Back

Act Internaţional

Convenţia privind efectele transfrontiere ale accidentelor industriale din 17.03.1992 *)

Text publicat în M.Of. al României.

În vigoare de la 02.04.2003

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpăraţi documentul în formă actualizată sau alegeţi un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată

*) Traducere.

PREAMBUL

Părţile la prezenta convenţie,

conştientizând că este deosebit de important, în interesul generaţiilor prezente şi viitoare, să se protejeze fiinţele umane şi mediul împotriva efectelor accidentelor industriale,

recunoscând că este important şi urgent să se prevină efectele nocive grave ale accidentelor industriale asupra fiinţelor umane şi mediului şi să se promoveze toate măsurile de natură să încurajeze aplicarea raţională, economică şi eficientă a măsurilor de prevenire, pregătire şi intervenţie, pentru a permite o dezvoltare economică durabilă şi corespunzătoare din punct de vedere al protecţiei mediului,

ţinând cont de faptul că efectele accidentelor industriale se pot face simţite dincolo de frontiere şi necesită cooperarea dintre state,

afirmând necesitatea de a promova o cooperare internaţională activă între statele în cauză înainte, în timpul şi după producerea unui accident, de a intensifica strategiile corespunzătoare şi de a întări şi a coordona acţiunea la toate nivelurile corespunzătoare, în scopul prevenirii, pregătirii şi intervenţiei în cazul efectelor transfrontiere ale accidentelor industriale,

remarcând importanţa şi utilitatea acordurilor bilaterale şi multilaterale pentru prevenirea, pregătirea şi intervenţia în cazul efectelor accidentelor industriale,

conştiente de rolul jucat în această privinţă de Comisia Economică a Naţiunilor Unite pentru Europa (CEE) şi reamintind, între altele, Codul de conduită al CEE privind poluarea accidentală a apelor interioare transfrontiere şi Convenţia privind evaluarea impactului asupra mediului în context transfrontier,

având în vedere dispoziţiile relevante ale Actului final al Conferinţei pentru Securitate şi Cooperare în Europa (CSCE), Documentul final al Reuniunii reprezentanţilor statelor participante la CSCE de la Viena şi rezultatele Reuniunii CSCE privind protecţia mediului de la Sofia, precum şi activităţile şi mecanismele relevante ale Programului Naţiunilor Unite în domeniul mediului (PNUM), în special programul APELL, ale Organizaţiei Internaţionale a Muncii (OIM), în special Codul practicilor de prevenire a accidentelor industriale majore, şi din cadrul altor organizaţii internaţionale relevante,

luând în considerare dispoziţiile relevante ale Declaraţiei Conferinţei Naţiunilor Unite privind mediul uman, în special principiul 21, conform căruia statele, în conformitate cu Carta Naţiunilor Unite şi cu principiile de drept internaţional, au dreptul suveran de a-şi exploata propriile resurse în funcţie de politica lor de mediu şi răspunderea de a garanta că activităţile desfăşurate în cadrul jurisdicţiei lor sau sub controlul lor nu afectează mediul altor state ori zone situate în afara limitelor jurisdicţiei lor,

ţinând cont de principiul "poluatorul plăteşte" ca principiu general al dreptului internaţional în domeniul mediului,

subliniind principiile dreptului internaţional şi ale uzanţei internaţionale, în special principiile bunei vecinătăţi, reciprocităţii, nediscriminării şi bunei-credinţe,

au convenit asupra următoarelor dispoziţii:

ARTICOLUL 1 Definiţii

În sensul prezentei convenţii:

a) accident industrial reprezintă un eveniment cauzat de o acţiune necontrolată în desfăşurarea unei activităţi care presupune utilizarea de substanţe periculoase:

(i) într-o instalaţie, de exemplu în timpul fabricării, utilizării, stocării, manipulării ori eliminării; sau

(ii) în timpul transportului, în măsura în care se încadrează în prevederile art. 2 alin. 2 lit. d);

b) activitate periculoasă reprezintă orice activitate în care una sau mai multe substanţe periculoase sunt ori pot fi prezente în cantităţi egale sau superioare cantităţilor limită enumerate în anexa nr. I la prezenta convenţie şi care poate avea efecte transfrontiere;

c) efecte reprezintă orice consecinţă nocivă directă sau indirectă, imediată ori întârziată a unui accident industrial, care afectează în special:

(i) fiinţele umane, flora şi fauna;

(ii) solul, apa, aerul şi peisajul;

(iii) interacţiunea dintre factorii menţionaţi la pct. (i) şi (ii);

(iv) bunurile materiale şi patrimoniul cultural, inclusiv monumentele istorice;

d) efecte transfrontiere reprezintă efectele grave care se manifestă în limitele jurisdicţiei unei părţi, ca urmare a unui accident industrial produs sub jurisdicţia unei alte părţi;

e) operator reprezintă orice persoană fizică sau juridică, inclusiv autorităţile publice, care este răspunzătoare de o activitate, cum ar fi supravegherea, planificarea pentru desfăşurarea unei activităţi sau desfăşurarea unei activităţi;

f) parte reprezintă, în cazul în care nu se prevede altfel, o parte contractantă la prezenta convenţie;

g) parte de origine reprezintă orice parte sau părţi sub jurisdicţia căreia/cărora se produce sau se poate produce un accident industrial;

h) parte afectată reprezintă orice parte sau părţi afectată/afectate sau care poate/pot fi afectată/afectate de efectele transfrontiere ale unui accident industrial;

i) părţi implicate reprezintă orice parte de origine şi orice parte afectată;

j) publicul reprezintă una sau mai multe persoane fizice sau juridice.

ARTICOLUL 2 Domeniul de aplicare

1. Prezenta convenţie se aplică prevenirii, pregătirii şi intervenţiei în cazul accidentelor industriale care pot avea efecte transfrontiere, inclusiv al efectelor unor astfel de accidente provocate de catastrofe naturale, precum şi cooperării internaţionale privind asistenţa mutuală, cercetarea şi dezvoltarea, schimbul de informaţii şi schimburile de tehnologii în domeniul prevenirii, pregătirii şi intervenţiei în cazul accidentelor industriale.

2. Prezenta convenţie nu se aplică în cazul:

a) accidentelor nucleare sau urgenţelor radiologice;

b) accidentelor care se produc la instalaţiile militare;

c) cedării digurilor, cu excepţia efectelor accidentelor industriale provocate de aceasta;

d) accidentelor din transporturile terestre, cu următoarele excepţii:

(i) intervenţii de urgenţă ca urmare a unor astfel de accidente;

(ii) transporturi pe amplasamentul unde se desfăşoară activităţi periculoase;

e) eliberării accidentale de organisme modificate genetic;

f) accidentelor cauzate de activităţi în mediul marin, inclusiv explorarea sau exploatarea fundurilor de mare;

g) scurgerilor de produse petroliere sau de alte substanţe nocive în mare.

ARTICOLUL 3 Dispoziţii generale

1. Ţinând cont de eforturile deja depuse la nivel naţional şi internaţional, părţile adoptă măsurile corespunzătoare şi cooperează în cadrul prezentei convenţii pentru a proteja fiinţele umane şi mediul împotriva accidentelor industriale, prin prevenirea în măsura posibilului a acestor accidente, prin diminuarea frecvenţei şi a gravităţii lor şi prin atenuarea efectelor lor. În acest scop trebuie aplicate măsurile de prevenire, pregătire şi intervenţie, inclusiv măsurile de refacere.

2. Părţile dezvoltă şi aplică fără întârziere, prin intermediul schimburilor de informaţii, al consultărilor şi al altor măsuri de cooperare, politici şi strategii care au drept scop reducerea riscurilor de accidente industriale şi îmbunătăţirea măsurilor de prevenire, pregătire şi intervenţie, inclusiv a măsurilor de refacere, ţinând cont, pentru a evita suprapunerile inutile, de eforturile deja realizate la nivel naţional şi internaţional.

3. Părţile se asigură că operatorul este obligat să ia toate măsurile necesare pentru ca activitatea periculoasă să se desfăşoare în deplină siguranţă şi pentru a preveni accidentele industriale.

4. În aplicarea dispoziţiilor prezentei convenţii părţile adoptă măsurile legale, de reglementare, administrative şi financiare corespunzătoare pentru prevenirea, pregătirea şi intervenţia în cazul accidentelor industriale.

5. Dispoziţiile prezentei convenţii nu aduc atingere obligaţiilor părţilor în temeiul dreptului internaţional privind accidentele industriale şi activităţile periculoase.

ARTICOLUL 4 Identificare, consultare şi aviz

1. În vederea adoptării măsurilor preventive şi stabilirii măsurilor de pregătire, partea de origine ia măsurile corespunzătoare pentru a identifica activităţile periculoase în cadrul jurisdicţiei sale şi asigură notificarea părţilor afectate cu privire la orice activitate de acest tip propusă sau existentă.

2. La iniţiativa oricăreia dintre aceste părţi, părţile implicate angajează discuţii cu privire la identificarea acelor activităţi periculoase care, în mod rezonabil, pot avea efecte transfrontiere. Dacă părţile implicate nu cad de acord asupra includerii unei activităţi în categoria activităţilor periculoase de acest tip, una dintre părţi, oricare ar fi ea, poate supune problema în discuţie avizului unei comisii de anchetă, în conformitate cu anexa nr. II la prezenta convenţie, dacă părţile implicate nu convin asupra unei alte metode de soluţionare a problemei respective.

3. În ceea ce priveşte activităţile periculoase propuse sau existente, părţile aplică procedurile descrise în anexa nr. III la prezenta convenţie.

4. Atunci când o activitate periculoasă face obiectul unei evaluări a impactului asupra mediului, conform Convenţiei privind evaluarea impactului asupra mediului în context transfrontier, şi dacă această evaluare include o estimare a efectelor accidentelor industriale rezultate din activitatea periculoasă care se desfăşoară conform dispoziţiilor prezentei convenţii, decizia finală adoptată în sensul Convenţiei privind evaluarea impactului asupra mediului în context transfrontier trebuie să îndeplinească cerinţele relevante prevăzute de prezenta convenţie.

ARTICOLUL 5 Extinderea voluntară

Părţile implicate ar trebui, la iniţiativa oricăreia dintre părţi, să iniţieze discuţii cu privire la includerea în categoria activităţilor periculoase a unei activităţi care nu este prevăzută în anexa nr. I. Părţile implicate pot să recurgă, de comun acord, la un mecanism consultativ la alegerea lor sau la o comisie de anchetă, în sensul anexei nr. II, pentru consultare. Dacă părţile implicate convin în această privinţă, prezenta convenţie sau orice parte a acesteia se aplică activităţii în cauză ca şi cum ar fi o activitate periculoasă.

ARTICOLUL 6 Prevenirea

1. Părţile iau măsuri corespunzătoare pentru prevenirea accidentelor industriale, inclusiv măsuri care să determine operatorii să acţioneze în vederea reducerii riscului de accidente industriale. Aceste măsuri pot include, dar nu se limitează la măsurile menţionate în anexa nr. IV la prezenta convenţie.

2. Pentru orice activitate periculoasă partea de origine solicită operatorului să demonstreze desfăşurarea în condiţii de siguranţă a activităţii periculoase prin furnizarea de informaţii, de exemplu detalii esenţiale ale procesului, inclusiv, dar fără a se limita la analiza şi evaluarea descrise în detaliu în anexa nr. V la prezenta convenţie.

ARTICOLUL 7 Luarea deciziilor privind alegerea amplasamentului

În cadrul sistemului său juridic partea de origine trebuie să instituie strategiile privind alegerea amplasamentului pentru noile activităţi periculoase şi modificările semnificative ale activităţilor periculoase existente, în scopul limitării pe cât posibil a riscului pentru populaţie şi mediu pentru toate părţile afectate. În cadrul sistemelor lor juridice părţile afectate trebuie să instituie politici legate de proiectele de amenajare importante în zonele care pot fi afectate de efectele transfrontiere ale unui accident industrial care rezultă în urma unei activităţi periculoase, astfel încât să limiteze pe cât posibil riscurile. La elaborarea şi instituirea acestor politici părţile ar trebui să ia în considerare elementele enumerate în anexa nr. V pct. 2 subpct. 1-8 şi în anexa nr. VI la prezenta convenţie.

ARTICOLUL 8 Pregătirea pentru situaţii de urgenţă

1. Părţile iau măsuri adecvate pentru stabilirea şi menţinerea pregătirii în vederea unor situaţii de urgenţă, astfel încât să poată face faţă accidentelor industriale. Părţile asigură luarea măsurilor de pregătire pentru a atenua efectele transfrontiere ale unor astfel de accidente, măsurile care trebuie luate pe amplasament fiind în sarcina operatorului. Aceste măsuri pot include, dar nu se limitează la măsurile menţionate în anexa nr. VII la prezenta convenţie. În special, părţile implicate trebuie să se informeze reciproc cu privire la planurile lor de urgenţă.

2. Partea de origine asigură, în ceea ce priveşte activităţile periculoase, elaborarea şi aplicarea planurilor de urgenţă pe amplasament, inclusiv măsuri de intervenţie corespunzătoare şi alte măsuri pentru prevenirea sau limitarea efectelor transfrontiere. Partea de origine furnizează celorlalte părţi implicate elementele de care dispune pentru elaborarea planurilor de urgenţă.

3. Fiecare parte asigură, în ceea ce priveşte activităţile periculoase, elaborarea şi aplicarea planurilor de urgenţă în afara amplasamentului, care includ măsuri ce trebuie luate pe teritoriul său pentru a preveni şi a limita efectele transfrontiere. La elaborarea acestor planuri trebuie să se ţină seama de concluziile analizei şi evaluării, în special de elementele menţionate în anexa nr. V pct. 2 subpct. 1-5. Părţile implicate fac eforturi pentru ca aceste planuri să fie compatibile. Unde este necesar, părţile implicate elaborează planuri de urgenţă comune în afara amplasamentului, pentru a facilita adoptarea unor măsuri de intervenţie adecvate.

4. Planurile de urgenţă ar trebui reexaminate periodic sau, când împrejurările impun acest lucru, ţinându-se cont de experienţa dobândită din rezolvarea situaţiilor reale de urgenţă.

ARTICOLUL 9 Informarea şi participarea publicului

1. Părţile asigură informarea corespunzătoare a publicului în zonele care pot fi afectate de un accident industrial ca urmare a unei activităţi periculoase. Aceste informaţii sunt difuzate pe căile pe care părţile le consideră adecvate, cuprind elementele prevăzute în anexa nr. VIII la prezenta convenţie şi trebuie să ţină seama de elementele menţionate în anexa nr. V pct. 2 subpct. 1-4 şi 9.

2. În conformitate cu dispoziţiile prezentei convenţii şi ori de câte ori este posibil şi adecvat, partea de origine oferă publicului din zonele care pot fi afectate posibilitatea de a participa la procedurile relevante pentru a-şi face cunoscute punctele de vedere şi preocupările privind măsurile de prevenire şi de pregătire şi se asigură că posibilitatea oferită publicului de către partea afectată este echivalentă celei oferite publicului de partea de origine.

3. În conformitate cu sistemul lor juridic şi, dacă doresc, pe baza reciprocităţii, părţile asigură persoanelor fizice şi juridice care sunt sau pot fi afectate în mod negativ de efectele transfrontiere ale unui accident industrial care survine pe teritoriul unei părţi accesul şi tratamentul în cadrul procedurilor administrative şi judiciare relevante, echivalente cu cele asigurate persoanelor aflate sub jurisdicţia lor, inclusiv posibilitatea de a iniţia o acţiune în justiţie şi de a formula recurs împotriva unei decizii care aduce atingere drepturilor lor.

ARTICOLUL 10 Sistemele de notificare a accidentelor industriale

1. Părţile prevăd instituirea şi exploatarea la nivelurile corespunzătoare a unor sisteme de notificare a accidentelor industriale, compatibile şi eficiente, în vederea obţinerii şi transmiterii notificărilor de accidente industriale, care conţin informaţiile necesare pentru intervenţia în cazul efectelor transfrontiere.

2. În caz de accident industrial sau de ameninţare iminentă cu un accident industrial care are sau poate avea efecte transfrontiere, partea de origine asigură notificarea fără întârziere a părţilor afectate, la nivelurile corespunzătoare, prin intermediul sistemelor de notificare a accidentelor industriale. O astfel de notificare cuprinde elementele indicate în anexa nr. IX la prezenta convenţie.

3. În caz de accident industrial sau de ameninţare iminentă cu un accident industrial, părţile implicate asigură activarea planurilor de urgenţă, elaborate în conformitate cu art. 8, în cel mai scurt timp posibil şi în măsura adecvată împrejurărilor.

ARTICOLUL 11 Intervenţia

1. În caz de accident industrial sau de ameninţare iminentă cu un accident industrial, părţile asigură luarea unor măsuri de intervenţie adecvate în cel mai scurt timp posibil şi prin utilizarea celor mai eficiente metode, pentru a contracara şi a limita efectele acestui accident.

2. În caz de accident industrial sau de ameninţare iminentă cu un accident industrial care are sau poate avea efecte transfrontiere, părţile implicate asigură evaluarea efectelor - dacă este posibil, în comun - în vederea luării măsurilor de intervenţie corespunzătoare. Părţile implicate trebuie să îşi coordoneze măsurile de intervenţie.

ARTICOLUL 12 Asistenţa reciprocă

1. Dacă una dintre părţi are nevoie de asistenţă în caz de accident industrial, aceasta o poate solicita altor părţi, indicând domeniul şi tipul asistenţei necesare. Partea care primeşte cererea de asistenţă ia o decizie rapidă şi înştiinţează prompt partea care a prezentat cererea dacă este în măsură să furnizeze asistenţa necesară, indicând domeniul asistenţei pe care ar putea-o furniza şi condiţiile de acordare a acestei asistenţe.

2. Părţile implicate cooperează pentru a facilita furnizarea rapidă a asistenţei convenite în temeiul alin. 1, inclusiv, dacă este cazul, luarea de măsuri care vizează limitarea pe cât posibil a consecinţelor şi efectelor accidentului industrial, şi pentru a furniza asistenţă cu caracter general. Dacă înţelegerile dintre părţi pentru acordarea asistenţei reciproce nu sunt reglementate prin acorduri bilaterale sau multilaterale, asistenţa este furnizată conform anexei nr. X la prezenta convenţie, cu condiţia ca părţile să nu convină altfel.

ARTICOLUL 13 Răspunderi şi obligaţii

Părţile sprijină eforturile internaţionale corespunzătoare pentru elaborarea de norme, criterii şi proceduri cu privire la răspunderi şi obligaţii.

ARTICOLUL 14 Cercetare şi dezvoltare

Dacă este cazul, părţile iniţiază şi cooperează în executarea lucrărilor de cercetare şi dezvoltare a metodelor şi tehnologiilor de prevenire, pregătire şi intervenţie în cazul accidentelor industriale. În acest scop părţile încurajează şi promovează în mod activ cooperarea ştiinţifică şi tehnologică, inclusiv cercetarea procedeelor mai puţin periculoase destinate limitării riscurilor de accidente, precum şi prevenirii şi limitării consecinţelor accidentelor industriale.

ARTICOLUL 15 Schimbul de informaţii

Părţile fac schimburi de informaţii, la nivel multilateral şi bilateral, care pot fi obţinute în mod rezonabil, inclusiv elementele menţionate în anexa nr. XI la prezenta convenţie.

ARTICOLUL 16 Schimbul de tehnologii

1. În conformitate cu dispoziţiile lor legale şi de reglementare şi cu practicile lor, părţile facilitează schimbul de tehnologii în vederea prevenirii, pregătirii şi intervenţiei în cazul efectelor accidentelor industriale, în special prin promovarea:

a) schimbului de tehnologii disponibile prin diferite modalităţi financiare;

b) contactelor directe şi cooperării în sectorul industrial;

c) schimbului de informaţii şi de experienţă; şi

d) acordării de asistenţă tehnică.

2. În promovarea activităţilor menţionate la alin. 1 lit. a)-d) părţile creează condiţii favorabile prin facilitarea contactelor şi a cooperării dintre organizaţiile corespunzătoare şi persoanele fizice atât din sectorul public, cât şi din cel privat, care pot furniza tehnologie, servicii de proiectare şi inginerie, echipament sau mijloace financiare.

ARTICOLUL 17 Autorităţi competente şi puncte de contact

1. Fiecare parte desemnează sau stabileşte una ori mai multe autorităţi competente în sensul prezentei convenţii.

2. Fără a aduce atingere altor înţelegeri încheiate la nivel bilateral sau multilateral, fiecare parte desemnează sau stabileşte un punct de contact în scopul notificării accidentelor industriale în temeiul art. 10 şi un punct de contact în scopul acordării de asistenţă reciprocă în temeiul art. 12. Ar fi preferabil ca punctul de contact desemnat să fie acelaşi în ambele cazuri.

3. În termen de 3 luni de la data intrării în vigoare a prezentei convenţii în ceea ce o priveşte, fiecare parte informează celelalte părţi, prin intermediul secretariatului prevăzut la art. 20, cu privire la organismul sau organismele pe care le-a stabilit pentru a îndeplini funcţia de punct de contact şi de autoritate competentă.

4. În termen de o lună de la data adoptării deciziei, fiecare parte informează celelalte părţi prin intermediul secretariatului cu privire la orice schimbare referitoare la desemnarea sau desemnările pe care le-a făcut în aplicarea alin. 3.

5. Fiecare parte menţine operaţionale în orice moment punctul său de contact şi sistemele de notificare a accidentelor industriale prevăzute la art. 10.

6. Fiecare parte menţine operaţionale în orice moment punctul său de contact şi autorităţile care au sarcina de a adresa şi de a primi cererile de asistenţă şi de a accepta ofertele de asistenţă în aplicarea art. 12.

se încarcă...