Back

Act Internaţional

Convenţia privind pregătirea, răspunsul şi cooperarea în caz de poluare cu hidrocarburi din 30.11.1990*)

În vigoare de la 29.01.2000

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpăraţi documentul în formă actualizată sau alegeţi un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată

*) Traducere.

Părţile la prezenta convenţie,

conştiente de necesitatea protejării mediului înconjurător în general şi a celui marin în special,

recunoscând ameninţarea gravă asupra mediului marin pe care o prezintă accidentele de poluare cu hidrocarburi, care implică nave, platforme de foraj, porturi maritime şi mijloace de manipulare a hidrocarburilor,

dându-şi seama de importanţa măsurilor de precauţie şi de prevenire pentru evitarea poluării cu hidrocarburi, în primul rând, şi de necesitatea aplicării stricte a convenţiilor internaţionale existente referitoare la siguranţa navigaţiei şi la prevenirea poluării marine, în speţă a Convenţiei internaţionale din 1974 pentru ocrotirea vieţii omeneşti pe mare, cu amendamentele respective, şi a Convenţiei internaţionale din 1973 pentru prevenirea poluării de către nave, modificată prin Protocolul din 1978 referitor la aceasta şi cu amendamentele respective, şi, de asemenea, având în vedere dezvoltarea rapidă a standardelor de proiectare, operare şi întreţinere a navelor care transportă hidrocarburi şi a platformelor de foraj,

având în vedere că în cazul unui incident de poluare cu hidrocarburi sunt necesare acţiuni prompte şi eficiente pentru a reduce la minimum pagubele ce ar putea să se producă drept urmare a unui astfel de incident,

subliniind importanţa pregătirii eficiente pentru combaterea poluării cu hidrocarburi şi rolul important pe care industria petrolieră şi navigaţia le au în acest context,

recunoscând importanţa asistenţei mutuale şi a cooperării internaţionale cu privire la problemele respective, inclusiv schimbul de informaţii asupra mijloacelor de care dispun statele pentru a face faţă incidentelor de poluare cu hidrocarburi, pregătirea planurilor de urgenţă împotriva poluării cu hidrocarburi, schimbul de rapoarte asupra incidentelor semnificative care pot afecta mediul marin sau litoralul şi interesele respective ale statelor, precum şi cercetarea şi dezvoltarea mijloacelor pentru combaterea poluării cu hidrocarburi a mediului marin,

luând în considerare principiul "cel care poluează plăteşte" ca principiu general al reglementărilor internaţionale privind mediul înconjurător,

luând în considerare, de asemenea, importanţa convenţiilor internaţionale asupra responsabilităţii şi compensării daunelor cauzate de poluarea cu hidrocarburi, inclusiv Convenţia internaţională din 1969 privind răspunderea civilă pentru daunele cauzate de poluarea cu hidrocarburi şi Convenţia internaţională din 1971 pentru crearea unui fond internaţional de compensare a daunelor cauzate de poluarea cu hidrocarburi, şi necesitatea stringentă a intrării cât mai curând în vigoare a protocoalelor din 1984 care modifică aceste două convenţii,

luând în considerare în continuare importanţa acordurilor bilaterale şi multilaterale şi a înţelegerilor incluzând convenţiile şi acordurile regionale,

având în vedere prevederile pertinente ale Convenţiei Naţiunilor Unite privind dreptul mării, în special cele cuprinse în partea a XII-a din aceasta,

conştiente de necesitatea promovării cooperării internaţionale şi sporirii capacităţilor naţionale, regionale şi globale existente privind pregătirea şi combaterea poluării cu hidrocarburi, ţinând seama de necesităţile speciale ale ţărilor în curs de dezvoltare şi mai ales ale statelor insulare mici,

considerând că aceste obiective pot fi cel mai bine atinse prin încheierea unei convenţii internaţionale privind pregătirea, răspunsul şi cooperarea în cazul poluării cu hidrocarburi,

au convenit asupra celor ce urmează:

ARTICOLUL 1 Prevederi generale

(1) Părţile se angajează să ia, individual sau în comun, toate măsurile corespunzătoare, conform prevederilor acestei convenţii şi anexei la aceasta, pentru a se pregăti să combată şi să lupte împotriva unui incident de poluare cu hidrocarburi.

(2) Anexa la această convenţie face parte integrantă din convenţie şi o referire la această convenţie constituie totodată o referire la anexă.

(3) Această convenţie nu se aplică navelor de război, navelor auxiliare şi nici celorlalte nave care aparţin unui stat ori care sunt exploatate de acest stat atâta timp cât acesta le foloseşte numai în scopuri guvernamentale, necomerciale. Totuşi fiecare parte trebuie să adopte măsuri corespunzătoare care să nu compromită funcţionarea sau capacitatea de exploatare a unor astfel de nave care îi aparţin sau care sunt exploatate de ea, astfel încât aceste nave să acţioneze într-un mod corespunzător prezentei convenţii, în măsura în care acest lucru este raţional şi realizabil.

ARTICOLUL 2 Definiţii

În sensul acestei convenţii:

1. hidrocarbură înseamnă petrol în orice formă, incluzând ţiţeiul, combustibilul lichid, sedimentele de petrol, reziduurile conţinând petrol şi produsele rafinate;

2. incident de poluare cu hidrocarburi înseamnă un incident sau o serie de incidente având aceeaşi origine, care duce sau poate duce la o scurgere de hidrocarburi ce constituie sau poate constitui o ameninţare pentru mediul marin sau litoral ori pentru interesele respective ale unuia sau mai multor state şi care necesită o acţiune de urgenţă sau alte acţiuni imediate;

3. navă înseamnă orice tip de navă exploatată în mediul marin, incluzând ambarcaţiunile cu aripi portante, vehiculele cu pernă de aer, submersibilele şi mijloacele plutitoare de orice tip;

4. unitate de foraj marin înseamnă orice instalaţie de foraj fixă sau plutitoare ori structură folosită în activităţi de explorare, exploatare sau producţie a hidrocarburilor sau gazelor ori de încărcare sau descărcare a hidrocarburilor;

5. porturi maritime şi instalaţii de manipulare a hidrocarburilor înseamnă acele instalaţii care prezintă riscul unui incident de poluare cu hidrocarburi şi includ, între altele, porturi maritime, terminale pentru hidrocarburi, conducte de petrol şi alte instalaţii de manipulare a hidrocarburilor;

6. Organizaţie înseamnă Organizaţia Maritimă Internaţională;

7. secretar general înseamnă secretarul general al Organizaţiei.

ARTICOLUL 3 Planuri de urgenţă pentru combaterea poluării cu hidrocarburi

(1)

a) Fiecare parte va cere ca navele autorizate să arboreze pavilionul său să posede la bord un plan de urgenţă pentru combaterea poluării cu hidrocarburi, astfel cum se solicită şi prin prevederile adoptate în acest scop de Organizaţie şi în conformitate cu acestea.

b) O navă care trebuie să aibă la bord un plan de urgenţă pentru combaterea poluării cu hidrocarburi, conform subparagrafului a), este supusă, atâta timp cât se află într-un port sau la un terminal în mare, sub jurisdicţia unei părţi, controlului funcţionarilor autorizaţi corespunzător în acest scop de acea parte, conform practicilor prevăzute în acordurile internaţionale existente sau în legislaţia sa naţională.

(2) Fiecare parte va cere ca operatorii unităţilor de foraj marin aflate sub jurisdicţia sa să posede planuri de urgenţă pentru combaterea poluării cu hidrocarburi, care să fie coordonate cu sistemul naţional, stabilit conform art. 6, şi să fie aprobate conform procedurilor stabilite de autoritatea naţională competentă.

(3) Fiecare parte va cere ca autorităţile sau operatorii aflaţi în serviciul acestor porturi maritime şi al mijloacelor de manipulare a hidrocarburilor, de sub jurisdicţia sa, după caz, să posede planuri de urgenţă pentru combaterea poluării cu hidrocarburi sau aranjamente similare, care să fie coordonate cu sistemul naţional, stabilit conform art. 6, şi să fie aprobate conform procedurilor stabilite de autoritatea naţională competentă.

ARTICOLUL 4 Procedee de raportare a poluării cu hidrocarburi

(1) Fiecare parte:

a) va cere comandanţilor sau celorlalte persoane care au în subordine nave ce arborează pavilionul său şi persoanelor care au în subordine unităţi de foraj marin aflate sub jurisdicţia sa să raporteze fără întârziere orice eveniment la nava lor sau la unitatea de foraj, care implică o scurgere sau o scurgere probabilă de hidrocarburi:

(i) în cazul unei nave, statului de coastă cel mai apropiat;
(ii) în cazul unei unităţi de foraj, statului de coastă sub a cărui jurisdicţie se află unitatea;

b) va cere comandanţilor sau altor persoane care au în subordine nave ce arborează pavilionul său şi persoanelor care au în subordine unităţi de foraj aflate sub jurisdicţia sa să raporteze fără întârziere orice eveniment observat pe mare, în care este implicată o scurgere de hidrocarburi sau prezenţa hidrocarburilor:

(i) în cazul unei nave, statului de coastă cel mai apropiat;
(ii) în cazul unei unităţi de foraj, statului de coastă sub a cărui jurisdicţie se află unitatea;

c) va cere persoanelor care au în subordine porturile maritime şi mijloacele de manipulare a hidrocarburilor de sub jurisdicţia sa să raporteze, fără întârziere, autorităţii naţionale competente orice eveniment ce implică o descărcare sau o descărcare probabilă de hidrocarburi ori prezenţa hidrocarburilor;

d) va instrui navele sale maritime sau avioanele sale de inspecţie şi alte servicii sau funcţionari anume desemnaţi să raporteze neîntârziat autorităţii naţionale competente sau, după caz, statului de coastă cel mai apropiat orice eveniment observat pe mare sau într-un port maritim ori mijloc de manipulare a hidrocarburilor, care implică o descărcare de hidrocarburi sau prezenţa hidrocarburilor;

e) va cere piloţilor de avioane civile să raporteze, fără întârziere, statului de coastă cel mai apropiat orice eveniment observat pe mare, care implică o descărcare de hidrocarburi sau prezenţa hidrocarburilor.

(2) Rapoartele la care se referă paragraful (1) a) (i) vor fi întocmite în conformitate cu cerinţele elaborate de Organizaţie şi vor fi bazate pe liniile directoare şi pe principiile generale adoptate de Organizaţie. Rapoartele la care se referă paragrafele 1) a) (ii), b), c) şi d) vor fi întocmite conform liniilor directoare şi principiilor generale adoptate de Organizaţie, în măsura în care acestea se aplică.

ARTICOLUL 5 Acţiunea la primirea unui raport privind poluarea cu hidrocarburi

(1) Ori de câte ori o parte primeşte un raport la care se referă art. 4 sau informări despre poluare, provenite din alte surse, aceasta:

a) va evalua situaţia pentru a hotărî dacă este vorba de un incident de poluare;

b) va stabili natura, amploarea şi consecinţele posibile ale incidentului de poluare; şi

c) va informa apoi, fără întârziere, toate statele ale căror interese sunt afectate sau este posibil să fie afectate de acest incident de poluare, furnizând şi:

(i) amănuntele constatărilor sale şi orice măsură luată sau pe care intenţionează să o ia pentru a face faţă incidentului; şi
(ii) alte informaţii considerate a fi adecvate, până se încheie acţiunea luată pentru a face faţă incidentului sau până la acţiunea concertată decisă de aceste state.

(2) Dacă gravitatea acestui incident de poluare cu hidrocarburi justifică, partea va furniza Organizaţiei, direct sau, dacă este cazul, prin organizaţiile sau înţelegerile regionale pertinente, informaţiile la care s-a făcut referire la paragrafele (1) b) şi c).

(3) Dacă gravitatea acestui incident de poluare cu hidrocarburi justifică, alte state afectate sunt rugate să informeze urgent Organizaţia, direct sau, după caz, prin organizaţiile sau înţelegerile regionale pertinente, despre constatările lor privind amploarea ameninţării intereselor lor şi despre orice măsură luată sau pe care intenţionează să o ia.

(4) Părţile vor folosi, pe cât posibil, sistemul de raportare a poluării cu hidrocarburi, elaborat de Organizaţie atunci când fac schimb de informaţii şi comunicări cu alte state şi cu Organizaţia.

ARTICOLUL 6 Sisteme naţionale şi regionale pentru pregătire şi răspuns

(1) Fiecare parte va stabili un sistem naţional pentru a acţiona prompt şi eficient împotriva incidentelor de poluare cu hidrocarburi. Acest sistem va cuprinde cel puţin:

a) desemnarea:

(i) autorităţii sau autorităţilor naţionale competente care răspund de pregătirea şi de acţiunea împotriva poluării cu hidrocarburi;
(ii) punctului sau punctelor naţionale operaţionale de contact, care să fie responsabile de primirea şi de transmiterea rapoartelor privind poluarea cu hidrocarburi despre care s-a făcut referire la art. 4; şi
(iii) autorităţii care este îndreptăţită să acţioneze în numele statului pentru a cere asistenţă sau a decide să acorde asistenţa cerută;

b) un plan naţional de urgenţă pentru pregătire şi răspuns, care să includă relaţia organizatorică a diferitelor organisme implicate, fie publice, fie particulare, ţinând seama de liniile directoare elaborate de Organizaţie.

(2) În plus, fiecare parte, în cadrul posibilităţilor sale, fie individual, fie prin cooperare bilaterală sau multilaterală şi, după caz, în cooperare cu industriile petrolieră şi navală, cu autorităţile portuare şi cu alte entităţi pertinente, va stabili:

a) un nivel minim de echipamente de combatere a deversărilor de hidrocarburi, amplasate în prealabil şi corespunzător cu riscul implicat, şi programele pentru utilizarea lor;

b) un program de exerciţii pentru organizaţiile de acţiune împotriva poluării cu hidrocarburi şi de pregătire a personalului pertinent;

c) planuri detaliate şi posibilităţi de comunicare pentru a face faţă unui incident de poluare cu hidrocarburi. Aceste posibilităţi trebuie să fie permanent disponibile; şi

d) un mecanism sau un sistem pentru a coordona acţiunile împotriva unui incident de poluare cu hidrocarburi, care să poată, dacă este cazul, mobiliza resursele necesare.

(3) Fiecare parte va asigura furnizarea informaţiilor curente către Organizaţie, direct ori prin intermediul organizaţiilor sau înţelegerilor regionale pertinente, privind:

a) locul, datele de telecomunicare şi, dacă este cazul, zonele de răspundere ale autorităţilor şi entităţilor la care se referă paragraful (1) a);

b) echipamentele de acţiune împotriva poluării şi expertiza în disciplinele legate de acţiunea împotriva poluării şi salvarea maritimă, care pot fi puse la dispoziţie altor state, la cerere; şi

c) planul său de urgenţă naţional.

ARTICOLUL 7 Cooperarea internaţională în problema acţiunii împotriva poluării

(1) Părţile sunt de acord ca, în funcţie de posibilităţile lor şi de disponibilitatea resurselor pertinente, să coopereze şi să furnizeze servicii de consultanţă, suport tehnic şi echipamente, pentru a face faţă unui incident de poluare, dacă gravitatea acestui incident justifică acest lucru, la cererea oricărei părţi afectate sau care poate să fie afectată. Finanţarea cheltuielilor pentru această asistenţă se va baza pe prevederile stabilite în anexa la această convenţie.

(2) O parte care a cerut asistenţă poate cere Organizaţiei să ajute la identificarea surselor de finanţare provizorie a cheltuielilor menţionate la paragraful (1).

(3) Conform acordurilor internaţionale în vigoare, fiecare parte va lua măsurile necesare legale sau administrative pentru a facilita:

a) sosirea, utilizarea teritoriului său şi plecarea navelor, aeronavelor şi a altor mijloace de transport participante la acţiunea împotriva unui incident de poluare cu hidrocarburi sau care transportă personalul, încărcăturile, materialele şi echipamentele necesare pentru a face faţă acestui incident; şi

b) mişcarea expeditivă către, pe şi înspre afara teritoriului său a personalului, încărcăturilor, materialelor şi echipamentelor menţionate la subparagraful a).

ARTICOLUL 8 Cercetare şi dezvoltare

(1) Părţile consimt să coopereze direct sau, după caz, prin Organizaţie ori prin organizaţiile sau înţelegerile regionale pertinente, în scopul promovării şi schimbului de rezultate ale programelor de cercetare şi dezvoltare privind ridicarea nivelului actual de pregătire şi răspuns împotriva poluării cu hidrocarburi, incluzând tehnologiile şi tehnica supravegherii, menţinerii sub control, recuperării, dispersării, curăţării etc., menite să reducă la minimum sau să atenueze efectele poluării şi pentru refacerea mediului.

(2) În acest scop părţile se angajează să stabilească direct sau, după caz, prin Organizaţie ori prin organizaţiile sau înţelegerile regionale pertinente, legăturile necesare între institutele de cercetare ale părţilor.

(3) Părţile consimt să coopereze direct sau prin Organizaţie ori prin organizaţiile sau înţelegerile regionale pertinente, după caz, să promoveze ţinerea în mod regulat de simpozioane internaţionale asupra unor teme specifice, incluzând progresele tehnologice în tehnica şi echipamentele de combatere a poluării cu hidrocarburi.

(4) Părţile consimt să încurajeze, prin intermediul Organizaţiei sau al altor organizaţii internaţionale competente, elaborarea unor norme pentru tehnologii şi echipamente compatibile, folosite în combaterea poluării cu hidrocarburi.

ARTICOLUL 9 Cooperarea tehnică

(1) Părţile se angajează să asigure, direct sau prin intermediul Organizaţiei sau al altor organisme internaţionale, după caz, sprijin în privinţa pregătirii şi răspunsului împotriva poluării cu hidrocarburi, acelor părţi care cer asistenţă tehnică:

a) pentru pregătirea personalului;

b) pentru asigurarea disponibilităţii tehnologiei, echipamentelor şi instalaţiilor corespunzătoare;

c) pentru a înlesni alte măsuri şi înţelegeri în vederea pregătirii şi răspunsului în cazul incidentelor de poluare cu hidrocarburi; şi

d) pentru iniţierea unor programe comune de cercetare şi dezvoltare.

(2) Părţile se angajează să coopereze activ, sub rezerva legislaţiei, reglementărilor şi politicii lor naţionale, pentru transferul de tehnologie în probleme de pregătire şi răspuns în cazul poluării cu hidrocarburi.

ARTICOLUL 10 Promovarea cooperării bilaterale şi multilaterale
în probleme de pregătire şi răspuns

Părţile vor depune eforturi pentru încheierea unor acorduri bilaterale sau multilaterale în probleme de pregătire şi răspuns în cazul poluării cu hidrocarburi. Copii de pe aceste acorduri vor fi transmise Organizaţiei, care le va pune la dispoziţie părţilor, la cerere.

ARTICOLUL 11 Legătura cu alte convenţii şi acorduri internaţionale

Nici o prevedere din această convenţie nu va fi interpretată ca modificând drepturile sau obligaţiile oricărei părţi ce rezultă din orice altă convenţie sau acord internaţional.

ARTICOLUL 12 Aranjamente instituţionale

(1) Părţile desemnează Organizaţia, cu condiţia ca aceasta să consimtă şi să dispună de resursele necesare pentru susţinerea activităţii, să efectueze următoarele funcţii şi activităţi:

a) servicii de informare:

(i) să primească, să colaţioneze şi să difuzeze, la cerere, informaţiile furnizate de părţi [vezi, de exemplu, art. 5 paragrafele (2) şi (3), art. 6 paragraful (3) şi art. 10] şi informaţiile pertinente furnizate de alte surse; şi
(ii) să asigure asistenţă pentru identificarea surselor de finanţare provizorie a cheltuielilor [vezi, de exemplu, art. 7 paragraful (2)];

b) educaţie şi instruire:

(i) să promoveze instruirea în probleme de pregătire şi răspuns în cazul poluării cu hidrocarburi (vezi, de exemplu, art. 9); şi
(ii) să promoveze ţinerea de simpozioane internaţionale [vezi, de exemplu, art. 8 paragraful (3)];

c) servicii tehnice:

(i) să faciliteze cooperarea în probleme de cercetare şi dezvoltare [vezi, de exemplu, art. 8 paragrafele (1), (2) şi (4) şi art. 9 paragraful (1) d)];
(ii) să asigure consultanţă statelor care îşi stabilesc posibilităţile naţionale sau regionale de acţiune împotriva incidentelor de poluare cu hidrocarburi; şi
(iii) să analizeze informaţiile furnizate de părţi [vezi, de exemplu, art. 5 paragrafele (2) şi (3), art. 6 paragraful (3) şi art. 8 paragraful (1)] şi informaţiile pertinente furnizate de alte surse şi să furnizeze recomandări şi informaţii către state;

d) asistenţă tehnică:

(i) să faciliteze furnizarea asistenţei tehnice statelor care îşi stabilesc posibilităţile naţionale sau regionale de acţiune împotriva incidentelor de poluare;
(ii) să faciliteze furnizarea asistenţei tehnice şi a recomandărilor, la cererea statelor confruntate cu incidente de poluare gravă cu hidrocarburi.

(2) La punerea în practică a activităţilor specificate în acest articol Organizaţia va depune eforturi pentru întărirea capacităţii statelor, individual sau prin intermediul înţelegerilor regionale, în probleme de pregătire şi combatere a incidentelor de poluare cu hidrocarburi, bazându-se pe experienţa statelor, pe acordurile regionale şi pe înţelegerile din sectorul industrial şi acordând o atenţie specială necesităţilor ţărilor în curs de dezvoltare.

(3) Prevederile acestui articol vor fi puse în aplicare în conformitate cu un program elaborat şi revizuit permanent de Organizaţie.

se încarcă...