Back

Act Internaţional

Convenţia privind transferul de proceduri în materie penală din 15.05.1972 *)

În vigoare de la 31.08.1999

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpăraţi documentul în formă actualizată sau alegeţi un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată

*) Traducere.

Statele membre ale Consiliului Europei, semnatare ale prezentei convenţii,

considerând că scopul Consiliului Europei este de a realiza o mai strânsă uniune între membrii săi,

intenţionând să completeze ceea ce deja au adoptat în domeniul dreptului penal pentru a ajunge la o sancţiune mai justă şi mai eficientă,

considerând a fi utilă pentru acest scop, în spiritul încrederii reciproce, organizarea urmăririi infracţiunilor la nivel internaţional,

evitând inconvenientele care pot apărea ca rezultat al unor conflicte de competenţă,

au convenit următoarele:

TITLUL I Definiţii

ARTICOLUL 1

În sensul prezentei convenţii, termenul:

a) infracţiune se referă la acele fapte care constituie infracţiuni, precum şi la cele care sunt vizate de dispoziţiile legale menţionate în anexa nr. 3 la prezenta convenţie, cu condiţia ca, atunci când infracţiunea este de competenţa unei autorităţi administrative, persoana interesată să aibă posibilitatea de a aduce cazul respectiv în faţa unei instanţe judecătoreşti;

b) sancţiune se referă la orice pedeapsă sau altă măsură ocazionată de/sau pronunţată pentru o încălcare a prevederilor legale menţionate în anexa nr. 3.

TITLUL II Competenţa

ARTICOLUL 2

1. În vederea aplicării prezentei convenţii, orice stat contractant va avea competenţa de a efectua urmărirea, conform propriilor legi penale, a oricărei infracţiuni căreia i se aplică legea penală a unui alt stat contractant.

2. Competenţa recunoscută unui stat contractant exclusiv în temeiul paragrafului 1 din acest articol poate fi exercitată numai în urma unei cereri de urmărire formulate de către un alt stat contractant.

ARTICOLUL 3

Orice stat contractant competent, în temeiul propriilor legi, de a urmări o infracţiune poate, în vederea aplicării prezentei convenţii, să renunţe la angajarea procedurii de urmărire în justiţie sau să o abandoneze pentru o persoană suspectă care este sau va fi urmărită pentru aceeaşi infractiune de către un alt stat contractant. Ţinând seama de dispoziţiile art. 21 paragraful 2, orice decizie de renunţare la procedură este provizorie atâta timp cât n-a intervenit o hotărâre definitivă în celălalt stat contractant.

ARTICOLUL 4

Statul solicitat încetează urmărirea bazată în exclusivitate pe dispoziţiile art. 2 atunci când, după cunoştinţa sa, dreptul de pedeapsă se întinde, conform legii statului solicitant, pentru o altă cauză decât prescripţia, situaţie în care se face aplicarea prevederilor art. 10 lit. c) ale art. 11 lit. f) şi g), ale art. 22, 23 şi 26.

ARTICOLUL 5

Dispoziţiile titlului III din prezenta convenţie nu limitează competenţa conferită statului solicitat de către legislaţia sa internă în materie de urmărire.

TITLUL III Transmiterea urmăririi

Sectiunea 1 Cererea de urmărire

ARTICOLUL 6

1. În cazul în care o persoană este suspectată de a fi comis o infracţiune conform legii unui stat contractant, acel stat poate solicita unui alt stat contractant să înceapă urmărirea în cazurile şi conform condiţiilor prevăzute de prezenta convenţie.

2. Dacă, conform prevederilor acestei convenţii, un stat contractant, poate solicita unui alt stat contractant să înceapă urmărirea, autorităţile competente ale primului stat vor lua în considerare această posibilitate.

ARTICOLUL 7

1. Urmărirea nu poate fi exercitată în statul solicitat decât atunci când fapta în legătură cu care s-a solicitat începerea urmăririi ar fi infracţiune în cazul comiterii pe teritoriul acestui stat şi când autorul ar fi posibil de o condamnare şi în baza legilor acestui stat.

2. Dacă infracţiunea a fost comisă de o persoană învestită cu o funcţie publică în statul solicitant sau cu privire la o persoană învestită cu o funcţie publică la o instituţie ori la un bun care are caracter public în acest stat, aceasta va fi considerată în statul solicitat ca şi cum ar fi fost comisă de o persoană învestită cu o funcţie în acest stat sau cu privire la o persoană, instituţie ori bun corespunzând, în acest din urmă stat, aceluia ce face obiectul infracţiunii.

ARTICOLUL 8

1. Un stat contractant poate solicita unui alt stat contractant să înceapă urmărirea în unul sau mai multe dintre cazurile următoare:

a) dacă acuzatul are reşedinţa obişnuită în statul solicitat;

b) dacă acuzatul este cetăţean al statului solicitat sau dacă acest stat este statul său de origine;

c) dacă acuzatul execută sau urmează să execute o pedeapsă privativă de libertate în statul solicitat;

d) când acuzatul face obiectul, în statul solicitat, al unei urmăriri judiciare pentru aceeaşi infracţiune sau pentru alte infracţiuni;

e) dacă se consideră că transferul urmăririi este justificat prin interesul de a descoperi adevărul şi, mai ales, dacă elementele de probă cele mai importante se găsesc în statul solicitat;

f) dacă se consideră că executarea unei eventuale condamnări în statul solicitat este susceptibilă să amelioreze posibilităţile de reintegrare socială a condamnatului;

g) dacă se consideră că prezenţa acuzatului la audieri nu poate fi asigurată în statul solicitat;

h) dacă statul solicitant consideră că nu este în măsură să execute o eventuală condamnare, chiar atunci când are calea extrădării, şi că statul solicitat este în măsură să o facă.

2. În cazul în care acuzatul a fost condamnat efectiv într-un stat contractant, acest stat nu poate solicita transferul urmăririi pentru unul sau mai multe dintre cazurile menţionate la paragraful 1 al acestui articol decât atunci când nu poate executa condamnarea respectivă, chiar având calea extrădării, şi atunci când celălalt stat contractant nu acceptă principiul executării unei hotărâri date în străinătate sau refuză executarea unei astfel de hotărâri.

ARTICOLUL 9

1. Autorităţile competente din statul solicitat vor examina cererea pentru transferul urmăririi, care le-a fost adresată în aplicarea articolelor precedente. Acestea vor decide, în conformitate cu propria legislaţie, cum vor acţiona în continuare.

2. Atunci când legea statului solicitat prevede pedepsirea infracţiunii de către o autoritate administrativă, acest stat va informa, cât mai curând posibil, statul solicitant, cu excepţia cazului în care statul solicitat a făcut o declaraţie conform paragrafului 3 al acestui articol.

3. Orice stat contractant poate, în momentul semnării sau al depunerii instrumentului său de ratificare, de acceptare ori de aderare sau în orice alt moment, printr-o declaraţie adresată secretarului general al Consiliului Europei, să facă cunoscute condiţiile în care legea sa naţională permite pedepsirea anumitor infracţiuni de către o autoritate administrativă. O asemenea declaraţie înlocuieşte înştiinţarea prevăzută la paragraful 2 al acestui articol.

ARTICOLUL 10

Statul solicitat nu va da curs cererii:

a) dacă aceasta nu este conformă cu dispoziţiile art. 6 paragraful 1 şi ale art. 7 paragraful 1;

b) dacă exercitarea urmăririi este contrară dispoziţiilor art. 35;

c) dacă, la data menţionată pe cerere, prescripţia acţiunii publice este împlinită în statul solicitant, conform legislaţiei sale.

ARTICOLUL 11

Fără a prejudicia dispoziţiile art. 10, statul solicitat nu poate refuza complet sau parţial acceptarea cererii, decât în unul sau mai multe dintre cazurile următoare:

a) dacă consideră că motivul pe care se, bazează cererea, în aplicarea art. 8, nu este justificat;

b) dacă acuzatul nu are reşedinţa obişnuită în statul solicitat;

c) dacă acuzatul nu este cetăţean al statului solicitat şi nu avea reşedinţa sa obişnuită pe teritoriul acestui stat în momentul comiterii infracţiunii;

d) dacă consideră că infracţiunea în legătură cu care se solicită urmărirea are un caracter politic sau este o infracţiune pur militară ori pur fiscală;

e) dacă estimează că există motive serioase să creadă că cererea de urmărire este determinată de considerente de rasă, naţionalitate sau opinii politice;

f) dacă propria sa lege este deja aplicabilă faptei şi dacă, conform acestei legi, acţiunea publică este prescrisă la momentul primirii cererii; în acest caz, nu se va putea face aplicarea prevederilor art. 26 paragraful 2;

g) dacă competenţa sa se bazează exclusiv pe prevederile art. 2 şi dacă, în momentul primirii cererii respective, acţiunea publică este prescrisă conform legii proprii, luându-se în considerare prelungirea cu 6 luni a termenului de prescripţie prevăzut la art. 23;

h) dacă fapta s-a comis în afara teritoriului statului solicitant;
Jurisprudență (1)

i) dacă urmărirea este contrară angajamentelor internaţionale ale statului solicitat;

j) dacă urmărirea este contrară principiilor fundamentale ale ordinii juridice din statul solicitat;

k) dacă statul solicitant a încălcat o regulă de procedură prevăzută în această convenţie.

ARTICOLUL 12

1. Statul solicitat, revocă acceptarea cererii dacă, ulterior acestei acceptări, se descoperă un motiv pentru a nu se da curs cererii, conform art. 10.

2. Statul solicitat poate să îşi revoce acceptarea cererii:

a) dacă ar fi evident că prezenţa acuzatului nu poate fi asigurată pentru audiere în acest stat sau dacă o eventuală condamnare nu poate fi executată în statul respectiv;

b) dacă unul dintre motivele de refuz prevăzute la art. 11 este descoperit înainte de începerea judecării cazului de către o instanţă; sau

c) în alte cazuri, dacă statul solicitant este de acord.

Secţiunea a 2-a Procedura de transfer

ARTICOLUL 13

1. Cererile prevăzute în această convenţie sunt făcute în scris. Acestea sunt adresate, ca şi toate comunicările necesare aplicării prezentei convenţii, fie de către Ministerul Justiţiei din statul solicitat, fie, conform unor acorduri speciale, direct de către autorităţile statului solicitant către cele ale statului solicitat şi returnate pe aceeaşi cale.

2. În cazuri urgente, cererile şi comunicările necesare vor putea fi trimise prin Organizaţia Internaţională a Poliţiei Criminale (INTERPOL).

3. Orice stat contractant va putea, printr-o declaraţie adresată secretarului general al Consiliului Europei, să facă cunoscută intenţia sa de a deroga de la regulile de transfer cele menţionate în paragraful 1 al acestui articol.

ARTICOLUL 14

Dacă un stat contractant consideră informaţiile furnizate de către un alt stat contractant insuficiente pentru a-i permite să aplice prezenta convenţie, cere completarea informaţiilor necesare. El poate fixa un termen pentru primirea informaţiilor.

ARTICOLUL 15

1. Cererea de urmărire este însoţită de originalul sau de o copie certificată a dosarului penal, precum şi de toate documentele utile. Totuşi, dacă acuzatul se află în arest preventiv, în temeiul prevederilor secţiunii a 5-a, şi dacă statul solicitant nu este în măsură să anexeze documentele la cererea de urmărire, acestea pot fi trimise ulterior.

2. Statul solicitant informează în scris statul solicitat în legătură cu toate actele de procedură sau cu măsurile relative la acţiunea publică luate în statul solicitant după transmiterea cererii. Această notificare este însoţită de orice documente utile.

ARTICOLUL 16

1. Statul solicitat informează, fără întârziere, statul solicitant despre decizia sa asupra cererii de urmărire.

2. Statul solicitat trebuie să informeze statul solicitant despre abandonarea urmăririi sau referitor la decizia luată în urma desfăşurării procedurii. O copie certificată de pe orice hotărâre scrisă trebuie să fie transmisă statului solicitant.

ARTICOLUL 17

Dacă competenţa statului solicitat se bazează exclusiv pe prevederile art. 2, acest stat trebuie să anunţe acuzatul despre cererea de urmărire, cu scopul de a-i permite acestuia să îşi expună argumentele înainte ca acest stat să ia o hotărâre în legătură cu cererea respectivă.

ARTICOLUL 18

1. Sub rezerva dispoziţiilor paragrafului 2 al acestui articol, traducerea documentelor referitoare la aplicarea prezentei convenţii nu este necesară.

2. Orice stat contractant poate, în momentul semnării sau depunerii instrumentului său de ratificare, acceptare ori de aderare, printr-o declaraţie adresată secretarului general al Consiliului Europei, să îşi rezerve dreptul de a solicita ca documentele sus-menţionate, cu excepţia copiei de pe hotărârea scrisă la care s-a făcut referire la art. 16 paragraful 2, să îi fie adresate însoţite de o traducere. Celelalte state contractante vor trebui să trimită traducerile respective fie în limba naţională a statului destinatar, fie în una dintre limbile oficiale ale Consiliului Europei, după cum va indica statul destinatar. Totuşi o asemenea indicatie nu este obligatorie. Celelalte state contractante pot aplica regula reciprocităţii.

3. Acest articol nu aduce atingere dispoziţiilor referitoare la traducerea cererilor şi a documentelor anexate, conţinute în acordurile sau aranjamentele în vigoare ori care urmează să fie încheiate între două sau mai multe state contractante.

ARTICOLUL 19

Documentele transmise în vederea aplicării acestei convenţii sunt scutite de toate formalităţile de legalizare.

ARTICOLUL 20

Fiecare dintre statele contractante renuntă să reclame rambursarea cheltuielilor rezultate din aplicarea acestei convenţii.

Secţiunea a 3-a Efectele cererii de urmărire în statul solicitant

ARTICOLUL 21

1. Când statul solicitant a prezentat cererea de urmărire nu mai poate să îl urmărească pe acuzat pentru fapta care a motivat această cerere sau să mai execute o hotărâre pe care a pronunţat-o anterior acesteia. Totuşi, până la notificarea deciziei statului solicitat asupra cererii de urmărire, statul solicitant îşi păstrează dreptul de a proceda la toate actele de urmărire, cu excepţia celor care au drept efect sesizarea instanţei judecătoreşti sau, eventual, a autorităţii administrative competente pentru a se pronunţa asupra infracţiunii.

2. Statul solicitant îşi reia dreptul de urmărire şi de executare:

a) dacă statul solicitat îl informează despre decizia sa de a nu da curs cererii, în cazurile prevăzute la art. 10;

b) dacă statul solicitat îl informează că refuză acceptarea cererii, în cazurile prevăzute la art. 11;

c) dacă statul solicitat îl informează că revocă acceptarea cererii, în cazurile prevăzute la art. 12;

d) dacă statul solicitat îl informează despre hotărârea sa de a nu începe urmărirea sau de a o întrerupe;

e) dacă îşi retrage cererea înainte ca statul solicitat să îl informeze referitor la hotărârea sa de a da curs cererii respective.

se încarcă...