Back

Act Internaţional

Convenţia asupra circulaţiei rutiere din 08.11.1968 *)

În vigoare de la 20.10.1980

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpăraţi documentul în formă actualizată sau alegeţi un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată

*) Traducere.

Părţile contractante,

dornice să înlesnească circulaţia rutieră internaţională şi să sporească siguranţa pe drumuri prin adoptarea unor reguli uniforme de circulaţie,

au convenit asupra următoarelor dispoziţii:

CAPITOLUL I Dispoziţii generale

ARTICOLUL 1 Definiţii

Pentru aplicarea dispoziţiilor prezentei convenţii, termenii de mai jos vor avea sensul ce le este dat în acest articol:

a) legislaţia naţională a unei părţi contractante cuprinde totalitatea legilor şi reglementărilor naţionale sau locale în vigoare pe teritoriul părţii contractante;

b) un vehicul este considerat în circulaţie internaţională pe teritoriul unui stat cînd:

i) aparţine unei persoane fizice sau juridice cu reşedinţa obişnuită în afara acestui stat;

ii) nu este înmatriculat în acest stat;

iii) şi este adus în mod temporar pe teritoriul acestui stat,

oricare parte contractantă putînd să nu considere în "circulaţie internaţională" un vehicul ce ar rămîne pe teritoriul său mai mult de un an fără o întrerupere importantă a cărei durată poate fi fixată de partea contractantă.

Un ansamblu de vehicule este considerat în "circulaţie internaţională" dacă cel puţin unul dintre vehiculele care-l compun răspunde definiţiei;

c) localitate este spaţiul ce cuprinde imobile clădite şi ale cărei intrări şi ieşiri sînt stabilite în mod special sau care este definit în orice alt mod în legislaţia naţională;

d) drum înseamnă întreaga lăţime a unei căi sau străzi deschisă circulaţiei publice;

e) parte carosabilă este acea parte a drumului folosită în mod normal pentru circulaţia vehiculelor; un drum poate avea mai multe părţi carosabile separate în mod distinct, una de alta, printr-o zonă centrală despărţitoare sau o diferenţă de nivel;

f) pe părţile carosabile unde una sau mai multe căi laterale ori una sau mai multe piste sînt rezervate circulaţiei anumitor vehicule, marginea părţii carosabile înseamnă, pentru ceilalţi participanţi la circulaţie, marginea restului părţii carosabile;

g) cale este oricare dintre benzile longitudinale materializate sau nu prin marcaje rutiere longitudinale, în care poate fi împărţită partea carosabilă, şi care are o lăţime suficientă pentru a permite scurgerea unui şir de automobile, altele decît motociclete;

h) intersecţie este oricare încrucişare la nivel, întîlnire sau bifurcare de drumuri, inclusiv locurile formate de aceste încrucişări, întîlniri sau bifurcări;

i) trecere la nivel este orice încrucişare la nivel a unui drum cu o cale ferată sau de tramvai cu platformă proprie;

j) autostradă este un drum proiectat şi construit în mod special pentru circulaţia automobilelor, care nu deserveşte proprietăţile alăturate şi care:

i) cu excepţia unor locuri speciale sau cu caracter temporar, are, pentru cele două sensuri de circulaţie, părţi carosabile distincte, separate una de alta printr-o bandă de teren care nu este destinată circulaţiei sau, în mod excepţional, prin alte mijloace;

ii) nu se intersectează la nivel cu un drum, cu o cale ferată, de tramvai sau destinată circulaţiei pietonilor;

iii) şi este special semnalizată ca autostradă;

k) un vehicul este:

i) oprit, cînd este imobilizat pe o perioadă de timp necesară pentru a lua sau lăsa persoane ori de a încărca sau descărca bunuri;

ii) staţionat, cînd este imobilizat pentru un motiv, altul decît acela de a evita un conflict cu un participant la circulaţie sau un obstacol ori pentru a se supune regulilor de circulaţie, iar imobilizarea nu se limitează la timpul necesar luării sau lăsării de persoane ori de bunuri.

Părţile contractante vor putea să considere "oprite" vehiculele imobilizate în condiţiile arătate la alin. ii) de mai sus, dacă durata imobilizării nu depăşeşte o limită de timp stabilită de legislaţia naţională şi să considere "staţionate" vehiculele imobilizate în condiţiile definite la alin. i) de mai sus, dacă durata imobilizării depăşeşte o limită de timp stabilită de legislaţia naţională;

l) bicicletă este acel vehicul care are cel puţin două roţi şi este acţionat exclusiv de energia musculară a persoanelor care se găsesc pe acest vehicul, în special cu ajutorul pedalelor sau al manivelelor;

m) motoretă este acel vehicul cu două sau trei roţi, acţionat de un motor cu ardere internă, avînd o capacitate cilindrică de cel mult 50 cm3, şi a cărui limită de viteză, prin construcţie, nu depăşeşte 50 km/oră. Părţile contractante pot să nu considere ca motorete, potrivit legislaţiei lor naţionale, vehiculele care nu au caracteristicile bicicletelor, în ce priveşte posibilităţile lor de folosire, în special caracteristica de a putea fi puse în mişcare cu ajutorul pedalelor, sau a căror viteză maximă, prin construcţie, greutate sau anumite caracteristici ale motorului, depăşesc limitele stabilite. Nimic din această definiţie nu va putea fi interpretat ca împiedicînd părţile contractante să asimileze complet motoretele bicicletelor pentru aplicarea dispoziţiilor din legislaţia naţională asupra circulaţiei rutiere;

n) motocicletă este acel vehicul cu două roţi, cu sau fără ataş, echipat cu un motor cu ardere internă. Părţile contractante pot, în legislaţia naţională, să asimileze motocicletelor vehiculele cu 3 roţi a căror greutate în gol nu depăşeşte 400 kg. Termenul motocicletă nu include motoretele; totuşi, părţile contractante pot asimila motoretele motocicletelor, cu condiţia să facă o declaraţie în acest scop conform paragrafului 2 al art. 54 din convenţie;

o) vehicul cu motor este, cu excepţia motoretelor pe teritoriul părţilor contractante care nu le-au asimilat motocicletelor şi a vehiculelor care se deplasează pe şine, acel vehicul prevăzut cu un motor cu ardere internă care circulă pe drum prin mijloacele sale proprii;

p) automobil este acel vehicul cu motor care serveşte în mod normal la transportul pe drum de persoane sau bunuri ori la tractarea pe drum a vehiculelor folosite la transportul de persoane sau bunuri. Acest termen include troleibuzele, adică vehiculele legate de o linie electrică şi care nu circulă pe şine. Nu include vehiculele, cum ar fi tractoarele agricole, a căror utilizare la transportul pe drum de persoane sau bunuri ori la tractarea pe drum a vehiculelor utilizate la transportul de persoane sau bunuri nu este decît accesorie;

q) remorcă este orice vehicul destinat a fi tractat de un vehicul cu motor; acest termen include semiremorca;

r) semiremorcă este acea remorcă destinată a fi cuplată la un automobil, în aşa fel încît să se sprijine în parte pe ea însăşi, iar o parte apreciabilă a greutăţii sale şi a greutăţii încărcăturii sale să fie suportată de automobil;

s) remorcă uşoară este acea remorcă a cărei greutate maximă autorizată nu depăşeşte 750 kg;

t) ansamblu de vehicule înseamnă vehicule cuplate care circulă pe drum ca o unitate;

u) vehicul articulat este ansamblul de vehicule constituit dintr-un automobil şi o semiremorcă cuplată la acest automobil;

v) conducător este acea persoană care îşi asumă conducerea unui vehicul cu sau fură motor (inclusiv bicicletă) şi care însoţeşte pe drum animale izolate sau în turmă ori animale de tracţiune, de povară sau de călărie;

w) greutate maximă autorizată este greutatea maximă a vehiculului încărcat, declarată admisibilă de autoritatea competentă din statul în care vehiculul este înmatriculat;

x) greutate în gol este greutatea vehiculului fără echipaj, pasageri sau încărcătură, dar cu plinul de carburant şi cu utilajul normal de bord;

y) greutate în sarcină este greutatea efectivă a vehiculului astfel cum este încărcat, cu echipajul şi pasagerii la bord;

z) sens de circulaţie şi corespunzător sensului circulaţiei înseamnă partea dreaptă cînd, după legislaţia naţională, conducătorul unui vehicul trebuie să permită unui alt vehicul care circulă din sens contrar să treacă prin stînga sa; în caz contrar, înseamnă partea stîngă;

aa) obligaţia unui conducător de vehicul de a ceda trecerea altor vehicule înseamnă că acesta nu trebuie să-şi continue mersul sau manevra ori să o reia dacă aceasta riscă să determine pe conducătorii altor vehicule să modifice în mod brusc direcţia sau viteza vehiculelor lor.

ARTICOLUL 2 Anexele convenţiei

Anexele prezentei convenţii, şi anume:

Anexa nr. 1 - Excepţii de la obligaţia de a admite în circulaţie internaţională automobilele şi remorcile;

Anexa nr. 2 - Numărul de înmatriculare al automobilelor şi remorcilor în circulaţie internaţională;

Anexa nr. 3 - Semnul distinctiv al automobilelor şi remorcilor în circulaţie internaţională;

Anexa nr. 4 - Elemente de identificare a automobilelor şi remorcilor în circulaţie internaţională;

Anexa nr. 5 - Condiţii tehnice pentru automobile şi remorci;

Anexa nr. 6 - Permisul de conducere naţional şi

Anexa nr. 7 - Permisul de conducere internaţional, fac parte integrantă din această convenţie.

ARTICOLUL 3 Obligaţiile părţilor contractante

1.a) Părţile contractante vor lua măsurile corespunzătoare pentru ca regulile de circulaţie în vigoare pe teritoriul lor să fie, în ce priveşte fondul lor, în concordanţă cu dispoziţiile cap. II al convenţiei. Cu condiţia ca ele să nu fie în nici un fel contrare dispoziţiilor convenţiei:

i) aceste reguli pot să nu reia acele dintre prevederile care se aplică situaţiilor ce nu apar pe teritoriul părţilor contractante;

ii) aceste reguli pot să conţină dispoziţii neprevăzute în acest cap. II.

b) Prevederile prezentului paragraf nu obligă părţile contractante să prevadă sancţiuni penale pentru orice încălcare a dispoziţiilor cap. II reluate în regulile lor de circulaţie.

2.a) Părţile contractante vor lua, de asemenea, măsurile corespunzătoare pentru ca regulile în vigoare pe teritoriul lor, referitoare la condiţiile tehnice pe care trebuie să le îndeplinească automobilele şi remorcile, să fie conforme cu dispoziţiile anexei nr. 5 a convenţiei; aceste reguli pot conţine dispoziţii neprevăzute în această anexă, cu condiţia de a nu fi deloc contrare principiilor de siguranţă ce stau la baza dispoziţiilor sus-arătate. În plus, ele vor lua măsurile corespunzătoare pentru ca automobilele şi remorcile înmatriculate pe teritoriul lor să fie conforme cu dispoziţiile anexei nr. 5 atunci cînd sînt în circulaţie internaţională.

b) Dispoziţiile prezentului paragraf nu impun nici o obligaţie părţilor contractante în ce priveşte regulile în vigoare pe teritoriul lor referitoare la condiţiile tehnice pe care trebuie să le îndeplinească vehiculele cu motor care nu sînt automobile în sensul convenţiei.

3. În afara excepţiilor prevăzute la anexa nr. 1 a convenţiei, părţile contractante vor fi obligate să admită pe teritoriul lor în circulaţie internaţională automobilele şi remorcile care îndeplinesc condiţiile prevăzute în cap. III al convenţiei şi ai căror conducători îndeplinesc condiţiile prevăzute în cap. IV; ele vor fi obligate să recunoască şi certificatele de înmatriculare eliberate conform dispoziţiilor cap. III ca dovedind, pînă la proba contrară, că vehiculele ce fac obiectul acestor prevederi îndeplinesc condiţiile prevăzute la cap. III.

4. Măsurile pe care le-au luat sau pe care le vor lua părţile contractante, fie unilateral, fie prin acorduri bilaterale sau multilaterale, pentru a admite pe teritoriul lor în circulaţie internaţională automobile şi remorci care nu îndeplinesc toate condiţiile prevăzute în cap. III al convenţiei şi pentru a recunoaşte, în afara cazurilor prevăzute în cap. IV, valabilitatea pe teritoriul lor a permiselor eliberate de o parte contractantă, vor fi considerate ca fiind conforme cu obiectul convenţiei.

5. Părţile contractante vor fi obligate să admită în circulaţie internaţională pe teritoriul lor bicicletele şi motoretele care îndeplinesc condiţiile tehnice prevăzute în cap. V al convenţiei şi ai căror conducători au reşedinţa pe teritoriul unei alte părţi contractante. Nici o parte contractantă nu va putea să ceară conducătorilor de biciclete sau motorete în circulaţie internaţională să fie titulari ai unui permis de conducere; totuşi, părţile contractante care vor face, conform paragrafului 2 al art. 54 al convenţiei, o declaraţie prin care asimilează motoretele motocicletelor, vor putea cere permis de conducere conducătorilor de motorete în circulaţie internaţională.

6. Părţile contractante se obligă, la cererea oricărei părţi contractante, să comunice informaţiile necesare stabilirii identităţii persoanei pe numele căreia este înmatriculat pe teritoriul lor un automobil sau o remorcă cuplată la un automobil, cînd din cererea prezentată rezultă că vehiculul a fost implicat într-un accident pe teritoriul părţii contractante care a adresat cererea.

7. Măsurile pe care le-au luat sau pe care le vor lua părţile contractante, fie unilateral, fie prin acorduri bilaterale sau multilaterale, pentru a înlesni circulaţia rutieră internaţională prin simplificarea formalităţilor de vamă, de poliţie sau de sănătate şi alte formalităţi de acelaşi gen, precum şi măsurile luate pentru a face să coincidă competenţele şi orele de deschidere a birourilor şi posturilor vamale în acelaşi punct al frontierei, vor fi considerate ca fiind conforme cu obiectul convenţiei.

8. Dispoziţiile paragrafelor 3, 5 şi 7 ale acestui articol nu afectează dreptul oricărei părţi contractante de a condiţiona admiterea pe teritoriul său, în circulaţie internaţională, a automobilelor, remorcilor, motoretelor şi bicicletelor, precum şi a conducătorilor şi pasagerilor lor, de respectarea reglementărilor cu privire la: transporturile comerciale de călători şi mărfuri, asigurarea de răspundere civilă a conducătorilor de autovehicule şi în materie de vamă, precum şi, în general, a reglementărilor din alte domenii decît circulaţia rutieră.

ARTICOLUL 4 Semnalizarea

Părţile contractante la convenţie, care nu vor fi şi părţi contractante la Convenţia asupra semnalizării rutiere, deschisă semnării la Viena în aceeaşi zi cu prezenta convenţie, se obligă:

a) ca toate indicatoarele, semnalele luminoase de circulaţie şi marcajele rutiere, instalate pe teritoriul lor, să constituie un sistem unitar;

b) ca numărul tipurilor de indicatoare să fie limitat, iar indicatoarele să nu fie instalate decît în locuri unde prezenţa lor este socotită necesară;

c) ca indicatoarele de avertizare a pericolului să fie instalate la o distanţă suficientă de obstacole, pentru a-i putea anunţa din timp pe conducători; şi

d) să interzică:

i) de a figura pe un indicator, pe suportul lui sau pe oricare altă instalaţie ce serveşte la dirijarea circulaţiei, orice nu are legătură cu obiectul acestui indicator sau instalaţii; totuşi, cînd părţile contractante sau subdiviziunile lor autoriză o asociaţie fără scop lucrativ să instaleze indicatoare de orientare, ele pot permite ca emblema acestei asociaţii să figureze pe indicator sau pe suportul acestuia, cu condiţia ca înţelegerea semnificaţiei indicatorului să nu fie îngreuiată;

ii) de a instala panouri, afişe, mărci sau instalaţii ce riscă să fie confundate cu indicatoare sau cu alte instalaţii ce servesc la dirijarea circulaţiei, să le reducă vizibilitatea sau eficacitatea, să-i stînjenească pe participanţii la circulaţie sau să le distragă atenţia într-un mod periculos pentru siguranţa circulaţiei.

CAPITOLUL II Reguli aplicabile circulaţiei rutiere

ARTICOLUL 5 Valoarea semnalizării

1. Participanţii la circulaţie trebuie să se conformeze semnificaţiei indicatoarelor rutiere, semnalelor luminoase de circulaţie şi marcajelor rutiere, chiar dacă semnificaţia acestora ar fi în contradicţie cu alte reguli de circulaţie.

2. Semnificaţia, semnalelor luminoase de circulaţie prevalează asupra indicatoarelor rutiere care reglementează prioritatea.

ARTICOLUL 6 Comenzi date de agenţii care dirijează circulaţia

1. Agenţii care dirijează circulaţia vor fi uşor recunoscuţi şi vizibili de la distanţă, atît noaptea cît şi ziua.

2. Participanţii la circulaţie sînt obligaţi să se supună imediat comenzilor date de agenţii care dirijează circulaţia.

3. Se recomandă ca legislaţiile naţionale să prevadă că sînt considerate, în special, ca comenzi date de agenţii care dirijează circulaţia:

a) braţul ridicat vertical; acest gest înseamnă "atenţie, oprire" pentru toţi participanţii la circulaţie, exceptînd pe conducătorii care nu s-ar mai putea opri în condiţii de siguranţă suficientă; mai mult, dacă acest gest este făcut într-o intersecţie, el nu obligă oprirea conducătorilor angajaţi deja în intersecţie;

b) braţul sau braţele întinse orizontal; acest gest înseamnă "oprire" pentru toţi participanţii la circulaţie care vin, oricare ar fi sensul lor de mers, din direcţiile intersectate de braţul sau de braţele întinse; după ce a făcut acest gest, agentul care dirijează circulaţia va putea coborî braţul sau braţele; pentru conducătorii care se găsesc în faţa sau în spatele agentului, acest gest înseamnă, de asemenea, "oprire";

c) balansarea unei lumini roşii; acest gest înseamnă "oprire" pentru participanţii la circulaţie spre care este îndreptată lumina.

4. Comenzile agenţilor care dirijează circulaţia prevalează asupra semnificaţiei indicatoarelor rutiere, a semnalelor luminoase de circulaţie sau a marcajelor rutiere, precum şi asupra regulilor de circulaţie.

ARTICOLUL 7 Reguli generale

1. Participanţii la circulaţie trebuie să evite orice comportare ce ar putea constitui un pericol sau un obstacol pentru circulaţie, de a pune în pericol persoane ori de a produce o pagubă proprietăţilor publice sau particulare.

2. Se recomandă ca legislaţiile naţionale să prevadă că participanţii la circulaţie trebuie să evite a stînjeni circulaţia ori să o facă periculoasă aruncînd, depozitînd sau abandonînd pe drum obiecte sau materii ori creînd orice alte obstacole pe drum. Participanţii la circulaţie care n-au putut evita crearea unui obstacol sau a unui pericol trebuie să ia măsurile necesare pentru a-l face să dispară cît mai repede posibil şi, în cazul în care nu-l poate face să dispară imediat, să-i semnaleze prezenţa celorlalţi participanţi la circulaţie.

ARTICOLUL 8 Conducători

1. Orice vehicul sau ansamblu de vehicule în mişcare trebuie să aibă un conducător.

2. Se recomandă ca legislaţiile naţionale să prevadă că animalele de povară, de tras sau de călărie şi, eventual, cu excepţia unor zone semnalizate special la intrare, animalele izolate sau în turmă, trebuie să aibă un conducător.

3. Fiecare conducător trebuie să aibă calităţile fizice şi psihice necesare şi să fie în stare fizică şi mintală de a conduce.

4. Fiecare conducător de vehicul cu motor trebuie să aibă cunoştinţele şi îndemînarea necesare conducerii vehiculului; această dispoziţie nu constituie, totuşi, un impediment pentru învăţarea conducerii vehiculelor, potrivit legislaţiei naţionale.

5. Fiecare conducător trebuie să aibă permanent controlul vehiculului său ori să poată însoţi animalele sale.

ARTICOLUL 9 Turme

Se recomandă ca legislaţiile naţionale să prevadă că, cu excepţia derogării acordate pentru a înlesni migraţiile, turmele trebuie să fie fracţionate în grupuri de lungime moderată şi separate unele de altele prin intervale suficient de mari pentru comoditatea circulaţiei.

se încarcă...