Back

Tribunalul de Primă Instanţă al Comunităţilor Europene

Regulamentul de procedură al Tribunalului Număr celex: 32015Q0423(01)

În vigoare de la 23.04.2015

În versiunea gratuită textul este afisat parțial. Pentru textul integral cumpăraţi documentul sau alegeţi un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

Cumpără forma completă în varianta PDF sau Kindle

TRIBUNALUL,

având în vedere Tratatul privind Uniunea Europeană, în special articolul 19,

având în vedere Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, în special articolul 254 al cincilea paragraf,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunităţii Europene a Energiei Atomice, în special articolul 106a alineatul (1),

având în vedere Protocolul privind Statutul Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, în special articolul 19 al şaselea paragraf, articolul 63 şi articolul 64 al doilea paragraf,

întrucât:

(1) Regulamentul de procedură din 2 mai 1991 a fost modificat în mai multe rânduri pentru a înzestra instanţa, în mod succesiv, cu dispoziţii care să îi permită să examineze în cele mai bune condiţii cauzele de naturi diferite şi din domenii din ce în ce mai variate.

(2) O revizuire completă a textului este necesară pentru a da o nouă coerenţă acestui ansamblu de norme, pentru a favoriza omogenitatea mecanismelor procedurale care reglementează contenciosul dedus judecăţii instanţelor Uniunii Europene, pentru a prezerva capacitatea instanţei de a se pronunţa într-un termen rezonabil, pentru a clarifica drepturile recunoscute părţilor, pentru a preciza aşteptările pe care instanţa le are de la reprezentanţii părţilor şi pentru a adapta un anumit număr de dispoziţii în scopul de a se ţine seama de anumite evoluţii, inclusiv tehnologice, în ceea ce priveşte depunerea şi notificarea actelor de procedură şi de dificultăţile întâlnite cu ocazia punerii lor în aplicare.

(3) Acţiunile introduse în domeniul proprietăţii intelectuale şi recursurile formulate împotriva deciziilor Tribunalului Funcţiei Publice a Uniunii Europene trebuie să fie supuse, din cauza particularităţilor lor, unor norme procedurale speciale cuprinse în titluri distincte, fiind în acelaşi timp reglementate, în rest, de dispoziţiile procedurale aplicabile acţiunilor directe. Normele referitoare la acţiunile directe, la acţiunile în domeniul proprietăţii intelectuale şi la recursuri constituie, aşadar, structura acestui regulament.

(4) În lumina experienţei dobândite, se constată, pe de altă parte, că este necesar să se completeze sau să se clarifice, în atenţia justiţiabililor, normele aplicabile fiecăreia dintre proceduri. Acestea privesc în special întinderea drepturilor conferite părţilor principale şi cea a drepturilor recunoscute intervenienţilor sau, în cauzele de proprietate intelectuală, dobândirea statutului de intervenient şi întinderea drepturilor acestuia din urmă. Respectarea principiului contradictorialităţii şi necesitatea de prezervare, în anumite situaţii, a confidenţialităţii unor informaţii sensibile, care sunt pertinente pentru soluţionarea litigiului, fac obiectul unor dispoziţii specifice. În ceea ce priveşte recursurile formulate împotriva deciziilor Tribunalului Funcţiei Publice, trebuie să se opereze, în plus, o distincţie mai clară între recursurile formulate cu titlu principal şi recursurile formulate cu titlu incident, subsecvente notificării unui recurs principal. Aceeaşi distincţie trebuie operată, în ceea ce priveşte cauzele din domeniul proprietăţii intelectuale, între acţiunea iniţială şi acţiunea incidentă formulată de intervenient subsecvent notificării cererii de sesizare.

(5) Punerea în aplicare a anumitor proceduri a relevat complexitatea prea mare a acestora. Prin urmare, se impune simplificarea lor. În acest sens, normele de stabilire a limbii de procedură în cauzele de proprietate intelectuală asigură o mai mare previzibilitate a situaţiilor în favoarea persoanelor interesate şi un tratament simplificat din partea instanţei. Normele referitoare la procedura de judecare în lipsă urmăresc să permită o soluţionare mai promptă a cauzei, în interesul reclamantului, care, atunci când obţine câştig de cauză, este expus riscului unei opoziţii formulate de pârâtul judecat în lipsă.

(6) Din preocupare pentru o lizibilitate sporită, se impune, de asemenea, regruparea în titlul privind acţiunile directe a tuturor cererilor referitoare la hotărâri şi ordonanţe, actualmente dispersate în mai multe titluri şi capitole distincte din Regulamentul de procedură. De asemenea, pentru a favoriza lectura textului, procedurile ulterioare trimiterii spre rejudecare dispusă de Curtea de Justiţie, fie după o anulare, fie după o reexaminare, sunt prezentate în unul şi acelaşi titlu.

(7) Deşi trebuie să facă faţă unui contencios din ce în ce mai abundent, instanţa trebuie să continue să judece cauzele într-un termen rezonabil. Prin urmare, este esenţial să fie continuate eforturile întreprinse în vederea reducerii duratei procedurilor desfăşurate în faţa sa, printre altele prin prevederea faptului că faza scrisă a procedurii în cauzele de proprietate intelectuală este limitată la un singur schimb de memorii, prin încadrarea cererilor de adaptare a concluziilor care figurează în cererea introductivă, prin scurtarea anumitor termene legale, prin simplificarea regimului intervenţiei, eliminându-se categoria intervenţiilor care pot fi admise după expirarea termenului legal care urmează după publicarea în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, prin prevederea posibilităţii ca Tribunalul să se pronunţe fără parcurgerea fazei orale a procedurii în acţiunile directe atunci când niciuna dintre părţile principale nu a solicitat organizarea unei şedinţe de audiere a pledoariilor şi atunci când Tribunalul se consideră suficient de lămurit de înscrisurile şi mijloacele materiale de probă de la dosar, precum şi a posibilităţii acestuia de a se pronunţa fără parcurgerea fazei orale a procedurii în recursuri, prin extinderea competenţelor decizionale ale preşedinţilor de cameră, şi, în sfârşit, prin creşterea numărului de situaţii în care se statuează pe cale de simplă decizie.

(8) Din perspectiva aceluiaşi obiectiv, titlul referitor la organizarea Tribunalului este îmbogăţit cu dispoziţii care vizează printre altele să precizeze situaţiile în care o cauză poate face obiectul unei reatribuiri şi să extindă competenţele judecătorului unic pentru a-i permite să judece cauze de proprietate intelectuală.

În versiunea gratuită textul este afisat parțial. Pentru textul integral cumpăraţi documentul sau alegeţi un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

se încarcă...