Back

Organizaţia Naţiunilor Unite - ONU

Convenţia asupra substanţelor psihotrope din 21.02.1971 *)

În vigoare de la 30.12.1992

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpăraţi documentul în formă actualizată sau alegeţi un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată

*) Traducere.

PREAMBUL

Părţile, din grija pentru sănătatea fizică şi morală a omenirii, preocupate de problema sănătăţii publice şi problema socială care rezultă din abuzul cu anumite substanţe psihotrope,

hotărîte să prevină şi să combată abuzul de aceste substanţe şi comerţul ilicit la care dau loc,

considerînd că este necesar să se adopte măsuri severe pentru a limita utilizarea acestor substanţe în scopuri ilicite,

recunoscînd că utilizarea substanţelor psihotrope în scopuri medicale şi ştiinţifice este indispensabilă şi că posibilitatea de a procura substanţe în aceste scopuri nu ar trebui să facă obiectul nici unei restricţii nejustificate,

încredinţate că spre a fi eficiente măsurile luate împotriva abuzului de asemenea substanţe trebuie să fie coordonate şi universale,

recunoscînd competenţa Organizaţiei Naţiunilor Unite în domeniul controlului substanţelor psihotrope şi dorind ca organele internaţionale interesate să-şi exercite activitatea în cadrul acestei organizaţii,

convinse că o convenţie internaţională este necesară pentru realizarea acestor ţeluri,

stabileşte următoarele:

ARTICOLUL 1 Definiţii

În afară de o indicaţie expresă sau în cazul în care contextul impune să fie altfel, expresiile următoare din prezenta convenţie au semnificaţiile arătate mai jos:

a) Expresia consiliu se referă la Consiliul Economic şi Social O.N.U.

b) Expresia comisie se referă la Comisia Consiliului pentru Stupefiante.

c) Expresia organ se referă la organul internaţional de control al stupefiantelor, instituit în virtutea convenţiei unice asupra stupefiantelor din 1961.

d) Expresia secretar general se referă la secretarul general al O.N.U.

e) Expresia substanţă psihotropă se referă la orice substanţă, fie că este de origine naturală fie de origine sintetică sau la orice produs natural din tabelele I, II, III sau IV.

f) Expresia preparat se referă la:

I. o soluţie sau un amestec, oricare ar fi starea sa fizică, conţinînd una sau mai multe substanţe psihotrope; sau

II. una sau mai multe substanţe psihotrope divizate în unităţi de administrare.

g) Expresiile tabel I, tabel II, tabel III şi tabel IV se referă la listele substanţelor psihotrope purtînd numerele corespunzătoare, anexate la prezenta convenţie, care vor putea fi modificate, conform art. 2.

h) Expresiile export şi import se referă, fiecare în înţelesul său particular, la transferarea efectivă a unei substanţe psihotrope dintr-o ţară în alta.

i) Expresia fabricare se referă la toate operaţiile care permit obţinerea de substanţe psihotrope şi cuprinde purificarea şi transformarea substanţelor psihotrope în alte substanţe psihotrope. Această expresie cuprinde, de asemenea, fabricarea preparatelor, altele decît cele care sînt efectuate pe bază de prescripţie medicală, într-o farmacie.

j) Expresia trafic ilicit se referă la fabricarea sau traficul de substanţe psihotrope efectuate contrar prevederilor convenţiei de faţă.

k) Expresia regiune se referă la orice parte a unui stat care, în virtutea art. 28, este tratată ca o entitate distinctă în scopurile prezentei convenţii.

l) Expresia localuri se referă la clădiri, părţi ale clădirilor, precum şi la terenul afectat clădirilor susmenţionate sau unor părţi din aceste clădiri.

ARTICOLUL 2 Sfera de aplicare a controlului substanţelor

1. Dacă una dintre părţi sau Organizaţia Mondială a Sănătăţii se află în posesia unor informaţii referitoare la o substanţă care încă nu este supusă controlului internaţional şi care, după părerea sa, pot face necesară includerea ei într-unul din tabelele prezentei convenţii, acea parte sau Organizaţia Mondială a Sănătăţii va adresa secretarului general o notificare însoţită de toate informaţiile adecvate. Această procedură va fi, de asemenea, aplicată atunci cînd una dintre părţi sau Organizaţia Mondială a Sănătăţii se va afla în posesia unor informaţii justificînd transferul unei substanţe de la un tabel la altul sau suprimarea înscrierii ei într-unul din tabele.

2. Secretarul general va comunica această notificare, precum şi orice informaţii pe care le va considera potrivite, părţilor, comisiei şi, dacă notificarea a fost făcută de una dintre părţi, Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii.

3. Dacă din informaţiile care însoţesc această notificare va rezulta că substanţa amintită este susceptibilă de a fi inclusă în tabelul I sau în tabelul II, în virtutea paragrafului 4, părţile vor examina, în lumina tuturor informaţiilor de care ele vor dispune, posibilitatea ca, în cazul acestei substanţe, să aplice cu titlu provizoriu toate măsurile de control aplicabile substanţelor din tabelul I sau din tabelul II, după cum va fi cazul.

4. Dacă Organizaţia Mondială a Sănătăţii constată:

a) că numita substanţă poate provoca:

I.

1) o stare de dependenţă, şi

2) o stimulare sau depresiune a sistemului nervos central dînd loc unor halucinaţii sau tulburări ale funcţiei motorii sau ale judecăţii sau comportamentului, sau perceperii, sau dispoziţiei, sau

II. abuzuri sau efecte nocive comparabile celor ale unei substanţe incluse în tabelul I, II, III sau IV, şi

b) că există suficiente motive să se creadă că substanţa, dă sau riscă să dea loc la abuzuri în aşa fel încît ea constituie o problemă de sănătate publică şi o problemă socială care justifică punerea ei sub controlul internaţional, Organizaţia Mondială a Sănătăţii va comunica comisiei o apreciere asupra acestei substanţe sau va indica, în special, în ce măsură substanţa dă sau riscă să dea loc la abuzuri, gradul de gravitate a problemei de sănătate publică şi a problemei sociale şi gradul de utilitate al substanţei în terapeutică, precum şi recomandări privind eventualele măsuri de control cărora ar fi oportun să fie supusă această substanţă în lumina acestei evaluări.

5. Ţinînd seama de comunicarea Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii ale cărei aprecieri vor fi hotărîtoare în domeniul medical şi ştiinţific şi luînd în considerare factorii de ordin economic, social, juridic, administrativ, precum şi toţi ceilalţi factori pe care Organizaţia Mondială a Sănătăţii îi va considera potriviţi, comisia va putea să adauge respectiva substanţă în tabelul I, II, III sau IV. Comisia va putea cere informaţii complementare de la Organizaţia Mondială a Sănătăţii sau din oricare altă sursă adecvată.

6. Dacă o notificare făcută în virtutea paragrafului 1 s-a referit la o substanţă înscrisă deja pe unul dintre tabele, Organizaţia Mondială a Sănătăţii va transmite comisiei noile sale constatări, precum şi oricare nouă evaluare a acestei substanţe pe care ea o va putea face conform dispoziţiilor paragrafului 4 şi toate noile recomandări referitoare la măsurile de control care i se vor părea indicate în lumina amintitei evaluări. Comisia, ţinînd seama de comunicarea primită de la Organizaţia Mondială a Sănătăţii conform paragrafului 5, precum şi de factorii enumeraţi în paragraful citat mai sus, va putea hotărî să transfere această substanţă de la un tabel la altul sau să suprime înscrierea ei pe tabele.

7. Orice hotărâre a comisiei adoptată în virtutea prezentului articol va fi comunicată de către secretarul general tuturor statelor membre ale O.N.U., statelor nemembre care sînt părţi la prezenta convenţie, Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, precum şi organului. Această hotărîre va intra pe deplin în vigoare pentru fiecare dintre părţi la 180 de zile de la data comunicării, exceptînd cazul unei părţi care în această perioadă şi în legătură cu o hotărîre avînd drept efect adăugarea unei substanţe la un tabel, va informa în scris pe secretarul general că datorită împrejurărilor excepţionale ea nu este în măsură să supună această substanţă tuturor dispoziţiilor convenţiei aplicabile substanţelor de pe acest tabel. O asemenea notificare va expune motivele acestei hotărîri excepţionale. Cu toată această notificare, fiecare dintre părţi va trebui să aplice cel puţin normele de control enumerate mai jos:

a) Partea care a notificat secretarului general o asemenea hotărîre cu privire la o substanţă care pînă atunci nu făcuse obiectul controlului şi nu fusese cuprinsă în tabelul I va ţine seama, pe cît posibil, de măsurile de control speciale enumerate la art. 7 şi, în ceea ce priveşte această substanţă, va trebui:

I. să ceară autorizaţii pentru fabricarea, comercializarea şi distribuirea substanţei conform dispoziţiilor prevăzute la articolul pentru substanţele din tabelul II;

II. să ceară ca aceasta să fie furnizată sau distribuită numai pe bază de prescripţie medicală, conform dispoziţiilor prevăzute la art. 9 pentru substanţele din tabelul II;

III. să se conformeze obligaţiilor referitoare la export şi import enunţate în art. 12, exceptînd faţă de o altă parte care a adresat secretarului general o notificare cu privire la substanţa în cauză;

IV. să se conformeze obligaţiilor pentru substanţele din tabelul II, enunţate la art. 13, prin care se prevăd interdicţii sau restricţii la export şi import;

V. să furnizeze organului rapoarte statistice conform dispoziţiilor prevăzute la alin. a) paragraful 4 al art. 16; şi

VI. să ia măsuri, conform dispoziţiilor art. 22, în vederea pedepsirii oricărei acţiuni contrare legilor sau regulamentelor adoptate în cadrul îndeplinirii obligaţiilor de mai sus.

b) Partea care a notificat secretarului general o hotărîre de acest fel în legătură cu o substanţă pînă atunci nesupusă controlului şi adăugată la tabelul II va trebui, în ceea ce priveşte această substanţă:

I. să ceară licenţa pentru fabricarea, comercializarea şi distribuirea ei conform prevederilor art. 8;

II. să ceară ca ea să nu fie furnizată sau distribuită decît pe bază de prescripţie medicală, conform dispoziţiilor art. 9;

III. să se conformeze obligaţiilor referitoare la export şi import menţionate în art. 12, în afară de o altă parte care a adresat secretarului general o notificare cu privire la substanţa în chestiune;

IV. să se conformeze obligaţiilor enumerate în art. 13, care prevăd interdicţii sau restricţii la import şi export;

V. să furnizeze organului rapoarte statistice conform dispoziţiilor alin. a), c) şi d) paragraful 4 ale art. 16; şi

VI. să ia măsuri, conform dispoziţiilor art. 22, în vederea pedepsirii oricărei acţiuni contrare legilor sau regulamentelor adoptate în cadrul executării obligaţiilor menţionate mai sus.

c) Partea care a notificat secretarului general o hotărîre de acest fel în legătură cu o substanţă pînă atunci nesupusă controlului şi adăugată la tabelul III va trebui, în ceea ce priveşte această substanţă:

I. să ceară licenţă pentru fabricarea, comercializarea şi distribuirea ei, conform dispoziţiilor art. 8;

II. să ceară să fie furnizată sau distribuită numai pe bază de prescripţie medicală, conform dispoziţiilor art. 9;

III. să se conformeze obligaţiilor referitoare la export şi import menţionate în art. 12 în afară de o altă parte care a adresat secretarului general o notificare cu privire la substanţa în cauză;

IV. să se conformeze obligaţiilor enumerate în art. 13, care prevăd interdicţii sau restricţii la export şi import;

V. să furnizeze organului rapoarte statistice conform dispoziţiilor alin. a), c) şi d) paragraful 4 ale art. 16; şi

VI. să ia măsuri conform dispoziţiilor art. 22 în vederea pedepsirii oricărei acţiuni contrare legilor sau regulamentelor adoptate în cadrul executării obligaţiilor menţionate mai sus.

d) Partea care a notificat secretarului general o hotărîre de acest fel în legătură cu o substanţă pînă atunci nesupusă controlului şi adăugată la tabelul IV va trebui, în ceea ce priveşte această substanţă:

I. să ceară licenţă pentru fabricarea, comercializarea şi distribuirea ei conform dispoziţiilor art. 8;

II. să se conformeze obligaţiilor enumerate în art. 13, care prevăd interdicţii sau restricţii la export şi import;

III. să ia măsuri, conform dispoziţiilor art. 22, în vederea pedepsirii oricărei acţiuni contrare legilor sau regulamentelor adoptate în cadrul executării obligaţiilor menţionate mai sus.

e) Partea care a notificat secretarului general o hotărîre de acest fel în legătură cu o substanţă transferată la un alt tabel căruia i se aplică măsuri de control şi obligaţii mai stricte, va aplica cel puţin prevederile convenţiei de faţă aplicabile tabelului de unde acea substanţă a fost transferată.

8.

a) Hotărîrile convenţiei adoptate în virtutea prezentului articol vor putea fi supuse revizuirii de către consiliu, dacă una dintre părţi (va formula o cerere în decurs de 180 de zile de la primirea notificării hotărîrii. Cererea de revizuire va trebui să fie adresată secretarului general în acelaşi timp cu toate informaţiile pertinente care au motivat-o.

b) Secretarul general va comunica o copie după cererea de revizuire şi informaţiile adecvate comisiei, Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii şi tuturor părţilor, invitîndu-le să-i comunice observaţiile lor în decurs de 90 de zile. Toate observaţiile astfel primite vor fi supuse examinării consiliului.

c) Consiliul poate confirma, modifica sau anula hotărîrea comisiei. Hotărîrea sa va fi notificată tuturor statelor membre ale O.N.U., statelor nemembre-părţi la prezenta convenţie, comisiei, Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii şi organului.

d) În cursul procedurii de revizuire, hotărîrea iniţială a comisiei va rămîne în vigoare, sub rezerva prevederilor paragrafului 7.

9. Părţile vor face tot ce le stă în putinţă pentru a supune unor măsuri de supraveghere cît mai eficiente substanţele care nu sînt prevăzute în prezenta convenţie, dar care pot fi utilizate pentru fabricarea ilicită a substanţelor psihotrope.

ARTICOLUL 3 Dispoziţii speciale referitoare la controlul preparatelor

1. Sub rezerva celor prevăzute la paragrafele următoare din prezentul articol, un preparat este supus aceloraşi măsuri de control ca şi substanţa psihotropă pe care o conţine şi, dacă el conţine mai multe asemenea substanţe, va fi supus măsurilor aplicabile acelei substanţe care face obiectul celui mai strict control.

2. Dacă un preparat care conţine o substanţă psihotropă, alta decît o substanţă din tabelul I, este compus în aşa fel încît nu prezintă decît un risc de abuz neglijabil sau nul, iar substanţa nu poate fi recuperată în cantităţi care pot da loc la abuzuri, prin mijloace uşor aplicabile şi în consecinţă acest preparat nu creează o problemă pentru sănătatea publică şi nici o problemă de ordin social, preparatul respectiv va putea fi exceptat de la anumite măsuri de control enunţate în convenţia de faţă, conform paragrafului 3.

3. Dacă una dintre părţi constată că un preparat intră în cadrul dispoziţiilor paragrafului precedent, ea va putea hotărî să-l excepteze în ţara sa sau în una din regiunile sale, de la una sau toate măsurile de control prevăzute în convenţia de faţă; totuşi, susnumitul preparat va continua să fie supus obligaţiilor prevăzute în articolele următoare:

a) Art. 8 (licenţe), în ce priveşte aplicarea lui la fabricare;

b) Art. 11 (înregistrarea), în ce priveşte aplicarea lui la preparatele exceptate;

c) Art. 13 (interzicerea şi restrîngerea importului şi exportului);

d) Art. 15 (inspecţia), în ce priveşte aplicarea lui la fabricare;

e) Art. 16 (informaţii ce trebuie furnizate de către părţi), în ce priveşte aplicarea lui la preparatele exceptate; şi

f) Art. 22 (dispoziţii finale), în măsura necesară pedepsirii actelor contrare legilor sau regulamentelor adoptate conform obligaţiilor de mai sus.

Partea sus-menţionată va notifica secretarului general toate hotărîrile de acest fel, precum şi numele şi compoziţia preparatului exceptat şi măsurile de control de la care preparatul este exceptat. Secretarul general va transmite notificarea celorlalte părţi, Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii şi organului.

4. Dacă una dintre părţi sau Organizaţia Mondială a Sănătăţii dispune de informaţii asupra unui preparat exceptat în baza paragrafului 3, care, după părerea sa, ar justifica suprimarea completă sau parţială a exceptării, ea le va notifica secretarului general şi îi va furniza informaţiile în spiritul acestei notificări. Secretarul general va transmite această notificare, însoţită de orice informaţie pe care o va considera pertinentă, părţilor, comisiei şi, atunci cînd notificarea a fost făcută de una dintre părţi şi Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, Organizaţia Mondială a Sănătăţii va comunica comisiei o evaluare asupra preparatului luînd în considerare factorii enumeraţi la paragraful 2, precum şi o recomandare referitoare la măsurile de control de la care preparatul ar trebui, eventual, să înceteze de a mai fi exceptat. Comisia, ţinînd seamă de comunicarea primită de la Organizaţia Mondială a Sănătăţii, a cărei evaluare va fi hotărîtoare în materie medicală şi ştiinţifică şi avînd în vedere factorii de ordin economic, social, juridic, administrativ şi de altă natură pe care ea îi va considera oportuni, va putea decide ca preparatul să înceteze total sau parţial de a mai fi exceptat de la măsurile de control. Secretarul general va comunica orice hotărîre comisiei, adoptată în virtutea prezentului paragraf, tuturor statelor membre ale O.N.U., nemembre părţi la prezenta convenţie, Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii şi organului. Toate părţile vor lua măsuri în vederea suprimării exceptării de la măsurile de control în cauză în interval de 180 de zile începînd de la data comunicării făcute de secretarul general.

ARTICOLUL 4 Alte dispoziţii speciale referitoare la sfera de
aplicare a controlului

În ceea ce priveşte substanţele psihotrope, altele decît cele de la tabelul I, părţile vor putea autoriza:

a) transportul de către călători internaţionali al unor mici cantităţi de preparate pentru uzul lor personal; fiecare dintre părţi va putea totuşi să se asigure că aceste preparate au fost legal obţinute;

b) folosirea acestor substanţe în industrie pentru fabricarea de preparate sau produse nepsihotrope, sub rezerva aplicării în cazul lor a unor măsuri de control prevăzute de prezenta convenţie pînă ce starea substanţelor psihotrope va fi de aşa natură încît ele să nu mai poată, în practică, să dea loc la abuzuri sau să fie recuperate;

c) folosirea acestor substanţe, sub rezerva aplicării măsurilor de control prevăzute de prezenta convenţie, pentru capturarea animalelor de către persoane autorizate în mod special de autorităţile competente pentru a utiliza substanţele menţionate mai sus, în acest scop.

ARTICOLUL 5 Limitarea utilizării în scopuri medicale şi ştiinţifice

1. Fiecare parte va limita utilizarea substanţelor din tabelul I după cum se prevede la art. 7.

2. Fiecare parte va trebui, sub rezerva dispoziţiilor art. 4 să limiteze, prin măsuri pe care ea le va considera potrivite, fabricarea, exportul, importul, distribuirea, stocurile, comercializarea şi folosirea, precum şi deţinerea substanţelor din tabelul II, III şi IV în scopuri medicale şi ştiinţifice.

3. Este de dorit ca părţile să nu autorizeze deţinerea de substanţe prevăzute în tabelele II, III şi IV, exceptînd cazurile prevăzute de lege.

ARTICOLUL 6 Administrarea specială

Poate fi avantajos ca această administraţie să fie aceeaşi cu administraţia specială care a fost instituită în virtutea dispoziţiilor convenţiilor care supun stupefiantele unui control sau ca ea să lucreze în strînsă colaborare cu această administraţie specială.

ARTICOLUL 7 Dispoziţii speciale referitoare la substanţele din tabelul I

În ceea ce priveşte substanţele din tabelul I, părţile vor trebui:

a) să interzică orice utilizare a acestor substanţe, cu excepţia celor utilizate în scopuri ştiinţifice sau scopuri medicale foarte limitate, de către persoane special autorizate care lucrează în instituţii medicale sau ştiinţifice ce ţin direct de guvernele lor sau au fost autorizate în mod expres de aceste guverne;

b) să ceară ca fabricarea, comercializarea, distribuirea şi deţinerea acestor substanţe să fie subordonată posedării unei licenţe speciale şi a unei autorizaţii prealabile;

c) să prevadă o supraveghere severă asupra activităţilor şi actelor menţionate în alin. a) şi b);

d) să nu permită să se elibereze unei persoane special autorizate decît cantitatea din aceste substanţe, necesară scopurilor pentru care a fost acordată autorizaţia;

e) să ceară ca persoanele care exercită funcţii medicale şi ştiinţifice să înregistreze achiziţionarea acestor substanţe şi detaliile privind utilizarea lor, aceste înregistrări trebuind să fie păstrate cel puţin 2 ani după ultima utilizare consemnată în documente; şi

f) să interzică exportul şi importul acestor substanţe, exceptînd cazul în care exportatorul şi importatorul vor fi şi unul şi celălalt autoritatea sau administraţia competentă din ţara sau regiunea exportatoare sau importatoare, respectiv alte persoane sau întreprinderi pe care autorităţile competente din ţările sau regiunile lor le vor autoriza în mod explicit în acest scop. Condiţiile prevăzute în paragraful 1 art. 12 referitoare la autorizaţiile de export şi import pentru substanţele din tabelul II se vor aplica în aceeaşi măsură substanţelor din tabelul I.

se încarcă...