Organizația Națiunilor Unite - ONU

Convenția pentru combaterea deșertificării în țările afectate grav de secetă și/sau de deșertificare, în special în Africa din 17.06.1994 *)

Text publicat în M.Of. al României.

În vigoare de la 17.06.1998

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Pagina 1 din 7

Cumpără forma actualizată

*) Traducere.

Părțile la prezenta convenție,

afirmând că ființele umane din zonele afectate sau amenințate se află în centrul preocupărilor pentru combaterea deșertificării și reducerea efectelor secetei,

făcându-se ecoul preocupării stăruitoare a comunității internaționale, incluzând state și organizații internaționale, față de efectele negative ale deșertificării și secetei,

conștiente că zonele aride, semiaride și uscat-subumede constituie, împreună, o parte semnificativă din suprafața uscatului Pământului și sunt locul de viață și sursa mijloacelor de existență pentru o mare parte a populației sale,

recunoscând că deșertificarea și seceta sunt probleme de dimensiune globală, prin aceea că ele afectează toate regiunile globului, și că este necesară acțiunea unită a comunității internaționale pentru combaterea deșertificării și/sau reducerea efectelor secetei,

constatând numărul ridicat al țărilor în curs de dezvoltare, în special al țărilor cel mai puțin dezvoltate, printre cele care sunt grav afectate de secetă și/sau de deșertificare și consecințele deosebit de tragice ale acestor fenomene în Africa,

constatând, de asemenea, că deșertificarea este cauzată de interacțiunile complexe dintre factorii fizici, biologici, politici, sociali, culturali și economici,

luând în considerare impactul comerțului și aspectele relevante ale relațiilor economice internaționale asupra capacității țărilor afectate de a combate deșertificarea în mod corespunzător,

conștiente că o creștere economică durabilă, dezvoltarea socială și eradicarea sărăciei constituie priorități ale țărilor în curs de dezvoltare afectate, în special în Africa, și sunt esențiale pentru satisfacerea obiectivelor durabilității,

preocupate de faptul că deșertificarea și seceta afectează dezvoltarea durabilă, prin inter-relațiile lor cu probleme sociale importante, cum sunt: sărăcia, situația precară a sănătății și hranei, lipsa securității alimentare și cele ce decurg din migrarea, strămutarea persoanelor și dinamica demografică,

apreciind importanța eforturilor anterioare și experiența statelor și a organizațiilor internaționale în combaterea deșertificării și reducerea efectelor secetei, în special în realizarea Planului de acțiune pentru combaterea deșertificării, care a fost adoptat de Conferința Națiunilor Unite asupra deșertificării în anul 1977,

conștiente că, cu toate eforturile din trecut, progresul în combaterea deșertificării și în reducerea efectelor secetei nu a fost pe măsura așteptărilor și că este necesară o abordare nouă și mai eficientă, la toate nivelurile, în contextul dezvoltării durabile,

recunoscând valabilitatea și oportunitatea deciziilor adoptate de Conferința Națiunilor Unite asupra mediului și dezvoltării, în special ale prevederilor Agendei 21 și ale cap. 12 al acesteia, care prevede o bază pentru combaterea deșertificării,

reafirmând, în această lumină, angajamentele țărilor dezvoltate, care sunt cuprinse în paragraful 13 al cap. 33 din Agenda 21,

reamintind Rezoluția 47/188 a Adunării Generale, în special prioritatea stabilită în acest document pentru Africa, și toate celelalte rezoluții, decizii și programe ale Națiunilor Unite asupra deșertificării și secetei, precum și declarațiile relevante ale țărilor africane și ale celor din alte regiuni,

reafirmând Declarația de la Rio asupra mediului și dezvoltării, care, în Principiul 2, statuează că, în concordanță cu Carta Națiunilor Unite și cu principiile dreptului internațional, statele au dreptul suveran de a exploata propriile lor resurse în conformitate cu propriile politici de mediu și de dezvoltare, precum și responsabilitatea de a asigura ca activitățile aflate sub jurisdicția sau controlul lor să nu prejudicieze mediul altor state sau al zonelor aflate dincolo de limitele jurisdicției naționale,

recunoscând că guvernele naționale joacă un rol decisiv în combaterea deșertificării și în reducerea efectelor secetei și că progresul în această privință depinde de aplicarea locală a programelor de acțiune în zonele afectate,

recunoscând, de asemenea, importanța și necesitatea cooperării internaționale și parteneriatului în combaterea deșertificării și în reducerea efectelor secetei,

recunoscând, în plus, importanța asigurării pentru țările în curs de dezvoltare afectate, în special din Africa, a mijloacelor eficiente, inter alia, a resurselor financiare substanțiale, incluzând finanțare nouă și suplimentară, precum și a accesului la tehnologie, fără de care le-ar fi dificil să își îndeplinească angajamentele din această convenție,

exprimând îngrijorarea asupra impactului deșertificării și al secetei în țările afectate din Asia Centrală și Transcaucazia,

insistând asupra rolului important jucat de femei în regiunile afectate de deșertificare și/sau de secetă, în special în zonele rurale ale țărilor în curs de dezvoltare, precum și asupra importanței asigurării participării depline atât a bărbaților, cât și a femeilor, la toate nivelurile, la programele pentru combaterea deșertificării și pentru reducerea efectelor secetei,

subliniind rolul special al organizațiilor neguvernamentale și al altor grupuri majore în programele pentru combaterea deșertificării și reducerea efectelor secetei,

ținând seama de relația dintre deșertificare și alte probleme de mediu de dimensiune globală, cu care se confruntă comunitățile internaționale și naționale,

ținând, de asemenea, seama de contribuția pe care combaterea deșertificării o poate avea pentru realizarea obiectivelor Convenției-cadru a Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice, ale Convenției asupra diversității biologice și ale altor convenții din domeniul mediului,

apreciind că strategiile pentru combaterea deșertificării și reducerea efectelor secetei vor fi de cea mai mare eficiență, dacă se bazează pe examinarea sistematică, profundă, și pe cunoașterea științifică, riguroasă, și dacă sunt reevaluate continuu,

recunoscând nevoia urgentă de îmbunătățire a eficienței și a coordonării cooperării internaționale pentru facilitarea punerii în aplicare a planurilor și a priorităților naționale,

hotărâte să acționeze corespunzător pentru combaterea deșertificării și reducerea efectelor secetei, spre binele generațiilor prezente și viitoare,

au convenit după cum urmează:

PARTEA I Introducere

ARTICOLUL 1 Folosirea termenilor

Pentru scopurile prezentei convenții:

a) deșertificare înseamnă degradarea terenului în zone aride, semiaride și uscat-subumede, cauzată de diverși factori, incluzând variațiile climatice și activitățile umane;

b) combaterea deșertificării include activități care sunt parte a exploatării integrate a teritoriului în zonele aride, semiaride, uscat-subumede pentru dezvoltarea durabilă și care au ca scop:

(i) prevenirea și/sau reducerea degradării terenului;

(ii) reabilitarea terenului parțial degradat; și

(iii) amenajarea terenului deșertificat;

c) secetă înseamnă fenomenul natural care apare când precipitațiile au fost semnificativ inferioare nivelurilor înregistrate normal, cauzând serioase dezechilibre hidrologice care afectează negativ sistemele de producere a resurselor terestre;

d) reducerea efectelor secetei înseamnă activități legate de prognoza secetei și care au ca scop atenuarea vulnerabilității societății și a sistemelor naturale față de secetă, în cadrul luptei împotriva deșertificării;

e) teren înseamnă sistemul terestru bioproductiv, care cuprinde solul, vegetația, alte forme de viață și procesele ecologice și hidrologice care au loc în interiorul sistemului;

f) degradarea terenului înseamnă reducerea sau pierderea, în zonele aride, semiaride și uscat-subumede, a productivității biologice sau economice și a complexității terenurilor de cultură neirigate, a terenurilor de cultură irigate ori a pajiștilor, pășunilor, pădurilor și terenurilor împădurite, determinată de utilizarea terenurilor sau de un proces ori de o combinație de procese, incluzând procese generate de activități umane și de moduri de locuire, ca de exemplu:

(i) eroziunea solului, cauzată de vânt și/sau de apă;

(ii) deteriorarea proprietăților fizice, chimice și biologice sau economice ale solului; și

(iii) dispariția pe termen lung a vegetației naturale;

g) zone aride, semiaride și uscat-subumede înseamnă zonele, altele decât cele din regiunile polare și subpolare, în care raportul dintre precipitațiile anuale și evapotranspirația potențială se situează între limitele 0,05-0,65;

h) zone afectate înseamnă zone aride, semiaride și/sau uscat-subumede, afectate sau amenințate de deșertificare;

i) țări afectate înseamnă țările ale căror suprafețe includ, în întregime sau parțial, zone afectate;

j) organizație de integrare economică regională înseamnă o organizație constituită din state suverane dintr-o regiune dată, care are competență în problemele reglementate de prezenta convenție și care a fost pe deplin autorizată, în conformitate cu prevederile sale interne, să semneze, să ratifice, să accepte, să aprobe sau să adere la prezenta convenție;

k) părți-țări dezvoltate înseamnă părți-țări dezvoltate și organizații de integrare economică regională constituite din țări dezvoltate.

ARTICOLUL 2 Obiectivul convenției

1. Obiectivul prezentei convenții este combaterea deșertificării și reducerea efectelor secetei în țările care se confruntă cu secetă gravă și/sau cu deșertificare, în special în Africa, prin acțiuni eficiente la toate nivelurile, sprijinite de înțelegeri de cooperare internațională și parteneriat în cadrul unei abordări integrate, în acord cu prevederile Agendei 21, în scopul de a contribui la realizarea unei dezvoltări durabile în zonele afectate.

2. Realizarea acestui obiectiv va implica strategii integrate, pe termen lung, care să se concentreze simultan, în zonele afectate, pe ameliorarea productivității terenurilor și pe refacerea, conservarea și managementul durabil al resurselor de pământ și de apă, conducând la condiții de viață ameliorate, în special la nivelul comunității.

ARTICOLUL 3 Principii

Pentru realizarea obiectivului prezentei convenții și pentru aplicarea dispozițiilor sale, părțile se vor conduce, inter alia, după următoarele principii:

a) părțile trebuie să se asigure că deciziile privind conceperea și aplicarea programelor pentru combaterea deșertificării și/sau reducerea efectelor secetei sunt luate cu participarea populației și a comunităților locale și că, la cele mai înalte niveluri, este creat un cadru favorabil pentru a facilita acțiunea la nivel național și local;

b) părțile trebuie, într-un spirit de solidaritate internațională și parteneriat, să îmbunătățească cooperarea și coordonarea la nivel subregional, regional și internațional și să concentreze mai bine resursele financiare, umane, organizatorice și tehnice, acolo unde sunt necesare;

c) părțile trebuie să dezvolte, într-un spirit de parteneriat, cooperarea între toate nivelurile guvernamentale, comunitățile, organizațiile neguvernamentale și deținătorii de terenuri, pentru a se ajunge la o mai bună înțelegere a naturii și valorii solului și a resurselor de apă sărace în zonele afectate și pentru a acționa în direcția utilizării lor durabile; și

d) părțile trebuie să țină pe deplin seama de nevoile speciale și situațiile părților-țări în curs de dezvoltare afectate, în special ale celor mai puțin dezvoltate dintre acestea.

PARTEA a II-a Dispoziții generale

ARTICOLUL 4 Obligații generale

1. Părțile își vor îndeplini obligațiile impuse de prezenta convenție, individual sau împreună, fie prin înțelegerile bilaterale și multilaterale existente sau viitoare, fie printr-o combinare a acestora, după caz, subliniind necesitatea coordonării eforturilor și a dezvoltării unei strategii coerente pe termen lung, la toate nivelurile.

2. În îndeplinirea obiectivului prezentei convenții, părțile:

a) vor adopta o concepție integrată în abordarea aspectelor fizice, biologice și socioeconomice ale proceselor deșertificării și secetei;

b) vor acorda atenția cuvenită, în cadrul organismelor internaționale regionale și globale competente, situației părților-țări în curs de dezvoltare afectate, în privința comerțului internațional, înțelegerilor comerciale și contractării de datorii, în scopul creării unui mediu economic internațional favorabil, care să conducă la promovarea unei dezvoltări durabile;

c) vor integra strategiile pentru eradicarea sărăciei în eforturile pentru combaterea deșertificării și reducerea efectelor secetei;

d) vor promova cooperarea între părțile-țări afectate, în domeniile protecției mediului și ale conservării solului și resurselor de apă, în măsura în care ele au legătură cu deșertificarea și seceta;

e) vor consolida cooperarea subregională, regională și internațională;

f) vor coopera în cadrul organizațiilor interguvernamentale competente;

g) vor stabili mecanisme instituționale, după caz, acordând atenție necesității evitării paralelismelor; și

h) vor încuraja utilizarea mecanismelor și a înțelegerilor financiare bilaterale și multilaterale existente, care mobilizează și canalizează resurse financiare substanțiale spre părțile-țări în curs de dezvoltare afectate, pentru combaterea deșertificării și reducerea efectelor secetei.

3. Părțile-țări în curs de dezvoltare afectate pot primi asistență, în scopul aplicării prezentei convenții.

ARTICOLUL 5 Obligații ale părților afectate

Pe lângă obligațiile ce le revin potrivit art. 4, părțile-țări afectate se angajează:

a) să acorde prioritatea cuvenită combaterii deșertificării și reducerii efectelor secetei și să aloce resursele adecvate, potrivit situațiilor și posibilităților lor;

b) să stabilească strategii și priorități în cadrul planurilor și/sau al politicilor de dezvoltare durabilă, pentru combaterea deșertificării și reducerea efectelor secetei;

c) să abordeze cauzele profunde ale deșertificării și să acorde atenție specială factorilor socioeconomici care contribuie la procesele de deșertificare;

d) să stimuleze formarea conștiinței publice și să faciliteze participarea populațiilor locale, mai ales a femeilor și a tinerilor, cu sprijinul organizațiilor neguvernamentale, la eforturile pentru combaterea deșertificării și reducerea efectelor secetei; și

e) să creeze un cadru favorabil prin consolidarea, după caz, a legislației pertinente existente și, acolo unde această legislație nu există, prin adoptarea de noi legi și stabilirea politicilor pe termen lung și a programelor de acțiune.

ARTICOLUL 6 Obligații ale părților-țări dezvoltate

Pe lângă obligațiile generale ce le revin potrivit art. 4, părțile-țări dezvoltate se angajează:

a) să sprijine activ, după cum au convenit, individual sau împreună, eforturile părților-țări în curs de dezvoltare afectate, în special ale celor din Africa și ale țărilor cel mai puțin dezvoltate, pentru combaterea deșertificării și reducerea efectelor secetei;

b) să furnizeze resurse financiare substanțiale și alte forme de sprijin pentru susținerea concretă a părților-țări în curs de dezvoltare afectate, în special a celor din Africa, în elaborarea și aplicarea propriilor lor planuri și strategii pe termen lung, pentru combaterea deșertificării și reducerea efectelor secetei;

c) să favorizeze mobilizarea de fonduri noi și suplimentare în conformitate cu art. 20 paragraful 2 b);

d) să încurajeze mobilizarea de fonduri din sectorul privat și alte surse neguvernamentale; și

e) să promoveze și să faciliteze accesul părților-țări afectate, în special al părților-țări în curs de dezvoltare afectate, la tehnologiile, cunoștințele și know-how corespunzătoare.

ARTICOLUL 7 Priorități pentru Africa

În aplicarea prezentei convenții, părțile vor acorda prioritate părților-țări africane afectate, având în vedere situația specială din această regiune, fără să neglijeze părțile-țări în curs de dezvoltare din alte regiuni.

ARTICOLUL 8 Relații cu alte convenții

1. Părțile vor încuraja coordonarea activităților care se realizează în virtutea prezentei convenții și a altor acorduri internaționale relevante, în special Convenția-cadru a Națiunilor Unite privind schimbările climatice și Convenția asupra diversității biologice, dacă ele sunt părți la acestea, pentru a obține maximum de beneficiu din activitățile ce se desfășoară în virtutea fiecărui acord, evitându-se, în același timp, dublarea eforturilor. Părțile vor încuraja realizarea de programe comune, în special în domeniile: cercetare, învățământ, observare sistematică, strângerea și schimbul de informații, în măsura în care astfel de activități pot contribui la îndeplinirea obiectivelor respectivelor acorduri.

2. Dispozițiile prezentei convenții nu vor afecta drepturile și obligațiile unei părți, care decurg dintr-un acord bilateral, regional sau internațional, încheiat de aceasta înaintea intrării în vigoare a prezentei convenții.

PARTEA a III-a Programe de acțiune, cooperarea științifică și tehnică
și măsuri de susținere

Secțiunea 1 Programe de acțiune

ARTICOLUL 9 Abordare generală

1. În îndeplinirea obligațiilor lor, potrivit art. 5, părțile-țări în curs de dezvoltare afectate și oricare altă parte-țară afectată, în cadrul anexei sale de implementare regională sau în alt mod, care au notificat în scris Secretariatul permanent despre intenția lor de a elabora un program național de acțiune, vor elabora, vor face publice și vor aplica, după caz, programe naționale de acțiune, care folosesc și se structurează, în măsura în care este posibil, pe planurile și pe programele relevante existente, care s-au bucurat de succes, și pe programele de acțiune subregionale și regionale, ca element central al strategiei pentru combaterea deșertificării și reducerea efectelor secetei. Astfel de programe vor fi actualizate printr-un proces participativ permanent, pe baza învățămintelor din acțiunile de teren, precum și pe baza rezultatelor cercetării. Elaborarea programelor naționale de acțiune va fi strâns interconectată cu alte eforturi, în direcția formulării politicilor naționale pentru dezvoltare durabilă.

2. La furnizarea diferitelor forme de asistență de către părțile-țări dezvoltate, în virtutea prevederilor art. 6, se va acorda prioritate sprijinirii, după cum s-a convenit, a programelor de acțiune naționale, subregionale și regionale ale părților-țări în curs de dezvoltare afectate, în special celor din Africa, fie direct, fie prin intermediul organizațiilor multilaterale competente sau în ambele moduri.

3. Părțile vor încuraja organismele, fondurile și programele din sistemul Organizației Națiunilor Unite și alte organizații interguvernamentale competente, instituțiile academice, comunitatea științifică și organizațiile neguvernamentale, dispuse să coopereze, conform mandatului și capacităților lor, și să sprijine elaborarea, aplicarea și supravegherea programelor de acțiune.

ARTICOLUL 10 Programe naționale de acțiune

1. Scopul programelor naționale de acțiune este de a identifica factorii care contribuie la deșertificare și măsurile practice necesare pentru combaterea deșertificării și reducerea efectelor secetei.


Pentru a vedea documentul fără paginare, ai nevoie de un abonament Lege5!

;
se încarcă...