Back

Act Internaţional

Convenţia internaţională privind eliminarea tuturor formelor de discriminare rasială din 21.12.1965 *)

În vigoare de la 28.07.1970

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpăraţi documentul în formă actualizată sau alegeţi un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată

*) Traducere.

Statele părţi la prezenta convenţie,

Considerînd că la baza Cartei Naţiunilor Unite stau principiile demnităţii egalităţii tuturor fiinţelor umane şi că toate statele membre s-au angajat să acţioneze atît împreună cît şi separat, în cooperare cu Organizaţia, pentru înfăptuirea unuia din scopurile Naţiunilor Unite, anume de a dezvolta şi încuraja respectarea universală şi efectivă a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale pentru toţi, fără deosebire de rasă, sex, limbă sau religie,

Considerînd că Declaraţia universală a drepturilor omului proclamă că toate fiinţele umane se nasc libere şi egale în demnitate şi în drepturi şi că fiecare poate să se prevaleze de toate drepturile şi de toate libertăţile care sînt enunţate în declaraţie, fără nici o deosebire, mai ales de rasă, de culoare sau de origine naţională,

Luînd în considerare că toţi oamenii sînt egali în faţa legii şi au drept la o protecţie egală a legii împotriva oricărei discriminări şi împotriva oricărei incitări la discriminare,

Considerînd că Naţiunile Unite au condamnat colonialismul şi toate practicile de segregaţie şi de discriminare care îl însoţesc, sub orice formă şi în orice loc ar exista, şi că Declaraţia cu privire la acordarea independenţei ţărilor şi popoarelor coloniale, din 14 decembrie 1960 (rezoluţia 1514 (XV) a Adunării generale) a afirmat şi a proclamat în mod solemn necesitatea de a i se pune capăt în mod rapid şi necondiţionat,

Considerînd că Declaraţia Naţiunilor Unite privind eliminarea tuturor formelor de discriminare rasială, din 20 noiembrie 1963 (rezoluţia 1904 (XVIII) a Adunării generale), afirmă în mod solemn necesitatea de a se elimina rapid toate formele şi toate manifestările de discriminare rasială în toate părţile lumii şi de a se asigura înţelegerea şi respectarea demnităţii persoanei umane,

Convinse că orice doctrină de superioritate bazată pe diferenţierea dintre rase este falsă din punct de vedere ştiinţific, condamnabilă sub raport moral, injustă şi periculoasă din punct de vedere social şi că nimic nu ar putea să justifice, oriunde ar fi, discriminarea rasială, nici în teorie, nici în practică,

Reafirmînd că discriminarea între fiinţele umane pentru motive de rasă, culoare sau origine etnică este un obstacol în calea relaţiilor paşnice de prietenie între naţiuni, fiind susceptibilă să tulbure pacea şi securitatea popoarelor, precum şi coexistenţa armonioasă a persoanelor în sînul aceluiaşi stat,

Convinse că existenţa barierelor rasiale este incompatibilă cu idealurile oricărei societăţi umane,

Alarmate de manifestările de discriminare rasială care există încă în unele regiuni ale lumii şi de politica unor guverne bazată pe superioritate sau ură rasială, cum este politica de apartheid, de segregaţie sau de separaţie,

Hotărîte să adopte toate măsurile necesare pentru eliminarea rapidă a tuturor formelor şi a tuturor manifestărilor de discriminare rasială, să prevină şi să combată doctrinele şi practicile rasiste spre a favoriza buna înţelegere între rase şi a edifica o comunitate internaţională eliberată de orice forme de segregaţie şi de discriminare rasială,

Ţinînd seama de Convenţia privind discriminarea în materie de angajare şi de profesie, adoptată de Organizaţia Internaţională a Muncii în 1958, şi Convenţia privind lupta împotriva discriminării în domeniul învăţămîntului, adoptată de Organizaţia Naţiunilor Unite pentru educaţie, ştiinţă şi cultură în 1960,

Dornice să pună în aplicare principiile enunţate în Declaraţia Naţiunilor Unite privind eliminarea tuturor formelor de discriminare rasială şi să asigure cît mai respecte posibil adoptarea măsurilor practice în acest scop,

Au convenit asupra celor ce urmează:

PARTEA ÎNTÎI

ARTICOLUL 1 Jurisprudență (1)

1. În prezenta convenţie, expresia "discriminare rasială" are în vedere orice deosebire, excludere, restricţie sau preferinţă întemeiată pe rasă, culoare, ascendenţă sau origine naţională sau etnică, care are ca scop sau efect de a distruge sau compromite recunoaşterea, folosinţa sau exercitarea, în condiţii de egalitate, a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale în domeniile politic, economic, social şi cultural sau în oricare alt domeniu al vieţii publice.
Jurisprudență (1)

2. Prezenta convenţie nu se aplică deosebirilor, excluderilor, restricţiilor sau preferinţelor stabilite de către un stat parte la convenţie, după cum este vorba de cetăţenii săi sau de străini.

3. Nici o dispoziţie a prezentei convenţii nu poate fi interpretată ca afectînd, în vreun fel, dispoziţiile legislative ale statelor părţi la convenţie, în ceea ce priveşte naţionalitatea, cetăţenia sau naturalizarea, cu condiţia ca aceste dispoziţii să nu fie discriminatori faţă de o anumită naţionalitate.

4. Măsurile speciale luate cu singurul scop de a se asigura cum se cuvine progresul unor grupuri rasiale sau etnice sau unor indivizi avînd nevoie de protecţia care poate fi necesară pentru a le garanta folosinţa şi exercitarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale în condiţii de egalitate nu sînt considerate ca măsuri de discriminare rasială, cu condiţia totuşi ca ele să nu aibă drept efect menţinerea de drepturi distincte pentru grupuri rasiale diferite şi ca ele să nu fie menţinute în vigoare după realizarea scopurilor pentru care au fost adoptate.

ARTICOLUL 2

1. Statele părţi condamnă discriminarea rasială şi se angajează să continue, prin toate mijloacele potrivite şi fără întîrziere, o politică menită să elimine orice formă de discriminare rasială, să favorizeze înţelegerea între toate rasele şi în acest scop:
Jurisprudență (1)

a) fiecare stat parte se angajează să nu recurgă la acte sau practici de discriminare rasială împotriva unor persoane, grupuri de persoane sau instituţii şi să facă în aşa fel încît toate autorităţile publice şi instituţiile publice, naţionale şi locale, să se conformeze acestei obligaţii;

b) fiecare stat parte se angajează să nu încurajeze, să nu apere şi să nu sprijine discriminarea rasială practicată de vreo persoană sau organizaţie, oricare ar fi ea;

c) fiecare stat parte trebuie să ia măsuri eficace pentru a reexamina politica guvernamentală naţională şi locală şi pentru a modifica, abroga sau anula orice lege şi orice reglementare avînd drept efect crearea discriminării rasiale sau perpetuarea ei, acolo unde există;

d) fiecare stat parte trebuie, prin toate mijloacele corespunzătoare, inclusiv, dacă împrejurările o cer, prin măsuri legislative, să interzică discriminarea rasială practicată de persoane, de grupuri sau de organizaţii şi să-i pună capăt;

e) fiecare stat parte se angajează să favorizeze, dacă va fi cazul, organizaţiile şi mişcările integraţioniste multirasiale şi alte mijloace de natură a elimina barierele între rase şi a descuraja ceea ce tinde spre întărirea dezbinării rasiale.

2. Statele părţi vor lua, dacă împrejurările o vor cere, măsuri speciale şi concrete în domeniile social, economic, cultural şi altele, pentru a asigura cum se cuvine dezvoltarea sau protecţia anumitor grupuri rasiale sau anumitor indivizi aparţinînd acestor grupuri în scopul de a le garanta, în condiţii de egalitate, deplina exercitare a drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale. Aceste măsuri nu vor putea în nici un caz să aibă drept efect menţinerea de drepturi inegale sau deosebite pentru diversele grupuri rasiale, odată atinse obiectivele pentru care au fost adoptate.

ARTICOLUL 3 Jurisprudență (1)

Statele părţi condamnă în special segregaţia rasială şi apartheid-ul şi se angajează să prevină, să interzică şi să elimine pe teritoriile ţinînd de jurisdicţia lor toate practicile de această natură.

ARTICOLUL 4

Statele părţi condamnă orice propagandă şi orice organizaţii care se inspiră din idei sau teorii bazate pe superioritatea unei rase sau unui grup de persoane de o anumită culoare sau de o anumită origine etnică, sau care pretind să justifice sau să încurajeze orice formă de ură şi de discriminare rasială şi se angajează să adopte de îndată măsuri pozitive menite să elimine orice incitare la o astfel de discriminare sau orice acte de discriminare şi, în acest scop, ţinînd seama de principiile formulate în Declaraţia universală a drepturilor omului şi de drepturile enunţate în mod expres în articolul 5 al prezentei convenţii, ele se angajează, îndeosebi:

a) să declare delicte pedepsite prin lege orice difuzare de idei bazate pe superioritate sau ură rasială, orice incitare la discriminare rasială ca şi orice acte de violenţă, sau provocare la astfel de acte, îndreptate împotriva oricărei rase sau oricărui grup de persoane de o altă culoare sau de o altă origine etnică, precum şi orice sprijin acordat unor activităţi rasiste, inclusiv finanţarea lor;

b) să declare ilegale şi să interzică organizaţiile, precum şi activităţile de propagandă organizată şi orice alt fel de activitate de propagandă care incită la discriminare rasială şi care o încurajează şi să declare delict pedepsit prin lege participarea la aceste organizaţii sau la aceste activităţi;

c) să nu permită autorităţilor publice sau instituţiilor publice, naţionale sau locale să incite la discriminare rasială sau s-o încurajeze.

ARTICOLUL 5 Jurisprudență (1)

În conformitate cu obligaţiile fundamentale enunţate în articolul 2 al prezentei convenţii, statele părţi se angajează să interzică şi să elimine discriminarea rasială sub toate formele şi să garanteze dreptul fiecăruia la egalitate în faţa legii fără deosebire de rasă, culoare, origine naţională sau etnică, în folosinţa drepturilor următoare:

a) dreptul la un tratament egal în faţa tribunalelor şi a oricărui alt organ de administrare a justiţiei;

b) dreptul la securitatea persoanei şi la protecţia statului împotriva violenţelor sau maltratărilor, fie din partea funcţionarilor guvernului, fie a oricărui individ, grup sau instituţie;

c) drepturi politice şi anume dreptul de a participa la alegeri - de a vota şi de a fi candidat - după sistemul sufragiului universal şi egal, dreptul de a face parte din guvern, de a lua parte la conducerea treburilor publice, la orice nivel, şi dreptul de acces, în condiţii de egalitate, la funcţii publice;

d) alte drepturi civile, în special:

i. dreptul de a circula liber şi de a-şi alege reşedinţa în interiorul unui stat;

ii. dreptul de a părăsi orice ţară, inclusiv pe a sa, şi de a se întoarce în ţara sa;

iii. dreptul la o cetăţenie;

iv. dreptul de a se căsători şi de a-şi alege partenerul;

v. dreptul de proprietate al oricărei persoane, atît singură cît şi în asociere;

vi. dreptul de moştenire;

vii. dreptul la libertate de gîndire, conştiinţă şi religie;

viii. dreptul la libertatea de opinie şi de exprimare;

ix. dreptul la libertatea de întrunire şi asociere paşnică;

e) drepturi economice, sociale şi culturale, în special:
Reviste (1)

i. dreptul la muncă, la libera alegere a ocupaţiei sale, la condiţii de muncă echitabile şi satisfăcătoare, la protecţia împotriva şomajului, la un salariu egal pentru muncă egală, la o remuneraţie echitabilă şi satisfăcătoare;

ii. dreptul de a înfiinţa sindicate şi de a se afilia unor sindicate;

iii. dreptul la locuinţă;

iv. dreptul la sănătate, la îngrijire medicală, la securitate socială şi la servicii sociale;

v. dreptul la educaţie şi la pregătire profesională;

vi. dreptul de a lua parte, în condiţii de egalitate, la activităţii culturale;

f) dreptul de acces la toate locurile şi serviciile destinate folosinţei publice, cum ar fi mijloacele de transport, hoteluri, restaurante, cafenele, spectacole, parcuri.

ARTICOLUL 6 Jurisprudență (1)

Statele părţi vor asigura oricărei persoane supuse jurisdicţiei lor o protecţie şi o cale de recurs efective în faţa tribunalelor naţionale şi a altor organe de stat competente, împotriva tuturor actelor de discriminare rasială care, contrar prezentei convenţii, ar viola drepturile sale individuale şi libertăţile sale fundamentale, precum şi dreptul de a cere acestor tribunale satisfacţie sau despăgubire dreaptă şi adecvată pentru orice pagubă pe care ar putea-o suferi ca urmare a unei astfel de discriminări.

ARTICOLUL 7

Statele părţi se angajează să ia măsuri imediate şi eficace în domeniile învăţămîntului, educaţiei, culturii şi informaţiei, pentru a lupta împotriva prejudecăţilor ce duc la discriminare rasială şi pentru a favoriza înţelegerea, toleranţa şi prietenia între naţiuni şi grupuri rasiale sau etnice, ca şi pentru a promova scopurile şi principiile Cartei Naţiunilor Unite, ale Declaraţiei universale a drepturilor omului, ale Declaraţiei Naţiunilor Unite privind eliminarea tuturor formelor de discriminare rasială şi ale prezentei convenţii.

PARTEA A DOUA

ARTICOLUL 8 Jurisprudență (1)

1. Se constituie un comitet pentru eliminarea discriminării rasiale (denumit în cele ce urmează comitetul) compus din optsprezece experţi cunoscuţi pentru înalta lor moralitate şi imparţialitate, care sînt aleşi de către statele părţi din rîndul cetăţenilor lor şi care îşi exercită funcţiile cu titlu individual, ţinîndu-se seama de o repartiţie geografică echitabilă şi de reprezentarea diferitelor forme de civilizaţie, precum şi de principalele sisteme juridice.

2. Membrii comitetului sînt aleşi prin vot secret de pe o listă de candidaţi desemnaţi de statele părţi. Fiecare stat parte poate să desemneze un candidat ales dintre cetăţenii săi.

3. Prima alegere va avea loc la şase luni de la data intrării în vigoare a prezentei convenţii. Cu cel puţin trei luni înainte de data fiecărei alegeri, secretarul general al Naţiunilor Unite trimite o scrisoare statelor părţi, pentru a le invita să-şi prezinte candidaturile într-un termen de două luni. Secretarul general întocmeşte o listă, în ordine alfabetică, a tuturor candidaţilor astfel desemnaţi, indicînd statele care i-au desemnat şi o comunică statelor părţi.

4. Membrii comitetului sînt aleşi în cursul unei reuniuni a statelor părţi, convocată de secretarul general la sediul Organizaţiei Naţiunilor Unite. La această reuniune, al cărei quorum este de două treimi din statele părţi, sînt aleşi membri ai comitetului candidaţii care obţin cel mai mare număr de voturi şi majoritatea absolută a voturilor reprezentanţilor statelor părţi prezenţi şi votanţi.

5.

a) Membrii comitetului sînt aleşi pentru patru ani. Totuşi, mandatul a nouă dintre membrii desemnaţi la prima alegere va lua sfîrşit după doi ani; imediat după prima alegere, numele acestor nouă membri vor fi trase la sorţi de către preşedintele comitetului.

b) Pentru a ocupa locurile devenite vacante în mod fortuit, statul parte al cărui expert a încetat să-şi exercite funcţiile de membru al comitetului va numi un alt expert dintre cetăţenii săi, sub rezerva aprobării de către comitet.

6. Statele părţi iau în sarcina lor cheltuielile membrilor comitetului pentru perioada în care aceştia îşi îndeplinesc funcţiile în comitet.

ARTICOLUL 9

1. Statele părţi se angajează să prezinte secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite, pentru examinare de către comitet, un raport asupra măsurilor de ordin legislativ, judiciar, administrativ sau altele pe care le-au adoptat şi care pun în aplicare dispoziţiile prezentei convenţii: a) în termen de un an începînd de la intrarea în vigoare a convenţiei, pentru fiecare stat interesat în ceea ce îl priveşte şi b) apoi, la fiecare doi ani şi de fiecare dată cînd comitetul o va cere. Comitetul poate să ceară informaţii suplimentare statelor părţi.

2. Comitetul supune, în fiecare an, Adunării generale a Organizaţiei Naţiunilor Unite, prin intermediul secretarului general, un raport asupra activităţii sale şi poate să facă sugestii şi recomandări de ordin general bazate pe examinarea rapoartelor şi informărilor primite de la statele părţi. El aduce la cunoştiinţa Adunării generale aceste sugestii şi recomandări de ordin general însoţite, dacă este cazul, de observaţiile statelor părţi.

ARTICOLUL 10

1. Comitetul adoptă regulamentul său de ordine interioară.

2. Comitetul îşi alege biroul pentru o perioadă de doi ani.

3. Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite asigură secretariatul comitetului.

4. Comitetul îşi ţine în mod obişnuit reuniunile la sediul Organizaţiei Naţiunilor Unite.

ARTICOLUL 11

1. Dacă un stat parte consideră că un alt stat, de asemenea parte, nu aplică dispoziţiile prezentei convenţii, el poate să atragă atenţia comitetului asupra problemei. Comitetul transmite comunicarea statului parte interesat. În termen de trei luni statul destinatar prezintă comitetului explicaţi sau declaraţii scrise elucidînd problema şi indicînd, dacă este cazul, măsurile care eventual au putut fi luate de acest stat pentru remedierea situaţiei.

2. Dacă, în termen de şase luni, începînd de la data primirii comunicării originale de către statul destinatar, problema nu a fost reglementată spre satisfacţia celor două state, pe cale de negocieri bilaterale sau prin orice altă procedură care le-ar sta la dispoziţie, atît unul, cît şi celălalt vor avea dreptul să o supună din nou comitetului, adresînd o notificare comitetului şi celuilalt stat interesat.

3. Comitetul nu poate să se sesizeze cu o problemă care îi este supusă conform prevederilor paragrafului 2 al prezentului articol decît după ce s-a asigurat că toate căile interne disponibile au fost folosite sau epuizate în conformitate cu principiile de drept internaţional general recunoscute. Această regulă nu se aplică dacă procedurile de recurs depăşesc termene rezonabile.

4. În orice problemă care îi este supusă, comitetul poate cere statelor părţi în cauză să-i furnizeze orice informări suplimentare pertinente.

5. Atunci cînd comitetul examinează o problemă în aplicarea prezentului articol, statele părţi interesate au dreptul să desemneze un reprezentant care va participa fără drept de vot la lucrările comitetului, pe toată durata dezbaterilor.

ARTICOLUL 12

1.

a) După ce comitetul a obţinut şi cercetat toate informările pe care le consideră necesare, preşedintele desemnează o comisie de conciliere ad-hoc (denumită în cele ce urmează comisia) compusă din cinci persoane care pot sau nu să fie membri ai comitetului. Membrii comisiei sînt desemnaţi cu asentimentul deplin şi unanim al părţilor în diferend şi comisia pune bunele sale oficii la dispoziţia statelor interesate, în scopul de a se ajunge la o soluţionare amicală a problemei, bazată pe respectarea prezentei convenţii.

b) Dacă statele părţi în diferend nu ajung la o înţelegere asupra întregului sau unei părţi şi a componenţei comisiei într-un termen de trei luni, membrii comisiei care nu au asentimentul statelor părţi în diferend sînt aleşi prin vot secret dintre membrii comitetului, cu o majoritate de două treimi din numărul membrilor comitetului.

Membrii comisiei îşi exercită funcţiile cu titlu individual. Ei nu trebuie să fie cetăţenii unuia dintre statele părţi în diferend şi nici ai unui stat care nu este parte la prezenta convenţie.

3. Comisia îşi alege preşedintele şi adoptă regulamentul său de ordine interioară.

4. Comisia îşi ţine în mod obişnuit reuniunile la sediul Organizaţiei Naţiunilor Unite sau în orice alt loc potrivit pe care îl va determina comisia.

5. Secretariatul prevăzut la paragraful 3 al articolului 10 al prezentei convenţii pune, de asemenea, serviciile sale la dispoziţia comisiei ori de cîte ori un diferend între statele părţi determină constituirea comisiei.

6. Toate cheltuielile membrilor comisiei sînt repartizate în mod egal între statele părţi în diferend, pe baza unui stat estimativ stabilit de secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite.

7. Secretarul general va fi împuternicit, dacă va fi nevoie, să deconteze cheltuielile membrilor comisiei, înainte ca rambursarea sumelor să fi fost efectuată de către statele părţi în diferend în conformitate cu paragraful 6 al prezentului articol.

8. Informările obţinute şi cercetate de către comitet sînt puse la dispoziţia comisiei care poate cere statelor interesate să-i furnizeze orice informaţie complementară pertinentă.

se încarcă...