Act Internațional

Convenția privind pregătirea, răspunsul și cooperarea în caz de poluare cu hidrocarburi din 30.11.1990*)

Text publicat în M.Of. al României.

În vigoare de la 29 ianuarie 2000

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Pagina 1 din 2

Cumpără forma actualizată

sau autentifică-te

  •  

*) Traducere.

Părțile la prezenta convenție,

conștiente de necesitatea protejării mediului înconjurător în general și a celui marin în special,

recunoscând amenințarea gravă asupra mediului marin pe care o prezintă accidentele de poluare cu hidrocarburi, care implică nave, platforme de foraj, porturi maritime și mijloace de manipulare a hidrocarburilor,

dându-și seama de importanța măsurilor de precauție și de prevenire pentru evitarea poluării cu hidrocarburi, în primul rând, și de necesitatea aplicării stricte a convențiilor internaționale existente referitoare la siguranța navigației și la prevenirea poluării marine, în speță a Convenției internaționale din 1974 pentru ocrotirea vieții omenești pe mare, cu amendamentele respective, și a Convenției internaționale din 1973 pentru prevenirea poluării de către nave, modificată prin Protocolul din 1978 referitor la aceasta și cu amendamentele respective, și, de asemenea, având în vedere dezvoltarea rapidă a standardelor de proiectare, operare și întreținere a navelor care transportă hidrocarburi și a platformelor de foraj,

având în vedere că în cazul unui incident de poluare cu hidrocarburi sunt necesare acțiuni prompte și eficiente pentru a reduce la minimum pagubele ce ar putea să se producă drept urmare a unui astfel de incident,

subliniind importanța pregătirii eficiente pentru combaterea poluării cu hidrocarburi și rolul important pe care industria petrolieră și navigația le au în acest context,

recunoscând importanța asistenței mutuale și a cooperării internaționale cu privire la problemele respective, inclusiv schimbul de informații asupra mijloacelor de care dispun statele pentru a face față incidentelor de poluare cu hidrocarburi, pregătirea planurilor de urgență împotriva poluării cu hidrocarburi, schimbul de rapoarte asupra incidentelor semnificative care pot afecta mediul marin sau litoralul și interesele respective ale statelor, precum și cercetarea și dezvoltarea mijloacelor pentru combaterea poluării cu hidrocarburi a mediului marin,

luând în considerare principiul "cel care poluează plătește" ca principiu general al reglementărilor internaționale privind mediul înconjurător,

luând în considerare, de asemenea, importanța convențiilor internaționale asupra responsabilității și compensării daunelor cauzate de poluarea cu hidrocarburi, inclusiv Convenția internațională din 1969 privind răspunderea civilă pentru daunele cauzate de poluarea cu hidrocarburi și Convenția internațională din 1971 pentru crearea unui fond internațional de compensare a daunelor cauzate de poluarea cu hidrocarburi, și necesitatea stringentă a intrării cât mai curând în vigoare a protocoalelor din 1984 care modifică aceste două convenții,

luând în considerare în continuare importanța acordurilor bilaterale și multilaterale și a înțelegerilor incluzând convențiile și acordurile regionale,

având în vedere prevederile pertinente ale Convenției Națiunilor Unite privind dreptul mării, în special cele cuprinse în partea a XII-a din aceasta,

conștiente de necesitatea promovării cooperării internaționale și sporirii capacităților naționale, regionale și globale existente privind pregătirea și combaterea poluării cu hidrocarburi, ținând seama de necesitățile speciale ale țărilor în curs de dezvoltare și mai ales ale statelor insulare mici,

considerând că aceste obiective pot fi cel mai bine atinse prin încheierea unei convenții internaționale privind pregătirea, răspunsul și cooperarea în cazul poluării cu hidrocarburi,

au convenit asupra celor ce urmează:

ARTICOLUL 1 Prevederi generale

(1) Părțile se angajează să ia, individual sau în comun, toate măsurile corespunzătoare, conform prevederilor acestei convenții și anexei la aceasta, pentru a se pregăti să combată și să lupte împotriva unui incident de poluare cu hidrocarburi.

(2) Anexa la această convenție face parte integrantă din convenție și o referire la această convenție constituie totodată o referire la anexă.

(3) Această convenție nu se aplică navelor de război, navelor auxiliare și nici celorlalte nave care aparțin unui stat ori care sunt exploatate de acest stat atâta timp cât acesta le folosește numai în scopuri guvernamentale, necomerciale. Totuși fiecare parte trebuie să adopte măsuri corespunzătoare care să nu compromită funcționarea sau capacitatea de exploatare a unor astfel de nave care îi aparțin sau care sunt exploatate de ea, astfel încât aceste nave să acționeze într-un mod corespunzător prezentei convenții, în măsura în care acest lucru este rațional și realizabil.

ARTICOLUL 2 Definiții

În sensul acestei convenții:

1. hidrocarbură înseamnă petrol în orice formă, incluzând țițeiul, combustibilul lichid, sedimentele de petrol, reziduurile conținând petrol și produsele rafinate;

2. incident de poluare cu hidrocarburi înseamnă un incident sau o serie de incidente având aceeași origine, care duce sau poate duce la o scurgere de hidrocarburi ce constituie sau poate constitui o amenințare pentru mediul marin sau litoral ori pentru interesele respective ale unuia sau mai multor state și care necesită o acțiune de urgență sau alte acțiuni imediate;

3. navă înseamnă orice tip de navă exploatată în mediul marin, incluzând ambarcațiunile cu aripi portante, vehiculele cu pernă de aer, submersibilele și mijloacele plutitoare de orice tip;

4. unitate de foraj marin înseamnă orice instalație de foraj fixă sau plutitoare ori structură folosită în activități de explorare, exploatare sau producție a hidrocarburilor sau gazelor ori de încărcare sau descărcare a hidrocarburilor;

5. porturi maritime și instalații de manipulare a hidrocarburilor înseamnă acele instalații care prezintă riscul unui incident de poluare cu hidrocarburi și includ, între altele, porturi maritime, terminale pentru hidrocarburi, conducte de petrol și alte instalații de manipulare a hidrocarburilor;

6. Organizație înseamnă Organizația Maritimă Internațională;

7. secretar general înseamnă secretarul general al Organizației.

ARTICOLUL 3 Planuri de urgență pentru combaterea poluării cu hidrocarburi

(1)

a) Fiecare parte va cere ca navele autorizate să arboreze pavilionul său să posede la bord un plan de urgență pentru combaterea poluării cu hidrocarburi, astfel cum se solicită și prin prevederile adoptate în acest scop de Organizație și în conformitate cu acestea.

b) O navă care trebuie să aibă la bord un plan de urgență pentru combaterea poluării cu hidrocarburi, conform subparagrafului a), este supusă, atâta timp cât se află într-un port sau la un terminal în mare, sub jurisdicția unei părți, controlului funcționarilor autorizați corespunzător în acest scop de acea parte, conform practicilor prevăzute în acordurile internaționale existente sau în legislația sa națională.

(2) Fiecare parte va cere ca operatorii unităților de foraj marin aflate sub jurisdicția sa să posede planuri de urgență pentru combaterea poluării cu hidrocarburi, care să fie coordonate cu sistemul național, stabilit conform art. 6, și să fie aprobate conform procedurilor stabilite de autoritatea națională competentă.

(3) Fiecare parte va cere ca autoritățile sau operatorii aflați în serviciul acestor porturi maritime și al mijloacelor de manipulare a hidrocarburilor, de sub jurisdicția sa, după caz, să posede planuri de urgență pentru combaterea poluării cu hidrocarburi sau aranjamente similare, care să fie coordonate cu sistemul național, stabilit conform art. 6, și să fie aprobate conform procedurilor stabilite de autoritatea națională competentă.

ARTICOLUL 4 Procedee de raportare a poluării cu hidrocarburi

(1) Fiecare parte:

a) va cere comandanților sau celorlalte persoane care au în subordine nave ce arborează pavilionul său și persoanelor care au în subordine unități de foraj marin aflate sub jurisdicția sa să raporteze fără întârziere orice eveniment la nava lor sau la unitatea de foraj, care implică o scurgere sau o scurgere probabilă de hidrocarburi:

(i) în cazul unei nave, statului de coastă cel mai apropiat;
(ii) în cazul unei unităţi de foraj, statului de coastă sub a cărui jurisdicţie se află unitatea;

b) va cere comandanților sau altor persoane care au în subordine nave ce arborează pavilionul său și persoanelor care au în subordine unități de foraj aflate sub jurisdicția sa să raporteze fără întârziere orice eveniment observat pe mare, în care este implicată o scurgere de hidrocarburi sau prezența hidrocarburilor:

(i) în cazul unei nave, statului de coastă cel mai apropiat;
(ii) în cazul unei unităţi de foraj, statului de coastă sub a cărui jurisdicţie se află unitatea;

c) va cere persoanelor care au în subordine porturile maritime și mijloacele de manipulare a hidrocarburilor de sub jurisdicția sa să raporteze, fără întârziere, autorității naționale competente orice eveniment ce implică o descărcare sau o descărcare probabilă de hidrocarburi ori prezența hidrocarburilor;

d) va instrui navele sale maritime sau avioanele sale de inspecție și alte servicii sau funcționari anume desemnați să raporteze neîntârziat autorității naționale competente sau, după caz, statului de coastă cel mai apropiat orice eveniment observat pe mare sau într-un port maritim ori mijloc de manipulare a hidrocarburilor, care implică o descărcare de hidrocarburi sau prezența hidrocarburilor;

e) va cere piloților de avioane civile să raporteze, fără întârziere, statului de coastă cel mai apropiat orice eveniment observat pe mare, care implică o descărcare de hidrocarburi sau prezența hidrocarburilor.

(2) Rapoartele la care se referă paragraful (1) a) (i) vor fi întocmite în conformitate cu cerințele elaborate de Organizație și vor fi bazate pe liniile directoare și pe principiile generale adoptate de Organizație. Rapoartele la care se referă paragrafele 1) a) (ii), b), c) și d) vor fi întocmite conform liniilor directoare și principiilor generale adoptate de Organizație, în măsura în care acestea se aplică.

ARTICOLUL 5 Acțiunea la primirea unui raport privind poluarea cu hidrocarburi

(1) Ori de câte ori o parte primește un raport la care se referă art. 4 sau informări despre poluare, provenite din alte surse, aceasta:

a) va evalua situația pentru a hotărî dacă este vorba de un incident de poluare;

b) va stabili natura, amploarea și consecințele posibile ale incidentului de poluare; și

c) va informa apoi, fără întârziere, toate statele ale căror interese sunt afectate sau este posibil să fie afectate de acest incident de poluare, furnizând și:

(i) amănuntele constatărilor sale şi orice măsură luată sau pe care intenţionează să o ia pentru a face faţă incidentului; şi
(ii) alte informaţii considerate a fi adecvate, până se încheie acţiunea luată pentru a face faţă incidentului sau până la acţiunea concertată decisă de aceste state.

(2) Dacă gravitatea acestui incident de poluare cu hidrocarburi justifică, partea va furniza Organizației, direct sau, dacă este cazul, prin organizațiile sau înțelegerile regionale pertinente, informațiile la care s-a făcut referire la paragrafele (1) b) și c).

(3) Dacă gravitatea acestui incident de poluare cu hidrocarburi justifică, alte state afectate sunt rugate să informeze urgent Organizația, direct sau, după caz, prin organizațiile sau înțelegerile regionale pertinente, despre constatările lor privind amploarea amenințării intereselor lor și despre orice măsură luată sau pe care intenționează să o ia.

(4) Părțile vor folosi, pe cât posibil, sistemul de raportare a poluării cu hidrocarburi, elaborat de Organizație atunci când fac schimb de informații și comunicări cu alte state și cu Organizația.

ARTICOLUL 6 Sisteme naționale și regionale pentru pregătire și răspuns

(1) Fiecare parte va stabili un sistem național pentru a acționa prompt și eficient împotriva incidentelor de poluare cu hidrocarburi. Acest sistem va cuprinde cel puțin:

a) desemnarea:

(i) autorităţii sau autorităţilor naţionale competente care răspund de pregătirea şi de acţiunea împotriva poluării cu hidrocarburi;
(ii) punctului sau punctelor naţionale operaţionale de contact, care să fie responsabile de primirea şi de transmiterea rapoartelor privind poluarea cu hidrocarburi despre care s-a făcut referire la art. 4; şi
(iii) autorităţii care este îndreptăţită să acţioneze în numele statului pentru a cere asistenţă sau a decide să acorde asistenţa cerută;

b) un plan național de urgență pentru pregătire și răspuns, care să includă relația organizatorică a diferitelor organisme implicate, fie publice, fie particulare, ținând seama de liniile directoare elaborate de Organizație.

(2) În plus, fiecare parte, în cadrul posibilităților sale, fie individual, fie prin cooperare bilaterală sau multilaterală și, după caz, în cooperare cu industriile petrolieră și navală, cu autoritățile portuare și cu alte entități pertinente, va stabili:

a) un nivel minim de echipamente de combatere a deversărilor de hidrocarburi, amplasate în prealabil și corespunzător cu riscul implicat, și programele pentru utilizarea lor;

b) un program de exerciții pentru organizațiile de acțiune împotriva poluării cu hidrocarburi și de pregătire a personalului pertinent;

c) planuri detaliate și posibilități de comunicare pentru a face față unui incident de poluare cu hidrocarburi. Aceste posibilități trebuie să fie permanent disponibile; și

d) un mecanism sau un sistem pentru a coordona acțiunile împotriva unui incident de poluare cu hidrocarburi, care să poată, dacă este cazul, mobiliza resursele necesare.

(3) Fiecare parte va asigura furnizarea informațiilor curente către Organizație, direct ori prin intermediul organizațiilor sau înțelegerilor regionale pertinente, privind:

a) locul, datele de telecomunicare și, dacă este cazul, zonele de răspundere ale autorităților și entităților la care se referă paragraful (1) a);

b) echipamentele de acțiune împotriva poluării și expertiza în disciplinele legate de acțiunea împotriva poluării și salvarea maritimă, care pot fi puse la dispoziție altor state, la cerere; și

c) planul său de urgență național.

ARTICOLUL 7 Cooperarea internațională în problema acțiunii împotriva poluării

(1) Părțile sunt de acord ca, în funcție de posibilitățile lor și de disponibilitatea resurselor pertinente, să coopereze și să furnizeze servicii de consultanță, suport tehnic și echipamente, pentru a face față unui incident de poluare, dacă gravitatea acestui incident justifică acest lucru, la cererea oricărei părți afectate sau care poate să fie afectată. Finanțarea cheltuielilor pentru această asistență se va baza pe prevederile stabilite în anexa la această convenție.

(2) O parte care a cerut asistență poate cere Organizației să ajute la identificarea surselor de finanțare provizorie a cheltuielilor menționate la paragraful (1).

(3) Conform acordurilor internaționale în vigoare, fiecare parte va lua măsurile necesare legale sau administrative pentru a facilita:

a) sosirea, utilizarea teritoriului său și plecarea navelor, aeronavelor și a altor mijloace de transport participante la acțiunea împotriva unui incident de poluare cu hidrocarburi sau care transportă personalul, încărcăturile, materialele și echipamentele necesare pentru a face față acestui incident; și

b) mișcarea expeditivă către, pe și înspre afara teritoriului său a personalului, încărcăturilor, materialelor și echipamentelor menționate la subparagraful a).

ARTICOLUL 8 Cercetare și dezvoltare

(1) Părțile consimt să coopereze direct sau, după caz, prin Organizație ori prin organizațiile sau înțelegerile regionale pertinente, în scopul promovării și schimbului de rezultate ale programelor de cercetare și dezvoltare privind ridicarea nivelului actual de pregătire și răspuns împotriva poluării cu hidrocarburi, incluzând tehnologiile și tehnica supravegherii, menținerii sub control, recuperării, dispersării, curățării etc., menite să reducă la minimum sau să atenueze efectele poluării și pentru refacerea mediului.

(2) În acest scop părțile se angajează să stabilească direct sau, după caz, prin Organizație ori prin organizațiile sau înțelegerile regionale pertinente, legăturile necesare între institutele de cercetare ale părților.

(3) Părțile consimt să coopereze direct sau prin Organizație ori prin organizațiile sau înțelegerile regionale pertinente, după caz, să promoveze ținerea în mod regulat de simpozioane internaționale asupra unor teme specifice, incluzând progresele tehnologice în tehnica și echipamentele de combatere a poluării cu hidrocarburi.

(4) Părțile consimt să încurajeze, prin intermediul Organizației sau al altor organizații internaționale competente, elaborarea unor norme pentru tehnologii și echipamente compatibile, folosite în combaterea poluării cu hidrocarburi.

ARTICOLUL 9 Cooperarea tehnică

(1) Părțile se angajează să asigure, direct sau prin intermediul Organizației sau al altor organisme internaționale, după caz, sprijin în privința pregătirii și răspunsului împotriva poluării cu hidrocarburi, acelor părți care cer asistență tehnică:

a) pentru pregătirea personalului;

b) pentru asigurarea disponibilității tehnologiei, echipamentelor și instalațiilor corespunzătoare;

c) pentru a înlesni alte măsuri și înțelegeri în vederea pregătirii și răspunsului în cazul incidentelor de poluare cu hidrocarburi; și

d) pentru inițierea unor programe comune de cercetare și dezvoltare.

(2) Părțile se angajează să coopereze activ, sub rezerva legislației, reglementărilor și politicii lor naționale, pentru transferul de tehnologie în probleme de pregătire și răspuns în cazul poluării cu hidrocarburi.

ARTICOLUL 10 Promovarea cooperării bilaterale și multilaterale
în probleme de pregătire și răspuns

Părțile vor depune eforturi pentru încheierea unor acorduri bilaterale sau multilaterale în probleme de pregătire și răspuns în cazul poluării cu hidrocarburi. Copii de pe aceste acorduri vor fi transmise Organizației, care le va pune la dispoziție părților, la cerere.

ARTICOLUL 11 Legătura cu alte convenții și acorduri internaționale

Nici o prevedere din această convenție nu va fi interpretată ca modificând drepturile sau obligațiile oricărei părți ce rezultă din orice altă convenție sau acord internațional.

ARTICOLUL 12 Aranjamente instituționale

(1) Părțile desemnează Organizația, cu condiția ca aceasta să consimtă și să dispună de resursele necesare pentru susținerea activității, să efectueze următoarele funcții și activități:

a) servicii de informare:

(i) să primească, să colaţioneze şi să difuzeze, la cerere, informaţiile furnizate de părţi [vezi, de exemplu, art. 5 paragrafele (2) şi (3), art. 6 paragraful (3) şi art. 10] şi informaţiile pertinente furnizate de alte surse; şi
(ii) să asigure asistenţă pentru identificarea surselor de finanţare provizorie a cheltuielilor [vezi, de exemplu, art. 7 paragraful (2)];

b) educație și instruire:

(i) să promoveze instruirea în probleme de pregătire şi răspuns în cazul poluării cu hidrocarburi (vezi, de exemplu, art. 9); şi
(ii) să promoveze ţinerea de simpozioane internaţionale [vezi, de exemplu, art. 8 paragraful (3)];

c) servicii tehnice:

(i) să faciliteze cooperarea în probleme de cercetare şi dezvoltare [vezi, de exemplu, art. 8 paragrafele (1), (2) şi (4) şi art. 9 paragraful (1) d)];
(ii) să asigure consultanţă statelor care îşi stabilesc posibilităţile naţionale sau regionale de acţiune împotriva incidentelor de poluare cu hidrocarburi; şi
(iii) să analizeze informaţiile furnizate de părţi [vezi, de exemplu, art. 5 paragrafele (2) şi (3), art. 6 paragraful (3) şi art. 8 paragraful (1)] şi informaţiile pertinente furnizate de alte surse şi să furnizeze recomandări şi informaţii către state;

d) asistență tehnică:


Pentru a vedea documentul fără paginare, ai nevoie de un abonament Lege5!

;
se încarcă...