Back

Act Internaţional

Convenţia privind imprescriptibilitatea crimelor împotriva umanităţii şi a crimelor de război din 25.01.1974 *)

În vigoare de la 31.08.1999

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpăraţi documentul în formă actualizată sau alegeţi un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată

*) Traducere.

Statele membre ale Consiliului Europei, semnatare ale prezentei convenţii,

considerând necesar să salvgardeze demnitatea umană atât în timp de război, cât şi în timp de pace,

constatând crimele împotriva umanităţii şi cele mai grave încălcări ale legilor şi ale cutumelor de război drept un atentat serios contra demnităţii umane,

preocupate să evite, în consecinţă, ca pedepsirea acestor crime să nu fie împiedicată de prescripţia urmăririi şi executării pedepselor,

luând în considerare interesul esenţial de promovare, în acest domeniu, a unei politici penale comune, scopul Consiliului Europei fiind acela de a realiza o mai strânsă uniune între membrii săi,

au convenit cele ce urmează:

ARTICOLUL 1

Orice stat contractant se angajează să ia măsurile necesare pentru ca prescripţia să fie inaplicabilă urmăririi infracţiunilor următoare şi executării pedepselor pronunţate pentru astfel de infracţiuni, în măsura în care aceste infracţiuni sunt susceptibile de pedeapsă în legislaţia naţională:

1. crimele împotriva umanităţii, prevăzute în Convenţia pentru prevenirea şi pedepsirea crimei de genocid, adoptată la 9 decembrie 1948 de către Adunarea Generală a Naţiunilor Unite;

2.

a) infracţiunile prevăzute la art. 50 din Convenţia de la Geneva din 1949 pentru ameliorarea situaţiei răniţilor şi bolnavilor din forţele armate de pe câmpul de luptă, la art. 51 din Convenţia de la Geneva din 1949 pentru ameliorarea situaţiei răniţilor, bolnavilor şi naufragiaţilor forţelor armate, la art. 130 din Convenţia de la Geneva din 1949 privind tratamentul prizonierilor de război şi la art. 147 din Convenţia de la Geneva din 1949 privind protecţia persoanelor civile în timp de război;

b) orice încălcări similare ale legilor războiului în vigoare în momentul intrării în vigoare a prezentei convenţii şi a cutumelor de război existente în acel moment, care nu au fost prevăzute de dispoziţiile mai sus menţionate ale convenţiilor de la Geneva, atunci când infracţiunea în speţă este considerată deosebit de gravă fie din cauza elementelor sale materiale şi internaţionale, fie din cauza întinderii consecinţelor sale previzibile;

3. orice altă infracţiune la legi şi cutume din dreptul internaţional, aşa cum se va stabili în viitor şi pe care statul contractant interesat le consideră, în termenii unei declaraţii făcute conform art. 6, ca fiind de natură analoagă celor prevăzute la paragraful 1 sau 2 al prezentului articol.

ARTICOLUL 2

1. În fiecare stat contractant prezenta convenţie se aplică infracţiunilor comise după intrarea ei în vigoare în privinţa statului respectiv.

2. Prezenta convenţie se aplică, de asemenea, infracţiunilor comise înaintea intrării ei în vigoare, în cazurile în care termenul de prescripţie încă nu expirase la acea dată.

ARTICOLUL 3

1. Prezenta convenţie este deschisă semnării de către statele membre ale Consiliului Europei. Ea va fi ratificată sau acceptată. Instrumentele de ratificare sau de acceptare vor fi depuse la secretarul general al Consiliului, Europei.

2. Convenţia va intra în vigoare după 3 luni de la data depunerii celui de-al 3-lea instrument de ratificare sau de acceptare.

3. Ea va intra în vigoare, în privinţa oricărui stat semnatar care o va ratifica sau o va accepta ulterior, după 3 luni de la data depunerii instrumentului său de ratificare sau de acceptare.

ARTICOLUL 4

1. După intrarea în vigoare a prezentei convenţii Comitetul Miniştrilor al Consiliului Europei va putea invita orice stat care nu este membru al Consiliului Europei să adere la prezenta convenţie. Rezoluţia privind această invitaţie va trebui să primească acordul unanim al membrilor Consiliului Europei care au ratificat convenţia.

2. Aderarea se va efectua prin depunerea la secretarul general al Consiliului Europei a unui instrument de aderare, care va produce efect după 3 luni de la data depunerii sale.

ARTICOLUl 5

1. Orice stat poate, în momentul semnării sau în momentul depunerii instrumentului său de ratificare, de acceptare sau de aderare, să desemneze teritoriul sau teritoriile asupra cărora se aplică prezenta convenţie.

2. Orice stat poate, în momentul depunerii instrumentului său de ratificare, de acceptare ori de aderare sau în orice alt moment ulterior, să extindă aplicarea prezentei convenţii printr-o declaraţie adresată secretarului general al Consiliului Europei, asupra oricărui alt teritoriu desemnat în declaraţie şi cu privire la care îi asigură relaţiile internaţionale ori pentru care este abilitat să dispună.

3. Orice declaraţie făcută în temeiul paragrafului precedent va putea fi retrasă, în privinţa oricărui teritoriu desemnat în această declaraţie, în conformitate cu condiţiile prevăzute la art. 7.

ARTICOLUL 6

1. Orice stat contractant poate, în orice moment, prin declaraţie adresată secretarului general al Consiliului Europei, să extindă aplicarea prezentei convenţii asupra infracţiunilor prevăzute la art. 1 paragraful 3.

2. Orice declaraţie făcută în temeiul paragrafului precedent va putea fi retrasă în condiţiile prevăzute la art. 7.

ARTICOLUL 7

1. Prezenta convenţie va rămâne în vigoare pentru o perioadă nelimitată.

2. Orice stat contractant va putea, în ceea ce îl priveşte, să denunţe prezenta convenţie printr-o notificare adresată secretarului general al Consiliului Europei.

3. Denunţarea va produce efect după 6 luni de la data primirii notificării de către secretarul general.

ARTICOLUL 8

Secretarul general al Consiliului Europei va notifica statelor membre ale Consiliului şi oricărui stat care a aderat la prezenta convenţie:

a) fiecare semnătură;

b) depunerea fiecărui instrument de ratificare, de acceptare sau de aderare;

c) fiecare dată a intrării în vigoare a prezentei convenţii, în conformitate cu prevederile art. 3;

d) fiecare declaraţie primită în aplicarea prevederilor art. 5 sau 6;

e) fiecare notificare primită în aplicarea prevederilor art. 7 şi data la care denunţarea va produce efect.

Drept care, subsemnaţii, deplin împuterniciţi în acest scop, au semnat prezenta convenţie.

Adoptată la Strasbourg la 25 ianuarie 1974, în limbile engleză şi franceză, ambele texte fiind egal autentice, într-un singur exemplar care va fi depus în arhivele Consiliului Europei. Secretarul general al Consiliului Europei va transmite copii certificate fiecăruia dintre statele semnatare sau care au aderat la convenţie.

se încarcă...