Act Internațional

Convenția asupra circulației rutiere din 08.11.1968 *)

Text publicat în M.Of. al României.

În vigoare de la 20 octombrie 1980

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Pagina 1 din 7

Cumpără forma actualizată

sau autentifică-te

  •  

*) Traducere.

Părțile contractante,

dornice să înlesnească circulația rutieră internațională și să sporească siguranța pe drumuri prin adoptarea unor reguli uniforme de circulație,

au convenit asupra următoarelor dispoziții:

CAPITOLUL I Dispoziții generale

ARTICOLUL 1 Definiții

Pentru aplicarea dispozițiilor prezentei convenții, termenii de mai jos vor avea sensul ce le este dat în acest articol:

a) legislația națională a unei părți contractante cuprinde totalitatea legilor și reglementărilor naționale sau locale în vigoare pe teritoriul părții contractante;

b) un vehicul este considerat în circulație internațională pe teritoriul unui stat cînd:

i) aparține unei persoane fizice sau juridice cu reședința obișnuită în afara acestui stat;

ii) nu este înmatriculat în acest stat;

iii) și este adus în mod temporar pe teritoriul acestui stat,

oricare parte contractantă putînd să nu considere în "circulație internațională" un vehicul ce ar rămîne pe teritoriul său mai mult de un an fără o întrerupere importantă a cărei durată poate fi fixată de partea contractantă.

Un ansamblu de vehicule este considerat în "circulație internațională" dacă cel puțin unul dintre vehiculele care-l compun răspunde definiției;

c) localitate este spațiul ce cuprinde imobile clădite și ale cărei intrări și ieșiri sînt stabilite în mod special sau care este definit în orice alt mod în legislația națională;

d) drum înseamnă întreaga lățime a unei căi sau străzi deschisă circulației publice;

e) parte carosabilă este acea parte a drumului folosită în mod normal pentru circulația vehiculelor; un drum poate avea mai multe părți carosabile separate în mod distinct, una de alta, printr-o zonă centrală despărțitoare sau o diferență de nivel;

f) pe părțile carosabile unde una sau mai multe căi laterale ori una sau mai multe piste sînt rezervate circulației anumitor vehicule, marginea părții carosabile înseamnă, pentru ceilalți participanți la circulație, marginea restului părții carosabile;

g) cale este oricare dintre benzile longitudinale materializate sau nu prin marcaje rutiere longitudinale, în care poate fi împărțită partea carosabilă, și care are o lățime suficientă pentru a permite scurgerea unui șir de automobile, altele decît motociclete;

h) intersecție este oricare încrucișare la nivel, întîlnire sau bifurcare de drumuri, inclusiv locurile formate de aceste încrucișări, întîlniri sau bifurcări;

i) trecere la nivel este orice încrucișare la nivel a unui drum cu o cale ferată sau de tramvai cu platformă proprie;

j) autostradă este un drum proiectat și construit în mod special pentru circulația automobilelor, care nu deservește proprietățile alăturate și care:

i) cu excepția unor locuri speciale sau cu caracter temporar, are, pentru cele două sensuri de circulație, părți carosabile distincte, separate una de alta printr-o bandă de teren care nu este destinată circulației sau, în mod excepțional, prin alte mijloace;

ii) nu se intersectează la nivel cu un drum, cu o cale ferată, de tramvai sau destinată circulației pietonilor;

iii) și este special semnalizată ca autostradă;

k) un vehicul este:

i) oprit, cînd este imobilizat pe o perioadă de timp necesară pentru a lua sau lăsa persoane ori de a încărca sau descărca bunuri;

ii) staționat, cînd este imobilizat pentru un motiv, altul decît acela de a evita un conflict cu un participant la circulație sau un obstacol ori pentru a se supune regulilor de circulație, iar imobilizarea nu se limitează la timpul necesar luării sau lăsării de persoane ori de bunuri.

Părțile contractante vor putea să considere "oprite" vehiculele imobilizate în condițiile arătate la alin. ii) de mai sus, dacă durata imobilizării nu depășește o limită de timp stabilită de legislația națională și să considere "staționate" vehiculele imobilizate în condițiile definite la alin. i) de mai sus, dacă durata imobilizării depășește o limită de timp stabilită de legislația națională;

l) bicicletă este acel vehicul care are cel puțin două roți și este acționat exclusiv de energia musculară a persoanelor care se găsesc pe acest vehicul, în special cu ajutorul pedalelor sau al manivelelor;

m) motoretă este acel vehicul cu două sau trei roți, acționat de un motor cu ardere internă, avînd o capacitate cilindrică de cel mult 50 cm3, și a cărui limită de viteză, prin construcție, nu depășește 50 km/oră. Părțile contractante pot să nu considere ca motorete, potrivit legislației lor naționale, vehiculele care nu au caracteristicile bicicletelor, în ce privește posibilitățile lor de folosire, în special caracteristica de a putea fi puse în mișcare cu ajutorul pedalelor, sau a căror viteză maximă, prin construcție, greutate sau anumite caracteristici ale motorului, depășesc limitele stabilite. Nimic din această definiție nu va putea fi interpretat ca împiedicînd părțile contractante să asimileze complet motoretele bicicletelor pentru aplicarea dispozițiilor din legislația națională asupra circulației rutiere;

n) motocicletă este acel vehicul cu două roți, cu sau fără ataș, echipat cu un motor cu ardere internă. Părțile contractante pot, în legislația națională, să asimileze motocicletelor vehiculele cu 3 roți a căror greutate în gol nu depășește 400 kg. Termenul motocicletă nu include motoretele; totuși, părțile contractante pot asimila motoretele motocicletelor, cu condiția să facă o declarație în acest scop conform paragrafului 2 al art. 54 din convenție;

o) vehicul cu motor este, cu excepția motoretelor pe teritoriul părților contractante care nu le-au asimilat motocicletelor și a vehiculelor care se deplasează pe șine, acel vehicul prevăzut cu un motor cu ardere internă care circulă pe drum prin mijloacele sale proprii;

p) automobil este acel vehicul cu motor care servește în mod normal la transportul pe drum de persoane sau bunuri ori la tractarea pe drum a vehiculelor folosite la transportul de persoane sau bunuri. Acest termen include troleibuzele, adică vehiculele legate de o linie electrică și care nu circulă pe șine. Nu include vehiculele, cum ar fi tractoarele agricole, a căror utilizare la transportul pe drum de persoane sau bunuri ori la tractarea pe drum a vehiculelor utilizate la transportul de persoane sau bunuri nu este decît accesorie;

q) remorcă este orice vehicul destinat a fi tractat de un vehicul cu motor; acest termen include semiremorca;

r) semiremorcă este acea remorcă destinată a fi cuplată la un automobil, în așa fel încît să se sprijine în parte pe ea însăși, iar o parte apreciabilă a greutății sale și a greutății încărcăturii sale să fie suportată de automobil;

s) remorcă ușoară este acea remorcă a cărei greutate maximă autorizată nu depășește 750 kg;

t) ansamblu de vehicule înseamnă vehicule cuplate care circulă pe drum ca o unitate;

u) vehicul articulat este ansamblul de vehicule constituit dintr-un automobil și o semiremorcă cuplată la acest automobil;

v) conducător este acea persoană care își asumă conducerea unui vehicul cu sau fură motor (inclusiv bicicletă) și care însoțește pe drum animale izolate sau în turmă ori animale de tracțiune, de povară sau de călărie;

w) greutate maximă autorizată este greutatea maximă a vehiculului încărcat, declarată admisibilă de autoritatea competentă din statul în care vehiculul este înmatriculat;

x) greutate în gol este greutatea vehiculului fără echipaj, pasageri sau încărcătură, dar cu plinul de carburant și cu utilajul normal de bord;

y) greutate în sarcină este greutatea efectivă a vehiculului astfel cum este încărcat, cu echipajul și pasagerii la bord;

z) sens de circulație și corespunzător sensului circulației înseamnă partea dreaptă cînd, după legislația națională, conducătorul unui vehicul trebuie să permită unui alt vehicul care circulă din sens contrar să treacă prin stînga sa; în caz contrar, înseamnă partea stîngă;

aa) obligația unui conducător de vehicul de a ceda trecerea altor vehicule înseamnă că acesta nu trebuie să-și continue mersul sau manevra ori să o reia dacă aceasta riscă să determine pe conducătorii altor vehicule să modifice în mod brusc direcția sau viteza vehiculelor lor.

ARTICOLUL 2 Anexele convenției

Anexele prezentei convenții, și anume:

Anexa nr. 1 - Excepții de la obligația de a admite în circulație internațională automobilele și remorcile;

Anexa nr. 2 - Numărul de înmatriculare al automobilelor și remorcilor în circulație internațională;

Anexa nr. 3 - Semnul distinctiv al automobilelor și remorcilor în circulație internațională;

Anexa nr. 4 - Elemente de identificare a automobilelor și remorcilor în circulație internațională;

Anexa nr. 5 - Condiții tehnice pentru automobile și remorci;

Anexa nr. 6 - Permisul de conducere național și

Anexa nr. 7 - Permisul de conducere internațional, fac parte integrantă din această convenție.

ARTICOLUL 3 Obligațiile părților contractante

1.a) Părțile contractante vor lua măsurile corespunzătoare pentru ca regulile de circulație în vigoare pe teritoriul lor să fie, în ce privește fondul lor, în concordanță cu dispozițiile cap. II al convenției. Cu condiția ca ele să nu fie în nici un fel contrare dispozițiilor convenției:

i) aceste reguli pot să nu reia acele dintre prevederile care se aplică situațiilor ce nu apar pe teritoriul părților contractante;

ii) aceste reguli pot să conțină dispoziții neprevăzute în acest cap. II.

b) Prevederile prezentului paragraf nu obligă părțile contractante să prevadă sancțiuni penale pentru orice încălcare a dispozițiilor cap. II reluate în regulile lor de circulație.

2.a) Părțile contractante vor lua, de asemenea, măsurile corespunzătoare pentru ca regulile în vigoare pe teritoriul lor, referitoare la condițiile tehnice pe care trebuie să le îndeplinească automobilele și remorcile, să fie conforme cu dispozițiile anexei nr. 5 a convenției; aceste reguli pot conține dispoziții neprevăzute în această anexă, cu condiția de a nu fi deloc contrare principiilor de siguranță ce stau la baza dispozițiilor sus-arătate. În plus, ele vor lua măsurile corespunzătoare pentru ca automobilele și remorcile înmatriculate pe teritoriul lor să fie conforme cu dispozițiile anexei nr. 5 atunci cînd sînt în circulație internațională.

b) Dispozițiile prezentului paragraf nu impun nici o obligație părților contractante în ce privește regulile în vigoare pe teritoriul lor referitoare la condițiile tehnice pe care trebuie să le îndeplinească vehiculele cu motor care nu sînt automobile în sensul convenției.

3. În afara excepțiilor prevăzute la anexa nr. 1 a convenției, părțile contractante vor fi obligate să admită pe teritoriul lor în circulație internațională automobilele și remorcile care îndeplinesc condițiile prevăzute în cap. III al convenției și ai căror conducători îndeplinesc condițiile prevăzute în cap. IV; ele vor fi obligate să recunoască și certificatele de înmatriculare eliberate conform dispozițiilor cap. III ca dovedind, pînă la proba contrară, că vehiculele ce fac obiectul acestor prevederi îndeplinesc condițiile prevăzute la cap. III.

4. Măsurile pe care le-au luat sau pe care le vor lua părțile contractante, fie unilateral, fie prin acorduri bilaterale sau multilaterale, pentru a admite pe teritoriul lor în circulație internațională automobile și remorci care nu îndeplinesc toate condițiile prevăzute în cap. III al convenției și pentru a recunoaște, în afara cazurilor prevăzute în cap. IV, valabilitatea pe teritoriul lor a permiselor eliberate de o parte contractantă, vor fi considerate ca fiind conforme cu obiectul convenției.

5. Părțile contractante vor fi obligate să admită în circulație internațională pe teritoriul lor bicicletele și motoretele care îndeplinesc condițiile tehnice prevăzute în cap. V al convenției și ai căror conducători au reședința pe teritoriul unei alte părți contractante. Nici o parte contractantă nu va putea să ceară conducătorilor de biciclete sau motorete în circulație internațională să fie titulari ai unui permis de conducere; totuși, părțile contractante care vor face, conform paragrafului 2 al art. 54 al convenției, o declarație prin care asimilează motoretele motocicletelor, vor putea cere permis de conducere conducătorilor de motorete în circulație internațională.

6. Părțile contractante se obligă, la cererea oricărei părți contractante, să comunice informațiile necesare stabilirii identității persoanei pe numele căreia este înmatriculat pe teritoriul lor un automobil sau o remorcă cuplată la un automobil, cînd din cererea prezentată rezultă că vehiculul a fost implicat într-un accident pe teritoriul părții contractante care a adresat cererea.

7. Măsurile pe care le-au luat sau pe care le vor lua părțile contractante, fie unilateral, fie prin acorduri bilaterale sau multilaterale, pentru a înlesni circulația rutieră internațională prin simplificarea formalităților de vamă, de poliție sau de sănătate și alte formalități de același gen, precum și măsurile luate pentru a face să coincidă competențele și orele de deschidere a birourilor și posturilor vamale în același punct al frontierei, vor fi considerate ca fiind conforme cu obiectul convenției.

8. Dispozițiile paragrafelor 3, 5 și 7 ale acestui articol nu afectează dreptul oricărei părți contractante de a condiționa admiterea pe teritoriul său, în circulație internațională, a automobilelor, remorcilor, motoretelor și bicicletelor, precum și a conducătorilor și pasagerilor lor, de respectarea reglementărilor cu privire la: transporturile comerciale de călători și mărfuri, asigurarea de răspundere civilă a conducătorilor de autovehicule și în materie de vamă, precum și, în general, a reglementărilor din alte domenii decît circulația rutieră.

ARTICOLUL 4 Semnalizarea

Părțile contractante la convenție, care nu vor fi și părți contractante la Convenția asupra semnalizării rutiere, deschisă semnării la Viena în aceeași zi cu prezenta convenție, se obligă:

a) ca toate indicatoarele, semnalele luminoase de circulație și marcajele rutiere, instalate pe teritoriul lor, să constituie un sistem unitar;

b) ca numărul tipurilor de indicatoare să fie limitat, iar indicatoarele să nu fie instalate decît în locuri unde prezența lor este socotită necesară;

c) ca indicatoarele de avertizare a pericolului să fie instalate la o distanță suficientă de obstacole, pentru a-i putea anunța din timp pe conducători; și

d) să interzică:

i) de a figura pe un indicator, pe suportul lui sau pe oricare altă instalație ce servește la dirijarea circulației, orice nu are legătură cu obiectul acestui indicator sau instalații; totuși, cînd părțile contractante sau subdiviziunile lor autoriză o asociație fără scop lucrativ să instaleze indicatoare de orientare, ele pot permite ca emblema acestei asociații să figureze pe indicator sau pe suportul acestuia, cu condiția ca înțelegerea semnificației indicatorului să nu fie îngreuiată;

ii) de a instala panouri, afișe, mărci sau instalații ce riscă să fie confundate cu indicatoare sau cu alte instalații ce servesc la dirijarea circulației, să le reducă vizibilitatea sau eficacitatea, să-i stînjenească pe participanții la circulație sau să le distragă atenția într-un mod periculos pentru siguranța circulației.

CAPITOLUL II Reguli aplicabile circulației rutiere

ARTICOLUL 5 Valoarea semnalizării

1. Participanții la circulație trebuie să se conformeze semnificației indicatoarelor rutiere, semnalelor luminoase de circulație și marcajelor rutiere, chiar dacă semnificația acestora ar fi în contradicție cu alte reguli de circulație.

2. Semnificația, semnalelor luminoase de circulație prevalează asupra indicatoarelor rutiere care reglementează prioritatea.

ARTICOLUL 6 Comenzi date de agenții care dirijează circulația

1. Agenții care dirijează circulația vor fi ușor recunoscuți și vizibili de la distanță, atît noaptea cît și ziua.

2. Participanții la circulație sînt obligați să se supună imediat comenzilor date de agenții care dirijează circulația.

3. Se recomandă ca legislațiile naționale să prevadă că sînt considerate, în special, ca comenzi date de agenții care dirijează circulația:

a) brațul ridicat vertical; acest gest înseamnă "atenție, oprire" pentru toți participanții la circulație, exceptînd pe conducătorii care nu s-ar mai putea opri în condiții de siguranță suficientă; mai mult, dacă acest gest este făcut într-o intersecție, el nu obligă oprirea conducătorilor angajați deja în intersecție;

b) brațul sau brațele întinse orizontal; acest gest înseamnă "oprire" pentru toți participanții la circulație care vin, oricare ar fi sensul lor de mers, din direcțiile intersectate de brațul sau de brațele întinse; după ce a făcut acest gest, agentul care dirijează circulația va putea coborî brațul sau brațele; pentru conducătorii care se găsesc în fața sau în spatele agentului, acest gest înseamnă, de asemenea, "oprire";

c) balansarea unei lumini roșii; acest gest înseamnă "oprire" pentru participanții la circulație spre care este îndreptată lumina.

4. Comenzile agenților care dirijează circulația prevalează asupra semnificației indicatoarelor rutiere, a semnalelor luminoase de circulație sau a marcajelor rutiere, precum și asupra regulilor de circulație.

ARTICOLUL 7 Reguli generale

1. Participanții la circulație trebuie să evite orice comportare ce ar putea constitui un pericol sau un obstacol pentru circulație, de a pune în pericol persoane ori de a produce o pagubă proprietăților publice sau particulare.

2. Se recomandă ca legislațiile naționale să prevadă că participanții la circulație trebuie să evite a stînjeni circulația ori să o facă periculoasă aruncînd, depozitînd sau abandonînd pe drum obiecte sau materii ori creînd orice alte obstacole pe drum. Participanții la circulație care n-au putut evita crearea unui obstacol sau a unui pericol trebuie să ia măsurile necesare pentru a-l face să dispară cît mai repede posibil și, în cazul în care nu-l poate face să dispară imediat, să-i semnaleze prezența celorlalți participanți la circulație.

ARTICOLUL 8 Conducători

1. Orice vehicul sau ansamblu de vehicule în mișcare trebuie să aibă un conducător.

2. Se recomandă ca legislațiile naționale să prevadă că animalele de povară, de tras sau de călărie și, eventual, cu excepția unor zone semnalizate special la intrare, animalele izolate sau în turmă, trebuie să aibă un conducător.

3. Fiecare conducător trebuie să aibă calitățile fizice și psihice necesare și să fie în stare fizică și mintală de a conduce.

4. Fiecare conducător de vehicul cu motor trebuie să aibă cunoștințele și îndemînarea necesare conducerii vehiculului; această dispoziție nu constituie, totuși, un impediment pentru învățarea conducerii vehiculelor, potrivit legislației naționale.

5. Fiecare conducător trebuie să aibă permanent controlul vehiculului său ori să poată însoți animalele sale.

ARTICOLUL 9 Turme

Se recomandă ca legislațiile naționale să prevadă că, cu excepția derogării acordate pentru a înlesni migrațiile, turmele trebuie să fie fracționate în grupuri de lungime moderată și separate unele de altele prin intervale suficient de mari pentru comoditatea circulației.


Pentru a vedea documentul fără paginare, ai nevoie de un abonament Lege5!

;
se încarcă...