Back

Act Internaţional

Convenţia asupra prescripţiei în materie de vînzare internaţională de mărfuri din 14.06.1974 *)

În vigoare de la 20.03.1992

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpăraţi documentul în formă actualizată sau alegeţi un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată

*) Traducere.

PREAMBUL

Statele-părţi la prezenta convenţie,

considerînd comerţul internaţional ca un factor important pentru promovarea de relaţii amicale între state,

apreciind că adoptarea unor reguli uniforme reglementînd termenul de prescripţie în materie de vînzare internaţională de bunuri mobile corporale ar înlesni dezvoltarea comerţului mondial,

au convenit asupra celor ce urmează:

TITLUL I Dispoziţii generale
Sfera de aplicare

ARTICOLUL 1

1. Prezenta convenţie determină condiţiile în care drepturile şi acţiunile reciproce ale unui cumpărător şi ale unui vînzător, născute dintr-un contract de vînzare internaţională de bunuri mobile corporale, sau referitoare la o contravenţie la acest contract, rezilierea ori nulitatea sa, nu mai pot fi exercitate urmare expirării unui anumit interval de timp. Acest interval de timp este desemnat în această convenţie prin expresia termen de prescripţie.

2. Prezenta convenţie nu afectează un termen în cursul căruia o parte trebuie să notifice celeilalte sau să îndeplinească orice act, altul decît deschiderea unei proceduri, sub sancţiunea de a nu putea exercita dreptul său.

3. În prezenta convenţie:

a) termenii cumpărător, vînzător şi parte desemnează persoanele care cumpără sau vînd sau care s-au angajat să cumpere sau să vîndă bunuri mobile corporale şi persoanele care sînt succesorii lor sau avînzi cauză privind drepturile şi obligaţiile decurgînd din contractul de vînzare;

b) termenul creditor desemnează oricare parte care valorifică un drept, fie că acesta are sau nu are ca obiect plata unei sume de bani;

c) termenul debitor desemnează oricare parte împotriva căreia un creditor valorifică un drept;

d) prin expresia contravenţie la contract se înţelege orice neexecutare de către o parte a obligaţiilor sale sau orice executare care nu este conformă cu contractul;

e) prin termenul procedură se înţelege orice procedură judiciară, arbitrală sau administrativă;

f) prin termenul persoană trebuie să se înţeleagă deopotrivă orice societate, asociaţie sau entitate, fie publică, fie privată, capabilă de a acţiona în justiţie;

g) prin termenul înscris trebuie să se înţeleagă, deopotrivă, comunicările adresate prin telegramă sau prin telex;

h) termenul an desemnează un an socotit după calendarul gregorian.

ARTICOLUL 2

În înţelesul prezentei convenţii:

a) un contract de vînzare de bunuri mobile corporale este considerat ca avînd un caracter internaţional dacă, în momentul încheierii contractului, cumpărătorul şi vînzătorul îşi au sediul în state diferite;

b) împrejurarea că părţile au sediul în state diferite nu poate fi luată în considerare decît dacă aceasta reiese din contract sau din negocierile între părţi sau din informaţiile date de ele înainte de încheierea contractului sau în acest moment;

c) dacă o parte într-un contract de vînzare de bunuri mobile corporale are sedii în mai mult decît un stat, sediul este acela care are legătura cea mai strînsă cu contractul şi executarea acestuia, ţinînd seamă de împrejurările cunoscute de părţi sau avute în vedere de ele în momentul încheierii contractului;

d) dacă o parte nu are sediu, se va avea în vedere reşedinţa sa obişnuită;

e) nici naţionalitatea părţilor nici calitatea sau caracterul civil sau comercial al părţilor sau ale contractului nu sînt luate în considerare.

ARTICOLUL 3

1. Prezenta convenţie nu se aplică decît dacă, în momentul încheierii contractului, părţile dintr-un contract de vînzare internaţională de bunuri mobile corporale îşi au sediul în state contractante.
Modificări (1)

2. În afara unei dispoziţii contrare prezentei convenţii, aceasta se aplică fără a ţine seamă de legea care ar fi aplicabilă în puterea regulilor de drept internaţional privat.

3. Prezenta convenţie nu se aplică cînd părţile au exclus în mod expres aplicarea sa.
Modificări (1)

ARTICOLUL 4

Prezenta convenţie nu reglementează vînzările:

a) de obiecte mobile corporale cumpărate pentru folosinţa personală, familială sau casnică;
Modificări (1)

b) la licitaţii;

c) urmare sechestrului sau oricărei alte modalităţi consecutive autorităţii judiciare;

d) de valori mobiliare, efecte de comerţ şi monede;

e) de nave, vapoare şi aeronave;
Modificări (1)

f) de electricitate.

ARTICOLUL 5

Prezenta convenţie nu se aplică drepturilor întemeiate pe:

a) orice prejudiciu corporal sau decesul unei persoane;

b) orice prejudiciu nuclear cauzat de către lucrul vîndut;

c) orice privilegiu, gaj sau altă măsură asiguratorie;

d) orice decizie sau sentinţă pronunţată urmare unei proceduri;

e) orice titlu executoriu potrivit legii locului unde se cere executarea;

f) orice cambie sau orice cec sau bilet de ordin.

ARTICOLUL 6

1. Prezenta convenţie nu se aplică contractelor în care partea preponderentă a obligaţiilor vînzătorului constă într-o furnizare de mînă de lucru sau de alte servicii.

2. Sînt asimilate vînzărilor contractele de furnizare de bunuri mobile corporale urmînd a fi fabricate sau produse, afară dacă partea care comandă lucrul nu trebuie să furnizeze o parte esenţială din elemente necesare acestei fabricaţii sau producţii.

ARTICOLUL 7

La interpretarea şi aplicarea prezentei convenţii se va ţine cont de caracterul său internaţional şi de necesitatea de a se promova uniformitatea.

Durata şi punctul de plecare ale termenului de prescripţie

ARTICOLUL 8

Termenul de prescripţie este de 4 ani.

ARTICOLUL 9

1. Sub rezerva dispoziţiilor art. 10, 11 şi 12, termenul de prescripţie curge de la data la care acţiunea poate fi exercitată.

2. Punctul de plecare al termenului de prescripţie nu este întîrziat:

a) cînd o parte notifică celeilalte părţi în sensul paragrafului 2 al primului articol, sau

b) cînd convenţia de arbitraj prevede că nici un drept nu va lua naştere atît timp cît o sentinţă arbitrală nu va fi fost pronunţată.

ARTICOLUL 10

1. O acţiune rezultînd dintr-o încălcare a contractului poate fi exercitată începînd cu data la care această încălcare s-a produs.

2. O acţiune sprijinită pe neconformitatea lucrurilor poate fi exercitată începînd cu data la care lucrul a fost în mod efectiv remis cumpărătorului sau oferta de remitere a lucrului refuzată de către cumpărător.

3. O acţiune sprijinită pe un dol săvîrşit înaintea încheierii contractului sau în momentul acestei încheieri sau rezultînd din manopere frauduloase ulterioare poate fi exercitată, pentru aplicarea art. 9, începînd cu data la care faptul a fost sau trebuia în mod raţional să fi fost descoperit.

ARTICOLUL 11

Dacă vînzătorul a dat, privitor la lucrul vîndut, garanţie expresă valabilă pe durata unui anumit termen sau determinat în orice alt fel, termenul de prescripţie al unei acţiuni sprijinite pe garanţie începe să curgă de la data la care cumpărătorul notifică vînzătorului faptul care motivează exercitarea acţiunii sale şi, cel mai tîrziu, începînd de la data expirării garanţiei.

ARTICOLUL 12

1. Cînd, în cazurile prevăzute de legea aplicabilă contractului, o parte declară rezoluţiunea contractului înaintea datei fixate pentru executarea sa, termenul de prescripţie curge începînd cu data la care declaraţia este adresată celeilalte părţi. Dacă rezoluţiunea contractului nu este declarată înaintea datei fixate pentru executare, termenul de prescripţie nu curge decît de la această dată.

2. Termenul de prescripţie a oricărui drept sprijinit pe neexecutarea de către o parte a unui contract prevăzînd prestaţii sau plăţi eşalonate curge, pentru fiecare dintre obligaţii cu executare succesivă, începînd de la data la care neexecutarea care le afectează s-a produs. Cînd, potrivit legii aplicabile contractului, o parte declară rezoluţiunea contractului următor acestei neexecutări, termenul de prescripţie a tuturor obligaţiilor cu executare succesivă curge de la data la care declaraţia este adresată celeilalte părţi.

Încetarea curgerii şi prelungirea termenului iniţial

ARTICOLUL 13

Termenul de prescripţie încetează să curgă cînd creditorul îndeplineşte orice act care, după legea jurisdicţiei sesizate, este considerat introductiv a unei proceduri judiciare împotriva debitorului. La fel, cînd creditorul formulează în cursul unei proceduri deja angajate o cerere care exprimă voinţa sa de a pune în valoare dreptul său împotriva debitorului.

ARTICOLUL 14

1. Cînd părţile au convenit să supună diferendul lor arbitrajului, termenul de prescripţie încetează să curgă începînd de la data la care una dintre părţi recurge la procedura de arbitraj în modul prevăzut de convenţia de arbitraj sau prin legea aplicabilă acestei proceduri.

2. În lipsa oricărei dispoziţii în această privinţă, procedura de arbitraj se consideră angajată la data la care cererea de arbitrare este notificată la reşedinţa obişnuită sau la sediul celeilalte părţi sau, în lipsă, la ultima sa reşedinţă sau ultimul său sediu cunoscut.

ARTICOLUL 15

În orice procedură alta decît acelea prevăzute la art. 13 şi 14 termenul de prescripţie încetează să curgă atunci cînd creditorul îşi valorifică dreptul său spre a-i obţine recunoaşterea sau executarea, sub rezerva dispoziţiilor legii reglementînd această procedură.

La fel între altele cu procedurile folosite cu ocazia:

a) decesului sau incapacităţii debitorului;

b) falimentului sau oricărei situaţii de insolvabilitate privind totalitatea bunurilor debitorului; sau

c) dizolvării sau lichidării unei societăţi, asociaţii sau entităţi, cînd aceasta este debitorul.

ARTICOLUL 16

În interesul înfăptuirii a ceea ce cuprind art. 13, 14 şi 15, o cerere reconvenţională este considerată a fi fost introdusă la aceeaşi dată ca şi actul privitor la dreptul căruia este opusă, cu condiţia ca atît cererea principală cît şi cererea reconvenţională să decurgă din acelaşi contract sau din mai multe contracte încheiate în cursul aceleiaşi operaţiuni.

ARTICOLUL 17

1. Cînd o procedură a fost introdusă potrivit art. 13, 14 şi 15 sau 16 înainte de expirarea termenului de prescripţie, acesta este considerat a fi continuat să curgă dacă procedura s-a încheiat fără ca o hotărîre să fi fost pronunţată asupra fondului pricinei.

2. Cînd, la sfîrşitul acestei proceduri, termenul de prescripţie se găsea expirat sau trebuia să expire în mai puţin de un an, creditorul beneficiază de un termen de un an cu începere de la încheierea procedurii.

ARTICOLUL 18

1. O procedură introdusă împotriva unui debitor face să înceteze cursul prescripţiei faţă de un codebitor solidar dacă creditorul îl informează pe acesta din urmă, în scris, despre introducerea procedurii mai înainte de expirarea termenului de prescripţie prevăzut în prezenta convenţie.

2. Cînd o procedură este introdusă de către un subdobînditor împotriva cumpărătorului, termenul de prescripţie prevăzut în prezenta convenţie încetează să curgă, cît priveşte recursul cumpărătorului împotriva vînzătorului, dacă cumpărătorul a informat, în scris, vînzătorul înaintea expirării zisului termen despre introducerea procedurii.

3. Cînd procedura vizată la paragrafele 1 şi 2 ale prezentului articol s-a încheiat, termenul de prescripţie al recursului creditorului sau al cumpărătorului împotriva debitorului solidar sau împotriva vînzătorului este considerat a nu fi încetat să curgă în temeiul paragrafelor 1 şi 2 din prezentul articol, creditorul sau cumpărătorul dispune totuşi de un termen suplimentar de un an începînd de la data la care procedura s-a încheiat, dacă în acel moment termenul de prescripţie a ajuns la expirare sau dacă îi mai rămîne să curgă mai puţin de un an.

ARTICOLUL 19

Cînd creditorul săvîrşeşte, în statul unde debitorul îşi are sediul său şi mai înainte de expirarea termenului de prescripţie, un act altul decît cele prevăzute la art. 13, 14, 15 şi 16 care, după legea acestui stat are drept efect redeschiderea unui termen de prescripţie, un nou termen de 4 ani începe să curgă începînd de la data stabilită prin această lege.

ARTICOLUL 20

1. Cînd înaintea expirării termenului de prescripţie debitorul recunoaşte în scris obligaţia sa faţă de creditor, un nou termen de prescripţie de 4 ani începe să curgă începînd de la zisa recunoaştere.

2. Plata dobînzilor sau executarea parţială a unei obligaţii de către debitor are acelaşi efect pentru aplicarea paragrafului 1 al prezentului articol ca şi o recunoaştere, dacă raţional se poate deduce din această plată sau din această executare că debitorul îşi recunoaşte obligaţia sa.

ARTICOLUL 21

Cînd faţă de împrejurări ce nu îi sînt imputabile şi pe care nu le putea nici a le evita nici învinge, creditorul este în imposibilitatea de a face să înceteze cursul prescripţiei, termenul se prelungeşte cu un an începînd din momentul în care zisele împrejurări au încetat să existe.

Modificarea termenului prescripţiei de către părţi

ARTICOLUL 22

1. Termenul de prescripţie nu poate fi modificat, nici cursul său schimbat, printr-o declaraţie a părţilor sau pe calea unui acord între ele, cu excepţia cazurilor prevăzute la paragraful 2.

2. Debitorul poate oricînd, în cursul termenului de prescripţie, să prelungească acest termen printr-o declaraţie scrisă adresată creditorului. Această declaraţie poate fi reînnoită.

3. Dispoziţiile prezentului articol nu afectează validitatea oricărei clauze a contractului de vînzare stipulînd că procedura de arbitraj poate fi angajată într-un termen de prescripţie mai scurt decît cel care este prevăzut prin prezenta convenţie, cu condiţia ca numita clauză să fie valabilă în raport cu legea aplicabilă contractului de vînzare.

se încarcă...