Act Internațional

Convenția privind imprescriptibilitatea crimelor împotriva umanității și a crimelor de război din 25.01.1974 *)

Text publicat în M.Of. al României.

În vigoare de la 31.08.1999

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată

sau autentifică-te

  •  

*) Traducere.

Statele membre ale Consiliului Europei, semnatare ale prezentei convenții,

considerând necesar să salvgardeze demnitatea umană atât în timp de război, cât și în timp de pace,

constatând crimele împotriva umanității și cele mai grave încălcări ale legilor și ale cutumelor de război drept un atentat serios contra demnității umane,

preocupate să evite, în consecință, ca pedepsirea acestor crime să nu fie împiedicată de prescripția urmăririi și executării pedepselor,

luând în considerare interesul esențial de promovare, în acest domeniu, a unei politici penale comune, scopul Consiliului Europei fiind acela de a realiza o mai strânsă uniune între membrii săi,

au convenit cele ce urmează:

ARTICOLUL 1

Orice stat contractant se angajează să ia măsurile necesare pentru ca prescripția să fie inaplicabilă urmăririi infracțiunilor următoare și executării pedepselor pronunțate pentru astfel de infracțiuni, în măsura în care aceste infracțiuni sunt susceptibile de pedeapsă în legislația națională:

1. crimele împotriva umanității, prevăzute în Convenția pentru prevenirea și pedepsirea crimei de genocid, adoptată la 9 decembrie 1948 de către Adunarea Generală a Națiunilor Unite;

2.

a) infracțiunile prevăzute la art. 50 din Convenția de la Geneva din 1949 pentru ameliorarea situației răniților și bolnavilor din forțele armate de pe câmpul de luptă, la art. 51 din Convenția de la Geneva din 1949 pentru ameliorarea situației răniților, bolnavilor și naufragiaților forțelor armate, la art. 130 din Convenția de la Geneva din 1949 privind tratamentul prizonierilor de război și la art. 147 din Convenția de la Geneva din 1949 privind protecția persoanelor civile în timp de război;

b) orice încălcări similare ale legilor războiului în vigoare în momentul intrării în vigoare a prezentei convenții și a cutumelor de război existente în acel moment, care nu au fost prevăzute de dispozițiile mai sus menționate ale convențiilor de la Geneva, atunci când infracțiunea în speță este considerată deosebit de gravă fie din cauza elementelor sale materiale și internaționale, fie din cauza întinderii consecințelor sale previzibile;

3. orice altă infracțiune la legi și cutume din dreptul internațional, așa cum se va stabili în viitor și pe care statul contractant interesat le consideră, în termenii unei declarații făcute conform art. 6, ca fiind de natură analoagă celor prevăzute la paragraful 1 sau 2 al prezentului articol.

ARTICOLUL 2

1. În fiecare stat contractant prezenta convenție se aplică infracțiunilor comise după intrarea ei în vigoare în privința statului respectiv.

2. Prezenta convenție se aplică, de asemenea, infracțiunilor comise înaintea intrării ei în vigoare, în cazurile în care termenul de prescripție încă nu expirase la acea dată.

ARTICOLUL 3

1. Prezenta convenție este deschisă semnării de către statele membre ale Consiliului Europei. Ea va fi ratificată sau acceptată. Instrumentele de ratificare sau de acceptare vor fi depuse la secretarul general al Consiliului, Europei.

2. Convenția va intra în vigoare după 3 luni de la data depunerii celui de-al 3-lea instrument de ratificare sau de acceptare.

3. Ea va intra în vigoare, în privința oricărui stat semnatar care o va ratifica sau o va accepta ulterior, după 3 luni de la data depunerii instrumentului său de ratificare sau de acceptare.

ARTICOLUL 4

1. După intrarea în vigoare a prezentei convenții Comitetul Miniștrilor al Consiliului Europei va putea invita orice stat care nu este membru al Consiliului Europei să adere la prezenta convenție. Rezoluția privind această invitație va trebui să primească acordul unanim al membrilor Consiliului Europei care au ratificat convenția.

2. Aderarea se va efectua prin depunerea la secretarul general al Consiliului Europei a unui instrument de aderare, care va produce efect după 3 luni de la data depunerii sale.

ARTICOLUl 5

1. Orice stat poate, în momentul semnării sau în momentul depunerii instrumentului său de ratificare, de acceptare sau de aderare, să desemneze teritoriul sau teritoriile asupra cărora se aplică prezenta convenție.

2. Orice stat poate, în momentul depunerii instrumentului său de ratificare, de acceptare ori de aderare sau în orice alt moment ulterior, să extindă aplicarea prezentei convenții printr-o declarație adresată secretarului general al Consiliului Europei, asupra oricărui alt teritoriu desemnat în declarație și cu privire la care îi asigură relațiile internaționale ori pentru care este abilitat să dispună.

3. Orice declarație făcută în temeiul paragrafului precedent va putea fi retrasă, în privința oricărui teritoriu desemnat în această declarație, în conformitate cu condițiile prevăzute la art. 7.

ARTICOLUL 6

1. Orice stat contractant poate, în orice moment, prin declarație adresată secretarului general al Consiliului Europei, să extindă aplicarea prezentei convenții asupra infracțiunilor prevăzute la art. 1 paragraful 3.

2. Orice declarație făcută în temeiul paragrafului precedent va putea fi retrasă în condițiile prevăzute la art. 7.

ARTICOLUL 7

1. Prezenta convenție va rămâne în vigoare pentru o perioadă nelimitată.

2. Orice stat contractant va putea, în ceea ce îl privește, să denunțe prezenta convenție printr-o notificare adresată secretarului general al Consiliului Europei.

3. Denunțarea va produce efect după 6 luni de la data primirii notificării de către secretarul general.

ARTICOLUL 8

Secretarul general al Consiliului Europei va notifica statelor membre ale Consiliului și oricărui stat care a aderat la prezenta convenție:

a) fiecare semnătură;

b) depunerea fiecărui instrument de ratificare, de acceptare sau de aderare;

c) fiecare dată a intrării în vigoare a prezentei convenții, în conformitate cu prevederile art. 3;

d) fiecare declarație primită în aplicarea prevederilor art. 5 sau 6;

e) fiecare notificare primită în aplicarea prevederilor art. 7 și data la care denunțarea va produce efect.

Drept care, subsemnații, deplin împuterniciți în acest scop, au semnat prezenta convenție.

Adoptată la Strasbourg la 25 ianuarie 1974, în limbile engleză și franceză, ambele texte fiind egal autentice, într-un singur exemplar care va fi depus în arhivele Consiliului Europei. Secretarul general al Consiliului Europei va transmite copii certificate fiecăruia dintre statele semnatare sau care au aderat la convenție.

;
se încarcă...