Act Internațional

Convenția privind efectele transfrontiere ale accidentelor industriale din 17.03.1992 *)

Text publicat în M.Of. al României.

În vigoare de la 02.04.2003

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Pagina 1 din 4

Cumpără forma actualizată

sau autentifică-te

  •  

*) Traducere.

PREAMBUL

Părțile la prezenta convenție,

conștientizând că este deosebit de important, în interesul generațiilor prezente și viitoare, să se protejeze ființele umane și mediul împotriva efectelor accidentelor industriale,

recunoscând că este important și urgent să se prevină efectele nocive grave ale accidentelor industriale asupra ființelor umane și mediului și să se promoveze toate măsurile de natură să încurajeze aplicarea rațională, economică și eficientă a măsurilor de prevenire, pregătire și intervenție, pentru a permite o dezvoltare economică durabilă și corespunzătoare din punct de vedere al protecției mediului,

ținând cont de faptul că efectele accidentelor industriale se pot face simțite dincolo de frontiere și necesită cooperarea dintre state,

afirmând necesitatea de a promova o cooperare internațională activă între statele în cauză înainte, în timpul și după producerea unui accident, de a intensifica strategiile corespunzătoare și de a întări și a coordona acțiunea la toate nivelurile corespunzătoare, în scopul prevenirii, pregătirii și intervenției în cazul efectelor transfrontiere ale accidentelor industriale,

remarcând importanța și utilitatea acordurilor bilaterale și multilaterale pentru prevenirea, pregătirea și intervenția în cazul efectelor accidentelor industriale,

conștiente de rolul jucat în această privință de Comisia Economică a Națiunilor Unite pentru Europa (CEE) și reamintind, între altele, Codul de conduită al CEE privind poluarea accidentală a apelor interioare transfrontiere și Convenția privind evaluarea impactului asupra mediului în context transfrontier,

având în vedere dispozițiile relevante ale Actului final al Conferinței pentru Securitate și Cooperare în Europa (CSCE), Documentul final al Reuniunii reprezentanților statelor participante la CSCE de la Viena și rezultatele Reuniunii CSCE privind protecția mediului de la Sofia, precum și activitățile și mecanismele relevante ale Programului Națiunilor Unite în domeniul mediului (PNUM), în special programul APELL, ale Organizației Internaționale a Muncii (OIM), în special Codul practicilor de prevenire a accidentelor industriale majore, și din cadrul altor organizații internaționale relevante,

luând în considerare dispozițiile relevante ale Declarației Conferinței Națiunilor Unite privind mediul uman, în special principiul 21, conform căruia statele, în conformitate cu Carta Națiunilor Unite și cu principiile de drept internațional, au dreptul suveran de a-și exploata propriile resurse în funcție de politica lor de mediu și răspunderea de a garanta că activitățile desfășurate în cadrul jurisdicției lor sau sub controlul lor nu afectează mediul altor state ori zone situate în afara limitelor jurisdicției lor,

ținând cont de principiul "poluatorul plătește" ca principiu general al dreptului internațional în domeniul mediului,

subliniind principiile dreptului internațional și ale uzanței internaționale, în special principiile bunei vecinătăți, reciprocității, nediscriminării și bunei-credințe,

au convenit asupra următoarelor dispoziții:

ARTICOLUL 1 Definiții

În sensul prezentei convenții:

a) accident industrial reprezintă un eveniment cauzat de o acțiune necontrolată în desfășurarea unei activități care presupune utilizarea de substanțe periculoase:

(i) într-o instalație, de exemplu în timpul fabricării, utilizării, stocării, manipulării ori eliminării; sau

(ii) în timpul transportului, în măsura în care se încadrează în prevederile art. 2 alin. 2 lit. d);

b) activitate periculoasă reprezintă orice activitate în care una sau mai multe substanțe periculoase sunt ori pot fi prezente în cantități egale sau superioare cantităților limită enumerate în anexa nr. I la prezenta convenție și care poate avea efecte transfrontiere;

c) efecte reprezintă orice consecință nocivă directă sau indirectă, imediată ori întârziată a unui accident industrial, care afectează în special:

(i) ființele umane, flora și fauna;

(ii) solul, apa, aerul și peisajul;

(iii) interacțiunea dintre factorii menționați la pct. (i) și (ii);

(iv) bunurile materiale și patrimoniul cultural, inclusiv monumentele istorice;

d) efecte transfrontiere reprezintă efectele grave care se manifestă în limitele jurisdicției unei părți, ca urmare a unui accident industrial produs sub jurisdicția unei alte părți;

e) operator reprezintă orice persoană fizică sau juridică, inclusiv autoritățile publice, care este răspunzătoare de o activitate, cum ar fi supravegherea, planificarea pentru desfășurarea unei activități sau desfășurarea unei activități;

f) parte reprezintă, în cazul în care nu se prevede altfel, o parte contractantă la prezenta convenție;

g) parte de origine reprezintă orice parte sau părți sub jurisdicția căreia/cărora se produce sau se poate produce un accident industrial;

h) parte afectată reprezintă orice parte sau părți afectată/afectate sau care poate/pot fi afectată/afectate de efectele transfrontiere ale unui accident industrial;

i) părți implicate reprezintă orice parte de origine și orice parte afectată;

j) publicul reprezintă una sau mai multe persoane fizice sau juridice.

ARTICOLUL 2 Domeniul de aplicare

1. Prezenta convenție se aplică prevenirii, pregătirii și intervenției în cazul accidentelor industriale care pot avea efecte transfrontiere, inclusiv al efectelor unor astfel de accidente provocate de catastrofe naturale, precum și cooperării internaționale privind asistența mutuală, cercetarea și dezvoltarea, schimbul de informații și schimburile de tehnologii în domeniul prevenirii, pregătirii și intervenției în cazul accidentelor industriale.

2. Prezenta convenție nu se aplică în cazul:

a) accidentelor nucleare sau urgențelor radiologice;

b) accidentelor care se produc la instalațiile militare;

c) cedării digurilor, cu excepția efectelor accidentelor industriale provocate de aceasta;

d) accidentelor din transporturile terestre, cu următoarele excepții:

(i) intervenții de urgență ca urmare a unor astfel de accidente;

(ii) transporturi pe amplasamentul unde se desfășoară activități periculoase;

e) eliberării accidentale de organisme modificate genetic;

f) accidentelor cauzate de activități în mediul marin, inclusiv explorarea sau exploatarea fundurilor de mare;

g) scurgerilor de produse petroliere sau de alte substanțe nocive în mare.

ARTICOLUL 3 Dispoziții generale

1. Ținând cont de eforturile deja depuse la nivel național și internațional, părțile adoptă măsurile corespunzătoare și cooperează în cadrul prezentei convenții pentru a proteja ființele umane și mediul împotriva accidentelor industriale, prin prevenirea în măsura posibilului a acestor accidente, prin diminuarea frecvenței și a gravității lor și prin atenuarea efectelor lor. În acest scop trebuie aplicate măsurile de prevenire, pregătire și intervenție, inclusiv măsurile de refacere.

2. Părțile dezvoltă și aplică fără întârziere, prin intermediul schimburilor de informații, al consultărilor și al altor măsuri de cooperare, politici și strategii care au drept scop reducerea riscurilor de accidente industriale și îmbunătățirea măsurilor de prevenire, pregătire și intervenție, inclusiv a măsurilor de refacere, ținând cont, pentru a evita suprapunerile inutile, de eforturile deja realizate la nivel național și internațional.

3. Părțile se asigură că operatorul este obligat să ia toate măsurile necesare pentru ca activitatea periculoasă să se desfășoare în deplină siguranță și pentru a preveni accidentele industriale.

4. În aplicarea dispozițiilor prezentei convenții părțile adoptă măsurile legale, de reglementare, administrative și financiare corespunzătoare pentru prevenirea, pregătirea și intervenția în cazul accidentelor industriale.

5. Dispozițiile prezentei convenții nu aduc atingere obligațiilor părților în temeiul dreptului internațional privind accidentele industriale și activitățile periculoase.

ARTICOLUL 4 Identificare, consultare și aviz

1. În vederea adoptării măsurilor preventive și stabilirii măsurilor de pregătire, partea de origine ia măsurile corespunzătoare pentru a identifica activitățile periculoase în cadrul jurisdicției sale și asigură notificarea părților afectate cu privire la orice activitate de acest tip propusă sau existentă.

2. La inițiativa oricăreia dintre aceste părți, părțile implicate angajează discuții cu privire la identificarea acelor activități periculoase care, în mod rezonabil, pot avea efecte transfrontiere. Dacă părțile implicate nu cad de acord asupra includerii unei activități în categoria activităților periculoase de acest tip, una dintre părți, oricare ar fi ea, poate supune problema în discuție avizului unei comisii de anchetă, în conformitate cu anexa nr. II la prezenta convenție, dacă părțile implicate nu convin asupra unei alte metode de soluționare a problemei respective.

3. În ceea ce privește activitățile periculoase propuse sau existente, părțile aplică procedurile descrise în anexa nr. III la prezenta convenție.

4. Atunci când o activitate periculoasă face obiectul unei evaluări a impactului asupra mediului, conform Convenției privind evaluarea impactului asupra mediului în context transfrontier, și dacă această evaluare include o estimare a efectelor accidentelor industriale rezultate din activitatea periculoasă care se desfășoară conform dispozițiilor prezentei convenții, decizia finală adoptată în sensul Convenției privind evaluarea impactului asupra mediului în context transfrontier trebuie să îndeplinească cerințele relevante prevăzute de prezenta convenție.

ARTICOLUL 5 Extinderea voluntară

Părțile implicate ar trebui, la inițiativa oricăreia dintre părți, să inițieze discuții cu privire la includerea în categoria activităților periculoase a unei activități care nu este prevăzută în anexa nr. I. Părțile implicate pot să recurgă, de comun acord, la un mecanism consultativ la alegerea lor sau la o comisie de anchetă, în sensul anexei nr. II, pentru consultare. Dacă părțile implicate convin în această privință, prezenta convenție sau orice parte a acesteia se aplică activității în cauză ca și cum ar fi o activitate periculoasă.

ARTICOLUL 6 Prevenirea

1. Părțile iau măsuri corespunzătoare pentru prevenirea accidentelor industriale, inclusiv măsuri care să determine operatorii să acționeze în vederea reducerii riscului de accidente industriale. Aceste măsuri pot include, dar nu se limitează la măsurile menționate în anexa nr. IV la prezenta convenție.

2. Pentru orice activitate periculoasă partea de origine solicită operatorului să demonstreze desfășurarea în condiții de siguranță a activității periculoase prin furnizarea de informații, de exemplu detalii esențiale ale procesului, inclusiv, dar fără a se limita la analiza și evaluarea descrise în detaliu în anexa nr. V la prezenta convenție.

ARTICOLUL 7 Luarea deciziilor privind alegerea amplasamentului

În cadrul sistemului său juridic partea de origine trebuie să instituie strategiile privind alegerea amplasamentului pentru noile activități periculoase și modificările semnificative ale activităților periculoase existente, în scopul limitării pe cât posibil a riscului pentru populație și mediu pentru toate părțile afectate. În cadrul sistemelor lor juridice părțile afectate trebuie să instituie politici legate de proiectele de amenajare importante în zonele care pot fi afectate de efectele transfrontiere ale unui accident industrial care rezultă în urma unei activități periculoase, astfel încât să limiteze pe cât posibil riscurile. La elaborarea și instituirea acestor politici părțile ar trebui să ia în considerare elementele enumerate în anexa nr. V pct. 2 subpct. 1-8 și în anexa nr. VI la prezenta convenție.

ARTICOLUL 8 Pregătirea pentru situații de urgență

1. Părțile iau măsuri adecvate pentru stabilirea și menținerea pregătirii în vederea unor situații de urgență, astfel încât să poată face față accidentelor industriale. Părțile asigură luarea măsurilor de pregătire pentru a atenua efectele transfrontiere ale unor astfel de accidente, măsurile care trebuie luate pe amplasament fiind în sarcina operatorului. Aceste măsuri pot include, dar nu se limitează la măsurile menționate în anexa nr. VII la prezenta convenție. În special, părțile implicate trebuie să se informeze reciproc cu privire la planurile lor de urgență.

2. Partea de origine asigură, în ceea ce privește activitățile periculoase, elaborarea și aplicarea planurilor de urgență pe amplasament, inclusiv măsuri de intervenție corespunzătoare și alte măsuri pentru prevenirea sau limitarea efectelor transfrontiere. Partea de origine furnizează celorlalte părți implicate elementele de care dispune pentru elaborarea planurilor de urgență.

3. Fiecare parte asigură, în ceea ce privește activitățile periculoase, elaborarea și aplicarea planurilor de urgență în afara amplasamentului, care includ măsuri ce trebuie luate pe teritoriul său pentru a preveni și a limita efectele transfrontiere. La elaborarea acestor planuri trebuie să se țină seama de concluziile analizei și evaluării, în special de elementele menționate în anexa nr. V pct. 2 subpct. 1-5. Părțile implicate fac eforturi pentru ca aceste planuri să fie compatibile. Unde este necesar, părțile implicate elaborează planuri de urgență comune în afara amplasamentului, pentru a facilita adoptarea unor măsuri de intervenție adecvate.

4. Planurile de urgență ar trebui reexaminate periodic sau, când împrejurările impun acest lucru, ținându-se cont de experiența dobândită din rezolvarea situațiilor reale de urgență.

ARTICOLUL 9 Informarea și participarea publicului

1. Părțile asigură informarea corespunzătoare a publicului în zonele care pot fi afectate de un accident industrial ca urmare a unei activități periculoase. Aceste informații sunt difuzate pe căile pe care părțile le consideră adecvate, cuprind elementele prevăzute în anexa nr. VIII la prezenta convenție și trebuie să țină seama de elementele menționate în anexa nr. V pct. 2 subpct. 1-4 și 9.

2. În conformitate cu dispozițiile prezentei convenții și ori de câte ori este posibil și adecvat, partea de origine oferă publicului din zonele care pot fi afectate posibilitatea de a participa la procedurile relevante pentru a-și face cunoscute punctele de vedere și preocupările privind măsurile de prevenire și de pregătire și se asigură că posibilitatea oferită publicului de către partea afectată este echivalentă celei oferite publicului de partea de origine.

3. În conformitate cu sistemul lor juridic și, dacă doresc, pe baza reciprocității, părțile asigură persoanelor fizice și juridice care sunt sau pot fi afectate în mod negativ de efectele transfrontiere ale unui accident industrial care survine pe teritoriul unei părți accesul și tratamentul în cadrul procedurilor administrative și judiciare relevante, echivalente cu cele asigurate persoanelor aflate sub jurisdicția lor, inclusiv posibilitatea de a iniția o acțiune în justiție și de a formula recurs împotriva unei decizii care aduce atingere drepturilor lor.

ARTICOLUL 10 Sistemele de notificare a accidentelor industriale

1. Părțile prevăd instituirea și exploatarea la nivelurile corespunzătoare a unor sisteme de notificare a accidentelor industriale, compatibile și eficiente, în vederea obținerii și transmiterii notificărilor de accidente industriale, care conțin informațiile necesare pentru intervenția în cazul efectelor transfrontiere.

2. În caz de accident industrial sau de amenințare iminentă cu un accident industrial care are sau poate avea efecte transfrontiere, partea de origine asigură notificarea fără întârziere a părților afectate, la nivelurile corespunzătoare, prin intermediul sistemelor de notificare a accidentelor industriale. O astfel de notificare cuprinde elementele indicate în anexa nr. IX la prezenta convenție.

3. În caz de accident industrial sau de amenințare iminentă cu un accident industrial, părțile implicate asigură activarea planurilor de urgență, elaborate în conformitate cu art. 8, în cel mai scurt timp posibil și în măsura adecvată împrejurărilor.

ARTICOLUL 11 Intervenția

1. În caz de accident industrial sau de amenințare iminentă cu un accident industrial, părțile asigură luarea unor măsuri de intervenție adecvate în cel mai scurt timp posibil și prin utilizarea celor mai eficiente metode, pentru a contracara și a limita efectele acestui accident.

2. În caz de accident industrial sau de amenințare iminentă cu un accident industrial care are sau poate avea efecte transfrontiere, părțile implicate asigură evaluarea efectelor - dacă este posibil, în comun - în vederea luării măsurilor de intervenție corespunzătoare. Părțile implicate trebuie să își coordoneze măsurile de intervenție.

ARTICOLUL 12 Asistența reciprocă

1. Dacă una dintre părți are nevoie de asistență în caz de accident industrial, aceasta o poate solicita altor părți, indicând domeniul și tipul asistenței necesare. Partea care primește cererea de asistență ia o decizie rapidă și înștiințează prompt partea care a prezentat cererea dacă este în măsură să furnizeze asistența necesară, indicând domeniul asistenței pe care ar putea-o furniza și condițiile de acordare a acestei asistențe.

2. Părțile implicate cooperează pentru a facilita furnizarea rapidă a asistenței convenite în temeiul alin. 1, inclusiv, dacă este cazul, luarea de măsuri care vizează limitarea pe cât posibil a consecințelor și efectelor accidentului industrial, și pentru a furniza asistență cu caracter general. Dacă înțelegerile dintre părți pentru acordarea asistenței reciproce nu sunt reglementate prin acorduri bilaterale sau multilaterale, asistența este furnizată conform anexei nr. X la prezenta convenție, cu condiția ca părțile să nu convină altfel.

ARTICOLUL 13 Răspunderi și obligații

Părțile sprijină eforturile internaționale corespunzătoare pentru elaborarea de norme, criterii și proceduri cu privire la răspunderi și obligații.

ARTICOLUL 14 Cercetare și dezvoltare

Dacă este cazul, părțile inițiază și cooperează în executarea lucrărilor de cercetare și dezvoltare a metodelor și tehnologiilor de prevenire, pregătire și intervenție în cazul accidentelor industriale. În acest scop părțile încurajează și promovează în mod activ cooperarea științifică și tehnologică, inclusiv cercetarea procedeelor mai puțin periculoase destinate limitării riscurilor de accidente, precum și prevenirii și limitării consecințelor accidentelor industriale.

ARTICOLUL 15 Schimbul de informații

Părțile fac schimburi de informații, la nivel multilateral și bilateral, care pot fi obținute în mod rezonabil, inclusiv elementele menționate în anexa nr. XI la prezenta convenție.

ARTICOLUL 16 Schimbul de tehnologii

1. În conformitate cu dispozițiile lor legale și de reglementare și cu practicile lor, părțile facilitează schimbul de tehnologii în vederea prevenirii, pregătirii și intervenției în cazul efectelor accidentelor industriale, în special prin promovarea:

a) schimbului de tehnologii disponibile prin diferite modalități financiare;

b) contactelor directe și cooperării în sectorul industrial;

c) schimbului de informații și de experiență; și

d) acordării de asistență tehnică.

2. În promovarea activităților menționate la alin. 1 lit. a)-d) părțile creează condiții favorabile prin facilitarea contactelor și a cooperării dintre organizațiile corespunzătoare și persoanele fizice atât din sectorul public, cât și din cel privat, care pot furniza tehnologie, servicii de proiectare și inginerie, echipament sau mijloace financiare.

ARTICOLUL 17 Autorități competente și puncte de contact

1. Fiecare parte desemnează sau stabilește una ori mai multe autorități competente în sensul prezentei convenții.

2. Fără a aduce atingere altor înțelegeri încheiate la nivel bilateral sau multilateral, fiecare parte desemnează sau stabilește un punct de contact în scopul notificării accidentelor industriale în temeiul art. 10 și un punct de contact în scopul acordării de asistență reciprocă în temeiul art. 12. Ar fi preferabil ca punctul de contact desemnat să fie același în ambele cazuri.

3. În termen de 3 luni de la data intrării în vigoare a prezentei convenții în ceea ce o privește, fiecare parte informează celelalte părți, prin intermediul secretariatului prevăzut la art. 20, cu privire la organismul sau organismele pe care le-a stabilit pentru a îndeplini funcția de punct de contact și de autoritate competentă.


Pentru a vedea documentul fără paginare, ai nevoie de un abonament Lege5!

;
se încarcă...