Back

Act Internaţional

Convenţia privind obţinerea de probe în străinătate în materie civilă sau comercială (adoptată la Haga la 18 martie 1970)*)

În vigoare de la 15.05.2003

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpăraţi documentul în formă actualizată sau alegeţi un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată

*) Traducere.

Statele semnatare ale prezentei convenţii,

dorind să faciliteze transmiterea şi executarea comisiilor rogatorii şi să promoveze apropierea diverselor metode pe care le utilizează în aceste scopuri,

preocupate de creşterea eficienţei cooperării judiciare reciproce în materie civilă sau comercială,

au hotărât să încheie o convenţie în aceste scopuri şi au convenit asupra dispoziţiilor următoare:

CAPITOLUL I Comisii rogatorii

ARTICOLUL 1

În materie civilă sau comercială, autoritatea judiciară a unui stat contractant poate, conform dispoziţiilor legislaţiei sale, să ceară prin comisie rogatorie autorităţii competente a unui alt stat contractant să obţină probe, precum şi alte acte judiciare.

O comisie rogatorie nu poate fi cerută pentru a permite părţilor să obţină mijloace de probă care să nu fie destinate folosirii într-o procedură în curs sau viitoare.

Expresia alte acte judiciare nu se referă nici la notificarea sau comunicarea de acte judiciare, nici la măsurile conservatorii sau de executare.

ARTICOLUL 2

Fiecare stat contractant desemnează o autoritate centrală care îşi asumă sarcina de a primi comisiile rogatorii emanând de la o autoritate judiciară a unui alt stat contractant şi de a le transmite autorităţii competente în scopul executării. Autoritatea centrală este organizată potrivit normelor prevăzute de statul solicitat.

Comisiile rogatorii sunt transmise autorităţii centrale a statului solicitat fără intervenţia unei alte autorităţi a acestui stat.

ARTICOLUL 3

Comisia rogatorie conţine următoarele date:

a) autoritatea solicitantă şi, dacă este posibil, autoritatea solicitată;

b) identitatea şi adresa părţilor şi, după caz, ale reprezentanţilor acestora;

c) natura şi obiectul cauzei şi o expunere sumară a faptelor;

d) actele de cercetare sau alte acte judiciare de îndeplinit.

După caz, comisia rogatorie mai conţine:

e) numele şi adresa persoanelor de audiat;

f) întrebările destinate persoanelor care urmează să fie audiate sau faptele asupra cărora acestea trebuie să fie audiate;

g) documentele sau alte obiecte de examinat;

h) cererea de luare a mărturiei sub jurământ sau pe baza afirmaţiei şi, după caz, indicarea utilizării oricărei forme speciale;

i) orice metodă sau procedură specială a cărei aplicare este cerută conform art. 9.

Comisia rogatorie menţionează, de asemenea, dacă este cazul, informaţiile necesare pentru aplicarea art. 11.

Nici o legalizare sau formalitate similară nu poate fi cerută.

ARTICOLUL 4

Cererea de comisie rogatorie trebuie să fie redactată în limba autorităţii solicitate sau însoţită de o traducere în această limbă.

Cu toate acestea, fiecare stat contractant va accepta cererea de comisie rogatorie redactată în limbile franceză sau engleză ori însoţită de o traducere în una dintre aceste limbi, numai dacă nu s-a opus la aceasta făcând rezerva prevăzută la art. 33.

Orice stat contractant care are mai multe limbi oficiale şi nu poate, din motive ce ţin de dreptul intern, să accepte comisiile rogatorii în una dintre aceste limbi pentru ansamblul teritoriului său trebuie să facă cunoscută, prin intermediul unei declaraţii, limba în care comisia rogatorie trebuie să fie redactată sau tradusă în vederea executării sale în părţile teritoriului său pe care le-a determinat. În caz de nerespectare fără motive temeinice a obligaţiei decurgând din această declaraţie, cheltuielile de traducere în limba cerută sunt în sarcina statului solicitant.

Orice stat contractant poate, printr-o declaraţie, să comunice limba sau limbile, altele decât cele prevăzute la alineatele precedente, în care cererea de comisie rogatorie poate fi transmisă autorităţii sale centrale.

Orice traducere anexată la o comisie rogatorie trebuie să fie certificată pentru conformitate fie de un agent diplomatic sau consular, fie de un traducător autorizat sau jurat, fie de orice altă persoană autorizată în acest scop în unul dintre cele două state.

ARTICOLUL 5

Dacă autoritatea centrală apreciază că dispoziţiile convenţiei nu au fost respectate, informează imediat despre aceasta autoritatea statului solicitant care i-a transmis comisia rogatorie, precizând obiecţiile pe care le are faţă de cerere.

ARTICOLUL 6

În caz de necompetenţă a autorităţii solicitate, comisia rogatorie este transmisă din oficiu şi fără întârziere autorităţii judiciare competente a aceluiaşi stat, în conformitate cu regulile stabilite de legislaţia acestuia.

ARTICOLUL 7

Autoritatea solicitantă este, la cererea sa, informată asupra datei şi locului unde se va proceda la luarea măsurii solicitate, cu scopul ca părţile interesate şi, după caz, reprezentanţii lor să poată asista. Această comunicare este adresată direct părţilor menţionate sau reprezentanţilor lor, în cazul în care autoritatea solicitantă a făcut o astfel de cerere.

ARTICOLUL 8

Orice stat contractant poate declara că magistraţii autorităţii solicitante a unui alt stat contractant pot asista la executarea unei comisii rogatorii. Această măsură poate fi supusă autorizării prealabile a autorităţii competente desemnate de statul care a făcut declaraţia.

ARTICOLUL 9

Autoritatea judiciară care procedează la executarea unei comisii rogatorii aplică legile ţării sale în ceea ce priveşte formalităţile de urmat.

Cu toate acestea, la cererea autorităţii solicitante, se acceptă să se procedeze potrivit unei forme speciale, numai dacă aceasta nu este incompatibilă cu legislaţia statului solicitat sau dacă executarea ei nu este posibilă fie datorită uzanţelor judiciare din statul solicitat, fie dificultăţilor de ordin practic.

Comisia rogatorie trebuie să fie îndeplinită de urgenţă.

ARTICOLUL 10

Îndeplinind comisia rogatorie, autoritatea solicitată foloseşte mijloacele de constrângere corespunzătoare şi prevăzute de legislaţia sa internă în cazurile şi în aceeaşi măsură în care ea ar fi obligată la acestea pentru îndeplinirea unei comisii a autorităţilor statului solicitat sau a unei cereri făcute în acest scop de către o parte interesată.

ARTICOLUL 11

Comisia rogatorie nu este executată dacă persoana în cauză invocă o excepţie sau o interdicţie de a depune mărturie, stabilite:

a) fie de legea statului solicitat;

b) fie de legea statului solicitant şi menţionată în comisia rogatorie sau, după caz, atestată de autoritatea solicitantă la cererea autorităţii solicitate.

În plus, orice stat contractant poate declara că el recunoaşte asemenea excepţii şi interdicţii stabilite de legea altor state decât statul solicitant şi statul solicitat, în măsura prevăzută în această declaraţie.

ARTICOLUL 12

Executarea comisiei rogatorii nu poate fi refuzată decât în măsura în care:

a) executarea în statul solicitat nu intră în atribuţiile puterii judiciare; sau

b) statul solicitat consideră că aceasta este de natură să aducă atingere suveranităţii sau securităţii sale.

Executarea nu poate fi refuzată pentru singurul motiv că legea statului solicitat prevede o competenţă judiciară exclusivă în cauza respectivă sau nu admite un drept la acţiune privind obiectul cererii prezentate în faţa autorităţii solicitante.

ARTICOLUL 13

Documentele care constată îndeplinirea unei comisii rogatorii sunt transmise de către autoritatea solicitată autorităţii solicitante pe aceeaşi cale care a fost folosită de către aceasta din urmă.

În cazul în care comisia rogatorie nu este îndeplinită în întregime sau în parte, autoritatea solicitantă este informată despre aceasta imediat pe aceeaşi cale şi îi sunt comunicate motivele.

ARTICOLUL 14

Îndeplinirea comisiei rogatorii nu poate da loc la rambursarea taxelor sau cheltuielilor, indiferent de natura lor.

Cu toate acestea, statul solicitat are dreptul să ceară statului solicitant rambursarea indemnizaţiilor plătite experţilor şi interpreţilor şi a cheltuielilor rezultând din folosirea unei forme speciale cerute de statul solicitant, conform art. 9 alin. 2.

Autoritatea solicitată, a cărei lege lasă în grija părţilor administrarea probelor şi care nu este în măsură să îndeplinească ea însăşi comisia rogatorie, poate să însărcineze cu aceasta o persoană, după ce a obţinut consimţământul autorităţii solicitante. Cerând consimţământul, autoritatea solicitată indică cuantumul aproximativ al cheltuielilor care ar rezulta din această intervenţie. Consimţământul implică pentru autoritatea solicitantă obligaţia de a rambursa aceste cheltuieli. În lipsa acestuia, autoritatea solicitantă nu este răspunzătoare pentru aceste cheltuieli.

CAPITOLUL II Obţinerea probelor prin intermediul agenţilor diplomatici
sau funcţionarilor consulari şi prin împuternicit

ARTICOLUL 15

În materie civilă sau comercială, un agent diplomatic sau funcţionar consular al unui stat contractant poate proceda, fără constrângere, pe teritoriul unui alt stat contractant şi în circumscripţia în care îşi exercită funcţiile sale, la obţinerea oricăror probe care să nu-i vizeze decât pe cetăţenii statului pe care îl reprezintă şi privind o procedură pendinte în faţa unei instanţe a statului menţionat.

Orice stat contractant are facultatea de a declara că această obţinere de probe nu poate fi îndeplinită decât pe baza autorizaţiei acordate, la cererea făcută de petiţionar sau în numele său de agentul diplomatic ori funcţionarul consular, de către autoritatea competentă desemnată de statul care face declaraţia.

ARTICOLUL 16

Un agent diplomatic sau funcţionar consular al unui stat contractant poate, în afară de aceasta, să procedeze, fără constrângere, pe teritoriul unui alt stat contractant şi în circumscripţia în care îşi exercită funcţiile sale, la orice obţinere de probe cu privire la cetăţenii statului de reşedinţă sau cetăţenii unui stat terţ şi privind o procedură pendinte în faţa unei instanţe a unui stat pe care îl reprezintă:

a) dacă o autoritate competentă desemnată de statul de reşedinţă şi-a dat autorizaţia fie în mod general, fie pentru fiecare caz; şi

b) dacă el respectă condiţiile pe care autoritatea competentă le-a prevăzut în autorizaţie.

Orice stat contractant poate să declare că obţinerea de probe prevăzută mai sus poate fi îndeplinită fără autorizarea sa prealabilă.

ARTICOLUL 17

În materie civilă sau comercială, orice persoană desemnată regulamentar în acest scop în calitate de împuternicit poate să obţină, fără constrângere, pe teritoriul unui stat contractant orice probă privind o procedură pendinte în faţa unei instanţe a unui alt stat contractant:

a) dacă o autoritate competentă desemnată de statul de executare şi-a dat autorizaţia fie în mod general, fie pentru fiecare caz; şi

b) dacă persoana respectă condiţiile pe care autoritatea competentă le-a prevăzut în autorizaţie.

Orice stat contractant poate să declare că obţinerea de probe prevăzută mai sus poate fi îndeplinită fără autorizarea sa prealabilă.

ARTICOLUL 18

Orice stat contractant poate să declare că un agent diplomatic sau funcţionar consular ori un împuternicit, autorizat să procedeze la obţinerea probelor, conform art. 15, 16 şi 17, are facultatea să se adreseze autorităţii competente desemnate de statul menţionat, pentru a i se acorda asistenţa necesară în vederea obţinerii probelor pe cale de constrângere. Declaraţia poate conţine orice condiţie pe care statul declarant consideră potrivit să o impună.

În cazul în care autoritatea competentă aduce la îndeplinire cererea, ea aplică mijloacele de constrângere corespunzătoare şi prevăzute de legea sa internă.

ARTICOLUL 19

Autoritatea competentă, acordând autorizaţia prevăzută la art. 15, 16 şi 17 sau aducând la îndeplinire cererea prevăzută la art. 18, poate determina condiţiile pe care le consideră potrivite privind în special ora, data şi locul obţinerii probei. Aceasta poate cere, de asemenea, ca ora, data şi locul să-i fie notificate în prealabil şi în timp util; în acest caz, un reprezentant al autorităţii menţionate poate fi prezent la obţinerea probei.

ARTICOLUL 20

În obţinerea probelor, potrivit oricărui articol din acest capitol, persoanele respective pot fi în mod legal reprezentate.

ARTICOLUL 21

În cazul în care un agent diplomatic, un funcţionar consular sau un împuternicit este autorizat să procedeze la obţinerea de probe, în baza prevederilor art. 15, 16 şi 17:

a) poate să procedeze la obţinerea de probe care nu este incompatibilă cu legea statului de executare sau contrară autorizaţiei acordate în baza articolelor menţionate şi să primească, în aceleaşi condiţii, o mărturie sub jurământ sau prin afirmaţie;

b) dacă persoana vizată de obţinerea probelor nu este cetăţean al statului în care procedura este în curs, orice convocare a acesteia de a se înfăţişa sau de a participa la obţinerea de probe va fi redactată în limba locului unde proba trebuie să fie luată sau să fie însoţită de o traducere în această limbă;

c) convocarea precizează că persoana poate fi asistată de un reprezentant legal şi, în orice stat care nu a făcut declaraţia prevăzută la art. 18, că aceasta nu este obligată să se înfăţişeze şi nici să participe la obţinerea de probe;

d) proba poate fi administrată în modalitatea prevăzută de legea instanţei în faţa căreia procedura este pendinte, cu condiţia ca aceasta să nu fie interzisă de legea statului de executare;

e) persoana solicitată să obţină proba poate invoca excepţiile şi interdicţiile prevăzute la art. 11.

ARTICOLUL 22

Faptul că obţinerea unei probe nu a putut fi îndeplinită conform dispoziţiilor prezentului capitol datorită refuzului unei persoane de a participa la aceasta nu împiedică ca o comisie rogatorie să fie adresată ulterior pentru aceeaşi probă, conform dispoziţiilor cap. I.

CAPITOLUL III Dispoziţii generale

ARTICOLUL 23

Orice stat contractant poate, în momentul semnării, ratificării sau aderării, să declare că nu va îndeplini comisiile rogatorii care au ca obiect o procedură cunoscută în ţările de common law sub numele de pretrial discovery of documents.

ARTICOLUL 24

Orice stat contractant poate desemna, în afară de autoritatea centrală, alte autorităţi a căror competenţă o determină. Cu toate acestea, comisiile rogatorii pot oricând să fie transmise autorităţii centrale.

se încarcă...