Back

Parlamentul României

Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară

Text publicat în M.Of. al României.

În vigoare de la 27.09.2004

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpăraţi documentul în formă actualizată sau alegeţi un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată

Organizarea judiciară se instituie având ca finalitate asigurarea respectării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale persoanei prevăzute, în principal, în următoarele documente: Carta internaţională a drepturilor omului, Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale, Convenţia Organizaţiei Naţiunilor Unite asupra drepturilor copilului şi Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii Europene, precum şi pentru garantarea respectării Constituţiei şi a legilor ţării.

Organizarea judiciară are, de asemenea, ca obiectiv de bază asigurarea respectării drepturilor la un proces echitabil şi judecarea proceselor de către instanţe judecătoreşti în mod imparţial şi independent de orice influenţe extranee.

TITLUL I Dispoziţii generale
Jurisprudență (1)

CAPITOLUL I Principiile organizării judiciare

Art. 1. - Jurisprudență (17)

(1) Puterea judecătorească se exercită de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi de celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege.
Jurisprudență (28)

(2) Consiliul Superior al Magistraturii este garantul independenţei justiţiei.
Jurisprudență (3)

(3) Ministerul Public îşi exercită atribuţiile prin procurori constituiţi în parchete, în condiţiile legii.

Art. 2. - Acțiuni respinse (1), Referințe (1), Jurisprudență (79)

(1) Justiţia se înfăptuieşte în numele legii, este unică, imparţială şi egală pentru toţi.
Jurisprudență (5)

(2) Justiţia se realizează prin următoarele instanţe judecătoreşti:
Jurisprudență (10)

a) Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie;

b) curţi de apel;

c) tribunale;

d) tribunale specializate;
Jurisprudență (1)

e) instanţe militare;

f) judecătorii.

Art. 3. - Jurisprudență (58)

Competenţa organelor judiciare şi procedura judiciară sunt stabilite de lege.
Jurisprudență (14)

Art. 4. -

(1) În activitatea judiciară Ministerul Public reprezintă interesele generale ale societăţii şi apără ordinea de drept, precum şi drepturile şi libertăţile cetăţenilor.

(2) Parchetele funcţionează pe lângă instanţele de judecată, conduc şi supraveghează activitatea de cercetare penală a poliţiei judiciare, în condiţiile legii.
Jurisprudență (4)

Art. 5. - Jurisprudență (3)

Ministerul Justiţiei asigură buna organizare şi administrare a justiţiei ca serviciu public.

CAPITOLUL II Accesul la justiţie

Art. 6. - Referințe (1), Jurisprudență (29)

(1) Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime în exercitarea dreptului său la un proces echitabil.
Jurisprudență (3)

(2) Accesul la justiţie nu poate fi îngrădit.
Jurisprudență (2)

Art. 7. - Referințe (1), Jurisprudență (7)

(1) Toate persoanele sunt egale în faţa legii, fără privilegii şi fără discriminări.

(2) Justiţia se realizează în mod egal pentru toţi, fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, orientare sexuală, opinie, apartenenţă politică, avere, origine ori condiţie socială sau de orice alte criterii discriminatorii.
Jurisprudență (1)

Art. 8. - Jurisprudență (1)

Asistenţa judiciară internaţională se solicită sau se acordă în condiţiile prevăzute de lege, de tratatele internaţionale la care România este parte sau, după caz, pe bază de reciprocitate.

Art. 9. - Acțiuni respinse (3), Jurisprudență (5)

Plenul Consiliului Superior al Magistraturii funcţionează ca instanţă de judecată pentru soluţionarea contestaţiilor formulate de judecători şi procurori împotriva hotărârilor pronunţate de secţiile Consiliului Superior al Magistraturii, cu excepţia celor date în materie disciplinară.

CAPITOLUL III Dispoziţii generale privind procedura judiciară

Art. 10. - Referințe (1), Jurisprudență (25)

Toate persoanele au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, de către o instanţă imparţială şi independentă, constituită potrivit legii.

Art. 11. - Jurisprudență (12)

Activitatea de judecată se desfăşoară cu respectarea principiilor distribuirii aleatorii a dosarelor şi continuităţii, cu excepţia situaţiilor în care judecătorul nu poate participa la judecată din motive obiective.

Art. 12. - Jurisprudență (7)

Şedinţele de judecată sunt publice, în afară de cazurile prevăzute de lege. Pronunţarea hotărârilor se face în şedinţă publică, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege.

Art. 13. - Modificări (1), Jurisprudență (10)

(1) Şedinţele de judecată se înregistrează prin mijloace tehnice video sau audio ori se consemnează prin stenografiere. Înregistrările sau stenogramele se transcriu de îndată.
Jurisprudență (4)

(2) Grefierul sau specialistul în stenografie consemnează toate afirmaţiile, întrebările şi susţinerile celor prezenţi, inclusiv ale preşedintelui completului de judecată.

(3) La cerere, părţile pot primi o copie a transcrierii înregistrărilor, stenogramelor sau notelor grefierului.
Jurisprudență (1)

Art. 14. -

(1) Procedura judiciară se desfăşoară în limba română.
Jurisprudență (1)

(2) Cetăţenii români aparţinând minorităţilor naţionale au dreptul să se exprime în limba maternă, în faţa instanţelor de judecată, în condiţiile prezentei legi.
Jurisprudență (1)

(3) În cazul în care una sau mai multe părţi solicită să se exprime în limba maternă, instanţa de judecată trebuie să asigure, în mod gratuit, folosirea unui interpret sau traducător autorizat.

(4) În situaţia în care toate părţile solicită sau sunt de acord să se exprime în limba maternă, instanţa de judecată trebuie să asigure exercitarea acestui drept, precum şi buna administrare a justiţiei, cu respectarea principiilor contradictorialităţii, oralităţii şi publicităţii.
Jurisprudență (2)

(5) Cererile şi actele procedurale se întocmesc numai în limba română.

(6) Dezbaterile purtate de părţi în limba maternă se înregistrează, consemnându-se în limba română. Obiecţiunile formulate de cei interesaţi cu privire la traduceri şi consemnarea acestora se rezolvă de instanţa de judecată până la încheierea dezbaterilor din acel dosar, consemnându-se în încheierea de şedinţă.

(7) Interpretul sau traducătorul va semna pe toate actele întocmite, pentru conformitate, atunci când acestea au fost redactate sau consemnarea s-a făcut în baza traducerii sale.

Art. 15. - Jurisprudență (7)

Dreptul la apărare este garantat. În tot cursul procesului, părţile au dreptul să fie reprezentate sau, după caz, asistate de un apărător, ales sau numit din oficiu, potrivit legii.

Art. 16. - Modificări (1), Jurisprudență (10)

Hotărârile judecătoreşti trebuie respectate şi aduse la îndeplinire în condiţiile legii.

Art. 17. - Modificări (1), Jurisprudență (36)

Hotărârile judecătoreşti pot fi desfiinţate sau modificate numai în căile de atac prevăzute de lege şi exercitate conform dispoziţiilor legale.

TITLUL II Instanţele judecătoreşti

CAPITOLUL I Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

SECŢIUNEA 1 Organizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Art. 18. - Jurisprudență (5)

(1) În România funcţionează o singură instanţă supremă, denumită Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu personalitate juridică şi cu sediul în capitala ţării.
Jurisprudență (1)

(2) Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie asigură interpretarea şi aplicarea unitară a legii de către celelalte instanţe judecătoreşti, potrivit competenţei sale.
Jurisprudență (31)

(3) Preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie are calitatea de ordonator principal de credite.

(4) Cheltuielile necesare funcţionării se finanţează din bugetul de stat.

Art. 19. - Jurisprudență (11)

(1) Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie se compune din: preşedinte, un vicepreşedinte, 4 preşedinţi de secţii şi judecători.
Modificări (1)

(2) Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este organizată în 4 secţii - Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, Secţia penală, Secţia comercială, Secţia de contencios administrativ şi fiscal -, Completul de 9 judecători şi Secţiile Unite, fiecare având competenţă proprie.
Modificări (3), Jurisprudență (61)

Art. 20. -

(1) În cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie funcţionează magistraţi-asistenţi, stabiliţi prin statul de funcţii.

(2) Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cuprinde în structură Cancelaria, direcţii, servicii şi birouri, cu personalul stabilit prin statul de funcţii.

SECŢIUNEA a 2-a Competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Art. 21. - Modificări (2), Jurisprudență (30)

Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, Secţia penală, Secţia comercială şi Secţia de contencios administrativ şi fiscal ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie judecă recursurile împotriva hotărârilor pronunţate de curţile de apel şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege.
Acțiuni respinse (1), Jurisprudență (1)

Art. 22. - Modificări (1), Acțiuni respinse (1), Jurisprudență (1)

Secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie judecă:

a) în primă instanţă, procesele şi cererile date prin lege în competenţa de primă instanţă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie;

b) recursurile, în condiţiile prevăzute de lege.

Art. 23. - Jurisprudență (3)

(1) Secţiile Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în raport cu competenţa fiecăreia, soluţionează:

a) cererile de strămutare, pentru motivele prevăzute în codurile de procedură;

b) conflictele de competenţă, în cazurile prevăzute de lege;
Jurisprudență (4)

c) orice alte cereri prevăzute de lege.

(2) Secţiile Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie soluţionează şi recursurile declarate împotriva hotărârilor nedefinitive sau a actelor judecătoreşti, de orice natură, care nu pot fi atacate pe nici o altă cale, iar cursul judecăţii a fost întrerupt în faţa curţilor de apel.
Jurisprudență (4)

Art. 24. - Modificări (5), Jurisprudență (4)

(1) Completul de 9 judecători soluţionează recursurile şi cererile în cauzele judecate în primă instanţă de Secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Jurisprudență (13)

(2) Completul de 9 judecători judecă şi alte cauze date în competenţa sa prin lege, precum şi ca instanţă disciplinară.
Jurisprudență (1)

Art. 25. - Jurisprudență (2)

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie se constituie în Secţii Unite pentru:

a) judecarea recursurilor în interesul legii;
Acțiuni respinse (2), Jurisprudență (5)

b) soluţionarea, în condiţiile prezentei legi, a sesizărilor privind schimbarea jurisprudenţei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie;
Jurisprudență (1)

c) sesizarea Curţii Constituţionale pentru controlul constituţionalităţii legilor înainte de promulgare.

Art. 26. - Jurisprudență (20)

Dacă o secţie a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie consideră că este necesar să revină asupra propriei jurisprudenţe, întrerupe judecata şi sesizează Secţiile Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care judecă cu citarea părţilor din dosarul a cărui judecată a fost întreruptă. După ce Secţiile Unite s-au pronunţat asupra sesizării privind schimbarea jurisprudenţei, judecata continuă.

Art. 27. - Jurisprudență (1)

(1) La sfârşitul fiecărui an, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în Secţii Unite, stabileşte cazurile în care este necesară îmbunătăţirea legislaţiei şi le comunică ministrului justiţiei.

(2) Preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie poate încuviinţa ca judecătorii să se informeze la sediul instanţelor asupra aspectelor privind aplicarea corectă şi unitară a legii, făcând cunoscută jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, şi să constate situaţii care justifică propuneri de îmbunătăţire a legislaţiei.

se încarcă...