Back

Parlamentul României

Legea apărării naţionale a României nr. 45/1994

Text publicat în M.Of. al României.

În vigoare de la 07.07.1994

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpăraţi documentul în formă actualizată sau alegeţi un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată

Disponibil şi în en

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

CAPITOLUL I Dispoziţii generale

Art. 1. -

Apărarea Naţională cuprinde ansamblul de măsuri şi activităţi adoptate şi desfăşurate de statul român în scopul de a garanta suveranitatea naţională, independenţa şi unitatea statului, integritatea teritorială a ţării şi democraţia constituţională.

Art. 2. -

Activităţile privind apărarea naţională sunt asigurate şi duse la îndeplinire de către autorităţile publice, potrivit competenţelor stabilite prin Constituţie şi legile ţării.

Măsurile adoptate privind apărarea naţională sunt obligatorii pentru toţi cetăţenii ţării, pentru autorităţile şi instituţiile publice şi private şi pentru toţi agenţii economici, indiferent de forma de proprietate.

Art. 3. -

Reglementările privind apărarea naţională se întemeiază pe respectarea prevederilor Constituţiei şi ale legilor ţării, pe principiile doctrinei militare a statului român şi normele general-admise de dreptul internaţional, precum şi pe prevederile tratatelor la care România este parte.

Art. 4. -

În caz de agresiune care atentează la integritatea teritorială, la existenţa şi la unitatea statului şi a poporului român, a cărei amploare depăşeşte capacitatea combativă a forţelor armate organizate pe principiul suficienţei defensive, riposta va cuprinde formele corespunzătoare în care vor fi angajate toate resursele umane şi materiale necesare respingerii acesteia.

Art. 5. - Modificări (1), Referințe (3)

În interesul securităţii colective şi potrivit obligaţiilor asumate de România prin tratate internaţionale, la solicitarea Preşedintelui României, se supune Parlamentului spre aprobare participarea cu efective şi tehnică militară la constituirea forţelor internaţionale destinate menţinerii păcii sau în scopuri umanitare.
Referințe (3)

Participarea unor unităţi ale armatei în afara teritoriului României cu efective şi tehnică de luptă, la exerciţii militare comune, cu unităţi ale altor state, se aprobă de către Consiliul Suprem de Apărare a Ţării cu înştiinţarea prealabilă a Parlamentului.

Desfăşurarea exerciţiilor şi operaţiunilor armatei, cu durată determinată, care implică intrarea, staţionarea ori trecerea unor unităţi militare străine pe teritoriul României, se aprobă, pentru fiecare caz în parte, de către Parlamentul României, la solicitarea prealabilă a Preşedintelui României.
Referințe (8)

CAPITOLUL II Structura sistemului naţional de apărare

Art. 6. -

Sistemul naţional de apărare cuprinde: conducerea, forţele, resursele şi infrastructura teritorială.

Art. 7. -

Conducerea sistemului naţional de apărare este un atribut exclusiv şi inalienabil al autorităţilor constituţionale ale statului şi se realizează de către: Parlament, Preşedintele României, Consiliul Suprem de Apărare a Ţării, Guvernul României, Ministerul Apărării Naţionale şi autorităţile administraţiei publice cu atribuţii în domeniul apărării naţionale.

Art. 8. - Modificări (1)

Pentru conducerea acţiunilor militare la nivel strategic se înfiinţează, pe timp de război, Marele Cartier General, subordonat direct Consiliului Suprem de Apărare a Ţării. Numirea în funcţie a şefului Marelui Cartier General se face de către Preşedintele României, la propunerea ministrului apărării naţionale.

Structura organizatorică şi atribuţiile Marelui Cartier General se stabilesc din timp de pace prin hotărâre a Consiliului Suprem de Apărare a Ţării, la propunerea ministrului apărării naţionale.

Art. 9. -

Pentru asigurarea conducerii unitare pe timp de război, în fiecare judeţ şi în municipiul Bucureşti se înfiinţează, prin hotărâre a Consiliului Suprem de Apărare a Ţării, funcţia de comandant militar, subordonat Marelui Cartier General.
Modificări (1)

Atribuţiile comandantului militar se stabilesc din timp de pace de către Statul Major General şi se aprobă prin hotărâre a Consiliului Suprem de Apărare a Ţării.

Numirea comandanţilor militari ai judeţelor şi al municipiului Bucureşti se face de către şeful Marelui Cartier General.
Modificări (1)

Art. 10. -

Forţele destinate apărării se compun din forţele armate şi forţele de protecţie.

Art. 11. -

Forţele armate cuprind armata, mari unităţi şi unităţi din subordinea Ministerului de Interne, cele ale serviciilor de informaţii ale statului şi alte formaţiuni de apărare armată organizate potrivit legii.

Art. 12. -

Forţele de protecţie cuprind: unităţile şi formaţiunile de protecţie civilă, formaţiunile sanitar-voluntare ale Crucii Roşii şi alte formaţiuni ce se vor stabili prin lege.

Art. 13. -

Forţele destinate apărării desfăşoară activităţi de pregătire specifice, în limitele spaţiului naţional terestru, aerian, maritim şi fluvial, cu respectarea normelor de protecţie a mediului.

Pentru desfăşurarea acestor activităţi, forţele destinate apărării folosesc poligoanele şi celelalte amenajări din dotare, precum şi terenurile, aeroporturile, aerodromurile, porturile, spaţiile şi alte bunuri imobiliare stabilite împreună cu autorităţile administraţiei publice sau persoanele fizice ori juridice respective, în condiţiile legii privind rechiziţiile.

După efectuarea activităţilor prevăzute la alin. 1 şi 2, bunurile imobiliare respective se restituie în starea în care au fost preluate.

Art. 14. -

Resursele apărării naţionale se constituie din totalitatea resurselor umane, financiare, materiale şi de altă natură, pe care statul le asigură şi le angajează în susţinerea eforturilor de apărare a ţării.

Art. 15. -

Resursele umane se constituie din întreaga populaţie aptă de efort pentru apărarea naţională. Pregătirea populaţiei pentru apărare se realizează potrivit legii.

Art. 16. -

Cetăţenii români apţi pentru serviciul militar nu pot fi numiţi în funcţii de conducere din instituţiile autorităţilor publice, dacă nu au îndeplinit această obligaţie din motive imputabile lor.

Art. 17. -

Miniştrii, secretarii şi subsecretarii de stat, precum şi demnitarii cu rang corespunzător acestora, prefecţii, subprefecţii, primarii şi secretarii de la municipii, oraşe şi comune, conducătorii agenţilor economiei şi instituţiilor publice cu sarcini la mobilizare vor fi pregătiţi, în vederea îndeplinirii atribuţiilor ce le revin pe linia apărării naţionale, prin grija Statului Major General.

Modul de organizare şi participare la pregătire a persoanelor având funcţiile stabilite la alin. 1 se stabileşte prin hotărâre a Guvernului.

Art. 18. -

Celelalte resurse, precum şi pregătirea economiei şi a teritoriului pentru apărarea naţională se asigură în conformitate cu prevederile legii.

Art. 19. - Jurisprudență (1)

Cheltuielile necesare organizării, înzestrării, mobilizării, întreţinerii şi instruirii efectivelor active şi în rezervă, precum şi finanţării lucrărilor de investiţii ale forţelor armate se suportă din bugetul de stat şi din alte fonduri legal constituite.

Art. 20. -

Infrastructura teritorială se constituie din ansamblul lucrărilor şi amenajărilor teritoriului care pot fi folosite în scopul apărării naţionale.

Pregătirea teritoriului pentru apărarea naţională se asigură în conformitate cu prevederile legii.

Art. 21. -

Ministerele, autorităţile administraţiei publice, agenţii economici indiferent de forma de proprietate, au obligaţia de a obţine avizul Statului Major General pentru amplasarea noilor obiective de investiţii şi dezvoltarea celor existente, în scopul încadrării acestora în infrastructura sistemului naţional de apărare. Lista obiectivelor de investiţii şi dezvoltare, precum şi criteriile de realizare a acestora, pentru care este obligatoriu avizul Statului Major General se stabileşte prin hotărâre a Guvernului.

Art. 22. -

La proclamarea stării de asediu sau de urgenţă, la declararea mobilizării ori a stării de război pot fi rechiziţionate bunuri aparţinând agenţilor economici, instituţiilor publice, celorlalte persoane juridice şi persoanelor fizice şi pot fi chemaţi cetăţeni apţi de muncă pentru prestări de servicii, în condiţiile prevăzute de lege.

În situaţiile prevăzute la alin. 1, prin hotărâre a Consiliului Suprem de Apărare a Ţării, agenţii economici a căror activitate este nemijlocit legată de asigurarea resurselor necesare apărării pot fi militarizaţi. Organizarea şi funcţionarea acestora se stabilesc prin hotărâre a Guvernului.

Art. 23. -

Forţele armate vor acumula din timp de pace, în rezervele proprii, armament, tehnică de luptă şi materiale care să asigure îndeplinirea misiunilor ce le revin, compensarea consumurilor şi a pierderilor probabile la război.

Nomenclatorul şi nivelurile acestor rezerve se aprobă de Consiliul Suprem de Apărare a Ţării, la propunerea Ministerului Apărării Naţionale şi, după caz, a organelor de resort.

Înlocuirea periodică şi transferul în economie a bunurilor din rezervele constituite se reglementează prin hotărâre a Guvernului.

Art. 24. -

Stadiul pregătirii populaţiei, economiei şi teritoriului pentru apărare se verifică prin exerciţii şi antrenamente de mobilizare de către Statul Major General împreună cu Oficiul Central de Stat pentru Probleme Speciale şi cu Administraţia Naţională a Rezervelor Materiale, pe baza planului aprobat de Consiliul Suprem de Apărare a Ţării.

Art. 25. -

Instituţiile şi autorităţile administraţiei publice, agenţii economici, indiferent de forma de proprietate, au obligaţia de a satisface comenzile necesare apărării naţionale, integral şi în termenele stabilite prin contract în timp de pace şi cu prioritate în timp de război.

CAPITOLUL III Organizarea armatei

Art. 26. -

Armata este componenta de bază a forţelor armate, care asigură, pe timp de pace şi la război, integrarea într-o concepţie unitară a activităţilor tuturor forţelor participante la acţiunile de apărare a ţării.

Art. 27. -

Armata are în organizare: organele centrale ale Ministerului Apărării Naţionale, categoriile de forţe şi organele militare teritoriale.

Art. 28. -

Organele centrale ale Ministerului Apărării Naţionale sunt stabilite prin lege.

Art. 29. -

Categoriile de forţe ale armatei sunt: trupele de uscat; aviaţia şi apărarea antiaeriană; marina militară. Ele au în compunere state majore, comandamente de armă, mari unităţi şi unităţi luptătoare, de învăţământ şi de instrucţie, precum şi unităţi şi formaţiuni de asigurare de luptă şi de logistică.

Art. 30. - Modificări (2)

Organele militare teritoriale au în compunere: comandamente militare teritoriale, centre militare judeţene, municipale şi de sector.

CAPITOLUL IV Atribuţiile autorităţilor publice privind apărarea naţională

Art. 31. -

Parlamentul, Preşedintele României, Guvernul României şi Consiliul Suprem de Apărare a Ţării îşi exercită atribuţiile privind apărarea naţională potrivit prevederilor constituţionale şi legilor ţării.

Art. 32. -

Guvernul României răspunde de organizarea activităţilor şi de aplicarea măsurilor ce privesc apărarea naţională şi are următoarele atribuţii:

a) coordonează activitatea ministerelor şi a celorlalte autorităţi ale administraţiei publice pentru realizarea măsurilor de asigurare a capacităţii de apărare a ţării;

b) asigură alocarea şi utilizarea, potrivit legii, a resurselor financiare şi materiale necesare organizării, înzestrării şi mobilizării forţelor armate, întreţinerii şi instruirii efectivelor, menţinerii în stare de operativitate a tehnicii şi armamentului, precum şi realizării lucrărilor de investiţii pentru apărare;

c) stabileşte obligaţiile ce revin ministerelor şi agenţilor economici din planul de mobilizare a economiei naţionale pentru primul an de război;

d) asigură, din timp de pace, constituirea rezervelor materiale necesare pe timp de război, atât pentru nevoile apărării, cât şi ale populaţiei;

e) conduce, prin prefecţi, activităţile specifice din judeţe şi din municipiul Bucureşti.

Art. 33. -

Ministerul Apărării Naţionale răspunde de înfăptuirea concepţiei fundamentale de apărare a ţării în domeniul militar, în care scop:

a) analizează nevoile de apărare a ţării şi propune autorităţilor competente stabilite prin Constituţie şi alte legi, măsurile privind organizarea şi înzestrarea armatei, pregătirea populaţiei şi a teritoriului;

b) asigură pregătirea comandamentelor şi instruirea efectivelor active şi din rezervă;

c) organizează, din timp de pace, pregătirea de mobilizare a armatei şi populaţiei; face propuneri pentru declararea mobilizării generale sau parţiale şi conduce desfăşurarea acesteia;

d) îndrumă şi controlează, prin Statul Major General, în colaborare cu alte autorităţi abilitate, măsurile de pregătire luate de ministere, agenţii economici şi instituţiile publice, în scopul realizării producţiei şi a prestărilor de servicii pentru forţele armate, întocmirii lucrărilor de mobilizare la locul de muncă şi pregătirii teritoriului pentru apărare.

Art. 34. - Referințe (1), Proceduri (1)

Ministerele, serviciile de informaţii ale statului, celelalte autorităţi ale administraţiei publice centrale răspund de executarea măsurilor de apărare a ţării, fiecare în domeniul său de activitate, potrivit legii; conducătorii acestora prezintă rapoarte cu privire la exercitarea atribuţiilor privind apărarea naţională, după caz, Parlamentului, Guvernului, Consiliului Suprem de Apărare a Ţării, anual sau ori de câte ori li se cere.

La declararea mobilizării şi a stării de război, miniştrii de resort răspund direct de repartizarea resurselor privind: materiile prime, produsele industriale, bunurile alimentare, energia, transporturile, lucrările publice şi comunicaţiile.

Cerinţele forţelor destinate apărării se asigură cu prioritate.

Art. 35. -

Autorităţile administraţiei publice locale, potrivit competenţei, au, în timp de pace şi în caz de mobilizare şi de război, în raza lor teritorială, următoarele atribuţii:

a) asigură îndeplinirea de către agenţii economici, instituţiile publice şi persoanele fizice a dispoziţiilor şi măsurilor privind pregătirea populaţiei, economiei şi a teritoriului pentru apărare;

b) urmăresc şi intervin pentru satisfacerea cererilor prezentate de unităţile militare existente în raza lor teritorială pentru nevoile de mobilizare;

c) îndeplinesc măsurile necesare pentru efectuarea de rechiziţii şi chemări pentru prestări de servicii potrivit legii;

d) întocmesc, actualizează şi pun la dispoziţia centrelor militare judeţene şi al municipiului Bucureşti monografia economico-militară a unităţilor administrativ-teritoriale respective;
Modificări (1), Puneri în aplicare (1)

e) asigură centrelor militare judeţene, municipale, de sector, terenurile, localurile, instalaţiile de telecomunicaţii, dotările şi fondurile necesare desfăşurării activităţii acestora, potrivit normelor stabilite prin hotărâre a Guvernului;
Modificări (1)

f) îndeplinesc orice alte atribuţii referitoare la apărarea naţională, potrivit legii.

se încarcă...