Act Internațional

Convenția pentru reprimarea capturării ilicite a aeronavelor, încheiată la Haga la 16 decembrie 1970

Text publicat în M.Of. al României.

În vigoare de la 09 mai 1972

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată

sau autentifică-te

  •  

PREAMBUL

Statele părți la prezenta convenție

Considerând că actele ilicite de capturare sau de exercitare a controlului unor aeronave în zbor compromit securitatea persoanelor și bunurilor, stânjenesc în mod serios exploatarea serviciilor aeriene și subminează încrederea popoarelor lumii în securitatea aviației civile.

Considerând că săvârșirea unor asemenea acte le provoacă o serioasă preocupare.

Considerând că, în scopul prevenirii acestor acte, este o necesitate urgentă să se prevadă măsuri corespunzătoare pentru pedepsirea autorilor lor.

Au căzut de acord asupra celor ce urmează:

ARTICOLUL 1

Comite o infracțiune penală (denumită mai jos infracțiune) orice persoană care, la bordul unei aeronave în zbor:

a) în mod ilicit și prin violență sau amenințare cu violența pune stăpânire pe această aeronavă sau exercită controlul asupra ei, ori încearcă să comită una din aceste fapte, sau

b) este complicele unei persoane care comite sau încearcă să comită una dintre aceste fapte.

ARTICOLUL 2

Orice stat se obligă să reprime infracțiunea prin pedepse severe.

ARTICOLUL 3

1. Pentru aplicarea prezentei convenții o aeronavă este considerată în zbor din momentul în care, fiind terminată îmbarcarea, toate ușile exterioare ale acestei aeronave au fost închise până în momentul în care una dintre aceste uși este deschisă în vederea debarcării. În caz de aterizare forțată, zborul se consideră ca fiind continuat până în momentul când autoritatea competentă ia în primire aeronava, precum și persoanele și bunurile de la bord.

2. Prezenta convenție nu se aplică aeronavelor utilizate în scopuri militare, de vamă sau de poliție.

3. Prezenta convenție nu se aplică decât dacă locul de decolare sau locul de aterizare efectivă a aeronavei la bordul căreia a fost săvârșită infracțiunea este situat în afara teritoriului statului de înmatriculare, acestei aeronave, indiferent dacă este vorba de o aeronavă în zbor internațional sau de o aeronavă în zbor intern.

4. În cazurile prevăzute la art. 5, prezenta convenție nu se aplică dacă locul de decolare și locul de aterizare efectivă a aeronavei la bordul căreia a fost comisă infracțiunea sunt situate pe teritoriul unui singur stat dintre cele menționate în acel articol.

5. Independent de prevederile paragrafelor 3 și 4 ale prezentului articol, articolele 6, 7, 8 și 10 sunt aplicabile, oricare ar fi locul decolării sau aterizării efective a aeronavei, dacă autorul sau autorul prezumat al infracțiunii este descoperit pe teritoriul unui alt stat decât cel de înmatriculare a aeronavei respective.

ARTICOLUL 4

1. Orice stat contract va lua măsurile necesare pentru a stabili competența sa jurisdicțională în ceea ce privește infracțiunea, precum și orice act de violență îndreptat împotriva pasagerilor sau a echipajului și comis de autorul prezumat al infracțiunii în legătură directă cu aceasta, în următoarele cazuri:

a) dacă infracțiunea este săvârșită la bordul unei aeronave înmatriculate în acest stat;

b) dacă aeronava la bordul căreia sa săvârșit infracțiunea aterizează pe teritoriul sau având încă la bord pe autorul prezumat al infracțiunii;

c) dacă infracțiunea este săvârșită la bordul unei aeronave închiriate fără echipaj unei persoane care își are sediul principal de exploatare sau, în lipsă, reședința sa permanentă în acel stat.

2. Orice stat contractant va lua de asemenea măsurile necesare pentru a stabili competența sa jurisdicțională în ceea ce privește infracțiunea, în cazul în care autorul prezumat al infracțiunii se găsește pe teritoriul său și când statul respectiv nu-l extrădează conform art. 8 unuia dintre statele menționate în paragraful 1 al prezentului articol.

3. Prezenta, convenție nu înlătură nici o competență penală exercitată conform legilor naționale.

ARTICOLUL 5

Statele contractante care înființează pentru transportul aerian organizații de exploatare în comun sau organisme internaționale de exploatare și care exploatează aeronave care fac obiectul unei înmatriculări comune sau internaționale vor desemna pentru fiecare aeronavă, prin modalități corespunzătoare, statul care exercită competența și care va avea atribuțiile statului de înmatriculare în sensul prezentei convenții. Ele vor înștiința despre această desemnare Organizația Aviației Civile Internaționale, care va informa toate statele părți la prezenta convenție.

ARTICOLUL 6

1. Orice stat contractant pe teritoriul căruia se află autorul sau autorul prezumat al infracțiunii, dacă apreciază că împrejurările justifică acest lucru, va asigura detențiunea acestei persoane sau va lua orice alte măsuri necesare pentru a asigura prezența acesteia. Detențiunea și măsurile respective trebuie să fie conforme cu legislația acelui stat; ele nu pot fi menținute decât pe durata necesară deschiderii urmăririi penale sau a unei procedurii de extrădare.

2. Statul respectiv va proceda imediat la o anchetă preliminară în vederea stabilirii faptelor.

3. Orice persoană deținută în baza paragrafului 1 al prezentului articol poate comunica imediat cu cel mai apropiat reprezentant calificat al statului al cărui cetățean este, în care scop îi vor fi acordate orice înlesniri.

4. Atunci când un stat a deținut o persoană conform prevederilor prezentului articol, el va înștiința imediat despre această deținere, precum și despre împrejurările care o justifică, statul de înmatriculare a aeronavei, statul menționat la art. 4 paragraful 1 (c), statul al cărui cetățean este persoana deținută și, dacă consideră oportun, orice alte state interesate. Statul care procedează la ancheta preliminară menționată în paragraful 2 al prezentului articol va comunica prompt concluziile acesteia statelor mai sus arătate și le va indica dacă intenționează să-și exercite competența sa jurisdicțională.

ARTICOLUL 7

Statul contractant pe teritoriul căruia este descoperit autorul prezumat al infracțiunii, dacă nu-l extrădează, va supune cauza, fără nici o excepție și indiferent dacă infracțiunea a fost sau nu săvârșită pe teritoriul său, autorităților sale competente pentru exercițiul acțiunii penale. Aceste autorități vor hotărî în aceleași condiții ca pentru orice infracțiune de drept comun cu caracter grav, conform legilor acelui stat.

ARTICOLUL 8

1. Infracțiunea este cuprinsă de plin drept ca un caz de extrădare încheiat între statele contractante. Statele contractante se obligă să cuprindă infracțiunea ca un caz de extrădare în orice tratat de extrădare ce urmează a se încheia între ele.

2. Dacă un stat contractant care subordonează extrădarea existenței unui tratat este sesizat cu o cerere de extrădare din partea unui alt stat contractant cu care nu este legat printr-un tratat de extrădare, el are latitudinea de a considera prezenta convenție ca fiind baza juridică a extrădării în ceea ce privește infracțiunea. Extrădarea este subordonată celorlalte condiții prevăzute de dreptul statului solicitat.

3. Statele contractante care nu subordonează extrădarea existenței unui tratat recunosc infracțiunea ca un caz de extrădare între ele, în condițiile prevăzute de dreptul statului solicitat.

4. Între statele contractante, infracțiunea este considerată în vederea extrădării ca fiind comisă atât pe locul săvârșirii ei cât și pe teritoriul statelor ce trebuie să-și stabilească competența în virtutea articolului 4 paragraful 1.

ARTICOLUL 9

1. Atunci când unul dintre actele prevăzute la art. 1 (a) este săvârșit sau pe punctul de a fi săvâșit, statele contractante vor lua toate măsurile corespunzătoare pentru ca comandantul legitim al aeronavei să recapete sau să mențină controlul asupra aeronavei.

2. În cazurile menționate în paragraful precedent, orice stat contractant pe teritoriul căruia se află aeronava, pasagerii sau echipajul înlesnește pasagerilor și echipajului continuarea călătoriei lor cât mai grabnic posibil și restituie fără întârziere aeronava și încărcătura sa celor care au dreptul să le dețină.

ARTICOLUL 10

1. Statele contractante își vor acorda cea mai largă asistență judiciară posibilă, în orice procedură penală relativă la infracțiune și la celelalte alte menționate în art. 4. În toate cazurile, legea aplicabilă pentru aducerea la îndeplinire a unei cereri de asistență, este cea a statului solicitat.

2. Prevederile paragrafului 1 al prezentului articol nu afectează obligațiile ce decurg din prevederile oricărui tratat bilateral sau multilateral care reglementează sau care va reglementa, total sau parțial domeniul asistenței judiciare reciproce în materie penală.

ARTICOLUL 11

Orice stat contractant va comunica fără întârziere Consiliului Organizației Aviației Civile Internaționale, în conformitate cu prevederile legislației sale naționale, orice informații utile pe care le posedă în legătură cu:

a) împrejurările infracțiunii;

b) măsurile luate în aplicarea art. 9;

c) măsurile luate cu privire la autorul prezumat al infracțiunii și în special la rezultatul oricărei proceduri de extrădare sau a oricărei alte proceduri judiciare.

ARTICOLUL 12

1. Orice diferend între statele contractante privind interpretarea sau aplicarea prezentei convenții, care nu poate fi rezolvat pe calea negocierii, este supus arbitrajului, la cererea unuia dintre ele. Dacă, timp de șase luni de la data cererii de arbitraj, părțile nu reușesc să se pună de acord asupra organizării arbitrajului, oricare dintre ele poate supune diferendul Curții Internaționale de Justiție, depunând o cerere în conformitate cu Statului Curții.

2. Fiecare stat va putea, în momentul când va semna sau va ratifica prezenta convenție ori când va adera la ea, să declare că nu se consideră legat de prevederile paragrafului precedent. Celelalte state contractante vor fi legate prin sus-menționatele prevederi, față de orice stat contractant care va formula o atare rezervă.

3. Orice stat contractant care va formula o rezervă conform prevederilor paragrafului precedent va putea în orice moment să renunțe la această rezervă printr-o notificare adresată guvernelor depozitare.

ARTICOLUL 13

1. Prezenta convenție va fi deschisă spre semnare la 16 decembrie 1970, la Haga, statelor care au participat la Conferința Internațională de drept aerian ținută la Haga între 1 și 16 decembrie 1970 (numită mai jos Conferința de la Haga).

După 31 decembrie 1970, ea va fi deschisă spre semnare tuturor statelor, la Moscova, Londra și Washington.

Orice stat care nu va semna convenția înainte de intrarea ei în vigoare conform paragrafului 3 al prezentului articol va putea adera la ea în orice moment.

2. Prezenta convenție este supusă ratificării statelor semnatare.

Instrumentele de ratificare, precum și instrumentele de aderare, vor fi depuse la guvernele Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste, Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord și Statelor Unite ale Americii, care sunt desemnate, prin prezentele dispoziții, ca guverne depozitare.

3. Prezenta convenție va intra în vigoare la 30 zile de la data depunerii instrumentelor de ratificare a 10 state semnatare care au participat la Conferința de la Haga.

4. Pentru celelalte state, prezenta convenție va intra în vigoare la data intrării sale în vigoare conform paragrafului 3 al prezentului articol, sau la 30 zile de la data depunerii instrumentelor lor de ratificare sau de aderare, dacă această din urmă dată este posterioară celei dintâi.

5. Guvernele depozitare vor informa prompt toate statele care vor semna prezenta convenție sau care vor adera la ea despre data fiecărei semnături, data depunerii fiecărui instrument de ratificare sau de aderare, data intrării în vigoare a prezentei convenții, precum și despre orice alte comunicări.

6. Din momentul intrării în vigoare, prezenta convenție va fi înregistrată de guvernele depozitare conform art. 102 din Carta Națiunilor Unite și conform prevederilor art. 83 din Convenția referitoare la aviația civilă internațională (Chicago, 1944).

ARTICOLUL 14

1. Orice stat contractant poate denunța prezenta convenție printr-o notificare scrisă adresată guvernelor depozitare.

2. Denunțarea va avea efect la 6 luni după data la care notificarea va fi primită de guvernele depozitare.

Drept care plenipotențiarii mai jos semnați, valabil împuterniciți, au semnat prezenta convenție.

Încheiată la Haga la 16 decembrie 1970, în trei exemplare originale cuprinzând fiecare patru texte autentice redactate în limbile franceză, engleză, spaniolă și rusă.

;
se încarcă...