Back

Act Internaţional

Acordul european privind activitatea echipajelor vehiculelor care efectuează transporturi rutiere internaţionale (A.E.T.R.) din 01.07.1970 *)

În vigoare de la 22.11.1994

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpăraţi documentul în formă actualizată sau alegeţi un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată

*) Traducere.

Geneva, 1 iulie 1970

Părţile contractante,

în dorinţa de a favoriza dezvoltarea şi îmbunătăţirea transporturilor rutiere internaţionale de mărfuri şi pasageri,

conştiente de necesitatea de a spori siguranţa traficului rutier, de a reglementa condiţiile de muncă în transporturile rutiere internaţionale în conformitate cu principiile Organizaţiei Internaţionale a Muncii şi de a adopta în comun anumite măsuri pentru asigurarea respectării unei asemenea reglementări,

au convenit după cum urmează:

ARTICOLUL 1 Definiţii

În sensul prezentului acord, se înţelege:

a) prin vehicul, orice automobil sau remorcă; acest termen include orice ansamblu de vehicule;

b) prin automobil, orice vehicul având un motor cu propulsie, care circulă pe şosea cu mijloacele sale proprii şi care serveşte în mod normal la transportul de persoane sau de mărfuri pe şosea, sau la tracţiunea pe şosea a vehiculelor utilizate pentru transportul de persoane sau de mărfuri; acest termen nu cuprinde tractoarele agricole;

c) prin remorcă, orice vehicul destinat a fi cuplat cu un automobil; acest termen cuprinde semiremorcile;

d) prin semiremorcă, orice remorcă destinată a fi cuplată cu un automobil, astfel încât aceasta să se sprijine cu o parte pe automobil şi o parte importantă din greutatea sa şi din greutatea încărcăturii să fie suportată de automobilul respectiv;

e) prin ansamblu de vehicule, vehiculele cuplate care participă la circulaţia rutieră ca o singură unitate;

f) prin greutate maximă permisă, greutatea maximă a vehiculului încărcat, declarată admisă de către autoritatea competentă a statului în care vehiculul este înmatriculat;

g) prin transport rutier, orice deplasare efectuată pe rute deschise pentru public, cu încărcătură sau fără încărcătură, a unui vehicul destinat transportului de călători sau mărfuri;

h) prin transport rutier internaţional, orice transport rutier care include traversarea a cel puţin unei frontiere;

i) prin servicii regulate, serviciile care asigură transportul de persoane, efectuat după un program şi pe itinerare determinate, aceste servicii oferind posibilitatea de a lua şi de a lăsa pasagerii din/în staţii stabilite în prealabil.

Un regulament de exploatare sau documente înlocuitoare, aprobate de către autorităţile publice competente ale părţilor contractante şi publicate de transportator înaintea punerii în aplicare, stabilesc condiţiile de transport, mai ales frecvenţa, orarele, tarifele şi obligaţia de a transporta, în măsura în care aceste condiţii nu sunt precizate printr-un text legal sau reglementar.

Oricare ar fi organizatorul transporturilor, sunt considerate tot ca servicii regulate acele servicii care asigură transportul unor categorii determinate de călători, excluzând alţi călători, în măsura în care aceste servicii sunt efectuate conform condiţiilor indicate în primul alineat al prezentei definiţii. Serviciile acestei categorii, mai ales acelea care asigură transportul lucrătorilor la locul de muncă şi la domiciliul lor sau transportul elevilor la institutele de învăţământ şi la domiciliul lor, sunt numite în continuare servicii regulate speciale;

j) prin şofer, orice persoană, salariată sau nu, care conduce vehiculul, chiar pentru o perioadă scurtă, sau care este la bordul vehiculului pentru a-l putea conduce, dacă este cazul;

k) prin membru al echipajului sau membru de echipaj, şoferul sau una dintre persoanele menţionate mai jos, fie că acest şofer sau că aceste persoane sunt salariate sau nu:

(i) însoţitorul, adică orice persoană care însoţeşte şoferul pentru a-l asista la anumite manevre şi care ia parte efectiv, în mod obişnuit, la operaţiunile de transport, fără a fi un şofer în sensul paragrafului j) al prezentului articol.

(ii) încasatorul (taxatorul), adică orice persoană care însoţeşte şoferul unui vehicul care transportă persoane şi care are ca sarcină principală să elibereze sau să controleze biletele sau alte documente care permit persoanelor să călătorească în vehicul;

l) prin săptămână, perioada cuprinsă între ora 0 a zilei de luni şi ora 24 a zilei de duminică;

m) prin repaus, orice perioadă neîntreruptă de cel puţin o oră, în timpul căreia şoferul poate să dispună liber de timpul său.

ARTICOLUL 2 Domeniu de aplicabilitate

1. Prezentul acord se va aplica pe teritoriul fiecărei părţi contractante tuturor operaţiunilor de transport rutier internaţional efectuate cu un vehicul înmatriculat pe teritoriul acestei părţi contractante sau pe teritoriul oricărei alte părţi contractante.

2. Cu toate acestea:

a) dacă, pe parcursul unei operaţiuni de transport rutier internaţional, unul sau mai mulţi membri ai echipajului nu părăsesc teritoriul naţional unde îşi exercită în mod normal activităţile lor profesionale, partea contractantă căreia îi aparţine acest teritoriu va fi liberă să nu aplice prevederile prezentului acord cu privire la acest sau la aceşti membri ai echipajului;

b) dacă părţile contractante al căror teritoriu este tranzitat nu se înţeleg într-un alt mod, prezentul acord nu se va aplica transporturilor rutiere internaţionale efectuate cu:

1. vehicule destinate transporturilor de mărfuri şi a căror greutate maximă admisă, inclusiv cea a remorcilor sau a semiremorcilor, nu depăşeşte 3,5 tone;

2. vehicule destinate transporturilor de călători care, după tipul lor de construcţie sau de echipament, sunt construite să transporte maximum nouă persoane, inclusiv şoferul, şi sunt destinate acestui scop;

3. vehicule destinate transporturilor de persoane prin servicii regulate al căror parcurs al liniei nu depăşeşte 50 kilometri;

4. vehicule a căror viteză maximă admisă nu depăşeşte 30 kilometri pe oră;

5. vehicule destinate serviciilor forţelor armate, protecţiei civile, pompierilor şi forţelor care răspund de menţinerea ordinii publice sau care sunt sub controlul acestora;

6. vehicule destinate serviciilor de canalizare, de protecţie împotriva inundaţiilor, serviciilor apei, gazului, electricităţii, gunoiului, colectării gunoaielor, telegrafului, telefoanelor, poştei, radiodifuziunii, televiziunii şi detectării emiţătorilor sau receptorilor de televiziune sau radio;

7. vehicule folosite pentru stare de urgenţă sau destinate acţiunilor de salvare;

8. vehicule specializate destinate serviciilor medicale;

9. vehicule care transportă materiale aparţinând circurilor sau bâlciurilor;

10. vehicule specializate de depanare;

11. vehicule supuse testelor rutiere în vederea perfecţionării tehnice, reparării sau întreţinerii, şi vehicule noi sau transformate, care nu sunt încă puse în circulaţie;

12. vehicule folosite pentru transporturi necomerciale de bunuri în scopuri particulare;

13. vehicule folosite pentru colectarea laptelui în ferme sau pentru aducerea în ferme a bidoanelor cu lapte sau a produselor din lapte destinate hranei animalelor.

ARTICOLUL 3 Aplicarea anumitor dispoziţii ale acordului în transporturile rutiere
efectuate de vehicule provenind din state care nu sunt părţi contractante

1. Fiecare parte contractantă va aplica pe teritoriul său, în transporturile rutiere internaţionale efectuate de orice vehicul înmatriculat pe teritoriul unui stat care nu este parte contractantă la prezentul acord, dispoziţii cel puţin la fel de stricte ca acelea care sunt prevăzute în art. 5, 6, 7, 8, 9 şi 10 ale prezentului acord.

2. Fiecare parte contractantă va putea, în cazul unui vehicul înmatriculat într-un stat care nu este parte contractantă la prezentul acord, să nu pretindă decât foi de parcurs zilnice completate de mână de către şofer în locul aparatului de control, conform specificaţiilor cuprinse în anexa la prezentul acord.

ARTICOLUL 4 Principii generale

Fiecare parte contractantă poate aplica minime mai ridicate sau maxime mai scăzute decât cele prevăzute în art. 5-8 inclusiv. Dispoziţiile prezentului acord rămân totuşi aplicabile şoferilor care efectuează transporturi internaţionale pe vehicule înmatriculate într-un alt stat parte contractantă sau nu.

ARTICOLUL 5 Echipaje

1. Vârsta minimă a şoferilor care efectuează transporturi de mărfuri este fixată:

a) pentru vehiculele, inclusiv, dacă este cazul, remorcile sau semiremorcile, a căror greutate maximă admisă este inferioară sau egală cu 7,5 tone, la 18 ani împliniţi;

b) pentru celelalte vehicule, la:

21 ani împliniţi

sau

18 ani împliniţi, cu condiţia ca persoana interesată să posede un carnet de conducere care să ateste pregătirea ca şofer pentru transporturile rutiere de mărfuri, recunoscut de către una dintre părţile contractante. Părţile contractante se vor informa asupra nivelului minim de pregătire cerut în ţara lor şi asupra altor condiţii speciale care sunt aplicabile şoferilor pentru transporturi de mărfuri, în conformitate cu dispoziţiile prezentului acord.

2. Şoferii care efectuează transporturi de călători trebuie să fie în vârstă de cel puţin 21 de ani.

Şoferii care efectuează transporturi de călători pe rute care depăşesc o rază de 50 de kilometri în jurul punctului de bază obişnuit al vehiculului trebuie să îndeplinească, de asemenea, una dintre condiţiile următoare:

a) să fi efectuat timp de un an, cel puţin, activitatea de şofer pentru transporturi de mărfuri, pe vehicule a căror greutate maximă admisă este mai mare de 3,5 tone;

b) să fi efectuat timp de un an, cel puţin, activitatea de şofer pentru transporturi de călători, pe rute care nu depăşesc o rază de 50 de kilometri în jurul punctului de bază obişnuit al vehiculului sau pentru alte tipuri de transporturi de călători, care nu sunt supuse prezentului acord, atât timp cât autoritatea competentă consideră că ei au dobândit în acest fel experienţa necesară;

c) să fie posesorii unui carnet de conducere care să ateste pregătirea ca şofer pentru transporturi rutiere de călători, recunoscut de una dintre părţile contractante.

ARTICOLUL 6 Timpul de conducere a vehiculului

1. Durata totală de conducere a vehiculului cuprinsă între două repausuri zilnice sau între un repaus zilnic şi un repaus săptămânal, numită în continuare perioada de conducere zilnică nu trebuie să depăşească 9 ore. Poate să fie prelungită până la 10 ore, de două ori pe săptămână.

După maximum 6 perioade de conducere zilnică, şoferul trebuie să ia un repaus săptămânal ca cel stabilit în paragraful 3 al art. 8.

Perioada de repaus săptămânal poate fi mutată la sfârşitul celei de a şasea zi, dacă durata totală de conducere a vehiculului în cursul celor 6 zile nu depăşeşte perioada maximă corespunzătoare celor şase perioade de conducere zilnică a vehiculului.

În cazul transporturilor internaţionale de călători, altele decât serviciile regulate, cuvintele "şase" şi "al şaselea", care figurează în al doilea şi în al treilea alineat, sunt înlocuite cu "doisprezece" şi, respectiv, cu "al doisprezecelea".

2. Durata totală de conducere nu trebuie să depăşească 90 de ore pentru o perioadă de două săptămâni consecutive.

ARTICOLUL 7 Întreruperi

1. După patru ore şi jumătate de conducere a vehiculului, şoferul trebuie să facă o pauză de cel puţin 45 de minute, cu excepţia cazului când el intră în perioada de repaus.

2. Această pauză poate fi înlocuită prin pauze de cel puţin 15 minute fiecare, intercalate în timpul când se conduce vehiculul sau imediat după această perioadă, astfel încât să se respecte dispoziţiile paragrafului 1.

3. În timpul acestor pauze şoferul nu poate efectua alte activităţi. Conform prezentului articol, timpul de aşteptare şi timpul care nu este afectat conducerii vehiculului, petrecuţi într-un vehicul în mers, în feribot sau în tren, nu sunt consideraţi ca alte activităţi.

4. Întreruperile menţionate în prezentul articol nu pot fi considerate ca repausuri zilnice.

ARTICOLUL 8 Timp de repaus

1. În fiecare perioadă de 24 de ore, şoferul beneficiază de un timp de repaus zilnic, de cel puţin 11 ore consecutive, care ar putea fi redus la un minimum de 9 ore consecutive, cel mult de 3 ori pe săptămână, cu condiţia ca un timp de repaus corespunzător să fie acordat prin compensare, înainte de sfârşitul săptămânii următoare.

În zilele în care perioada de repaus nu este redusă conform primului alineat, repausul poate fi luat în două sau trei perioade separate în timpul perioadei de 24 de ore, una dintre aceste perioade trebuind să fie de cel puţin 8 ore consecutive. În acest caz durata minimă de repaus ajunge până la 12 ore.

2. În timpul fiecărei perioade de 30 de ore, în care există cel puţin doi şoferi la bordul unui vehicul, aceştia trebuie să beneficieze, fiecare, de un repaus zilnic, de cel puţin 8 ore consecutive.

3. În cursul fiecărei săptămâni, una dintre perioadele de repaus menţionate în paragrafele 1 şi 2 atinge, cu titlu de repaus săptămânal, un total de 45 de ore consecutive. Această perioadă de repaus poate fi redusă la un minimum de 36 de ore consecutive, dacă ea este luată la punctul de bază obişnuit al vehiculului sau al şoferului sau la un minimum de 24 de ore consecutive, dacă ea este luată în afara acestor puncte. Fiecare scurtare este compensată printr-un timp de repaus echivalent, luat în bloc înainte de sfârşitul celei de-a treia săptămâni care urmează săptămânii respective.

4. O perioadă de repaus săptămânal care începe într-o săptămână şi se prelungeşte în următoarea poate fi legată la una sau alta din aceste săptămâni.

5. În cazul transporturilor de călători, cărora li se aplică paragraful 1 alin. 4 al art. 6, o perioadă de repaus săptămânal poate fi mutată în săptămâna care urmează celei la care se referă perioada de repaus şi adăugată repausului săptămânal al acestei de-a doua săptămâni.

6. Orice timp de repaus luat în compensare pentru reducerea perioadelor de repaus zilnic şi/sau săptămânal trebuie să fie legat de un alt repaus, de cel puţin 8 ore, şi trebuie să fie acordat, la cererea persoanei interesate, la locul de staţionare a vehiculului sau la punctul de bază al şoferului.

7. Pauza zilnică poate fi luată într-un vehicul, atunci când acesta este echipat cu o cuşetă şi este în staţionare.

8. Prin derogare de la dispoziţiile paragrafului 1 mai sus menţionat, în cazul în care, în domeniul transporturilor de mărfuri sau de pasageri, un şofer însoţeşte un vehicul transportat cu feribotul sau cu trenul, repausul zilnic poate fi întrerupt o singură dată, atât timp cât sunt îndeplinite condiţiile următoare:

- partea de repaus zilnic luată pe jos trebuie să se situeze înainte sau după partea repausului zilnic luată la bordul feribotului sau în tren;

- perioada între cele două părţi ale repausului zilnic trebuie să fie cât se poate de scurtă şi nu poate, în nici un caz, să depăşească o oră înainte de îmbarcare sau după debarcare, formalităţile vamale fiind cuprinse în operaţiunile de îmbarcare sau de debarcare;

- în timpul celor două părţi ale repausului zilnic, şoferul trebuie să aibă la dispoziţie un pat sau o cuşetă.

Repausul zilnic, astfel întrerupt, creşte cu 2 ore.

ARTICOLUL 9 Derogări

Cu condiţia să nu se prejudicieze siguranţa rutieră şi pentru a se da posibilitatea şoferului să atingă un punct de oprire corespunzător, şoferul poate să se abată de la prezentul acord atât cât este necesar pentru a asigura securitatea pasagerilor, vehiculului sau încărcăturii sale. Şoferul trebuie să menţioneze natura şi motivul abaterii de la acord pe foaia de înregistrare a aparatului de control sau în registrul său de serviciu.

ARTICOLUL 10 Aparatul de control

1. Părţile contractante vor trebui să prescrie instalarea şi folosirea pe vehiculele înmatriculate pe teritoriile lor a unui aparat de control, în conformitate cu prescripţiile următoare:

a) aparatul de control, în sensul prezentului acord, trebuie să corespundă, în ceea ce priveşte condiţiile sale de construcţie, de instalare, de folosire şi de control, dispoziţiilor prezentului acord, inclusiv anexei sale;

b) dacă nu se poate folosi în mod normal şi într-un mod adecvat un aparat de control instalat pe un vehicul, fiecare membru al echipajului trebuie să scrie de mână, pe foaia de parcurs, folosind simboluri grafice adecvate, indicaţiile privind etapele sale de activitate profesională şi de repaus;

c) dacă, datorită depărtării de vehicul, membrii echipajului nu au fost în măsură să folosească aparatul, ei trebuie să adauge de mână, folosind simboluri grafice adecvate, pe foaia de înregistrare, diverşii timpi corespunzători activităţilor lor profesionale în perioada când ei nu erau în vehicul;

d) membrii echipajului trebuie să aibă mereu la ei şi să poată prezenta la control foile de înregistrare pentru săptămâna în curs şi ale ultimei zile a săptămânii precedente, în cursul căreia ei au condus;

e) membrii echipajului trebuie să fie atenţi ca aparatul de control să fie pus în funcţiune şi manipulat corect şi ca, în caz de defectare, el să fie reparat cât mai repede posibil.

2. Proprietarul eliberează şoferilor un număr suficient de foi de înregistrare, ţinând cont de caracterul individual al acestor foi, de durata serviciului şi de obligaţia de a înlocui eventual foile stricate sau reţinute de un agent de control. Proprietarul nu înmânează şoferilor decât foi de un model omologat, corespunzătoare, pentru a fi folosite în aparatul instalat la bordul vehiculului.

3. Întreprinderile vor păstra foile de înregistrare completate conform dispoziţiilor de la alin. b), c), d) ale paragrafului 1 din prezentul articol, pe o perioadă de cel puţin 12 luni după data ultimei înscrieri, şi le vor prezenta, la cerere, agenţilor de control.

ARTICOLUL 11 Controale efectuate de întreprindere

1. Întreprinderea trebuie să organizeze serviciul de transport rutier, astfel încât membrii echipajului să fie în măsură să respecte dispoziţiile prezentului acord.

2. Întreprinderea trebuie să supravegheze în mod regulat perioadele de conducere a vehiculului şi perioadele altor activităţi, la fel ca şi orele de repaus, folosind toate documentele de care ea dispune, ca de exemplu, carnetele individuale de control. Dacă întreprinderea constată abateri de la prezentul acord, ea trebuie să le facă să înceteze imediat şi să ia măsuri pentru a evita repetarea lor, ca de exemplu, modificând orarele şi itinerarele.

3. Este interzisă remunerarea şoferilor salariaţi, chiar prin acordarea de prime sau prin majorarea salariilor, în funcţie de distanţele parcurse şi/sau de volumul de mărfuri transportate, în condiţiile în care aceste remuneraţii sunt de natură a compromite securitatea rutieră.

se încarcă...