Back

Organizaţia Naţiunilor Unite - ONU

Convenţia pentru combaterea deşertificării în ţările afectate grav de secetă şi/sau de deşertificare, în special în Africa din 17.06.1994 *)

În vigoare de la 17.06.1998

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpăraţi documentul în formă actualizată sau alegeţi un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată

*) Traducere.

Părţile la prezenta convenţie,

afirmând că fiinţele umane din zonele afectate sau ameninţate se află în centrul preocupărilor pentru combaterea deşertificării şi reducerea efectelor secetei,

făcându-se ecoul preocupării stăruitoare a comunităţii internaţionale, incluzând state şi organizaţii internaţionale, faţă de efectele negative ale deşertificării şi secetei,

conştiente că zonele aride, semiaride şi uscat-subumede constituie, împreună, o parte semnificativă din suprafaţa uscatului Pământului şi sunt locul de viaţă şi sursa mijloacelor de existenţă pentru o mare parte a populaţiei sale,

recunoscând că deşertificarea şi seceta sunt probleme de dimensiune globală, prin aceea că ele afectează toate regiunile globului, şi că este necesară acţiunea unită a comunităţii internaţionale pentru combaterea deşertificării şi/sau reducerea efectelor secetei,

constatând numărul ridicat al ţărilor în curs de dezvoltare, în special al ţărilor cel mai puţin dezvoltate, printre cele care sunt grav afectate de secetă şi/sau de deşertificare şi consecinţele deosebit de tragice ale acestor fenomene în Africa,

constatând, de asemenea, că deşertificarea este cauzată de interacţiunile complexe dintre factorii fizici, biologici, politici, sociali, culturali şi economici,

luând în considerare impactul comerţului şi aspectele relevante ale relaţiilor economice internaţionale asupra capacităţii ţărilor afectate de a combate deşertificarea în mod corespunzător,

conştiente că o creştere economică durabilă, dezvoltarea socială şi eradicarea sărăciei constituie priorităţi ale ţărilor în curs de dezvoltare afectate, în special în Africa, şi sunt esenţiale pentru satisfacerea obiectivelor durabilităţii,

preocupate de faptul că deşertificarea şi seceta afectează dezvoltarea durabilă, prin inter-relaţiile lor cu probleme sociale importante, cum sunt: sărăcia, situaţia precară a sănătăţii şi hranei, lipsa securităţii alimentare şi cele ce decurg din migrarea, strămutarea persoanelor şi dinamica demografică,

apreciind importanţa eforturilor anterioare şi experienţa statelor şi a organizaţiilor internaţionale în combaterea deşertificării şi reducerea efectelor secetei, în special în realizarea Planului de acţiune pentru combaterea deşertificării, care a fost adoptat de Conferinţa Naţiunilor Unite asupra deşertificării în anul 1977,

conştiente că, cu toate eforturile din trecut, progresul în combaterea deşertificării şi în reducerea efectelor secetei nu a fost pe măsura aşteptărilor şi că este necesară o abordare nouă şi mai eficientă, la toate nivelurile, în contextul dezvoltării durabile,

recunoscând valabilitatea şi oportunitatea deciziilor adoptate de Conferinţa Naţiunilor Unite asupra mediului şi dezvoltării, în special ale prevederilor Agendei 21 şi ale cap. 12 al acesteia, care prevede o bază pentru combaterea deşertificării,

reafirmând, în această lumină, angajamentele ţărilor dezvoltate, care sunt cuprinse în paragraful 13 al cap. 33 din Agenda 21,

reamintind Rezoluţia 47/188 a Adunării Generale, în special prioritatea stabilită în acest document pentru Africa, şi toate celelalte rezoluţii, decizii şi programe ale Naţiunilor Unite asupra deşertificării şi secetei, precum şi declaraţiile relevante ale ţărilor africane şi ale celor din alte regiuni,

reafirmând Declaraţia de la Rio asupra mediului şi dezvoltării, care, în Principiul 2, statuează că, în concordanţă cu Carta Naţiunilor Unite şi cu principiile dreptului internaţional, statele au dreptul suveran de a exploata propriile lor resurse în conformitate cu propriile politici de mediu şi de dezvoltare, precum şi responsabilitatea de a asigura ca activităţile aflate sub jurisdicţia sau controlul lor să nu prejudicieze mediul altor state sau al zonelor aflate dincolo de limitele jurisdicţiei naţionale,

recunoscând că guvernele naţionale joacă un rol decisiv în combaterea deşertificării şi în reducerea efectelor secetei şi că progresul în această privinţă depinde de aplicarea locală a programelor de acţiune în zonele afectate,

recunoscând, de asemenea, importanţa şi necesitatea cooperării internaţionale şi parteneriatului în combaterea deşertificării şi în reducerea efectelor secetei,

recunoscând, în plus, importanţa asigurării pentru ţările în curs de dezvoltare afectate, în special din Africa, a mijloacelor eficiente, inter alia, a resurselor financiare substanţiale, incluzând finanţare nouă şi suplimentară, precum şi a accesului la tehnologie, fără de care le-ar fi dificil să îşi îndeplinească angajamentele din această convenţie,

exprimând îngrijorarea asupra impactului deşertificării şi al secetei în ţările afectate din Asia Centrală şi Transcaucazia,

insistând asupra rolului important jucat de femei în regiunile afectate de deşertificare şi/sau de secetă, în special în zonele rurale ale ţărilor în curs de dezvoltare, precum şi asupra importanţei asigurării participării depline atât a bărbaţilor, cât şi a femeilor, la toate nivelurile, la programele pentru combaterea deşertificării şi pentru reducerea efectelor secetei,

subliniind rolul special al organizaţiilor neguvernamentale şi al altor grupuri majore în programele pentru combaterea deşertificării şi reducerea efectelor secetei,

ţinând seama de relaţia dintre deşertificare şi alte probleme de mediu de dimensiune globală, cu care se confruntă comunităţile internaţionale şi naţionale,

ţinând, de asemenea, seama de contribuţia pe care combaterea deşertificării o poate avea pentru realizarea obiectivelor Convenţiei-cadru a Naţiunilor Unite asupra schimbărilor climatice, ale Convenţiei asupra diversităţii biologice şi ale altor convenţii din domeniul mediului,

apreciind că strategiile pentru combaterea deşertificării şi reducerea efectelor secetei vor fi de cea mai mare eficienţă, dacă se bazează pe examinarea sistematică, profundă, şi pe cunoaşterea ştiinţifică, riguroasă, şi dacă sunt reevaluate continuu,

recunoscând nevoia urgentă de îmbunătăţire a eficienţei şi a coordonării cooperării internaţionale pentru facilitarea punerii în aplicare a planurilor şi a priorităţilor naţionale,

hotărâte să acţioneze corespunzător pentru combaterea deşertificării şi reducerea efectelor secetei, spre binele generaţiilor prezente şi viitoare,

au convenit după cum urmează:

PARTEA I Introducere

ARTICOLUL 1 Folosirea termenilor

Pentru scopurile prezentei convenţii:

a) deşertificare înseamnă degradarea terenului în zone aride, semiaride şi uscat-subumede, cauzată de diverşi factori, incluzând variaţiile climatice şi activităţile umane;

b) combaterea deşertificării include activităţi care sunt parte a exploatării integrate a teritoriului în zonele aride, semiaride, uscat-subumede pentru dezvoltarea durabilă şi care au ca scop:

(i) prevenirea şi/sau reducerea degradării terenului;

(ii) reabilitarea terenului parţial degradat; şi

(iii) amenajarea terenului deşertificat;

c) secetă înseamnă fenomenul natural care apare când precipitaţiile au fost semnificativ inferioare nivelurilor înregistrate normal, cauzând serioase dezechilibre hidrologice care afectează negativ sistemele de producere a resurselor terestre;

d) reducerea efectelor secetei înseamnă activităţi legate de prognoza secetei şi care au ca scop atenuarea vulnerabilităţii societăţii şi a sistemelor naturale faţă de secetă, în cadrul luptei împotriva deşertificării;

e) teren înseamnă sistemul terestru bioproductiv, care cuprinde solul, vegetaţia, alte forme de viaţă şi procesele ecologice şi hidrologice care au loc în interiorul sistemului;

f) degradarea terenului înseamnă reducerea sau pierderea, în zonele aride, semiaride şi uscat-subumede, a productivităţii biologice sau economice şi a complexităţii terenurilor de cultură neirigate, a terenurilor de cultură irigate ori a pajiştilor, păşunilor, pădurilor şi terenurilor împădurite, determinată de utilizarea terenurilor sau de un proces ori de o combinaţie de procese, incluzând procese generate de activităţi umane şi de moduri de locuire, ca de exemplu:

(i) eroziunea solului, cauzată de vânt şi/sau de apă;

(ii) deteriorarea proprietăţilor fizice, chimice şi biologice sau economice ale solului; şi

(iii) dispariţia pe termen lung a vegetaţiei naturale;

g) zone aride, semiaride şi uscat-subumede înseamnă zonele, altele decât cele din regiunile polare şi subpolare, în care raportul dintre precipitaţiile anuale şi evapotranspiraţia potenţială se situează între limitele 0,05-0,65;

h) zone afectate înseamnă zone aride, semiaride şi/sau uscat-subumede, afectate sau ameninţate de deşertificare;

i) ţări afectate înseamnă ţările ale căror suprafeţe includ, în întregime sau parţial, zone afectate;

j) organizaţie de integrare economică regională înseamnă o organizaţie constituită din state suverane dintr-o regiune dată, care are competenţă în problemele reglementate de prezenta convenţie şi care a fost pe deplin autorizată, în conformitate cu prevederile sale interne, să semneze, să ratifice, să accepte, să aprobe sau să adere la prezenta convenţie;

k) părţi-ţări dezvoltate înseamnă părţi-ţări dezvoltate şi organizaţii de integrare economică regională constituite din ţări dezvoltate.

ARTICOLUL 2 Obiectivul convenţiei

1. Obiectivul prezentei convenţii este combaterea deşertificării şi reducerea efectelor secetei în ţările care se confruntă cu secetă gravă şi/sau cu deşertificare, în special în Africa, prin acţiuni eficiente la toate nivelurile, sprijinite de înţelegeri de cooperare internaţională şi parteneriat în cadrul unei abordări integrate, în acord cu prevederile Agendei 21, în scopul de a contribui la realizarea unei dezvoltări durabile în zonele afectate.

2. Realizarea acestui obiectiv va implica strategii integrate, pe termen lung, care să se concentreze simultan, în zonele afectate, pe ameliorarea productivităţii terenurilor şi pe refacerea, conservarea şi managementul durabil al resurselor de pământ şi de apă, conducând la condiţii de viaţă ameliorate, în special la nivelul comunităţii.

ARTICOLUL 3 Principii

Pentru realizarea obiectivului prezentei convenţii şi pentru aplicarea dispoziţiilor sale, părţile se vor conduce, inter alia, după următoarele principii:

a) părţile trebuie să se asigure că deciziile privind conceperea şi aplicarea programelor pentru combaterea deşertificării şi/sau reducerea efectelor secetei sunt luate cu participarea populaţiei şi a comunităţilor locale şi că, la cele mai înalte niveluri, este creat un cadru favorabil pentru a facilita acţiunea la nivel naţional şi local;

b) părţile trebuie, într-un spirit de solidaritate internaţională şi parteneriat, să îmbunătăţească cooperarea şi coordonarea la nivel subregional, regional şi internaţional şi să concentreze mai bine resursele financiare, umane, organizatorice şi tehnice, acolo unde sunt necesare;

c) părţile trebuie să dezvolte, într-un spirit de parteneriat, cooperarea între toate nivelurile guvernamentale, comunităţile, organizaţiile neguvernamentale şi deţinătorii de terenuri, pentru a se ajunge la o mai bună înţelegere a naturii şi valorii solului şi a resurselor de apă sărace în zonele afectate şi pentru a acţiona în direcţia utilizării lor durabile; şi

d) părţile trebuie să ţină pe deplin seama de nevoile speciale şi situaţiile părţilor-ţări în curs de dezvoltare afectate, în special ale celor mai puţin dezvoltate dintre acestea.

PARTEA a II-a Dispoziţii generale

ARTICOLUL 4 Obligaţii generale

1. Părţile îşi vor îndeplini obligaţiile impuse de prezenta convenţie, individual sau împreună, fie prin înţelegerile bilaterale şi multilaterale existente sau viitoare, fie printr-o combinare a acestora, după caz, subliniind necesitatea coordonării eforturilor şi a dezvoltării unei strategii coerente pe termen lung, la toate nivelurile.

2. În îndeplinirea obiectivului prezentei convenţii, părţile:

a) vor adopta o concepţie integrată în abordarea aspectelor fizice, biologice şi socioeconomice ale proceselor deşertificării şi secetei;

b) vor acorda atenţia cuvenită, în cadrul organismelor internaţionale regionale şi globale competente, situaţiei părţilor-ţări în curs de dezvoltare afectate, în privinţa comerţului internaţional, înţelegerilor comerciale şi contractării de datorii, în scopul creării unui mediu economic internaţional favorabil, care să conducă la promovarea unei dezvoltări durabile;

c) vor integra strategiile pentru eradicarea sărăciei în eforturile pentru combaterea deşertificării şi reducerea efectelor secetei;

d) vor promova cooperarea între părţile-ţări afectate, în domeniile protecţiei mediului şi ale conservării solului şi resurselor de apă, în măsura în care ele au legătură cu deşertificarea şi seceta;

e) vor consolida cooperarea subregională, regională şi internaţională;

f) vor coopera în cadrul organizaţiilor interguvernamentale competente;

g) vor stabili mecanisme instituţionale, după caz, acordând atenţie necesităţii evitării paralelismelor; şi

h) vor încuraja utilizarea mecanismelor şi a înţelegerilor financiare bilaterale şi multilaterale existente, care mobilizează şi canalizează resurse financiare substanţiale spre părţile-ţări în curs de dezvoltare afectate, pentru combaterea deşertificării şi reducerea efectelor secetei.

3. Părţile-ţări în curs de dezvoltare afectate pot primi asistenţă, în scopul aplicării prezentei convenţii.

ARTICOLUL 5 Obligaţii ale părţilor afectate

Pe lângă obligaţiile ce le revin potrivit art. 4, părţile-ţări afectate se angajează:

a) să acorde prioritatea cuvenită combaterii deşertificării şi reducerii efectelor secetei şi să aloce resursele adecvate, potrivit situaţiilor şi posibilităţilor lor;

b) să stabilească strategii şi priorităţi în cadrul planurilor şi/sau al politicilor de dezvoltare durabilă, pentru combaterea deşertificării şi reducerea efectelor secetei;

c) să abordeze cauzele profunde ale deşertificării şi să acorde atenţie specială factorilor socioeconomici care contribuie la procesele de deşertificare;

d) să stimuleze formarea conştiinţei publice şi să faciliteze participarea populaţiilor locale, mai ales a femeilor şi a tinerilor, cu sprijinul organizaţiilor neguvernamentale, la eforturile pentru combaterea deşertificării şi reducerea efectelor secetei; şi

e) să creeze un cadru favorabil prin consolidarea, după caz, a legislaţiei pertinente existente şi, acolo unde această legislaţie nu există, prin adoptarea de noi legi şi stabilirea politicilor pe termen lung şi a programelor de acţiune.

ARTICOLUL 6 Obligaţii ale părţilor-ţări dezvoltate

Pe lângă obligaţiile generale ce le revin potrivit art. 4, părţile-ţări dezvoltate se angajează:

a) să sprijine activ, după cum au convenit, individual sau împreună, eforturile părţilor-ţări în curs de dezvoltare afectate, în special ale celor din Africa şi ale ţărilor cel mai puţin dezvoltate, pentru combaterea deşertificării şi reducerea efectelor secetei;

b) să furnizeze resurse financiare substanţiale şi alte forme de sprijin pentru susţinerea concretă a părţilor-ţări în curs de dezvoltare afectate, în special a celor din Africa, în elaborarea şi aplicarea propriilor lor planuri şi strategii pe termen lung, pentru combaterea deşertificării şi reducerea efectelor secetei;

c) să favorizeze mobilizarea de fonduri noi şi suplimentare în conformitate cu art. 20 paragraful 2 b);

d) să încurajeze mobilizarea de fonduri din sectorul privat şi alte surse neguvernamentale; şi

e) să promoveze şi să faciliteze accesul părţilor-ţări afectate, în special al părţilor-ţări în curs de dezvoltare afectate, la tehnologiile, cunoştinţele şi know-how corespunzătoare.

ARTICOLUL 7 Priorităţi pentru Africa

În aplicarea prezentei convenţii, părţile vor acorda prioritate părţilor-ţări africane afectate, având în vedere situaţia specială din această regiune, fără să neglijeze părţile-ţări în curs de dezvoltare din alte regiuni.

ARTICOLUL 8 Relaţii cu alte convenţii

1. Părţile vor încuraja coordonarea activităţilor care se realizează în virtutea prezentei convenţii şi a altor acorduri internaţionale relevante, în special Convenţia-cadru a Naţiunilor Unite privind schimbările climatice şi Convenţia asupra diversităţii biologice, dacă ele sunt părţi la acestea, pentru a obţine maximum de beneficiu din activităţile ce se desfăşoară în virtutea fiecărui acord, evitându-se, în acelaşi timp, dublarea eforturilor. Părţile vor încuraja realizarea de programe comune, în special în domeniile: cercetare, învăţământ, observare sistematică, strângerea şi schimbul de informaţii, în măsura în care astfel de activităţi pot contribui la îndeplinirea obiectivelor respectivelor acorduri.

2. Dispoziţiile prezentei convenţii nu vor afecta drepturile şi obligaţiile unei părţi, care decurg dintr-un acord bilateral, regional sau internaţional, încheiat de aceasta înaintea intrării în vigoare a prezentei convenţii.

PARTEA a III-a Programe de acţiune, cooperarea ştiinţifică şi tehnică
şi măsuri de susţinere

Secţiunea 1 Programe de acţiune

ARTICOLUL 9 Abordare generală

1. În îndeplinirea obligaţiilor lor, potrivit art. 5, părţile-ţări în curs de dezvoltare afectate şi oricare altă parte-ţară afectată, în cadrul anexei sale de implementare regională sau în alt mod, care au notificat în scris Secretariatul permanent despre intenţia lor de a elabora un program naţional de acţiune, vor elabora, vor face publice şi vor aplica, după caz, programe naţionale de acţiune, care folosesc şi se structurează, în măsura în care este posibil, pe planurile şi pe programele relevante existente, care s-au bucurat de succes, şi pe programele de acţiune subregionale şi regionale, ca element central al strategiei pentru combaterea deşertificării şi reducerea efectelor secetei. Astfel de programe vor fi actualizate printr-un proces participativ permanent, pe baza învăţămintelor din acţiunile de teren, precum şi pe baza rezultatelor cercetării. Elaborarea programelor naţionale de acţiune va fi strâns interconectată cu alte eforturi, în direcţia formulării politicilor naţionale pentru dezvoltare durabilă.

2. La furnizarea diferitelor forme de asistenţă de către părţile-ţări dezvoltate, în virtutea prevederilor art. 6, se va acorda prioritate sprijinirii, după cum s-a convenit, a programelor de acţiune naţionale, subregionale şi regionale ale părţilor-ţări în curs de dezvoltare afectate, în special celor din Africa, fie direct, fie prin intermediul organizaţiilor multilaterale competente sau în ambele moduri.

3. Părţile vor încuraja organismele, fondurile şi programele din sistemul Organizaţiei Naţiunilor Unite şi alte organizaţii interguvernamentale competente, instituţiile academice, comunitatea ştiinţifică şi organizaţiile neguvernamentale, dispuse să coopereze, conform mandatului şi capacităţilor lor, şi să sprijine elaborarea, aplicarea şi supravegherea programelor de acţiune.

ARTICOLUL 10 Programe naţionale de acţiune

1. Scopul programelor naţionale de acţiune este de a identifica factorii care contribuie la deşertificare şi măsurile practice necesare pentru combaterea deşertificării şi reducerea efectelor secetei.

2. Programele naţionale de acţiune vor preciza atribuţiile ce revin guvernului, comunităţilor locale şi utilizatorilor de teren, precum şi resursele disponibile şi necesare. Inter alia, programele naţionale:

a) vor încorpora strategiile pe termen lung pentru combaterea deşertificării şi reducerea efectelor secetei, vor pune accentul pe aplicarea lor şi vor fi integrate cu politicile naţionale pentru dezvoltare durabilă;

b) vor permite efectuarea de modificări, ca răspuns la schimbarea situaţiilor, şi vor fi suficient de flexibile, la nivel local, pentru a se adapta la diferite condiţii socioeconomice, biologice şi geofizice;

c) vor acorda atenţie specială aplicării măsurilor preventive pentru terenurile care nu sunt încă degradate sau care sunt doar uşor degradate;

d) vor consolida capacităţile naţionale climatologice, meteorologice şi hidrologice şi mijloacele pentru a asigura avertizarea, din timp, asupra secetei;

e) vor promova politici şi vor consolida structurile instituţionale care dezvoltă cooperarea şi coordonarea, într-un spirit de parteneriat, între comunitatea donorilor, guverne, la toate nivelurile, populaţii locale şi grupuri comunitare, şi vor facilita accesul populaţiilor locale la informaţiile şi tehnologia corespunzătoare;

f) vor prevedea participarea efectivă, la nivel local, naţional şi regional, a organizaţiilor neguvernamentale şi a populaţiei locale, atât femei, cât şi bărbaţi, în special a utilizatorilor de resurse, incluzând fermierii, păstorii şi organizaţiile lor reprezentative, la politica de planificare, la elaborarea deciziilor, precum şi la aplicarea şi analiza programelor naţionale de acţiune; şi

g) vor cere analiza periodică şi prezentarea de rapoarte asupra progreselor realizate în aplicarea lor.

3. Pentru prevenirea şi reducerea efectelor secetei, programele naţionale de acţiune pot include, inter alia, toate sau o parte dintre următoarele măsuri:

a) instituirea şi/sau consolidarea, după caz, a sistemelor de avertizare din timp, incluzând facilităţi locale şi naţionale şi sisteme comune, la nivel subregional şi regional, precum şi mecanisme pentru sprijinirea persoanelor care au migrat din cauza condiţiilor de mediu;

b) consolidarea măsurilor de prevenire şi de gestionare a situaţiilor de secetă, incluzând planuri de intervenţie în caz de secetă, la nivel local, naţional, subregional şi regional, care iau în considerare prognozele climatice sezoniere şi anuale;

c) crearea şi/sau consolidarea, după caz, a sistemelor de securitate alimentară, incluzând facilităţi de stocare şi comercializare, în special în zonele rurale;

d) stabilirea de proiecte pentru mijloace de existenţă alternative care ar putea asigura venituri în zonele vulnerabile la secetă; şi

e) dezvoltarea de programe durabile de irigaţie atât pentru culturi, cât şi pentru zootehnie.

4. Luând în considerare condiţiile şi cerinţele specifice pentru fiecare parte-ţară afectată, programele naţionale de acţiune includ, după caz, inter alia, în parte sau în totalitate, măsuri din următoarele domenii prioritare, dacă au legătură cu combaterea deşertificării şi cu reducerea efectelor secetei în zonele afectate şi cu populaţiile lor: promovarea mijloacelor de existenţă alternative şi ameliorarea mediilor economice naţionale, în vederea consolidării programelor ce vizează eradicarea sărăciei şi asigurarea securităţii alimentare; dinamica demografică; managementul durabil al resurselor naturale; practicile agriculturii durabile; exploatarea şi utilizarea eficientă a diverselor surse de energie; cadrul juridic şi instituţional; consolidarea capacităţilor pentru evaluarea şi observarea sistematică, incluzând servicii hidrologice şi meteorologice, precum şi construirea capacităţii, educarea şi sensibilizarea publicului.

se încarcă...