Back

Consiliul Uniunii Europene

Directiva (UE) nr. 652/2015 de stabilire a metodelor de calcul şi a cerinţelor de raportare în temeiul Directivei 98/70/CE a Parlamentului European şi a Consiliului privind calitatea benzinei şi a motorinei Număr celex: 32015L0652

În vigoare de la 25.04.2015

În versiunea gratuită textul este afisat parțial. Pentru textul integral cumpăraţi documentul sau alegeţi un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

Cumpără forma completă în varianta PDF sau Kindle

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene,

având în vedere Directiva 98/70/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 13 octombrie 1998 privind calitatea benzinei şi a motorinei şi de modificare a Directivei 93/12/CEE a Consiliului, în special articolul 7a alineatul (5),

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

întrucât:

(1) Metoda de calcul a emisiilor de gaze cu efect de seră generate de carburanţi şi de alte forme de energie provenind din surse nebiologice care urmează să fie instituită în temeiul articolului 7a alineatul (5) din Directiva 98/70/CE ar trebui să asigure raportarea cu suficientă precizie, astfel încât Comisia să poată evalua în mod critic performanţele furnizorilor în ceea ce priveşte respectarea obligaţiilor care le revin în temeiul articolului 7a alineatul (2) din directiva menţionată. Metoda de calcul ar trebui să asigure precizia ţinând cont, de asemenea, de complexitatea cerinţelor administrative aferente. În acelaşi timp, aceasta ar trebui să stimuleze furnizorii să reducă intensitatea gazelor cu efect de seră generate de carburanţii pe care îi furnizează. De asemenea, ar trebui să se acorde o atenţie deosebită impactului metodei de calcul asupra rafinăriilor în Uniune. Prin urmare, metoda de calcul ar trebui să se bazeze pe intensităţile medii ale emisiilor de gaze cu efect de seră reprezentând o valoare medie pe industrie care este tipică pentru un anumit carburant. Aceasta ar avea avantajul de a reduce sarcina administrativă asupra furnizorilor şi asupra statelor membre. În prezenta etapă, metoda de calcul propusă nu ar trebui să impună diferenţierea intensităţii gazelor cu efect de seră generate de carburanţi pe baza sursei de materii prime, întrucât acest lucru ar putea afecta investiţiile actuale în anumite rafinării în Uniune.

(2) Cerinţele de raportare pentru furnizorii care sunt întreprinderi mici şi mijlocii (IMM-uri), astfel cum sunt definite în Recomandarea 2003/361/CE a Comisiei, ar trebui să fie reduse cât mai mult posibil în contextul articolului 7a alineatul (1) din Directiva 98/70/CE. În mod similar, importatorii de benzină şi motorină rafinate în afara Uniunii nu ar trebui să fie obligaţi să furnizeze informaţii detaliate privind sursele de ţiţei utilizat pentru producerea carburanţilor respectivi, întrucât este posibil ca informaţiile să nu fie disponibile sau să fie greu de obţinut.

(3) Pentru a stimula în continuare reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, economiile obţinute din reducerile emisiilor generate în amonte (UER), inclusiv din arderi şi evacuarea în atmosferă, ar trebui incluse în calcularea emisiilor de gaze cu efect de seră generate pe durata ciclului de viaţă de furnizori. Pentru a facilita obţinerea economiilor din UER de către furnizori, ar trebui permisă utilizarea unor sisteme diferite de calculare şi de certificare a reducerilor de emisii. Numai proiectele privind UER care debutează ulterior datei de stabilire a standardului de carburant menţionat la articolul 7a alineatul (5) litera (b) din Directiva 98/70/CE, şi anume 1 ianuarie 2011, ar trebui să fie eligibile.

(4) Media ponderată a valorilor implicite de gaze cu efect de seră care reprezintă ţiţeiul consumat în Uniune oferă o metodă simplă de calcul prin care furnizorii pot determina conţinutul de gaze cu efect de seră generate de carburanţii pe care îi furnizează.

(5) UER ar trebui să fie estimate şi validate în conformitate cu principiile şi standardele identificate în standardele internaţionale, în special în ISO 14064, ISO 14065 şi ISO 14066.

(6) În plus, este oportun să se faciliteze punerea în aplicare de către statele membre a legislaţiei în ceea ce priveşte UER, inclusiv din arderi şi evacuarea în atmosferă. În acest scop ar trebui elaborate, sub auspiciile Comisiei, orientări fără caracter legislativ cu privire la abordările privind cuantificarea, verificarea, validarea, monitorizarea şi raportarea unor astfel de UER (inclusiv reduceri ale emisiilor din arderi şi evacuări în atmosferă în unităţile de producţie) înainte de încheierea perioadei de transpunere prevăzute de în articolul 7 din prezenta directivă.

(7) Articolul 7a alineatul (5) litera (b) din Directiva 98/70/CE prevede stabilirea unei metode pentru determinarea standardului de carburant care se bazează pe emisiile de gaze cu efect de seră generate pe durata ciclului de viaţă pe unitate de energie de combustibilii fosili în 2010. Standardul de carburant ar trebui să se bazeze pe cantităţile de motorină, benzină, motorină fără destinaţie rutieră, gaz petrolier lichefiat (GPL) şi gaz natural comprimat (GNC) consumate care utilizează date raportate de statele membre în mod oficial în cadrul Convenţiei-cadru a Organizaţiei Naţiunilor Unite (ONU) privind schimbările climatice (CCONUSC) din 2010. Standardul de carburant nu ar trebui să fie carburantul fosil de referinţă utilizat pentru calcularea reducerilor emisiilor de gaze cu efect de seră generate de biocarburanţi, care ar trebui să rămână astfel cum este prevăzut în anexa IV la Directiva 98/70/CE.

(8) Întrucât compoziţia amestecului relevant de combustibili fosili variază puţin de la un an la altul, variaţia totală a intensităţii emisiilor de gaze cu efect de seră generate de combustibilii fosili de la un an la altul va fi, de asemenea, redusă. Prin urmare, este oportun ca standardul de carburant să se bazeze pe datele privind consumul mediu al Uniunii pentru 2010, astfel cum au fost raportate de către statele membre în cadrul CCONUSC.

(9) Standardul de carburant ar trebui să reprezinte o intensitate medie a gazelor cu efect de seră generate în amonte şi intensitatea carburantului unei rafinării de complexitate medie pentru combustibilii fosili. În consecinţă, standardul de carburant ar trebui să se calculeze utilizând respectivele valori medii implicite pentru carburanţi. Standardul de carburant ar trebui să rămână neschimbat în perioada până în 2020, pentru a oferi securitate juridică furnizorilor în ceea ce priveşte obligaţiile lor de a reduce intensitatea gazelor cu efect de seră generate de carburanţii pe care îi furnizează.

În versiunea gratuită textul este afisat parțial. Pentru textul integral cumpăraţi documentul sau alegeţi un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

se încarcă...