Act Internațional

Convenția asupra prescripției în materie de vînzare internațională de mărfuri din 14.06.1974 *)

Text publicat în M.Of. al României.

În vigoare de la 20 martie 1992

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Pagina 1 din 2

Cumpără forma actualizată

sau autentifică-te

  •  

*) Traducere.

PREAMBUL

Statele-părți la prezenta convenție,

considerînd comerțul internațional ca un factor important pentru promovarea de relații amicale între state,

apreciind că adoptarea unor reguli uniforme reglementînd termenul de prescripție în materie de vînzare internațională de bunuri mobile corporale ar înlesni dezvoltarea comerțului mondial,

au convenit asupra celor ce urmează:

TITLUL I Dispoziții generale
Sfera de aplicare

ARTICOLUL 1

1. Prezenta convenție determină condițiile în care drepturile și acțiunile reciproce ale unui cumpărător și ale unui vînzător, născute dintr-un contract de vînzare internațională de bunuri mobile corporale, sau referitoare la o contravenție la acest contract, rezilierea ori nulitatea sa, nu mai pot fi exercitate urmare expirării unui anumit interval de timp. Acest interval de timp este desemnat în această convenție prin expresia termen de prescripție.

2. Prezenta convenție nu afectează un termen în cursul căruia o parte trebuie să notifice celeilalte sau să îndeplinească orice act, altul decît deschiderea unei proceduri, sub sancțiunea de a nu putea exercita dreptul său.

3. În prezenta convenție:

a) termenii cumpărător, vînzător și parte desemnează persoanele care cumpără sau vînd sau care s-au angajat să cumpere sau să vîndă bunuri mobile corporale și persoanele care sînt succesorii lor sau avînzi cauză privind drepturile și obligațiile decurgînd din contractul de vînzare;

b) termenul creditor desemnează oricare parte care valorifică un drept, fie că acesta are sau nu are ca obiect plata unei sume de bani;

c) termenul debitor desemnează oricare parte împotriva căreia un creditor valorifică un drept;

d) prin expresia contravenție la contract se înțelege orice neexecutare de către o parte a obligațiilor sale sau orice executare care nu este conformă cu contractul;

e) prin termenul procedură se înțelege orice procedură judiciară, arbitrală sau administrativă;

f) prin termenul persoană trebuie să se înțeleagă deopotrivă orice societate, asociație sau entitate, fie publică, fie privată, capabilă de a acționa în justiție;

g) prin termenul înscris trebuie să se înțeleagă, deopotrivă, comunicările adresate prin telegramă sau prin telex;

h) termenul an desemnează un an socotit după calendarul gregorian.

ARTICOLUL 2

În înțelesul prezentei convenții:

a) un contract de vînzare de bunuri mobile corporale este considerat ca avînd un caracter internațional dacă, în momentul încheierii contractului, cumpărătorul și vînzătorul își au sediul în state diferite;

b) împrejurarea că părțile au sediul în state diferite nu poate fi luată în considerare decît dacă aceasta reiese din contract sau din negocierile între părți sau din informațiile date de ele înainte de încheierea contractului sau în acest moment;

c) dacă o parte într-un contract de vînzare de bunuri mobile corporale are sedii în mai mult decît un stat, sediul este acela care are legătura cea mai strînsă cu contractul și executarea acestuia, ținînd seamă de împrejurările cunoscute de părți sau avute în vedere de ele în momentul încheierii contractului;

d) dacă o parte nu are sediu, se va avea în vedere reședința sa obișnuită;

e) nici naționalitatea părților nici calitatea sau caracterul civil sau comercial al părților sau ale contractului nu sînt luate în considerare.

ARTICOLUL 3

1. Prezenta convenție nu se aplică decît dacă, în momentul încheierii contractului, părțile dintr-un contract de vînzare internațională de bunuri mobile corporale își au sediul în state contractante.
Modificări (1)

2. În afara unei dispoziții contrare prezentei convenții, aceasta se aplică fără a ține seamă de legea care ar fi aplicabilă în puterea regulilor de drept internațional privat.

3. Prezenta convenție nu se aplică cînd părțile au exclus în mod expres aplicarea sa.
Modificări (1)

ARTICOLUL 4

Prezenta convenție nu reglementează vînzările:

a) de obiecte mobile corporale cumpărate pentru folosința personală, familială sau casnică;
Modificări (1)

b) la licitații;

c) urmare sechestrului sau oricărei alte modalități consecutive autorității judiciare;

d) de valori mobiliare, efecte de comerț și monede;

e) de nave, vapoare și aeronave;
Modificări (1)

f) de electricitate.

ARTICOLUL 5

Prezenta convenție nu se aplică drepturilor întemeiate pe:

a) orice prejudiciu corporal sau decesul unei persoane;

b) orice prejudiciu nuclear cauzat de către lucrul vîndut;

c) orice privilegiu, gaj sau altă măsură asiguratorie;

d) orice decizie sau sentință pronunțată urmare unei proceduri;

e) orice titlu executoriu potrivit legii locului unde se cere executarea;

f) orice cambie sau orice cec sau bilet de ordin.

ARTICOLUL 6

1. Prezenta convenție nu se aplică contractelor în care partea preponderentă a obligațiilor vînzătorului constă într-o furnizare de mînă de lucru sau de alte servicii.

2. Sînt asimilate vînzărilor contractele de furnizare de bunuri mobile corporale urmînd a fi fabricate sau produse, afară dacă partea care comandă lucrul nu trebuie să furnizeze o parte esențială din elemente necesare acestei fabricații sau producții.

ARTICOLUL 7

La interpretarea și aplicarea prezentei convenții se va ține cont de caracterul său internațional și de necesitatea de a se promova uniformitatea.

Durata și punctul de plecare ale termenului de prescripție

ARTICOLUL 8

Termenul de prescripție este de 4 ani.

ARTICOLUL 9

1. Sub rezerva dispozițiilor art. 10, 11 și 12, termenul de prescripție curge de la data la care acțiunea poate fi exercitată.

2. Punctul de plecare al termenului de prescripție nu este întîrziat:

a) cînd o parte notifică celeilalte părți în sensul paragrafului 2 al primului articol, sau

b) cînd convenția de arbitraj prevede că nici un drept nu va lua naștere atît timp cît o sentință arbitrală nu va fi fost pronunțată.

ARTICOLUL 10

1. O acțiune rezultînd dintr-o încălcare a contractului poate fi exercitată începînd cu data la care această încălcare s-a produs.

2. O acțiune sprijinită pe neconformitatea lucrurilor poate fi exercitată începînd cu data la care lucrul a fost în mod efectiv remis cumpărătorului sau oferta de remitere a lucrului refuzată de către cumpărător.

3. O acțiune sprijinită pe un dol săvîrșit înaintea încheierii contractului sau în momentul acestei încheieri sau rezultînd din manopere frauduloase ulterioare poate fi exercitată, pentru aplicarea art. 9, începînd cu data la care faptul a fost sau trebuia în mod rațional să fi fost descoperit.

ARTICOLUL 11

Dacă vînzătorul a dat, privitor la lucrul vîndut, garanție expresă valabilă pe durata unui anumit termen sau determinat în orice alt fel, termenul de prescripție al unei acțiuni sprijinite pe garanție începe să curgă de la data la care cumpărătorul notifică vînzătorului faptul care motivează exercitarea acțiunii sale și, cel mai tîrziu, începînd de la data expirării garanției.

ARTICOLUL 12

1. Cînd, în cazurile prevăzute de legea aplicabilă contractului, o parte declară rezoluțiunea contractului înaintea datei fixate pentru executarea sa, termenul de prescripție curge începînd cu data la care declarația este adresată celeilalte părți. Dacă rezoluțiunea contractului nu este declarată înaintea datei fixate pentru executare, termenul de prescripție nu curge decît de la această dată.

2. Termenul de prescripție a oricărui drept sprijinit pe neexecutarea de către o parte a unui contract prevăzînd prestații sau plăți eșalonate curge, pentru fiecare dintre obligații cu executare succesivă, începînd de la data la care neexecutarea care le afectează s-a produs. Cînd, potrivit legii aplicabile contractului, o parte declară rezoluțiunea contractului următor acestei neexecutări, termenul de prescripție a tuturor obligațiilor cu executare succesivă curge de la data la care declarația este adresată celeilalte părți.

Încetarea curgerii și prelungirea termenului inițial

ARTICOLUL 13

Termenul de prescripție încetează să curgă cînd creditorul îndeplinește orice act care, după legea jurisdicției sesizate, este considerat introductiv a unei proceduri judiciare împotriva debitorului. La fel, cînd creditorul formulează în cursul unei proceduri deja angajate o cerere care exprimă voința sa de a pune în valoare dreptul său împotriva debitorului.

ARTICOLUL 14

1. Cînd părțile au convenit să supună diferendul lor arbitrajului, termenul de prescripție încetează să curgă începînd de la data la care una dintre părți recurge la procedura de arbitraj în modul prevăzut de convenția de arbitraj sau prin legea aplicabilă acestei proceduri.

2. În lipsa oricărei dispoziții în această privință, procedura de arbitraj se consideră angajată la data la care cererea de arbitrare este notificată la reședința obișnuită sau la sediul celeilalte părți sau, în lipsă, la ultima sa reședință sau ultimul său sediu cunoscut.

ARTICOLUL 15

În orice procedură alta decît acelea prevăzute la art. 13 și 14 termenul de prescripție încetează să curgă atunci cînd creditorul își valorifică dreptul său spre a-i obține recunoașterea sau executarea, sub rezerva dispozițiilor legii reglementînd această procedură.

La fel între altele cu procedurile folosite cu ocazia:

a) decesului sau incapacității debitorului;

b) falimentului sau oricărei situații de insolvabilitate privind totalitatea bunurilor debitorului; sau

c) dizolvării sau lichidării unei societăți, asociații sau entități, cînd aceasta este debitorul.

ARTICOLUL 16

În interesul înfăptuirii a ceea ce cuprind art. 13, 14 și 15, o cerere reconvențională este considerată a fi fost introdusă la aceeași dată ca și actul privitor la dreptul căruia este opusă, cu condiția ca atît cererea principală cît și cererea reconvențională să decurgă din același contract sau din mai multe contracte încheiate în cursul aceleiași operațiuni.

ARTICOLUL 17

1. Cînd o procedură a fost introdusă potrivit art. 13, 14 și 15 sau 16 înainte de expirarea termenului de prescripție, acesta este considerat a fi continuat să curgă dacă procedura s-a încheiat fără ca o hotărîre să fi fost pronunțată asupra fondului pricinei.

2. Cînd, la sfîrșitul acestei proceduri, termenul de prescripție se găsea expirat sau trebuia să expire în mai puțin de un an, creditorul beneficiază de un termen de un an cu începere de la încheierea procedurii.

ARTICOLUL 18

1. O procedură introdusă împotriva unui debitor face să înceteze cursul prescripției față de un codebitor solidar dacă creditorul îl informează pe acesta din urmă, în scris, despre introducerea procedurii mai înainte de expirarea termenului de prescripție prevăzut în prezenta convenție.

2. Cînd o procedură este introdusă de către un subdobînditor împotriva cumpărătorului, termenul de prescripție prevăzut în prezenta convenție încetează să curgă, cît privește recursul cumpărătorului împotriva vînzătorului, dacă cumpărătorul a informat, în scris, vînzătorul înaintea expirării zisului termen despre introducerea procedurii.

3. Cînd procedura vizată la paragrafele 1 și 2 ale prezentului articol s-a încheiat, termenul de prescripție al recursului creditorului sau al cumpărătorului împotriva debitorului solidar sau împotriva vînzătorului este considerat a nu fi încetat să curgă în temeiul paragrafelor 1 și 2 din prezentul articol, creditorul sau cumpărătorul dispune totuși de un termen suplimentar de un an începînd de la data la care procedura s-a încheiat, dacă în acel moment termenul de prescripție a ajuns la expirare sau dacă îi mai rămîne să curgă mai puțin de un an.

ARTICOLUL 19

Cînd creditorul săvîrșește, în statul unde debitorul își are sediul său și mai înainte de expirarea termenului de prescripție, un act altul decît cele prevăzute la art. 13, 14, 15 și 16 care, după legea acestui stat are drept efect redeschiderea unui termen de prescripție, un nou termen de 4 ani începe să curgă începînd de la data stabilită prin această lege.

ARTICOLUL 20

1. Cînd înaintea expirării termenului de prescripție debitorul recunoaște în scris obligația sa față de creditor, un nou termen de prescripție de 4 ani începe să curgă începînd de la zisa recunoaștere.

2. Plata dobînzilor sau executarea parțială a unei obligații de către debitor are același efect pentru aplicarea paragrafului 1 al prezentului articol ca și o recunoaștere, dacă rațional se poate deduce din această plată sau din această executare că debitorul își recunoaște obligația sa.

ARTICOLUL 21

Cînd față de împrejurări ce nu îi sînt imputabile și pe care nu le putea nici a le evita nici învinge, creditorul este în imposibilitatea de a face să înceteze cursul prescripției, termenul se prelungește cu un an începînd din momentul în care zisele împrejurări au încetat să existe.

Modificarea termenului prescripției de către părți

ARTICOLUL 22


Pentru a vedea documentul fără paginare, ai nevoie de un abonament Lege5!

;
se încarcă...