Back

Consiliul Europei

Convenţia privind despăgubirea victimelor infracţiunilor violente din 24.11.1983 *)

În vigoare de la 28.10.2005

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpăraţi documentul în formă actualizată sau alegeţi un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată

*) Traducere.

Strasbourg, 24 noiembrie 1983

Statele membre ale Consiliului Europei, semnatare ale acestui document,

considerând că scopul Consiliului Europei este realizarea unei uniuni cât mai strânse între membrii săi,

având în vedere că din motive de echitate şi solidaritate socială este necesar să fie rezolvată situaţia victimelor infracţiunilor intenţionate, săvârşite cu violenţă, care au suferit vătămări corporale sau deteriorarea sănătăţii, şi a persoanelor care se aflau în întreţinerea celor care au decedat ca urmare a unor astfel de infracţiuni,

considerând că este necesară introducerea sau dezvoltarea unei scheme de despăgubire a acestor victime de către statul pe teritoriul căruia au fost comise astfel de infracţiuni, în special în cazurile în care infractorul este necunoscut sau nu dispune de resursele necesare,

ţinând cont de faptul că este necesară stabilirea unui minimum de prevederi legale în acest domeniu,

având în vedere Rezoluţia nr. (77) 27 a Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei privind despăgubirea victimelor infracţiunilor,

au convenit următoarele:

PARTEA I Principii fundamentale

ARTICOLUL 1

Părţile se angajează să întreprindă demersurile necesare pentru aplicarea principiilor enunţate de partea I a prezentei convenţii.

ARTICOLUL 2

1. În cazul în care despăgubirea nu poate fi integral asigurată prin alte surse, statul trebuie să îşi aducă contribuţia la despăgubirea:

a) persoanelor care au suferit vătămări corporale grave sau deteriorarea sănătăţii, ca rezultat direct al unei infracţiuni intenţionate săvârşite cu violenţă;

b) persoanelor care se aflau în întreţinerea celor care au murit în urma unei asemenea infracţiuni.

2. Despăgubirea se acordă în cazurile de mai sus, chiar dacă infractorul nu poate fi urmărit sau pedepsit.

ARTICOLUL 3

Despăgubirea va fi acordată de statul pe teritoriul căruia a fost comisă infracţiunea:

a) cetăţenilor statelor părţi la prezenta convenţie;

b) cetăţenilor tuturor statelor membre ale Consiliului Europei care sunt rezidenţi permanenţi în statul pe al cărui teritoriu a fost comisă infracţiunea.

ARTICOLUL 4

Despăgubirea va acoperi, după caz, cel puţin următoarele elemente ale prejudiciului: pierderea veniturilor, cheltuielile privind îngrijirile medicale şi spitalizarea, cheltuielile de înmormântare şi, pentru persoanele aflate în întreţinerea victimei, pierderea întreţinerii.

ARTICOLUL 5

Regimul acordării despăgubirii, dacă este nevoie, poate stabili pentru unul sau pentru toate elementele despăgubirii o limită maximă şi una minimă pentru acordarea despăgubirii.

ARTICOLUL 6

Regimul acordării despăgubirii poate stabili o perioadă în care pot fi depuse cererile de despăgubire.

ARTICOLUL 7

Despăgubirea poate fi redusă sau refuzată, ţinând cont de situaţia financiară a solicitantului.

ARTICOLUL 8

1. Despăgubirea poate fi redusă sau refuzată, având în vedere comportamentul victimei sau al solicitantului anterior, în timpul sau ulterior infracţiunii sau în funcţie de vătămarea produsă.

2. Despăgubirea poate fi redusă sau refuzată dacă victima sau solicitantul au fost implicaţi în criminalitatea organizată sau sunt membri ai unei organizaţii care desfăşoară infracţiuni violente.

3. Despăgubirea se poate reduce sau refuza în cazul în care o astfel de reparaţie, totală sau parţială, ar fi contrară ideii de justiţie sau ordinii publice.

ARTICOLUL 9

În vederea evitării dublei despăgubiri statul sau autoritatea competentă poate deduce din despăgubirea acordată ori poate solicita persoanei despăgubite să returneze o parte sau toată despăgubirea, primită ca urmare a vătămării ori a decesului, de la infractor sau de la asigurările sociale, sau a unei asigurări provenite din orice altă sursă.

ARTICOLUL 10

Statul sau autoritatea competentă se poate subroga în drepturile persoanei despăgubite pentru despăgubirea plătită.

ARTICOLUL 11

Fiecare parte va întreprinde demersurile necesare pentru a se asigura că informaţiile privind regimul acordării compensării sunt disponibile eventualilor solicitanţi.

PARTEA a II-a Cooperarea internaţională

ARTICOLUL 12

Sub rezerva aplicării acordurilor bilaterale sau multilaterale privind asistenţa judiciară reciprocă, încheiate între statele contractante, autorităţile competente ale fiecărei părţi vor acorda, la cererea autorităţilor corespunzătoare ale altei părţi, maximul de asistenţă posibilă în legătură cu chestiunile tratate în prezenta convenţie. În acest scop, fiecare stat contractant va desemna o autoritate centrală care să se ocupe de primirea cererilor de asistenţă şi de a le da curs, precum şi de a-l informa despre acestea pe Secretarul General al Consiliului Europei la momentul depunerii instrumentului său de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare.

ARTICOLUL 13

1. Comitetul European privind Problemele Penale (CDPC) al Consiliului Europei va fi ţinut la curent în legătură cu aplicarea prezentei convenţii.

2. În acest scop, fiecare parte va transmite Secretarului General al Consiliului Europei orice informaţii pertinente asupra prevederilor sale legislative sau din regulamente referitoare la chestiunile tratate în prezenta convenţie.

PARTEA a III-a Clauze finale

ARTICOLUL 14

Prezenta convenţie este deschisă pentru semnarea de către statele membre ale Consiliului Europei. Prezenta convenţie este supusă ratificării, acceptării sau aprobării. Instrumentele de ratificare, acceptare sau aprobare vor fi depuse la Secretarul General al Consiliului Europei.

ARTICOLUL 15

1. Prezenta convenţie intră în vigoare în prima zi a lunii ce urmează expirării unei perioade de trei luni de la data la care trei state membre ale Consiliului Europei şi-au exprimat consimţământul de a se supune convenţiei în conformitate cu prevederile art. 14.

2. Pentru orice stat membru care îşi va exprima ulterior consimţământul de a se supune Convenţiei, aceasta va intra în vigoare în prima zi a lunii ce urmează expirării unei perioade de trei luni de la data depunerii instrumentului de ratificare, acceptare sau aprobare.

ARTICOLUL 16

1. După intrarea în vigoare a prezentei convenţii, Comitetul de Miniştri al Consiliului Europei poate invita orice stat care nu este membru al Consiliului Europei să adere la prezenta convenţie printr-o decizie adoptată de majoritatea prevăzută la art. 20.d din Statutul Consiliului Europei şi prin unanimitatea reprezentanţilor statelor contractante care au drept de a sta în Comitet.

2. În ceea ce priveşte orice stat aderant, prezenta convenţie va intra în vigoare în prima zi a lunii ce urmează expirării unei perioade de trei luni de la data depunerii instrumentului de aderare la Secretarul General al Consiliului Europei.

ARTICOLUL 17

1. Orice stat poate, la momentul semnării sau al depunerii instrumentului său de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare, preciza teritoriul sau teritoriile la care se aplică prezenta Convenţie.

2. Orice stat poate, la o dată ulterioară, printr-o declaraţie adresată Secretarului General al Consiliului Europei, să extindă aplicarea prezentei convenţii pentru orice alt teritoriu menţionat în declaraţie. Pentru acest teritoriu prezenta convenţie va intra în vigoare în prima zi a lunii ce urmează expirării unei perioade de trei luni de la data primirii declaraţiei Secretarului General.

3. Orice declaraţie făcută conform celor două paragrafe anterioare poate fi retrasă, în ceea ce priveşte orice teritoriu menţionat în declaraţie, prin notificarea adresată Secretarului General. Retragerea va avea efect în prima zi a lunii ce urmează expirării unei perioade de şase luni de la data primirii notificării Secretarului General.

ARTICOLUL 18

1. Orice stat va putea, la momentul semnării sau al depunerii instrumentului său de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare, să declare că se foloseşte de dreptul de a avea una sau mai multe rezerve.

2. Orice stat contractant care a formulat o astfel de rezervă, conform paragrafului precedent, poate să le retragă în tot sau în parte, prin intermediul unei notificări adresate Secretarului General al Consiliului Europei. Retragerea va avea efect de la data primirii notificării de către Secretarul General.

3. Partea care şi-a exprimat o rezervă cu privire la o prevedere din prezenta convenţie nu poate pretinde aplicarea acelei prevederi de către oricare alt stat parte; totuşi, dacă rezerva este parţială sau condiţională, partea poate să pretindă aplicarea acelei prevederi în măsura în care ea însăşi a acceptat-o.

ARTICOLUL 19

1. Orice parte poate în orice moment să denunţe prezenta convenţie prin intermediul unei notificări adresate Secretarului General al Consiliului Europei.

2. O astfel de denunţare va deveni efectivă din prima zi a lunii ce urmează expirării unei perioade de şase luni de la data primirii notificării Secretarului General.

ARTICOLUL 20

Secretarul General al Consiliului Europei va notifica statele membre ale Consiliului şi oricare alt stat care a aderat la prezenta convenţie asupra:

a) oricărei semnări;

b) depunerii oricărui instrument de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare;

c) oricărei date de intrare în vigoare a prezentei convenţii conform art. 15, 16 şi 17;

d) oricărui alt act, notificare sau comunicare privind prezenta convenţie.

Drept care, subsemnaţii, legal împuterniciţi în acest scop, au semnat prezentul protocol.

Adoptată la Strasbourg, astăzi, 24 noiembrie 1983, în limbile franceză şi engleză, ambele texte având aceeaşi valoare, într-un singur exemplar, care va fi depus în arhivele Consiliului Europei. Secretarul general al Consiliului Europei va comunica o copie certificată pentru conformitate fiecărui stat membru al Consiliului Europei şi oricărui stat invitat să adere la prezenta convenţie.

se încarcă...