturor părţilor primirea oricăror comunicări sub incidenţa paragrafului (1) a) şi inter alia, în contextul paragrafelor (IX) şi (X), le va furniza la cerere orice informaţii care i-au fost comunicate sub incidenţa paragrafelor (1) b) şi c).

ARTICOLUL V Alte tratate şi interpretarea lor

(1) Toate tratatele, convenţiile şi acordurile anterioare privind standardele de pregătire a navigatorilor, atestarea şi efectuarea serviciului de cart, aflate în vigoare între părţi, se vor aplica integral pe durata prestabilită:

a) navigatorilor cărora nu li se aplică prezenta convenţie;

b) navigatorilor cărora li se aplică prezenta convenţie în ceea ce priveşte problemele pentru care nu există prevederi exprese.

(2) Cu toate acestea, în măsura în care asemenea tratate, convenţii sau acorduri contravin prevederilor convenţiei, părţile trebuie să-şi revizuiască angajamentele în conformitate cu aceste tratate, convenţii şi acorduri în scopul de a se asigura că nu există nici un conflict între aceste angajamente şi obligaţiile care le revin conform convenţiei.

(3) Toate problemele care nu sînt prevăzute în mod expres în convenţie rămîn supuse legislaţiei părţilor.

(4) Nici o dispoziţie din prezenta convenţie nu va prejudicia codificarea şi dezvoltarea Dreptului Mării, de către Conferinţa Naţiunilor Unite asupra Dreptului Mării, conferinţă convocată urmare a Rezoluţiei 2750 C (XXV) a Adunării Generale a Naţiunilor Unite; de asemenea, convenţia nu va prejudicia cerinţele actuale sau viitoare, precum şi prevederile legale ale oricărui stat în ceea ce priveşte Dreptul Mării, natura şi întinderea jurisdicţiei statului riveran şi a legii pavilionului.

ARTICOLUL VI Dovezi de atestare

(1) Dovezile de atestare pentru comandanţi, ofiţeri şi pentru alte categorii de navigatori vor fi eliberate acelor candidaţi care, conform cerinţelor administraţiei, îndeplinesc condiţiile referitoare la stagiu, vîrstă, stare de sănătate, pregătire, atestare şi examinare conform prevederilor corespunzătoare din anexa convenţiei.

(2) Dovezile de atestare pentru comandanţi şi ofiţeri eliberate în conformitate cu prezentul articol vor fi vizate de administraţia emitentă sub forma prescrisă în Regula 1/2 din anexă. Dacă limba utilizată pe dovada de atestare nu este limba engleză trebuie adăugată o traducere în această limbă.

ARTICOLUL VII Prevederi tranzitorii

(1) O dovadă de atestare a competenţei sau pentru serviciul la bord în funcţia pentru care convenţia cere o dovadă de atestare, care înainte de intrarea în vigoare a convenţiei pentru o parte a fost emisă conform legilor acelei părţi sau Regulamentului de radiocomunicaţii va fi considerată valabilă după intrarea în vigoare a convenţiei pentru partea respectivă.

(2) După intrarea în vigoare a convenţiei pentru o parte, administraţia acesteia poate continua să elibereze dovezi de atestare a competenţei conform practicii sale precedente pe o perioadă nu mai mare de 5 ani. Asemenea dovezi de atestare vor fi considerate valabile în sensul convenţiei, în timpul acestei perioade de tranziţie asemenea dovezi de atestare vor fi eliberate numai navigatorilor care şi-au început serviciul la bord, în compartimentul autorizat prin dovezile de atestare, înainte de intrarea în vigoare a convenţiei pentru acea parte. Administraţia trebuie să se asigure de faptul că toţi ceilalţi candidaţi pentru atestare vor fi examinaţi şi atestaţi în conformitate cu convenţia.

(3) În decurs de 2 ani de la intrarea în vigoare a convenţiei pentru o parte, acea parte poate elibera o dovadă de atestare pentru serviciul la bord navigatorilor care nu posedă nici o dovadă de atestare, conform convenţiei, sau nici o dovadă de atestare a competenţei emisă conform legilor acelei părţi înainte de intrarea în vigoare a convenţiei pentru acea parte, în următoarele condiţii:

a) candidatul a efectuat serviciul la bordul navei în calitatea pentru care solicită o dovadă de atestare timp de minimum 3 ani din ultimii 7 care au precedat intrarea în vigoare a convenţiei pentru acea parte;

b) candidatul face dovada că a îndeplinit sarcinile de serviciu în mod satisfăcător;

c) candidatul se conformează cerinţelor administraţiei în ceea ce priveşte starea de sănătate, inclusiv acuitatea vizuală şi auditivă, ţinînd seama de vîrsta avută la data solicitării dovezii de atestare.

În sensul convenţiei, o dovadă de atestare pentru serviciul la bordul navei, eliberată conform prevederilor acestui paragraf, va fi considerată echivalentă unei dovezi de atestare eliberate conform convenţiei.

ARTICOLUL VIII Acordarea de dispense

(1) În condiţii de extremă necesitate, administraţiile, atunci cînd apreciază că nu se pun în pericol persoanele, bunurile sau mediul marin, pot emite o dispensă care să permită unui anumit navigator să execute serviciul pe o anumită navă pe durata unei perioade specificate ce nu va depăşi 6 luni într-o funcţie pentru care nu deţine dovada de atestare corespunzătoare dar nu în funcţia de radiotelegrafist sau operator radiotelefonist exceptînd prevederile contrare din Regulamentul de radiocomunicaţie; condiţia care se impune este ca persoana în cauză să posede cunoştinţe corespunzătoare funcţiei vacante pentru care se acordă dispensa şi o poate îndeplini în manieră sigură, conform cerinţelor administraţiei. Totuşi, nu se vor acorda dispense pentru funcţiile de comandant şi şef mecanic, decît în cazuri de forţă majoră şi atunci numai pentru o perioadă cît mai scurtă.

(2) Orice dispensă pentru o funcţie se va acorda numai unei persoane atestate în mod corespunzător să îndeplinească funcţia imediat inferioară.

Acolo unde nu se cere, conform convenţiei, o atestare pentru o funcţie inferioară se poate emite o dispensă unei persoane a cărei calificare şi experienţă sînt, din punct de vedere al administraţiei, corespunzătoare cerinţelor funcţiei care urmează a fi îndeplinite. În cazul în care persoana nu deţine o dovadă de atestare corespunzătoare, persoana respectivă trebuie să dea un test acceptat de administraţie ca dovadă că o atare dispensă i se poate acorda în deplină siguranţă. În plus, administraţiile trebuie să se asigure că postul în discuţie va fi ocupat de către deţinătorul unei dovezi de atestare corespunzătoare, în timpul cel mai scurt.

(3) Părţile trebuie să trimită secretarului general, imediat ce e posibil, după data de 1 ianuarie a fiecărui an, un raport care să conţină informaţii asupra numărului total de dispense eliberate pe parcursul anului, navelor maritime, pentru fiecare din funcţiile pentru care se cere o dovadă de atestare cît şi informaţii asupra numărului de nave sub şi peste 1600 TRB.

ARTICOLUL IX Echivalenţe

(1) Convenţia nu va interzice unei administraţii să păstreze sau să adopte alte sisteme de pregătire şi educaţie, inclusiv serviciul pe navele maritime şi sistemul organizat la bord adaptat progresului tehnic şi tipurilor speciale de nave şi de comerţ cu condiţia ca nivelul serviciului, cunoştinţele şi eficienţa în ceea ce priveşte manevrarea navei şi manipularea mărfii să asigure gradul necesar de siguranţă pe navă şi să aibă un efect preventiv în raport cu poluarea cel puţin echivalente cu prevederile convenţiei.

(2) Detaliile referitoare la astfel de forme de organizare vor fi raportate cît mai curînd posibil secretarului general, care le va transmite tuturor părţilor.

ARTICOLUL X Controlul

(1) Navele, cu excepţia celor excluse prin art. III în timp ce se află în porturile unei părţi, sînt supuse controlului de către ofiţerii legal autorizaţi de acea parte, care vor verifica dacă toţi navigatorii îmbarcaţi, care trebuie să posede o dovadă de atestare conform convenţiei, sînt atestaţi corespunzător sau deţin dispensa adecvată. Asemenea dovezi de atestare trebuie acceptate, în afara cazului în care există motive întemeiate pentru a considera că o dovadă de atestare a fost obţinută în mod fraudulos sau că deţinătorul acesteia nu este persoana căreia dovada de atestare i-a fost eliberată iniţial.

(2) În situaţia în care se constată carenţe în raport cu dispoziţiile paragrafului (1) sau cu procedurile specificate în Regula 1/4 - "Proceduri de control", ofiţerul care execută controlul va informa în scris, imediat, pe comandantul navei şi pe consul sau, în absenţa acestuia, cea mai apropiată reprezentanţă diplomatică sau autoritate maritimă a statului al cărui pavilion îl arborează nava, astfel încît să se poată lua măsuri corespunzătoare. O asemenea comunicare trebuie să specifice detalii referitoare la carenţele constatate şi motivele în baza cărora partea hotărăşte că aceste carenţe prezintă un pericol pentru persoane, bunuri sau mediul marin.

(3) La exercitarea controlului conform paragrafului (1), avîndu-se în vedere mărimea şi tipul navei, precum şi lungimea şi natura voiajului dacă se constată că nu s-au reglementat carenţele menţionate în paragraful (3) din Regula 1/4 şi este evident că acest fapt prezintă un pericol pentru persoane, bunuri sau mediul marin. Partea care execută controlul trebuie să ia măsuri ca nava să nu navigheze pînă cînd nu s-a conformat acestor cerinţe şi pericolul a fost îndepărtat. Faptele referitoare la acţiunile întreprinse vor fi raportate prompt secretarului general.

(4) Atunci cînd se exercită controlul în conformitate cu acest articol trebuie depuse toate eforturile posibile ca nava să nu fie reţinută sau întîrziată în mod nejustificat. În caz contrar nava are dreptul la despăgubiri pentru orice fel de pierderi sau daune rezultate.

(5) Prezentul articol va fi aplicat în aşa manieră încît navele autorizate să arboreze pavilionul unui stat ce nu este parte la convenţie să nu beneficieze de un regim preferenţial faţă de navele autorizate să arboreze pavilionul unei părţi.

ARTICOLUL XI Promovarea cooperării tehnice

(1) Părţile la convenţie trebuie să asigure, prin consultare şi cu ajutorul organizaţiei, sprijinul acelor părţi care solicită asistenţă tehnică pentru:

a) pregătirea personalului administrativ şi tehnic;

b) crearea instituţiilor pentru pregătirea navigatorilor;

c) furnizarea echipamentului şi a dotărilor necesare instituţiilor destinate pregătirii;

d) organizarea şi urmărirea programelor de pregătire corespunzătoare, incluzînd pregătirea practică la bordul navelor maritime;

e) facilitarea altor măsuri pentru îmbunătăţirea pregătirii şi calificării navigatorilor; toate aceste măsuri sînt de preferat să se ia pe o bază naţională, subregională sau regională, pentru a se putea atinge scopurile pe care şi le propune prezenta convenţie, ţinîndu-se seama de necesităţile specifice ale ţărilor în curs de dezvoltare.

(2) În ceea ce priveşte organizaţia, aceasta îşi va dirija eforturile mai sus menţionate, prin consultare sau prin asociere cu alte organizaţii internaţionale, mai ales cu Organizaţia Internaţională a Muncii.

ARTICOLUL XII Amendamente

(1) Convenţia poate fi amendată prin una din următoarele metode:

a) amendamente după discutarea în cadrul organizaţiei:

(i) orice amendament propus de către o parte va fi înaintat secretarului general care după aceea îl va difuza tuturor membrilor organizaţiei, tuturor părţilor, precum şi directorului general al Biroului Internaţional al Muncii cu cel puţin 6 luni înainte de discutarea acestuia;

(ii) orice amendamente propuse şi difuzate astfel vor fi înaintate Comitetului pentru Siguranţa Maritimă - I.M.C.O. spre analiză;

(iii) părţile, fie că sînt sau nu membre ale organizaţiei, vor avea dreptul să participe la întrunirile Comitetului pentru Siguranţa Maritimă în vederea analizării şi adoptării amendamentelor;

(iv) amendamentele trebuie să fie adoptate cu o majoritate de 2/3 din părţile prezente şi cu drept de vot în Comitetul Lărgit pentru Siguranţa Maritimă, după cum se prevede în alin. a) (iii), denumit de aici încolo Comitetului Lărgit pentru Siguranţa Maritimă, cu condiţia ca cel puţin 1/3 din părţi să fie prezentă în momentul votării;

(v) amendamentele astfel adoptate vor fi comunicate de către secretarul general tuturor părţilor pentru accept;

(vi) un amendament adus unui articol trebuie considerat ca fiind acceptat la data la care acesta va fi acceptat de 2/3 din părţi;

(vii) un amendament adus anexei trebuie considerat ca fiind acceptat:

1. la expirarea unei perioade de 2 ani de la data la care a fost comunicat părţilor pentru acceptare; sau

2. la expirarea unei alte perioade de timp de minimum un an dacă în acest mod s-a hotărît la momentul adoptării amendamentului de către o majoritate de 2/3 din părţile prezente şi cu drept de vot în Comitetul Lărgit pentru Siguranţa Maritimă.

Cu toate acestea, amendamentele nu sînt considerate a fi acceptate dacă în decursul unei perioade specificate de timp apare una dintre următoarele situaţii: sau mai mult de 1/3 din părţi anunţă pe secretarul general că au obiecţii la amendament sau părţile ale căror flote maritime comerciale combinate constituie minimum 50% din tonajul brut al flotei maritime mondiale, compuse din nave de la 100 TRB în sus, anunţă pe secretarul general despre obiecţiile lor la respectivul amendament;

(viii) un amendament adus unui articol va intra în vigoare pentru acele părţi care l-au acceptat la 6 luni după data la care acesta este considerat ca fiind acceptat; pentru oricare parte care acceptă amendamente după această dată, amendamentul va intra în vigoare la 6 luni după acceptul acelei părţi;

(ix) cu excepţia părţilor care au avut obiecţii faţă de un amendament, conform alin. a) (vii), şi care nu şi-au retras aceste obiecţii, un amendament adus anexei va intra în vigoare pentru toate părţile la 6 luni după data la care se consideră că amendamentul a fost acceptat. Înainte de data hotărîtă pentru intrarea în vigoare, oricare parte poate anunţa secretarul general că nu va aplica acel amendament în decursul unui an de la data intrării în vigoare sau pentru o perioadă mai lungă de timp, după cum poate fi hotărît printr-o majoritate de 2/3 a părţilor prezente şi cu drept de vot în Comitetul Lărgit pentru Siguranţa Maritimă, la data adoptării amendamentului;

b) amendament printr-o conferinţă:

(i) la solicitarea unei părţi, susţinută de cel puţin 1/3 a celorlalte părţi, organizaţia va convoca, prin asociere sau consultare cu directorul general al Biroului Internaţional al Muncii, o conferinţă a părţilor pentru a discuta amendamentele la convenţie;

(ii) oricare amendament adoptat printr-o astfel de conferinţă cu o majoritate de 2/3 a părţilor prezente şi cu drept de vot va fi comunicat de către secretarul general tuturor părţilor în vederea acceptării;

(iii) cu excepţia unor hotărîri contrare ale conferinţei, amendamentul se va considera ca fiind acceptat şi va intra în vigoare conform procedurilor specificate în alin. a) (vi) şi a) (viii) sau, respectiv, alin. a) (vii) şi a) (ix) cu condiţia ca referirile din aceste alineate la Comitetul Lărgit pentru Siguranţa Maritimă să fie considerate ca referiri la conferinţă.

(2) Orice declaraţie de acceptare sau de obiecţie, privitoare la un amendament sau orice altă comunicare făcută conform paragrafului (1) a) (ix) va fi înaintată în scris secretarului general, care va informa toate părţile asupra acestei comunicări şi a datei primirii.

(3) Secretarul general va informa toate părţile despre orice amendament care intră în vigoare, precum şi data de la care acest amendament se va aplica.

ARTICOLUL XIII Semnare, ratificare, acceptare, aprobare, aderare

(1) Convenţia va rămîne deschisă pentru semnat la sediul organizaţiei de la 1 decembrie 1978 pînă la 30 noiembrie 1979, iar după aceea va rămîne deschisă pentru aderare. Oricare stat poate deveni parte prin:

(a) semnarea fără rezerve, în ceea ce priveşte ratificarea, acceptarea sau aprobarea; sau

(b) semnarea sub rezerva ratificării, acceptării sau aprobării, urmată de ratificare, acceptare sau aprobare; sau

(c) aderare.

(2) Ratificarea, acceptarea, aprobarea sau aderarea se vor efectua prin depunerea unui instrument în acest scop la secretarul general.

(3) Secretarul general va informa toate statele care au semnat convenţia sau au aderat la ea, precum şi pe directorul general al Biroului Internaţional al Muncii pentru orice semnare sau pentru depunerea oricărui instrument de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare şi despre data depunerii acestuia.

se încarcă...