Back

Consiliul Europei

Convenţia împotriva dopajului din 16.11.1989 *)

În vigoare de la 09.10.1998

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpăraţi documentul în formă actualizată sau alegeţi un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată

*) Traducere.

STRASBOURG, CONSILIUL EUROPEI DEPARTAMENTUL PUBLICAŢII ŞI DOCUMENTE

PREAMBUL

Statele membre ale Consiliului Europei, celelalte state-părţi ale Convenţiei culturale europene, ca şi celelalte state semnatare ale prezentei convenţii,

considerând că scopul Consiliului Europei este de a realiza o mai strânsă legătură între membrii săi pentru apărarea şi promovarea idealurilor şi principiilor reprezentând patrimoniul lor comun şi pentru favorizarea progresului lor economic şi social,

conştiente că sportul trebuie să joace un rol important în protejarea sănătăţii, în educaţia morală şi fizică, precum şi în promovarea înţelegerii internaţionale,

preocupate de folosirea pe scară tot mai largă a produselor şi metodelor de dopaj în rândul sportivilor şi de consecinţele pe care acestea le au asupra sănătăţii celor care le utilizează, ca şi asupra viitorului sportului în general,

luând în considerare faptul că această problemă pune în pericol principiile etice şi valorile educative consacrate prin Carta olimpică, Carta internaţională a sportului şi educaţiei fizice şi UNESCO şi prin Hotărârea (76) 41 a Comitetului Miniştrilor al Consiliului Europei, cunoscută sub titlul Carta europeană a sportului pentru toţi,

luând în considerare regulamentele politice şi declaraţiile adoptate de organizaţiile sportive internaţionale pe tărâmul luptei împotriva dopajului,

conştiente că autorităţile publice şi organizaţiile sportive benevole au responsabilităţi sporite în lupta împotriva dopajului în sport, îndeosebi în garantarea bunei desfăşurări - pe baza principiului de fair play - a manifestărilor sportive, ca şi a sănătăţii celor care participă la ele,

conştiente că aceste autorităţi şi organizaţii trebuie să colaboreze la toate nivelurile corespunzătoare,

reamintind hotărârile privind dopajul, adoptate de Conferinţa miniştrilor europeni responsabili de sport şi, în special, Hotărârea nr. 1, adoptată la cea de-a VI-a Conferinţă de la Rejkiavik din anul 1989,

deoarece Comitetul Miniştrilor al Consiliului Europei a adoptat deja Hotărârea (67)12 privind dopajul atleţilor, Recomandarea nr. R (79)8 referitoare la dopajul în sport, Recomandarea nr. R (84)19 cu privire la Carta europeană împotriva dopajului în sport şi Recomandarea nr. R (88)12 referitoare la instituirea controlului antidoping fără preaviz în afara competiţiei,

reamintind Recomandarea nr. 5 privind dopajul, adoptată de cea de-a II-a Conferinţă internaţională a miniştrilor şi înalţilor funcţionari responsabili cu educaţia fizică şi sportul, organizată de UNESCO la Moscova (1988),

hotărâte să continue şi să dezvolte cooperarea lor în vederea reducerii şi chiar a eliminării dopajului în sport, ţinând seama de valorile etice şi de măsurile practice conţinute în aceste documente,

au căzut de acord asupra celor ce urmează:

ARTICOLUL 1 Scopul convenţiei

În vederea reducerii şi chiar a eliminării dopajului în sport, părţile se angajează, în limitele propriilor lor prevederi constituţionale, să ia măsurile necesare pentru ca prevederile prezentei convenţii să devină efective.

ARTICOLUL 2 Definirea şi domeniul de aplicare a convenţiei

1. Conform prezentei convenţii:

a) prin dopaj în sport se înţelege administrarea în rândul sportivilor sau folosirea de către aceştia a unor clase farmacologice de agenţi de dopaj sau a unor metode de dopaj;

b) prin clase farmacologice de agenţi de dopaj sau de metode de dopaj se înţelege, sub rezerva paragrafului 2 de mai jos, clasele agenţilor de dopaj şi ale metodelor de dopaj, interzise de către organizaţiile sportive internaţionale competente şi care figurează pe listele aprobate de grupul de supraveghere în baza art. 11 paragraful 1 b);

c) prin sportivi se înţelege persoanele de ambele sexe care iau parte în mod obişnuit la activităţi sportive organizate.

2. Atâta timp cât o listă a claselor farmacologice ale agenţilor de dopaj şi ale metodelor de dopaj interzise nu va fi aprobată de grupa de control în baza art. 11 paragraful 1 b), se va aplica lista de referinţă conţinută în anexa la prezenta convenţie.

ARTICOLUL 3 Coordonarea pe plan intern

1. Părţile coordonează politica şi acţiunile serviciilor lor guvernamentale şi ale celorlalte organisme publice interesate în lupta împotriva dopajului în sport.

2. Părţile se vor preocupa ca această convenţie să fie aplicată în practică şi, îndeosebi, să satisfacă exigenţele art. 7, încredinţând, dacă este cazul, punerea în practică a unor dispoziţii ale prezentei convenţii unei autorităţi sportive guvernamentale sau neguvernamentale, desemnată în acest scop, sau unei organizaţii sportive.

ARTICOLUL 4 Măsuri destinate limitării disponibilităţii şi utilizării agenţilor
de dopaj şi metodelor de dopaj interzise

1. Părţile adoptă, după caz, norme legale, reglementări sau măsuri administrative, în scopul reducerii disponibilităţii (în special, dispoziţii vizând controlul circulaţiei, păstrării, importării, distribuirii şi al vânzării), precum şi a utilizării în sport a agenţilor şi metodelor de dopaj interzise, în special a steroizilor anabolizanţi.

2. În acest scop, părţile sau, dacă este cazul, organizaţiile neguvernamentale competenţe subordonează criteriile de acordare a subvenţiilor publice organizaţiilor sportive, cu aplicarea efectivă a către acestea a reglementărilor antidoping.

3. De asemenea, părţile:

a) îşi sprijină organizaţiile sportive în finanţarea controalelor şi analizelor antidoping fie prin acordare de subvenţii sau subsidii directe, fie ţinând seama de preţul de cost al acestor controale şi analize în stabilirea valorii globale a subvenţiilor sau subsidiilor ce urmează a fi alocate acestor organizaţii;

b) iau măsurile necesare pentru a refuza acordarea de subvenţii în vederea desfăşurării antrenamentelor, provenind din fonduri publice, acelor sportivi care au fost suspendaţi ca urmare a unei infracţiuni faţă de reglementările cu privire la dopajul în sport, şi acestea pe toată durata suspendării;

c) încurajează şi, dacă este cazul, înlesnesc, prin organizaţiile lor sportive, efectuarea controalelor antidoping cerute de organizaţiile sportive internaţionale competente, atât în timpul, cât şi în afara competiţiilor;

d) încurajează şi înlesnesc încheierea de către organizaţiile sportive a acordurilor autorizând echipe de control antidoping acreditate legal să îşi testeze membrii în alte ţări.

4. Părţile îşi rezervă dreptul de a adopta regulamente antidoping şi de a organiza controale antidoping din proprie iniţiativă şi pe proprie răspundere, cu condiţia ca acestea să fie compatibile cu principiile relevante ale prezentei convenţii.

ARTICOLUL 5 Laboratoare

1. Fiecare parte se angajează:

a) fie să înfiinţeze sau să înlesnească înfiinţarea pe teritoriul său a unuia sau a mai multor laboratoare de control doping, susceptibile de a fi acceptate în conformitate cu criteriile adoptate de organizaţiile sportive internaţionale competente şi aprobate de grupa de control în baza art. 11 paragraful 1 b);

b) fie să favorizeze organizaţiilor sale accesul la un astfel de laborator de pe teritoriul altei părţi.

2. Aceste laboratoare sunt încurajate:

a) să ia măsurile adecvate pentru a selecta, a reţine, a pregăti şi a recicla un personal calificat;

b) să întreprindă programe corespunzătoare de cercetare şi dezvoltare privind agenţii de dopaj şi metodele utilizate sau presupuse a fi utilizate pentru dopajul în sport, precum şi în domeniile biochimiei şi farmacologiei analitice, în scopul de a se ajunge la o mai bună înţelegere a efectelor pe care diverse substanţe le au asupra organismului uman, ca şi a consecinţelor acestora în planul performanţelor sportive;

c) să publice şi să difuzeze cu rapiditate noile date obţinute în urma cercetărilor.

ARTICOLUL 6 Educaţia

1. Părţile se angajează să elaboreze şi să aplice, dacă este cazul, în colaborare cu organizaţiile sportive interesate şi cu mijloacele de comunicare în masă, programe educative şi campanii de informare, evidenţiind faptul că dopajul reprezintă un real pericol pentru sănătate şi că prejudiciază valorile etice ale sportului. Aceste programe şi campanii se adresează atât tinerilor din instituţiile şcolare şi cluburile sportive şi părinţilor acestora, cât şi atleţilor adulţi, responsabililor, directorilor sportivi şi antrenorilor. În ceea ce priveşte personalul medical, aceste programe educative subliniază importanţa respectării deontologiei medicale.

2. Părţile se angajează să încurajeze şi să promoveze, în colaborare cu organizaţiile sportive regionale, naţionale şi internaţionale interesate, cercetările privind elaborarea de programe de antrenament fiziologic şi psihologic pe baze ştiinţifice şi cu respectarea integrităţii fiinţei umane.

ARTICOLUL 7 Colaborarea cu organizaţiile sportive privind măsurile
pe care acestea trebuie să le ia

1. Părţile se angajează să încurajeze propriile lor organizaţii sportive şi, prin intermediul acestora, organizaţiile sportive internaţionale în elaborarea şi aplicarea tuturor măsurilor adecvate în lupta împotriva dopajului în sport.

2. În acest scop, ele îşi susţin organizaţiile sportive în clarificarea şi reglementarea drepturilor, obligaţiilor şi respectivelor lor sarcini, în special punându-şi de acord:

a) reglementările antidoping, pe baza regulamentelor adoptate de organizaţiile sportive internaţionale competente;

b) listele claselor farmacologice ale agenţilor de dopaj şi metodelor de dopaj interzise, pe baza listelor adoptate de organizaţiile sportive internaţionale competente;

c) metodele de control antidoping;

d) procedurile disciplinare, cu aplicarea principiilor internaţional recunoscute ale justiţiei naturale şi garantarea respectării drepturilor fundamentale ale sportivilor asupra cărora planează vreo suspiciune; aceste principii sunt, în special, următoarele:

(i) organul de instruire trebuie să fie distinct de organul disciplinar;

(ii) acestor persoane li se acordă dreptul la un proces echitabil şi dreptul de a fi asistate sau reprezentate;

(iii) este obligatorie existenţa unor dispoziţii clare şi practic aplicabile, care să permită recursul împotriva oricărei rezoluţii date;

e) procedurile de sancţionare efectivă a responsabililor, medicilor, veterinarilor, antrenorilor, lucrătorilor din fizioterapie şi a altor persoane responsabile de sau complice la încălcări faţă de reglementările antidoping sau la abateri săvârşite de sportivi;

f) procedurile de recunoaştere mutuală a suspendărilor sau a altor sancţiuni impuse de alte organizaţii sportive în ţara respectivă sau într-o altă ţară.

3. Pe lângă acestea, părţile îşi încurajează organizaţiile sportive:

a) să instituie, într-un număr suficient de mare pentru a fi eficiente, controale antidoping inopinate, nu numai în timpul competiţiilor, ci şi în orice moment propice în afara lor; aceste controale trebuie să fie făcute în mod echitabil pentru toţi sportivii şi să comporte teste aplicate şi repetate, dacă este cazul, unor sportivi aleşi la întâmplare;

b) să încheie cu organizaţiile sportive din alte ţări acorduri care să facă posibilă supunerea unui sportiv care se antrenează într-una din aceste ţări la teste efectuate de o echipă autorizată de control antidoping în ţara respectivă;

c) să clarifice şi să pună de acord reglementările referitoare la acceptarea la probele sportive care includ criteriile antidoping;

d) să încurajeze participarea activă a sportivilor la lupta împotriva dopajului, dusă de organizaţiile sportive internaţionale;

e) să utilizeze pe scară largă şi cu eficienţă aparaturile existente în laboratoarele menţionate la art. 5 şi puse la dispoziţia lor, în vederea analizei antidoping atât în timpul, cât şi în afara competiţiilor sportive;

f) să se preocupe de găsirea unor metode ştiinţifice de antrenament şi să elaboreze principii directoare destinate protejării sportivilor de orice vârstă, adaptate fiecărui sport în parte.

ARTICOLUL 8 Cooperare internaţională

1. Părţile cooperează strâns în domeniile intrate sub incidenţa prezentei convenţii şi încurajează o cooperare similară între propriile lor organizaţii sportive.

2. Părţile se angajează:

a) să încurajeze propriile lor organizaţii sportive în acţiunea de aplicare a dispoziţiilor prezentei convenţii în cadrul tuturor organizaţiilor sportive internaţionale la care acestea sunt afiliate, îndeosebi prin refuzul de a omologa recordurile mondiale sau regionale care nu sunt însoţite de rezultatele negative la testul antidoping autentificat;

b) să promoveze cooperarea dintre laboratoarele de control antidoping înfiinţate sau care funcţionează în conformitate cu prevederile art. 5;

c) să instituie o cooperare bi-şi multilaterală între organismele, autorităţile şi organizaţiile lor competente, în scopul realizării, şi pe plan internaţional, a obiectivelor enunţate la art. 4 paragraful 1.

3. Părţile care dispun de laboratoare create sau care funcţionează în conformitate cu criteriile stabilite la art. 5 se angajează să sprijine celelalte părţi în dobândirea experienţei, a competenţei şi a tehnicilor necesare în vederea creării propriilor lor laboratoare.

ARTICOLUL 9 Comunicarea informaţiilor

Fiecare parte transmite secretarului general al Consiliului Europei, într-una dintre limbile oficiale ale Consiliului Europei, toate informaţiile pertinente privitoare la măsurile legislative sau de altă natură pe care aceasta le-a luat în scopul de a se conforma dispoziţiilor prezentei convenţii.

ARTICOLUL 10 Grupe de control

1. În vederea respectării prevederilor prezentei convenţii, a fost constituită o grupă de control.

2. În cadrul grupei de control, fiecare parte poate fi reprezentată printr-unul sau mai mulţi delegaţi. Fiecare parte are dreptul la un vot.

3. Orice stat menţionat la art. 14 paragraful 1, care nu este parte la prezenta convenţie, poate fi reprezentat în grupa de control printr-un observator.

4. Grupa de control poate, în unanimitate, să invite orice stat nemembru al Consiliului Europei şi care nu este parte la convenţie, precum şi orice organizaţie sportivă sau profesională interesată să îşi trimită un observator la una sau la mai multe şedinţe ale sale.

5. Grupa de control este convocată de secretarul general. Prima sa şedinţă se va ţine într-un termen optim ales şi, în orice caz, la mai puţin de un an de la data intrării în vigoare a prezentei convenţii. În continuare, ea se va reuni ori de câte ori va fi necesar, din iniţiativa secretarului general sau a unei părţi.

6. Majoritatea părţilor constituie cvorumul necesar pentru ca o şedinţă a grupei de control să poată avea loc.

7. Sub rezerva dispoziţiilor prezentei convenţii, grupa de control îşi stabileşte regulamentul interior şi îl adoptă prin consens.

ARTICOLUL 11

1. Grupa de control este însărcinată să urmărească aplicarea prezentei convenţii. Cu precădere, ea poate:

a) să revadă în mod permanent dispoziţiile prezentei convenţii şi să examineze modificările ce ar putea fi necesare;

b) să aprobe lista şi orice eventuală revizuire a claselor farmacologice ale agenţilor de dopaj şi metodelor de dopaj interzise de organizaţiile sportive internaţionale competente, menţionate la art. 2 paragrafele 1 şi 2, şi criteriile de acreditare a laboratoarelor, precum şi orice eventuală revizuire adoptată de aceleaşi organizaţii menţionate la art. 5 paragraful 1 a) şi, de asemenea, să fixeze data intrării în vigoare a hotărârilor luate;

c) să organizeze consultaţii cu organizaţiile sportive interesate;

d) să facă recomandări părţilor, referitoare la măsurile ce trebuie luate în scopul aplicării prezentei convenţii;

e) să recomande măsurile corespunzătoare pentru a asigura informarea organizaţiilor internaţionale competente şi a publicului cu privire la lucrările întreprinse în cadrul prezentei convenţii;

f) să adreseze Comitetului Ministrilor al Consiliului Europei recomandări referitoare la invitarea statelor nemembre ale Consiliului Europei de a adera la prezenta convenţie;

g) să formuleze orice propunere vizând îmbunătăţirea eficienţei prezentei convenţii.

2. În scopul îndeplinirii misiunii sale, grupa de control poate prevedea, din proprie iniţiativă, întâlniri ale grupelor de experţi.

ARTICOLUL 12

În urma fiecărei şedinţe, grupa de control transmite Comitetului Miniştrilor al Consiliului Europei un raport cu privire la lucrările sale şi la modul de funcţionare a convenţiei.

ARTICOLUL 13 Amendamente la celelalte articole ale convenţiei

1. Amendamentele la articolele prezentei convenţii pot fi propuse de către o parte, de Comitetul Miniştrilor al Consiliului Europei sau de grupa de control.

2. Orice propunere de amendament este comunicată secretarului general al Consiliului Europei, statelor menţionate la art. 14, precum şi oricărui stat care a aderat sau a fost invitat să adere la prezenta convenţie, în conformitate cu dispoziţiile art. 16.

3. Orice amendament propus de o parte sau de Comitetul Miniştrilor al Consiliului Europei este comunicat grupei de control cu cel puţin două luni înaintea şedinţei în care acesta trebuie luat în studiu. Grupa de control supune Comitetului Miniştrilor al Consiliului Europei opinia sa privind amendamentul propus, dacă este cazul, în urma consultării organizaţiilor sportive competente.

4. Comitetul Miniştrilor al Consiliului Europei studiază amendamentul propus, precum şi orice opinie supusă de grupa de control şi poate adopta amendamentul.

5. Textul oricărui amendament adoptat de Comitetul Miniştrilor al Consiliului Europei în conformitate cu paragraful 4 al prezentului articol este transmis spre acceptare părţilor.

6. Orice amendament adoptat în conformitate cu paragraful 4 al prezentului articol intră în vigoare în prima zi a lunii care urmează expirării unui termen de o lună de la data la care toate părţile au informat Secretariatul general cu privire la acceptarea respectivului amendament.

se încarcă...