Back

Organizaţia Internaţională a Muncii - OIM

Convenţia nr. 147/1976 privind standardele minime la bordul navelor comerciale*)

În vigoare de la 26.08.1999

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpăraţi documentul în formă actualizată sau alegeţi un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată

*) Traducere.

Conferinţa generală a Organizaţiei Internaţionale a Muncii,

convocată la Geneva de către Consiliul de administraţie al Biroului Internaţional al Muncii şi reunită acolo la 13 octombrie 1976 în cea de-a 62-a sesiune a sa,

reamintind prevederile Recomandării referitoare la angajarea navigatorilor (nave străine), 1958, şi pe cele ale Recomandării privind condiţiile de viaţă, de muncă şi de securitate ale navigatorilor, 1958,

după ce a decis să adopte diferite propuneri referitoare la navele la care prevalează condiţii inferioare standardelor, în special cele înmatriculate sub pavilioane de complezenţă, chestiune care constituie cel de-al 5-lea punct pe ordinea de zi a sesiunii,

după ce a decis ca aceste propuneri să ia forma unei convenţii internaţionale,

adoptă în această a 29-a zi a lunii octombrie 1966 convenţia ce urmează, care va fi denumită Convenţia privind standardele minime la bordul navelor comerciale, 1976.

ARTICOLUL 1

1. Sub rezerva dispoziţiilor contrarii care figurează în prezentul articol, această convenţie se aplică fiecărei nave maritime, proprietate publică sau privată, care este angajată în transportul de mărfuri sau de pasageri în scop comercial sau care este angajată în orice alt scop comercial.

2. Legislaţia naţională va stabili condiţiile în care navele vor fi considerate nave maritime în sensul acestei convenţii.

3. Această convenţie se aplică remorcherelor maritime.

4. Această convenţie nu se aplică:

a) navelor propulsate în principal cu vele, indiferent dacă sunt echipate sau nu cu motoare auxiliare;

b) navelor de pescuit sau balenierelor ori altor nave utilizate în scopuri similare;

c) navelor mici sau platformelor de foraj marin sau de extracţie a petrolului, atunci când acestea nu navighează; decizia privind navele incluse în acest subparagraf va fi luată de către autoritatea competentă din fiecare ţară, cu consultarea celor mai reprezentative organizaţii ale armatorilor şi ale navigatorilor.

5. Nici o prevedere a prezentei convenţii nu va fi considerată ca o extindere a câmpului de aplicare a convenţiilor enumerate în anexa la prezenta convenţie sau a vreuneia dintre dispoziţiile acestora.

ARTICOLUL 2

Orice membru care ratifică această convenţie se angajează:

a) să adopte o legislaţie pentru navele înmatriculate pe teritoriul său, referitoare la:

(i) standarde de securitate, incluzând standarde de competenţă, durata muncii şi efectivul echipajului, pentru a asigura ocrotirea vieţii omeneşti la bordul navei;
(ii) un regim corespunzător de securitate socială; şi
(iii) condiţii de angajare la bord şi condiţii de viaţă la bordul navei, în măsura în care, în opinia sa, acestea nu sunt acoperite de contractele colective sau stabilite de tribunalele competente într-o manieră care să-i lege în mod egal pe armatorii şi pe navigatorii interesaţi;

şi să se asigure că prevederile unei astfel de legislaţii sunt echivalente, în ansamblu, cu convenţiile sau cu articolele convenţiilor la care se face referire în anexa la prezenta convenţie, în afară de cazul în care membrul nu este ţinut să dea efect într-un alt mod convenţiilor respective;

b) să îşi exercite, în mod efectiv, jurisdicţia sau controlul asupra navelor care sunt înmatriculate pe teritoriul său, în ceea ce priveşte:

(i) standardele de securitate, incluzând standarde de competenţă, durata muncii şi efectivul echipajului, stabilite de legislaţia naţională;
(ii) punerea în practică a regimului de securitate socială stabilit de legislaţia naţională;
(iii) condiţiile de angajare la bord şi condiţiile de viaţă stabilite de legislaţia naţională sau de tribunalele competente într-o manieră care să-i lege în mod egal pe armatorii şi pe navigatorii interesaţi;

c) să se asigure că între armatari sau organizaţiile acestora şi organizaţiile navigatorilor, constituite în conformitate cu prevederile fundamentale ale Convenţiei privind libertatea sindicală şi protecţia dreptului sindical, 1948, şi ale Convenţiei privind dreptul de organizare şi negociere colectivă, 1949, sunt convenite măsuri care să asigure un control eficient al condiţiilor de angajare şi de viaţă de la bordul acelor nave, atunci când membrul nu exercită o jurisdicţie efectivă;

d) să se asigure că:

(i) există proceduri adecvate, supuse supervizării generale a autorităţii competente, ca urmare, dacă este cazul, a unei consultări tripartite între această autoritate şi organizaţiile reprezentative ale armatorilor şi ale navigatorilor, privind recrutarea navigatorilor pe nave înmatriculate pe teritoriul său şi pentru examinarea plângerilor depuse în acest sens;
(ii) există proceduri adecvate, supuse supervizării generale a autorităţii competente, ca urmare, dacă este cazul, a unei consultări tripartite între această autoritate şi organizaţiile reprezentative ale armatorilor şi ale navigatorilor, privind examinarea oricărei plângeri făcute în legătură cu angajarea şi formulate, pe cât posibil, în momentul angajării pe teritoriul său a navigatorilor de aceeaşi naţionalitate cu a sa, pe nave înmatriculate într-o ţară străină, şi să se asigure că asemenea plângeri, precum şi că orice plângere referitoare la angajare şi formulată, pe cât posibil, în momentul angajării pe teritoriul său a navigatorilor străini, pe nave înmatriculate într-o ţară străină, sunt transmise cu promptitudine de către autoritatea competentă autorităţii competente din ţara în care nava este înmatriculată, o copie fiind comunicată directorului general al Biroului Internaţional al Muncii;

e) să se asigure că navigatorii angajaţi pe navele înmatriculate pe teritoriul său sunt calificaţi şi instruiţi în mod corespunzător pentru postul pentru care sunt angajaţi, având în vedere Recomandarea privind pregătirea profesională a navigatorilor, 1970;

f) să verifice, prin inspecţii sau prin alte mijloace corespunzătoare, dacă navele înmatriculate pe teritoriul său respectă convenţiile internaţionale ale muncii aplicabile şi în vigoare, pe care le-a ratificat, legislaţia cerută la lit. a) şi, în măsura în care, ţinând seama de legislaţia naţională, se consideră necesar, contractele colective de muncă;

g) să efectueze o anchetă oficială privind accidentele maritime grave care implică navele înmatriculate pe teritoriul său, în special atunci când au ca rezultat răniri sau pierderi de vieţi omeneşti. Raportul final al unei astfel de anchete trebuie, în mod normal, să fie făcut public.

ARTICOLUL 3

Orice membru care a ratificat această convenţie îşi va informa cetăţenii, în măsura în care este posibil, despre problemele care pot apărea în momentul în care un navigator se angajează pe o navă înmatriculată într-un stat care nu a ratificat prezenta convenţie, până când nu se convinge că sunt aplicate standarde echivalente cu cele stabilite de această convenţie. Măsurile luate în acest scop de către statul care ratifică prezenta convenţie nu vor trebui să fie în contradicţie cu principiul liberei circulaţii a lucrătorilor, stipulat în tratatele la care cele două state pot fi parte.

ARTICOLUL 4

1. Dacă un membru care a ratificat această convenţie şi în portul căruia o navă face escală în cursul normal al voiajului său, ori pentru un motiv care trebuie explicat primeşte o plângere sau obţine dovada că nava nu respectă standardele acestei convenţii, după intrarea sa în vigoare, poate adresa un raport guvernului ţării în care nava a fost înmatriculată, însoţit de o copie pentru directorul general al Biroului Internaţional la Muncii, şi poate lua măsurile necesare pentru redresarea oricărei situaţii la bord care constituie în mod clar un pericol pentru siguranţă sau sănătate.

2. Luând asemenea măsuri, membrul va trebui să informeze imediat pe cel mai apropiat reprezentant maritim, consular sau diplomatic al statului de pavilion şi să îi solicite acestui reprezentant să fie prezent la faţa locului, dacă este posibil. Acest lucru nu va trebui să conducă la reţineri sau întârzieri nejustificate ale navei.

3. În sensul acestui articol, prin plângere se înţelege orice informaţie comunicată de un membru al echipajului, un organism profesional, o asociaţie, un sindicat sau, în general, de orice persoană interesată de siguranţa navei, inclusiv sub aspectul riscurilor legate de securitatea sau sănătatea echipajului său.

ARTICOLUL 5

1. Această convenţie este deschisă ratificării membrilor care sunt parte la instrumentele internaţionale enumerate mai jos sau, în ceea ce priveşte instrumentele enumerate la lit. c), au pus în aplicare dispoziţiile acestora:

a) Convenţia internaţională pentru ocrotirea vieţii omeneşti pe mare, 1960, ori Convenţia internaţională pentru ocrotirea vieţii omeneşti pe mare, 1974, sau orice altă convenţie care le revizuieşte;

b) Convenţia Internaţională asupra liniilor de încărcare, 1966, sau orice altă convenţie care o revizuieşte;

c) Regulamentul pentru prevenirea abordajelor pe mare, 1960, ori Convenţia asupra regulamentelor internaţionale pentru prevenirea abordajelor pe mare, 1972, sau orice altă convenţie care revizuieşte aceste instrumente internaţionale.

2. Această convenţie este deschisă, în plus, ratificării oricărui membru care se angajează, prin ratificare, să îndeplinească condiţiile cărora paragraful precedent le subordonează ratificarea şi pe care nu le îndeplineşte încă.

3. Ratificările formale ale acestei convenţii vor fi comunicate directorului general al Biroului Internaţional al Muncii şi înregistrate de către acesta.

ARTICOLUL 6

1. Prezenta convenţie nu va lega decât pe membrii Organizaţiei Internaţionale a Muncii ale căror ratificări vor fi fost înregistrate de directorul general al Biroului Internaţional al Muncii.

2. Prezenta convenţie va intra în vigoare după 12 luni de la înregistrarea ratificărilor a cel puţin 10 membri care deţin împreună un tonaj brut de 25% din tonajul brut al flotei comerciale mondiale.

3. În continuare, această convenţie va intra în vigoare, pentru fiecare membru, la 12 luni de la data la care ratificarea sa va fi fost înregistrată.

ARTICOLUL 7

1. Orice membru care a ratificat această convenţie poate să o denunţe după expirarea termenului de 10 ani de la data intrării iniţiale în vigoare a convenţiei, printr-un act comunicat directorului general al Biroului Internaţional al Muncii şi înregistrat de către acesta. O astfel de denunţare nu va avea efect decât după un an de la data înregistrării.

2. Orice membru care a ratificat această convenţie şi care, în termen de un an de la expirarea perioadei de 10 ani, prevăzută de paragraful anterior, nu şi-a exercitat dreptul de denunţare prevăzut de prezentul articol va fi legat pentru o nouă perioadă de 10 ani şi ca urmare va putea să denunţe această convenţie la expirarea fiecărei perioade de 10 ani, în condiţiile prevăzute de prezentul articol.

ARTICOLUL 8

1. Directorul general al Biroului Internaţional al Muncii îi va înştiinţa pe toţi membrii Organizaţiei Internaţionale a Muncii cu privire la înregistrarea tuturor ratificărilor şi denunţărilor care i-au fost comunicate de către membrii organizaţiei.

2. Atunci când condiţiile enunţate la art. 6 paragraful 2 vor fi fost îndeplinite, directorul general al Biroului Internaţional al Muncii va atrage atenţia membrilor organizaţiei asupra datei la care prezenta convenţie va intra în vigoare.

ARTICOLUL 9

Directorul general al Biroului Internaţional al Muncii va comunica secretarului general al Naţiunilor Unite, spre înregistrare, în conformitate cu art. 102 din Carta Naţiunilor Unite, informaţii complete privind toate ratificările şi toate actele de denunţare pe care le-a înregistrat în conformitate cu articolele precedente.

ARTICOLUL 10

Oricând va considera necesar, Consiliul de administraţie al Biroului Internaţional al Muncii va prezenta un raport Conferinţei generale cu privire la aplicarea prezentei convenţii şi va examina dacă este cazul să se înscrie pe ordinea de zi a conferinţei problema revizuirii totale sau parţiale a convenţiei.

ARTICOLUL 11

1. În cazul în care Conferinţa adoptă o nouă convenţie având ca obiect revizuirea, totală sau parţială, a prezentei convenţii şi numai dacă noua convenţie nu prevede altfel, atunci:

a) ratificarea de către un membru a noii convenţii de revizuire va antrena de plin drept, independent de prevederile art. 7, denunţarea imediată a acestei convenţii, sub rezerva ca noua convenţie care revizuieşte să fi intrat în vigoare;

b) de la data la care noua convenţie care revizuieşte va intra în vigoare, prezenta convenţie nu va mai fi deschisă ratificării de către membri.

2. Prezenta convenţie va rămâne în orice caz în vigoare în forma şi în conţinutul său actual pentru membrii care au ratificat-o, dar nu au ratificat convenţia care revizuieşte.

ARTICOLUL 12

Versiunile în limbile engleză şi franceză ale textului acestei convenţii sunt egal autentice.

ANEXĂ

1. -

- Convenţia nr. 138/1973 privind vârsta minimă de încadrare în muncă; sau

- Convenţia nr. 58/1936 privind vârsta minimă de încadrare în munca maritimă; sau

- Convenţia nr. 7/1920 privind vârsta minimă de încadrare în munca maritimă.

2. -

- Convenţia nr. 55/1936 privind obligaţiile armatorilor în cazul îmbolnăvirii sau accidentării marinarilor; sau

- Convenţia nr. 56/1936 privind asigurarea în caz de boală a navigatorilor; sau

- Convenţia nr. 130/1969 privind îngrijirile medicale şi indemnizaţiile de boală.

3. - Convenţia nr. 73/1946 privind examinarea medicală a navigatorilor.

4. - Convenţia nr. 134/1970 privind prevenirea accidentelor navigatorilor (art. 4 şi 7).

5. - Convenţia nr. 92/1949 privind cazarea echipajelor (revizuită).

6. - Convenţia nr. 68/1946 privind alimentaţia echipajului şi servirea mesei la bordul navelor (art. 5).

7. - Convenţia nr. 53/1936 privind brevetele de capacitate ale ofiţerilor (art. 3 şi 4) (NOTĂ: În cazul în care respectarea strictă a normelor pertinente ale Convenţiei privind brevetele de capacitate ale ofiţerilor, 1936, ar prejudicia sistemul şi procedurile stabilite de către un stat pentru acordarea brevetelor de capacitate, se va aplica principiul echivalenţei de ansamblu pentru a nu exista un conflict cu aranjamentele stabilite de statul respectiv în acest domeniu).

8. - Convenţia nr. 22/1926 privind contractul de angajare al navigatorilor.

9. - Convenţia nr. 23/1926 privind repatrierea marinarilor.

10. - Convenţia nr. 87/1948 privind libertatea sindicală şi protecţia dreptului sindical.

11. - Convenţia nr. 98/1949 privind dreptul de organizare şi de negociere colectivă.

PROTOCOLUL DIN 1996
referitor la Convenţia nr. 147/1976 privind standardele
minime la bordul navelor comerciale

se încarcă...