Back

Act Internaţional

Convenţia privind concilierea şi arbitrajul în cadrul Conferinţei pentru Securitate şi Cooperare în Europa din 15.12.1992 *)

În vigoare de la 13.03.1996

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpăraţi documentul în formă actualizată sau alegeţi un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată

*) Traducere.

Statele-părţi la această convenţie, fiind state participante la Conferinţa pentru Securitate şi Cooperare în Europa,

conştiente de obligaţia lor, potrivit art. 2 paragraful 3 şi art. 33 ale Cartei Naţiunilor Unite, de a soluţiona diferendele dintre ele în mod paşnic,

subliniind că ele nu intenţionează în nici un fel să aducă atingere competenţei altor instituţii sau mecanisme existente, inclusiv Curtea Internaţională de Justiţie, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene şi Curtea Permanentă de Arbitraj,

reafirmând angajamentul lor solemn de a-şi soluţiona diferendele prin mijloace paşnice şi hotărârea lor de a institui mecanisme pentru soluţionarea diferendelor dintre statele participante,

reamintind că aplicarea integrală a tuturor principiilor şi angajamentelor C.S.C.E. constituie, prin ea însăşi, un element esenţial în prevenirea diferendelor dintre statele participante la C.S.C.E.,

preocupate să întărească şi să îndeplinească angajamentele cuprinse, în special, în Raportul Reuniunii de experţi privind soluţionarea paşnică a diferendelor, adoptat la La Valletta, şi aprobat de către Consiliul Miniştrilor Afacerilor Externe ai C.S.C.E. la întâlnirea sa de la Berlin din 19-20 iunie 1991,

au convenit după cum urmează:

CAPITOLUL I Dispoziţii generale

ARTICOLUL 1 Înfiinţarea Curţii

Se înfiinţează Curtea de Conciliere şi Arbitraj pentru a soluţiona, prin conciliere şi, când va fi cazul, prin arbitraj, diferendele care îi vor fi supuse în conformitate cu prevederile acestei convenţii.

ARTICOLUL 2 Comisii de conciliere şi tribunale arbitrale

1. Concilierea va fi făcută de Comisia de conciliere constituită pentru fiecare diferend. Comisia va fi compusă din conciliatori desemnaţi de pe o listă întocmită potrivit prevederilor art. 3.

2. Arbitrajul va fi făcut de către Tribunalul arbitral constituit pentru fiecare diferend. Tribunalul arbitral va fi compus din arbitri desemnaţi de pe o listă întocmită potrivit prevederilor art. 4.

3. Conciliatorii şi arbitrii, împreună, vor constitui Curtea de conciliere şi arbitraj în cadrul C.S.C.E., denumită în continuare Curtea.

ARTICOLUL 3 Desemnarea conciliatorilor

1. Fiecare stat-parte la această convenţie va desemna, în termen de două luni de la intrarea ei în vigoare, doi conciliatori, dintre care cel puţin unul este cetăţean al statului care l-a desemnat. Celălalt conciliator poate fi cetăţean al altui stat participant la C.S.C.E. Statul care devine parte la această convenţie, după intrarea ei în vigoare, îşi va desemna conciliatorii în termen de două luni după intrarea în vigoare a convenţiei în privinţa sa.

2. Conciliatorii trebuie să fie persoane care deţin sau au deţinut funcţii înalte pe plan internaţional sau naţional şi care posedă competenţe recunoscute în domeniul dreptului internaţional, al relaţiilor internaţionale sau al soluţionării diferendelor.

3. Conciliatorii vor fi desemnaţi pentru o perioadă de 6 ani, care poate fi reînnoită. Statul care i-a desemnat nu poate dispune încheierea funcţiilor lor în cursul mandatului. În caz de deces, demisie sau imposibilitate de a acţiona, constatată de Biroul Curţii, statul în cauză va desemna un nou conciliator, pentru perioada de timp rămasă din mandatul predecesorului.

4. La expirarea mandatului lor, conciliatorii vor continua să se ocupe de cazurile cu care au fost sesizaţi.

5. Numele conciliatorilor vor fi notificate grefierului, care le va înscrie într-o listă ce va fi comunicată Secretariatului C.S.C.E. pentru a fi transmisă statelor participante la C.S.C.E.

ARTICOLUL 4 Desemnarea arbitrilor

1. Fiecare stat parte la această convenţie va desemna, în termen de două luni de la intrarea ei în vigoare, un arbitru şi un supleant, care pot fi cetăţeni ai acestui stat sau ai oricărui alt stat participant la C.S.C.E. Statul care devine parte la această convenţie, după intrarea ei în vigoare, va desemna un arbitru şi un supleant în termen de două luni de la intrarea în vigoare a convenţiei în privinţa sa.

2. Arbitrii şi supleanţii lor trebuie să întrunească condiţiile cerute de ţările lor pentru exercitarea celor mai înalte funcţii judiciare sau să fie jurisconsulţi, având o competenţă recunoscută în domeniul dreptului internaţional.

3. Arbitrii şi supleanţii lor sunt desemnaţi pentru un mandat de 6 ani, care poate fi reînnoit o singură dată. Statul-parte care i-a desemnat nu poate dispune încetarea funcţiilor lor în cursul mandatului. În caz de deces, demisie sau imposibilitate de a acţiona, constatată de Biroul Curţii, arbitrul va fi înlocuit de supleantul său.

4. Dacă un arbitru şi supleantul său decedează, demisionează sau sunt, ambii, în imposibilitate de a acţiona, faptul fiind constatat de Birou, se va proceda la noi desemnări potrivit paragrafului 1. Noul arbitru şi supleantul său vor încheia mandatul predecesorilor.

5. Regulamentul Curţii poate prevedea reînnoirea parţială a arbitrilor şi a supleanţilor lor.

6. La expirarea mandatului lor, arbitrii vor continua să se ocupe de cazurile cu care au fost sesizaţi.

7. Numele arbitrilor vor fi notificate grefierului, care le va înscrie pe o listă ce va fi comunicată Secretariatului C.S.C.E., pentru a fi transmisă statelor participante la C.S.C.E.

ARTICOLUL 5 Independenţa membrilor Curţii şi a grefierului

Conciliatorii, arbitrii şi grefierul îşi vor exercita funcţiile în deplină independenţă. Înainte de a-şi prelua funcţiile, ei vor face o declaraţie prin care se vor angaja să-şi exercite funcţiile în mod imparţial şi potrivit conştiinţei lor.

ARTICOLUL 6 Privilegii şi imunităţi

Conciliatorii, arbitrii, grefierul, precum şi agenţii şi consilierii părţilor în litigiu se vor bucura, pe timpul cât îşi îndeplinesc funcţiile pe teritoriul statelor părţi la această convenţie, de privilegiile şi de imunităţile acordate persoanelor care îndeplinesc funcţii similare în cadrul Curţii Internaţionale de Justiţie.

ARTICOLUL 7 Biroul Curţii

1. Biroul Curţii va fi format din preşedinte, un vicepreşedinte şi trei membri.

2. Preşedintele Curţii va fi ales de către membrii Curţii, reuniţi în colegiu. Preşedintele prezidează Biroul.

3. Conciliatorii şi arbitrii vor alege, în cadrul colegiilor lor respective, doi membri ai Biroului şi pe supleanţii acestora.

4. Biroul îşi va alege vicepreşedintele dintre membrii săi. Vicepreşedintele va fi ales dintre conciliatori, dacă preşedintele este un arbitru, şi dintre arbitri, dacă preşedintele este un conciliator.

5. Regulamentul Curţii va stabili modalităţile pentru alegerea preşedintelui, a celorlalţi membrii ai Biroului şi a supleanţilor acestora.

ARTICOLUL 8 Procedura de luare a deciziilor

1. Deciziile Curţii vor fi luate cu votul majorităţii membrilor care participă la vot. Membrii care se abţin nu sunt consideraţi ca participanţi la vot.

2. Deciziile Biroului vor fi luate cu votul majorităţii membrilor săi.

3. Deciziile comisiilor de conciliere şi cele ale tribunalelor arbitrale vor fi luate cu votul majorităţii membrilor lor, care nu au dreptul de a se abţine de la vot.

4. În caz de vot egal, votul preşedintelui va prevala.

ARTICOLUL 9 Grefierul

Curtea îşi va numi grefierul şi va putea să prevadă numirea altor funcţionari necesari. Statutul personalului grefei va fi elaborat de Birou şi va fi adoptat de către statele-părţi la prezenta convenţie.

ARTICOLUL 10 Sediul

1. Sediul Curţii este stabilit la Geneva.

2. La cererea părţilor în litigiu şi cu acordul Biroului Curţii, o comisie de conciliere sau un tribunal arbitral se pot întruni în afara sediului Curţii.

ARTICOLUL 11 Regulamentul Curţii

1. Curtea va adopta propriul său regulament, care va fi supus aprobării statelor-părţi la prezenta convenţie.

2. Regulamentul Curţii va stabili, în special, regulile de procedură care trebuie aplicate de către comisiile de conciliere şi de tribunalele arbitrale, constituite în conformitate cu prezenta convenţie. El va preciza de la care dintre aceste reguli nu se va putea deroga, prin acordul părţilor în litigiu.

ARTICOLUL 12 Limbile de lucru

Regulamentul Curţii va stabili regulile aplicabile în privinţa limbilor de lucru.

ARTICOLUL 13 Protocol financiar

Cu excepţia prevederilor art. 17, toate cheltuielile Curţii vor fi suportate de statele-părţi la prezenta convenţie.

Dispoziţiile privind calcularea cheltuielilor, întocmirea şi aprobarea bugetului anual al Curţii, repartizarea cheltuielilor între statele-părţi la această convenţie, verificarea conturilor Curţii şi problemele conexe vor fi cuprinse într-un protocol financiar, care va fi adoptat de către Comitetul Înalţilor Funcţionari. Un stat este legat de protocol în momentul când devine parte la convenţie.

ARTICOLUL 14 Raport periodic

Biroul va prezenta, anual, Consiliului C.S.C.E., prin Comitetul Înalţilor Funcţionari, un raport asupra activităţilor desfăşurate în baza prezentei convenţii.

ARTICOLUL 15 Notificarea cererilor de conciliere sau de arbitraj

Grefierul Curţii va informa Secretariatul C.S.C.E. despre toate cererile de conciliere sau de arbitraj, pentru a fi comunicate imediat statelor participante la C.S.C.E.

ARTICOLUL 16 Comportarea părţilor; măsurile provizorii

1. În timpul procedurii, părţile în litigiu se vor abţine de la orice acţiune care ar putea agrava situaţia sau care ar putea îngreuna ori împiedica soluţionarea diferendului.

2. Comisia de conciliere poate atrage atenţia părţilor în litigiul cu care a fost sesizată asupra măsurilor pe care le-ar putea lua pentru a preveni agravarea diferendului şi pentru ca soluţionarea acestuia să nu devină mai dificilă.

3. Tribunalul arbitral, constituit pentru a soluţiona un diferend, poate indica măsurile provizorii care ar trebui să fie luate de către părţile în litigiu, în conformitate cu prevederile paragrafului 4 al art. 26.

ARTICOLUL 17 Cheltuielile de procedură

Părţile în litigiu şi orice parte intervenientă îşi vor suporta, fiecare, propriile cheltuieli de procedură.

CAPITOLUL II Competenţa

ARTICOLUL 18 Competenţa comisiei şi a tribunalului

1. Orice stat parte la prezenta convenţie poate supune unei comisii de conciliere orice diferend cu un alt stat parte, care nu a putut fi soluţionat, într-o perioadă de timp rezonabilă, prin negocieri.

2. Un diferend poate fi supus unui tribunal arbitral în condiţiile prevăzute la art. 26.

ARTICOLUL 19 Menţinerea mijloacelor existente de soluţionare

1. Comisia de conciliere sau tribunalul arbitral constituite pentru soluţionarea unui diferend va înceta examinarea acestuia:

a) dacă, înainte de sesizarea comisiei sau a tribunalului, acest diferend a fost supus unei curţi sau unui tribunal a cărui competenţă părţile în litigiu sunt obligate să o accepte sau, dacă o asemenea instanţă a pronunţat deja o hotărâre asupra fondului acestui diferend;

b) dacă părţile în litigiu au acceptat, dinainte, competenţa exclusivă a unui organ jurisdicţional, altul decât tribunalul prevăzut de prezenta convenţie, şi dacă acest organ este competent să decidă, cu forţă obligatorie, asupra diferendului ce i-a fost supus, sau dacă părţile în litigiu au convenit să caute soluţionarea acestuia exclusiv prin alte mijloace.

2. Comisia de conciliere, constituită pentru soluţionarea unui diferend, încetează examinarea acestuia chiar şi după ce a fost sesizată, dacă una sau toate părţile în litigiu supun diferendul unei curţi sau unui tribunal a cărui competenţă părţile respective sunt obligate să o accepte.

3. Comisia de conciliere va suspenda examinarea diferendului dacă, mai înainte, acesta a fost supus altui organ care are competenţă să formuleze propuneri cu privire la acest diferend. Dacă prin acest demers anterior nu se ajunge la soluţionarea diferendului, comisia îşi va relua lucrările, la cererea părţilor în litigiu sau a uneia dintre ele, sub rezerva prevederilor paragrafului 1 al art. 26.

4. Un stat poate, în momentul semnării sau ratificării convenţiei, sau al aderării la aceasta, să facă o rezervă pentru a asigura compatibilitatea mecanismului de soluţionare a diferendelor, instituit de această convenţie, cu alte mijloace de soluţionare a diferendelor care rezultă din angajamentele internaţionale aplicabile acestui stat.

5. Dacă, în orice moment, părţile reuşesc să soluţioneze diferendul, comisia sau tribunalul scoate cauza de pe rol, după ce a primit o confirmare scrisă de la toate părţile că ele au soluţionat diferendul.

6. Orice dezacord între părţile în litigiu cu privire la competenţa comisiei sau a tribunalului este soluţionat de comisie sau de tribunal.

CAPITOLUL III Concilierea

ARTICOLUL 20 Cererea pentru constituirea unei comisii de conciliere

1. Orice stat-parte la prezenta convenţie poate adresa grefierului o cerere pentru a solicita constituirea unei comisii de conciliere pentru soluţionarea unui diferend între el şi unul sau mai multe state-părţi. Două sau mai multe state-părţi pot, de asemenea, să adreseze grefierului o cerere comună.

2. Constituirea unei comisii de conciliere poate fi cerută, de asemenea, prin acordul a două sau mai multe state părţi sau între unul sau mai multe state-părţi şi unul sau mai multe state participante la C.S.C.E. Acordul trebuie să fie notificat grefierului.

ARTICOLUL 21 Constituirea comisiei de conciliere

1. Fiecare parte în litigiu va numi un conciliator de pe lista conciliatorilor, stabilită în conformitate cu art. 3, pentru a face parte din comisia de conciliere.

2. Când mai mult de două state sunt părţi la acelaşi diferend, părţile care au aceleaşi interese se pot înţelege să numească un singur conciliator. Dacă nu procedează în acest sens, fiecare dintre cele două părţi în litigiu va numi un număr egal de conciliatori, până la un maximum stabilit de Birou.

3. Orice stat care este parte la un diferend supus unei comisii de conciliere, fără a fi parte la această convenţie, poate numi, pentru a face parte din comisie, o persoană aleasă fie de pe lista de conciliatori stabilită în conformitate cu art. 3, fie dintre cetăţenii unui stat participant la C.S.C.E. În acest caz, aceştia din urmă vor avea, în scopul examinării diferendului, aceleaşi drepturi şi aceleaşi obligaţii ca şi ceilalţi membri ai comisiei. Ei îşi vor exercita funcţiile în deplină independenţă şi vor face declaraţia cerută de art. 5, înainte de a-şi ocupa locurile în comisie.

4. Imediat după primirea cererii sau a acordului prin care părţile în litigiu solicită constituirea unei comisii de conciliere, preşedintele Curţii va consulta părţile în litigiu în privinţa componenţei restului comisiei.

5. Biroul va numi alţi trei conciliatori pentru a face parte din comisia de conciliere. Acest număr poate fi majorat sau redus de către Birou, cu condiţia să fie impar. Membrii Biroului şi supleanţii lor, care se află pe lista conciliatorilor, pot fi numiţi pentru a face parte din comisie.

6. Comisia de conciliere îşi alege preşedintele din rândul membrilor numiţi de Birou.

7. Regulamentul Curţii va stabili regulile aplicabile pentru situaţia în care, la începutul sau în cursul procedurii, unul dintre membrii numiţi să facă parte din comisie este recuzat, nu poate sau refuză să participe.

8. Orice problemă în legătură cu aplicarea acestui articol va fi soluţionată de către Birou ca o chestiune preliminară.

ARTICOLUL 22 Procedura de constituire a unei comisii de conciliere

1. Dacă constituirea unei comisii de conciliere este solicitată pe calea unei cereri, cererea va enunţa obiectul diferendului, partea sau părţile împotriva cărora este formulată cererea şi numele conciliatorului sau ale conciliatorilor numiţi de către partea sau părţile solicitante. Cererea va indica, pe scurt, şi mijloacele de soluţionare la care s-a recurs anterior.

2. De îndată ce s-a primit o cerere, grefierul o va notifica celeilalte sau celorlalte părţi în litigiu menţionate în cerere. Cealaltă parte sau celelalte părţi dispun de un termen de 15 zile de la notificare pentru a numi pe conciliatorul sau pe conciliatorii care vor face parte din comisia de conciliere. Dacă, în acest termen, una sau mai multe părţi în litigiu nu au ales membrul sau membrii comisiei pe care au dreptul să-i numească, Biroul va numi numărul corespunzător de conciliatori. Această numire se va face dintre conciliatorii desemnaţi în conformitate cu art. 3 de către partea sau de către fiecare dintre părţile în cauză sau, dacă aceste părţi nu au desemnat încă conciliatori, dintre conciliatorii care nu au fost desemnaţi de către cealaltă parte sau de către celelalte părţi în litigiu.

3. Dacă constituirea unei comisii de conciliere este cerută în baza unui acord, acordul trebuie să enunţe obiectul diferendului. Dacă nu există acord, în întregime sau în parte, asupra obiectului diferendului, fiecare parte îşi poate formula propria sa poziţie în legătură cu obiectul acestuia.

4. În cazul în care constituirea comisiei de conciliere este cerută în baza unui acord, fiecare parte va notifica grefierului numele conciliatorului sau ale conciliatorilor pe care i-a numit să facă parte din comisie.

se încarcă...