Organizația Națiunilor Unite - ONU

Convenția privind protecția patrimoniului mondial, cultural și natural din 23.11.1972 *)

Text publicat în M.Of. al României.

În vigoare de la 31 martie 1990

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Pagina 1 din 2

Cumpără forma actualizată

sau autentifică-te

  •  

*) Traducere.

Conferința generală a Organizației Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură, întrunită la Paris, de la 17 octombrie la 21 noiembrie 1972, în cea de-a XVII-a sesiune,

constatînd că patrimoniul cultural și patrimoniul natural sînt din ce în ce mai amenințate de distrugere nu numai datorită cauzelor obișnuite de degradare, dar și prin evoluția vieții sociale și economice care le agravează prin fenomene de alterare și de distrugere și mai grave,

considerînd că degradarea sau dispariția unui bun al patrimoniului cultural și natural constituie o diminuare nefastă a patrimoniului tuturor popoarelor lumii,

considerînd că ocrotirea acestui patrimoniu la scară națională rămîne adesea incompletă din cauza amplorii mijloacelor pe care le necesită și a insuficienței resurselor economice, științifice și tehnice ale țării pe teritoriul căreia se găsește bunul de salvgardat,

amintind că actul constitutiv al organizației prevede că ea va sprijini menținerea, progresul și difuzarea cunoștințelor, veghind asupra conservării și protecției patrimoniului universal și recomandînd popoarelor interesate convenții internaționale în acest scop,

considerînd că recomandările, rezoluțiile și convențiile internaționale existente privitoare la bunurile culturale și naturale demonstrează importanța pe care o prezintă, pentru toate popoarele din lume, salvgardarea acestor bunuri unice și de neînlocuit, indiferent de poporul căruia ele aparțin,

considerînd că unele bunuri din patrimoniul cultural prezintă o importanță excepțională care necesită protejarea lor ca parte din patrimoniul mondial al întregii omeniri,

considerînd că, față de amploarea și gravitatea noilor pericole care le amenință, întregii colectivități internaționale îi revine sarcina de a participa la ocrotirea patrimoniului cultural și natural de valoare universală excepțională, prin acordarea unei asistențe colective care fără a se substitui acțiunii statului interesat o va completa în mod eficace,

considerînd că este indispensabil să se adopte în acest scop noi prevederi sub formă de convenții care să stabilească un sistem eficient de protejare colectivă a patrimoniului cultural și natural de valoare universală excepțională, organizat într-o formă permanentă și după metode științifice și moderne,

după ce a hotărît cu prilejul celei de-a XVI-a sesiuni a sa că această problemă va forma obiectul unei convenții internaționale,

adoptă în această a 16-a zi a lunii noiembrie 1972 prezenta convenție

I. Definiții ale patrimoniului cultural și natural

ARTICOLUL 1

În spiritul prezentei convenții sînt considerate drept patrimoniu cultural:

- monumentele: opere de arhitectură, de sculptură sau de pictură monumentală, elemente sau structuri cu caracter arheologic, inscripții, grote și grupuri de elemente care au o valoare universală excepțională din punct de vedere istoric, artistic sau științific;

- ansamblurile: grupuri de construcții izolate sau grupate, care, datorită arhitecturii lor, a unității și a integrării lor în peisaj, au o valoare universală excepțională din punct de vedere istoric, artistic sau științific;

- siturile: lucrări ale omului sau opere rezultate din acțiunile conjugate ale omului și ale naturii, precum și zonele incluzînd terenurile arheologice care au o valoare universală excepțională din punct de vedere istoric, estetic, etnologic sau antropologic.

ARTICOLUL 2

În spiritul prezentei convenții sînt considerate ca patrimoniu natural:

- monumentele naturale constituite de formațiuni fizice și biologice sau de grupări de asemenea formațiuni care au o valoare universală excepțională din punct de vedere estetic sau științific;

- formațiunile geologice și fiziografice și zonele strict delimitate constituind habitatul speciilor animale și vegetale amenințate, care au o valoare universală excepțională din punct de vedere al științei sau conservării;

- siturile naturale sau zonele naturale strict delimitate, care au o valoare universală excepțională din punct de vedere științific, al conservării sau al frumuseții naturale.

ARTICOLUL 3

Fiecărui stat care participă la prezenta convenție îi revine datoria de a identifica și a delimita diferitele bunuri situate pe teritoriul său, la care se referă art. 1 și 2 de mai sus.

II. Protecția națională și protecția internațională a patrimoniului
cultural și natural

ARTICOLUL 4

Fiecare din statele părți la prezenta convenție recunoaște că, obligația de a asigura identificarea, ocrotirea, conservarea, valorificarea și transmiterea către generațiile viitoare a patrimoniului cultural și natural la care se referă art. 1 și 2 și care este situat pe teritoriul său, îi revine în primul rînd. Se va strădui să acționeze în acest scop atît prin propriul său efort, în limita maximă a resurselor sale disponibile, cît și, cînd este cazul, prin intermediul asistenței și cooperării internaționale de care va putea beneficia, în special pe plan financiar, artistic, științific și tehnic.

ARTICOLUL 5

Pentru a asigura o ocrotire și o conservare cît mai eficientă și o valorificare cît mai intensă posibil a patrimoniului cultural și natural situat pe teritoriul lor și în condiții specifice fiecărei țări, statele părți la prezenta convenție se vor strădui în măsura posibilului:

a) să adopte o politică generală prevăzînd atribuirea unei funcții patrimoniului cultural și natural în viața colectivă și să integreze ocrotirea acestui patrimoniu în programele de planificare generală;

b) să înființeze pe teritoriul lor, în măsura în care încă nu există, unu sau mai multe servicii de ocrotire, de conservare și de valorificare a patrimoniului cultural și natural, prevăzute cu un personal corespunzător și dispunînd de mijloace care să le permită să îndeplinească sarcinile ce le revin;

c) să extindă studiile și cercetările științifice și tehnice și să perfecționeze metodele de intervenție care permit unui stat să facă față pericolelor care amenință patrimoniul lui cultural sau natural;

d) să ia măsurile juridice, științifice, tehnice, administrative și financiare corespunzătoare pentru identificarea, ocrotirea, conservarea, valorificarea și introducerea în circuit public a acestui patrimoniu; și

e) să înlesnească crearea sau dezvoltarea de centre naționale sau regionale de pregătire în domeniul ocrotirii, conservării și valorificării patrimoniului cultural și natural și să încurajeze cercetarea științifică în acest domeniu.

ARTICOLUL 6

1. Respectînd pe deplin suveranitatea statelor pe teritoriul cărora se află patrimoniul cultural și natural menționat în art. 1 și 2, și fără a prejudicia drepturile reale, prevăzute de legislația națională, asupra patrimoniului respectiv, statele părți la prezenta convenție recunosc că el constituie un patrimoniu universal la ocrotirea căruia întreaga comunitate internațională are datoria să coopereze.

2. Statele părți se angajează, în consecință, și în conformitate cu prevederile prezentei convenții, să-și dea concursul la identificarea, ocrotirea, conservarea și valorificarea patrimoniului cultural și natural menționat în paragrafele 2 și 4 ale art. 11, dacă statul pe teritoriul căruia se află cere acest concurs.

3. Fiecare din statele părți la prezenta convenție se angajează să nu ia în mod deliberat nici o măsură susceptibilă să dăuneze direct sau indirect patrimoniului cultural și natural menționat la art. 1 și 2, care se află pe teritoriul altor state părți la această convenție.

ARTICOLUL 7

În spiritul prezentei convenții, trebuie înțeles prin ocrotirea internațională a patrimoniului mondial, cultural și natural stabilirea unui sistem de cooperare și de asistență internațională avînd drept obiectiv să ajute statele părți la convenție în eforturile pe care le depun pentru a proteja și identifica acest patrimoniu.

III. Comitetul interguvernamental pentru protecția patrimoniului
mondial, cultural și natural

ARTICOLUL 8

1. Se înființează pe lîngă Organizația Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură un comitet interguvernamental pentru protejarea patrimoniului cultural și natural de valoare universală excepțională denumit "Comitetul patrimoniului mondial". El se compune din 15 state părți la convenție, alese de statele părți la convenție întrunite în adunare generală în cursul sesiunilor ordinare ale Conferinței generale a Organizației Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură. Numărul statelor membre ale comitetului va fi mărit la 21 începînd de la sesiunea ordinară a conferinței generale care va urma intrării în vigoare a prezentei convenții pentru un număr de cel puțin 40 de state.

2. Alegerea membrilor comitetului trebuie să asigure o reprezentare echitabilă a diferitelor regiuni și culturi din lume.

3. La ședințele comitetului asistă cu vot consultativ un reprezentant al Centrului internațional de studii pentru conservarea și restaurarea bunurilor culturale (centrul din Roma), un reprezentant al Consiliului internațional al monumentelor și siturilor (ICOMOS) și un reprezentant al Uniunii internaționale pentru conservarea naturii și resurselor ei (UICN), la care pot fi adăugați, la cererea statelor părți întrunite în adunare generală în cursul sesiunilor ordinare ale Conferinței generale a Organizației Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură, reprezentanții altor organizații interguvernamentale sau neguvernamentale avînd obiective similare.

ARTICOLUL 9

1. Statele membre ale Comitetului patrimoniului mondial își exercită mandatul lor de la sfîrșitul sesiunii ordinare a conferinței generale în cursul căreia au fost alese pînă la sfîrșitul celei de-a treia sesiuni ordinare următoare.

2. Cu toate acestea, mandatul unei treimi din membrii desemnați cu ocazia primei alegeri va expira la sfîrșitul primei sesiuni ordinare a conferinței generale care urmează celei în cursul căreia au fost aleși, iar mandatul unei a două treimi a membrilor desemnați în același timp va expira la sfîrșitul celei de-a doua sesiuni ordinare a conferinței generale care urmează celei în cursul căreia ei au fost aleși. Numele acestor membri vor fi trase la sorți de către președintele conferinței generale după prima alegere.

3. Statele membre ale comitetului aleg, pentru a le reprezenta, persoane calificate în domeniul patrimoniului cultural sau al patrimoniului natural.

ARTICOLUL 10

1. Comitetul patrimoniului mondial adoptă un regulament interior al său.

2. Comitetul poate în orice moment să invite la ședințele sale organisme publice sau particulare, ca și persoane particulare, spre a le consulta asupra unor probleme speciale.

3. Comitetul poate să creeze organele consultative pe care le consideră necesare pentru executarea sarcinilor sale.

ARTICOLUL 11

1. Fiecare din statele părți la prezenta convenție va prezenta, în măsura în care este posibil, Comitetului patrimoniului mondial un inventar al bunurilor din patrimoniul cultural și natural aflate pe teritoriul său și susceptibile de a fi înscrise pe lista prevăzută la paragraful 2 al prezentului articol. Acest inventar, care nu este considerat ca exhaustiv, trebuie să cuprindă o documentație asupra locului bunurilor respective și asupra interesului pe care ele îl prezintă.

2. Pe baza inventarelor prezentate de către state, conform paragrafului 1 de mai sus, comitetul stabilește, ține la zi și difuzează, sub numele de "listă a patrimoniului mondial", o listă a bunurilor patrimoniului cultural și patrimoniului natural, așa cum sînt ele definite la art. 1 și 2 ale prezentei convenții, pe care el le consideră ca avînd o valoare universală excepțională pe baza criteriilor pe care le va stabili. O astfel de listă actualizată trebuie difuzată cel puțin la doi ani.

3. Înscrierea unui bun pe lista patrimoniului mondial nu poate să se facă decît cu consimțămîntul statului interesat. Înscrierea unui bun situat pe un teritoriu care face obiectul unor revendicări de suveranitate sau de jurisdicție din partea mai multor state nu prejudecă cu nimic drepturile părților în litigiu.

4. Comitetul stabilește, actualizează și difuzează de fiecare dată cînd împrejurările fac acest lucru necesar, sub numele de "listă a patrimoniului mondial în pericol", o listă de bunuri care figurează pe lista patrimoniului mondial, pentru care s-a cerut asistență în cadrul prezentei convenții și pentru salvgardarea cărora sînt necesare lucrări mari. Această listă va cuprinde o estimare a costului lucrărilor. Nu pot figura pe această listă decît bunuri ale patrimoniului cultural și natural care sînt amenințate de pericole grave și precise ca: amenințarea de dispariție datorată unei degradări avansate, proiectele de mari lucrări publice sau private, o dezvoltare rapidă urbană și turistică, distrugeri cauzate de modificări ale utilizării sau ale proprietății, transformări profunde datorate unei cauze necunoscute, abandonări din diferite motive, conflicte armate începute sau amenințînd să izbucnească, calamități și cataclisme, mari incendii, mișcări seismice, alunecări de teren, erupții vulcanice, modificări ale nivelului apelor, inundații, curenți violenți de maree. Comitetul poate, în orice moment, în caz de urgență, să procedeze la o nouă înscriere pe lista patrimoniului mondial în pericol și să difuzeze imediat această înscriere.

5. Comitetul definește criteriile pe baza cărora un bun al patrimoniului cultural și natural poate să fie înscris într-una sau în alta din listele menționate la paragrafele 2 și 4 ale prezentului articol.

6. Înainte de a refuza o cerere de înscriere pe una din cele două liste menționate la paragrafele 2 și 4 ale prezentului articol, comitetul va consulta statul parte pe teritoriul căruia se află bunul din patrimoniul cultural sau natural de care este vorba.

7. Comitetul, cu acordul statelor interesate, coordonează și încurajează studiile și cercetările necesare la întocmirea listelor menționate la paragrafele 2 și 4 ale prezentului articol.

ARTICOLUL 12

Faptul că un bun din patrimoniul cultural și natural nu a fost înscris pe una sau cealaltă din cele două liste menționate la paragrafele 2 și 4 ale art. 11 nu va însemna nicidecum că el nu are o valoare universală excepțională în alte scopuri decît cele care rezultă din înscrierea în aceste liste.

ARTICOLUL 13

1. Comitetul patrimoniului mondial primește și studiază cererile de asistență internațională formulate de statele părți la prezenta convenție referitoare la bunurile din patrimoniul cultural și natural aflate pe teritoriul lor, care figurează sau sînt susceptibile de a figura pe listele menționate la paragrafele 2 și 4 ale art. 11. Aceste cereri pot avea drept obiect ocrotirea, conservarea, valorificarea sau introducerea în circuit public a acestor bunuri.

2. Cererile de asistență internațională, conform paragrafului 1 al prezentului articol, pot avea ca obiect și identificarea bunurilor din patrimoniul cultural și natural definit la art. 1 și 2, cînd studii preliminare au permis să se stabilească faptul că aceste cercetări merită să fie continuate.

3. Comitetul hotărăște ce urmare se va da acestor cereri, stabilește, cînd este cazul, natura și importanța ajutorului său și autorizează încheierea, în numele său, a înțelegerilor necesare cu guvernul interesat.

4. Comitetul fixează o ordine a priorității intervențiilor sale. El face aceasta ținînd seama de importanța respectivă a bunurilor de salvgardat pentru patrimoniul mondial, cultural și natural, de necesitatea de a asigura asistență internațională bunurilor celor mai reprezentative ale naturii sau ale geniului și istoriei popoarelor lumii și de urgența lucrărilor de întreprins, de importanța resurselor statelor pe teritoriul cărora se găsesc bunurile amenințate și, în special, de măsura în care ele ar putea asigura salvgardarea acestor bunuri prin mijloacele lor proprii.

5. Comitetul întocmește, ține la zi și difuzează o listă a bunurilor pentru care s-a acordat o asistență internațională.

6. Comitetul decide modul de utilizare a resurselor din fondul creat conform art. 15 al prezentei convenții. El caută mijloacele de sporire a resurselor și ia toate măsurile necesare în acest scop.

7. Comitetul cooperează cu organizațiile internaționale și naționale, guvernamentale și neguvernamentale, avînd obiective similare celor din prezenta convenție. Pentru aplicarea programelor sale și pentru executarea proiectelor sale, comitetul poate să facă apel la aceste organizații, în special la Centrul internațional de studii pentru conservarea și restaurarea bunurilor culturale (centrul din Roma), la Consiliul internațional al monumentelor și siturilor (ICOMOS) și la Uniunea internațională pentru conservarea naturii și resurselor ei (UICN), ca și la alte organizații publice sau private și la persoane particulare.

8. Hotărîrile comitetului sînt luate cu o majoritate de două treimi a membrilor prezenți și votanți. Cvorumul este constituit de majoritatea membrilor comitetului.

ARTICOLUL 14

1. Comitetul patrimoniului mondial este asistat de un secretariat numit de către directorul general al Organizației Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură.

2. Directorul general al Organizației Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură, folosind cît mai larg posibil serviciile Centrului internațional de studii pentru conservarea și restaurarea bunurilor culturale (centrul din Roma), ale Consiliului internațional al monumentelor și siturilor (ICOMOS) și ale Uniunii internaționale pentru conservarea naturii și resurselor sale (UICN), în specificul competențelor și al posibilităților lor, pregătește documentația comitetului, ordinea de zi a ședințelor sale și asigură executarea hotărîrilor lui.

IV. Fondul pentru protecția patrimoniului mondial, cultural și natural

ARTICOLUL 15

1. Se creează un fond pentru protejarea patrimoniului mondial, cultural și natural de valoare universală excepțională, denumit "Fondul patrimoniului mondial".

2. Fondul este constituit ca fond de depozit, conform dispozițiilor regulamentului financiar al Organizației Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură.

3. Resursele fondului sînt formate din:

a) contribuțiile obligatorii și contribuțiile voluntare ale statelor părți la prezenta convenție;

b) vărsăminte, donații sau legate, care vor putea fi făcute de către:

i) alte state;

ii) Organizația Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură, alte organizații din sistemul Națiunilor Unite, în special Programul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare și alte organizații interguvernamentale;

iii) organisme publice sau private, sau persoane particulare;

c) orice dobînzi produse de resursele fondului;

d) produsul colectelor și încasărilor de la manifestările organizate în beneficiul fondului; și

e) toate celelalte resurse autorizate de regulamentul pe care îl va elabora Comitetul patrimoniului mondial.

4. Contribuțiile aduse fondului și celelalte forme de asistență puse la dispoziția comitetului nu pot fi folosite decît în scopurile stabilite de acesta. Comitetul poate să accepte contribuții care să nu fie folosite decît pentru un anumit program sau pentru un proiect special, cu condiția ca realizarea acestui program sau execuția acestui proiect să fi fost hotărîte de către comitet. Contribuțiile aduse fondului nu pot fi însoțite de nici o condiție politică.

ARTICOLUL 16

1. Fără a renunța la orice altă contribuție voluntară complementară, statele părți la prezenta convenție se angajează să verse în mod regulat, la fiecare doi ani, în Fondul patrimoniului mondial, contribuții al căror cuantum, calculat după un procentaj uniform aplicabil la toate statele, va fi hotărît de adunarea generală a statelor părți la convenție, întrunite în cursul sesiunilor Conferinței generale a Organizației Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură. Pentru a fi luată, această hotărîre a adunării generale necesită o majoritate a statelor părți prezente și votante, care nu au făcut declarația menționată la paragraful 2 al prezentului articol. Contribuția obligatorie a statelor părți la convenție nu va putea depăși, în nici un caz, 1% din contribuția lor la bugetul ordinar al Organizației Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură.

2. Totuși, orice stat la care se referă art. 31 sau art. 32 al prezentei convenții poate, în momentul depunerii instrumentelor sale de ratificare, de acceptare sau de aderare, să declare că nu se consideră legat de prevederile paragrafului 1 al prezentului articol.

3. Un stat parte la convenție, care a făcut declarația menționată la paragraful 2 al prezentului articol, poate oricînd să-și retragă respectiva declarație, notificînd aceasta directorului general al Organizației Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură. Totuși, retragerea declarației nu va avea efect asupra contribuției obligatorii datorate de acest stat decît începînd de la data adunării generale următoare a statelor părți.

4. Pentru ca acest comitet să fie în măsură să-și prevadă operațiunile sale într-un mod eficace, contribuțiile statelor părți la prezenta convenție, care au făcut declarația menționată la paragraful 2 al prezentului articol, trebuie vărsate în mod regulat, cel puțin la fiecare doi ani, și nu vor trebui să fie inferioare contribuțiilor pe care ar fi trebuit să le depună dacă ar fi fost legate de prevederile paragrafului 1 al prezentului articol.

5. Orice stat parte la convenție, care a întîrziat cu plata contribuției sale obligatorii sau voluntare pentru anul în curs și pentru anul civil care l-a precedat, nu este eligibil în Comitetul patrimoniului mondial, această prevedere neaplicîndu-se la prima alegere. Mandatul unui astfel de stat, care este deja membru al comitetului, va expira în momentul oricărei alegeri prevăzute la art. 8 paragraful 1 al prezentei convenții

ARTICOLUL 17

Statele părți la prezenta convenție iau în considerare sau favorizează crearea de fundații sau de asociații naționale publice și private avînd ca scop de a încuraja liberalități în favoarea protejării patrimoniului cultural și natural definit la art. 1 și 2 ale prezentei convenții.


Pentru a vedea documentul fără paginare, ai nevoie de un abonament Lege5!

;
se încarcă...