Back

Act Internaţional

Convenţia internaţională privind salvarea pe mare, adoptată la Londra la 28 aprilie 1989*)

În vigoare de la 02.09.2000

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpăraţi documentul în formă actualizată sau alegeţi un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată

*) Traducere.

Statele părţi la prezenta convenţie,

recunoscând dorinţa de stabilire, de comun acord, de reguli internaţionale uniforme privind operaţiunile de salvare,

luând notă că dezvoltările substanţiale, în special preocuparea crescândă pentru protecţia mediului înconjurător, au demonstrat necesitatea revizuirii regulilor internaţionale care sunt conţinute în prezent de Convenţia pentru unificarea anumitor reguli ale dreptului privind asistenţa şi salvarea pe mare, încheiată la Bruxelles la 23 septembrie 1910,

conştiente de contribuţia majoră pe care operaţiunile de salvare eficiente şi rapide le pot aduce siguranţei navelor şi altor bunuri aflate în pericol, precum şi protecţiei mediului înconjurător,

convinse de nevoia de a asigura că stimulente adecvate sunt disponibile pentru persoanele care efectuează operaţiuni de salvare referitoare la nave şi alte bunuri aflate în pericol,

au convenit următoarele:

CAPITOLUL I Prevederi generale

ARTICOLUL 1 Definiţii

În sensul prezentei convenţii:

a) operaţiune de salvare desemnează orice act sau activitate întreprinsă în scopul acordării de asistenţă unei nave sau oricăror alte bunuri aflate în pericol în apele navigabile sau în orice alte ape, oricare ar fi acestea;

b) navă desemnează orice navă ori ambarcaţiune sau orice structură capabilă să navigheze;

c) bunuri desemnează orice bunuri care nu sunt în mod permanent sau intenţionat anexate ţărmului şi include mărfuri supuse riscului;

d) daună produsă mediului înconjurător desemnează deteriorarea fizică substanţială produsă sănătăţii umane sau vieţii marine ori resurselor din apele de coastă sau interioare sau în zonele adiacente acestora, cauzată prin poluare, contaminare, incendiu, explozie sau alte incidente majore similare;

e) plată desemnează orice recompensă, remunerare sau compensaţie în conformitate cu prevederile prezentei convenţii;

f) Organizaţie desemnează Organizaţia Maritimă Internaţională;

g) secretar general desemnează secretarul general al Organizaţiei.

ARTICOLUL 2 Aplicarea convenţiei

Prezenta convenţie se va aplica ori de câte ori într-un stat parte apar proceduri judiciare sau de arbitraj privitoare la aspecte reglementate de prezenta convenţie.

ARTICOLUL 3 Platformele şi unităţile de foraj marin

Prezenta convenţie nu se va aplica platformelor fixe sau plutitoare ori unităţilor mobile de foraj marin, când asemenea platforme sau unităţi se află pe locuri angajate în explorarea, exploatarea sau extracţia de resurse minerale de pe fundul mării.

ARTICOLUL 4 Navele proprietate de stat

1. Fără a aduce atingere prevederilor art. 5, prezenta convenţie nu se va aplica navelor de război sau altor nave necomerciale deţinute sau operate de un stat şi care au dreptul, în momentul efectuării operaţiunilor de salvare, la imunitate suverană, în conformitate cu principiile general recunoscute ale dreptului internaţional, numai dacă respectivul stat nu decide altfel.

2. Atunci când un stat parte decide să aplice prezenta convenţie şi navelor sale de război sau altor nave descrise la alin. 1, acesta trebuie să notifice secretarului general în legătură cu această decizie, specificând termenii şi condiţiile unei asemenea aplicări.

ARTICOLUL 5 Operaţiunile de salvare controlate de autorităţile publice

1. Prezenta convenţie nu va afecta nici o prevedere a legislaţiei naţionale sau a oricărei convenţii internaţionale privitoare la operaţiunile de salvare efectuate de către sau sub controlul autorităţilor publice.

2. Cu toate acestea, salvatorii care efectuează astfel de operaţiuni de salvare vor fi îndreptăţiţi să beneficieze de drepturile şi compensaţiile prevăzute de prezenta convenţie cu privire la operaţiunile de salvare.

3. Gradul în care o autoritate publică având obligaţia de a efectua operaţiuni de salvare poate beneficia ea însăşi de drepturile şi compensaţiile prevăzute de prezenta convenţie va fi determinat de legea statului în care este situată această autoritate.

ARTICOLUL 6 Contractele de salvare

1. Prezenta convenţie se va aplica oricărei operaţiuni de salvare, în măsura în care nu există un contract care prevede altfel în mod expres sau implicit.

2. Comandantul va avea autoritatea de a încheia contracte pentru operaţiuni de salvare în numele proprietarului navei. Comandantul sau proprietarul navei va avea autoritatea de a încheia asemenea contracte în numele proprietarului bunurilor aflate la bordul navei.

3. Nici una dintre prevederile prezentului articol nu va afecta aplicarea art. 7 şi nici obligaţiile de a preveni sau de a reduce la minimum daunele produse mediului înconjurător.

ARTICOLUL 7 Anularea şi modificarea contractelor

Un contract sau orice clauze ale acestuia pot fi anulate sau modificate dacă:

a) contractul a fost încheiat sub influenţa dolului sau a pericolului şi clauzele sale sunt neechitabile; sau

b) plata ce trebuie făcută în baza contractului este în mod excesiv prea mare sau prea mică în raport cu serviciile efectiv efectuate.

CAPITOLUL II Efectuarea operaţiunilor de salvare

ARTICOLUL 8 Obligaţiile salvatorului, ale proprietarului şi ale comandantului

1. Salvatorul va fi obligat faţă de proprietarul navei sau al altor bunuri aflate în pericol:

a) să execute operaţiunile de salvare cu grija corespunzătoare;

b) atunci când îndeplineşte obligaţiile prevăzute la lit. a), să acorde grija corespunzătoare pentru a preveni sau a reduce la minimum daunele produse mediului înconjurător;

c) să solicite asistenţă de la alţi salvatori ori de câte ori circumstanţe rezonabile impun aceasta; şi

d) să accepte intervenţia altor salvatori atunci când, în mod rezonabil, comandantul sau proprietarul navei sau al altor bunuri aflate în pericol cer acest lucru, cu condiţia totuşi ca suma prevăzută ca recompensă pentru salvator să nu fie afectată dacă se dovedeşte că o asemenea cerere a fost nerezonabilă.

2. Proprietarul şi comandantul navei sau proprietarul altor bunuri aflate în pericol vor fi obligaţi faţă de salvator:

a) să coopereze pe deplin cu acesta în timpul operaţiunilor de salvare;

b) făcând aceasta, să manifeste grija corespunzătoare pentru a preveni sau a reduce la minimum daunele produse mediului înconjurător; şi

c) atunci când nava sau alte bunuri sunt aduse într-un loc sigur, să accepte repredarea acestora la cererea rezonabilă a salvatorului.

ARTICOLUL 9 Drepturile statelor riverane

Nici una dintre prevederile prezentei convenţii nu va afecta dreptul respectivului stat riveran de a lua măsuri în conformitate cu principiile general recunoscute ale dreptului internaţional, pentru a-şi proteja litoralul sau interesele conexe de poluare ori ameninţarea cu poluarea, ca urmare a unui accident maritim sau a unor acţiuni legate de un asemenea accident care, în mod rezonabil, îndreptăţesc să se tragă concluzia că se vor produce consecinţe dăunătoare, inclusiv dreptul unui stat riveran de a da dispoziţii în legătură cu operaţiunile de salvare.

ARTICOLUL 10 Obligaţia de a acorda asistenţă

1. Fiecare comandant este obligat, în măsura în care poate să facă aceasta fără a pune în pericol propria navă şi persoanele aflate la bordul acesteia, să acorde asistenţă oricărei persoane aflate în pericol de a se pierde pe mare.

2. Statele părţi vor adopta măsurile necesare pentru îndeplinirea obligaţiilor prevăzute la alin. 1.

3. Proprietarul navei nu va fi ţinut responsabil de încălcarea unei obligaţii a comandantului conform prevederilor alin. 1.

ARTICOLUL 11 Cooperarea

De fiecare dată când reglementează sau decide asupra problemelor legate de operaţiunile de salvare, cum este admiterea în porturi a navelor în pericol sau prevederea de facilităţi pentru salvatori, un stat parte va lua în considerare necesitatea cooperării între salvatori, alte părţi interesate şi autorităţile publice, în vederea asigurării efectuării operaţiunilor de salvare în mod eficient şi performant, în scopul salvării vieţilor omeneşti sau a bunurilor aflate în pericol, precum şi pentru prevenirea daunelor produse mediului înconjurător în general.

CAPITOLUL III Drepturile salvatorilor

ARTICOLUL 12 Condiţiile pentru recompensă

1. Operaţiunile de salvare care au avut un rezultat util dau dreptul la recompensă.

2. Exceptând cazurile în care se prevede altfel, nici o plată nu va fi datorată în temeiul prezentei convenţii dacă operaţiunile de salvare nu au avut un rezultat util.

3. Acest capitol se va aplica indiferent dacă atât nava salvată, cât şi nava care a efectuat operaţiunile de salvare aparţin aceluiaşi proprietar.

ARTICOLUL 13 Criterii pentru stabilirea recompensei

1. Recompensa va fi stabilită în aşa fel încât să se încurajeze operaţiunile de salvare, luându-se în considerare următoarele criterii, indiferent de ordinea în care sunt prezentate mai jos:

a) valoarea salvată a navei şi a altor bunuri;

b) calificarea şi eforturile depuse de salvatori pentru prevenirea sau reducerea la minimum a daunelor produse mediului înconjurător;

c) măsura în care operaţiunile de salvare au reuşit;

d) natura şi gradul pericolului;

e) calificarea şi eforturile depuse de salvatori pentru salvarea navei, a altor bunuri, precum şi pentru salvarea vieţilor omeneşti;

f) timpul folosit, cheltuielile şi pierderile suferite de salvatori;

g) riscul de responsabilitate sau alte riscuri asumate de salvatori şi de echipamentele acestora;

h) promptitudinea serviciilor acordate;

i) disponibilitatea şi utilizarea de nave sau alte echipamente destinate operaţiunilor de salvare;

j) gradul de pregătire şi eficienţă a echipamentelor salvatorului, precum şi valoarea acestora.

2. Plata unei recompense stabilite în conformitate cu prevederile alin. 1 va fi făcută de toţi cei interesaţi de navă şi de alte bunuri, proporţional cu respectivele valori salvate ale fiecăruia. Cu toate acestea, un stat parte poate să prevadă în legislaţia sa naţională ca plata recompensei să fie făcută de unul dintre cei interesaţi, condiţionat de existenţa unui drept de recurs al acestuia împotriva celorlalţi interesaţi pentru părţile din recompensă ce trebuie plătite de fiecare. Nici o prevedere a prezentului articol nu va interzice dreptul la apărare.

3. Recompensele, fără includerea dobânzilor şi a costurilor legale recuperabile ce ar putea fi plătite suplimentar, nu vor putea depăşi valoarea salvată a navei şi a celorlalte bunuri.

ARTICOLUL 14 Compensaţii speciale

1. Dacă salvatorul a efectuat operaţiuni de salvare a unei nave care, prin ea însăşi sau datorită încărcăturii sale, prezenta un pericol pentru mediul înconjurător, şi nu a reuşit să obţină o recompensă, în conformitate cu prevederile art. 13, cel puţin echivalentă cu compensaţia specială evaluată în conformitate cu acest articol, acesta va avea dreptul să obţină o compensaţie specială de la proprietarul navei, care să acopere cel puţin cheltuielile sale, aşa cum este definit mai jos.

2. Dacă, în circumstanţele prezentate la alin. 1, salvatorul, prin operaţiunile de salvare efectuate, a prevenit sau a redus la minimum daunele produse mediului înconjurător, compensaţia specială ce trebuie plătită de proprietar salvatorului în conformitate cu alin. 1 va putea fi majorată cu maximum 30% din cheltuielile suportate de salvator. Cu toate acestea, tribunalul, dacă apreciază că este corect şi just să facă aceasta şi luând în considerare criteriile relevante stabilite la art. 13 alin. 1, va putea în continuare să majoreze această compensaţie specială, însă în nici un caz majorarea totală nu va putea depăşi 100% din cheltuielile suportate de salvator.

3. Cheltuielile salvatorului, în sensul alin. 1 şi 2, desemnează cheltuielile proprii suportate în mod rezonabil de salvator în cursul operaţiunilor de salvare şi o valoare echitabilă pentru echipamentul şi personalul utilizate efectiv şi rezonabil în operaţiunile de salvare, luându-se în considerare criteriile stabilite la art. 13 alin. 1 lit. h), i) şi j).

4. Compensaţia specială totală prevăzută de prezentul articol va fi plătită numai dacă şi în măsura în care o asemenea compensaţie este mai mare decât orice recompensă ce ar putea fi recuperată de salvator în temeiul art. 13.

5. Dacă salvatorul a fost neglijent şi astfel a dat greş în încercarea de a preveni sau a reduce la minimum daunele produse mediului înconjurător, el va putea fi privat, în totalitate sau în parte, de orice compensaţie specială datorată în temeiul prezentului articol.

6. Nici o prevedere a prezentului articol nu va afecta dreptul la recurs din partea proprietarului navei.

ARTICOLUL 15 Împărţirea între salvatori

1. Împărţirea recompensei plătite în temeiul art. 13 între salvatori va fi făcută pe baza criteriilor conţinute de respectivul articol.

2. Împărţirea între proprietar, comandant şi alte persoane aflate în serviciul fiecărei nave de salvare se va face în conformitate cu legea pavilionului fiecărei nave. Dacă salvarea nu a fost efectuată de o navă, împărţirea va fi făcută conform legii care guvernează contractul dintre salvator şi cei aflaţi în serviciul său.

ARTICOLUL 16 Salvarea de persoane

1. Nici o remuneraţie nu este datorată de persoanele ale căror vieţi au fost salvate, dar nici o prevedere a prezentului articol nu va afecta dispoziţiile legislaţiei naţionale privitoare la acest subiect.

2. Un salvator al vieţii umane, care a luat parte la serviciile acordate cu ocazia accidentului care a determinat salvarea, este îndreptăţit la o cotă-parte echitabilă din plata acordată salvatorului pentru salvarea navei sau a altor bunuri ori pentru prevenirea sau reducerea la minimum a daunelor produse mediului înconjurător.

ARTICOLUL 17 Serviciile acordate în temeiul contractelor existente

Nici o plată nu este datorată în temeiul prevederilor prezentei convenţii, în afara cazului în care serviciile acordate depăşesc ceea ce este considerat în mod rezonabil ca o prestaţie datorată în temeiul contractului încheiat înainte de apariţia pericolului.

ARTICOLUL 18 Efectul neglijenţei salvatorului

Un salvator va putea fi privat, în totalitate sau parţial, de plata datorată în temeiul prezentei convenţii, în măsura în care operaţiunile de salvare au devenit necesare sau mai dificile din cauza greşelii sau neglijenţei salvatorului sau dacă salvatorul a fost găsit vinovat de fraudă ori de alte practici necinstite.

ARTICOLUL 19 Interdicţia operaţiunilor de salvare

Serviciile acordate fără a lua în considerare interdicţia expresă şi rezonabilă a proprietarului sau comandantului navei ori a proprietarului altor bunuri în pericol, care nu sunt şi nici nu au fost la bordul navei, nu vor da dreptul la plată în temeiul prezentei convenţii.

CAPITOLUL IV Pretenţii şi acţiuni

ARTICOLUL 20 Privilegiul maritim

1. Nici o prevedere a prezentei convenţii nu va afecta privilegiul maritim al salvatorului deţinut în temeiul oricărei alte convenţii internaţionale sau al legislaţiei naţionale.

2. Salvatorul nu va putea beneficia de privilegiul său maritim atunci când o garanţie satisfăcătoare pentru pretenţiile sale, incluzând dobânzile şi cheltuielile, a fost în mod corespunzător oferită sau depusă.

ARTICOLUL 21 Obligaţia de a depune garanţii

1. La cererea salvatorului, o persoană responsabilă pentru plata datorată în temeiul prezentei convenţii va depune o garanţie satisfăcătoare pentru pretenţii, incluzând dobânzile şi cheltuielile suportate de salvator.

2. Fără a prejudicia prevederile alin. 1, proprietarul navei salvate va depune toate eforturile pentru a se asigura că proprietarii încărcăturii au depus garanţii satisfăcătoare pentru pretenţiile formulate împotriva lor, care includ dobânzile şi cheltuielile până la eliberarea încărcăturii.

3. Nava şi alte bunuri salvate nu vor putea fi mutate fără consimţământul salvatorului din portul sau locul unde au ajuns pentru prima oară după finalizarea operaţiunilor de salvare, până când garanţia satisfăcătoare nu a fost depusă pentru pretenţiile salvatorului cu privire la respectiva navă sau la bunuri.

se încarcă...