Back

Act Internaţional

Convenţia de la Haga asupra protecţiei copiilor şi cooperării în materia adopţiei internaţionale*) (încheiată la 29 mai 1993 la Haga)

În vigoare de la 21.10.1994

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpăraţi documentul în formă actualizată sau alegeţi un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată

*) Traducere

Statele semnatare ale prezentei convenţii,

recunoscând că, pentru înflorirea armonioasă a personalităţii sale, copilul trebuie să crească într-un mediu familial, într-un climat de fericire, de iubire şi de înţelegere,

reamintind că fiecare stat ar trebui să ia, cu prioritate, măsuri corespunzătoare pentru a permite menţinerea copilului în familia sa de origine,

recunoscând că adopţia internaţională poate prezenta avantajul de a oferi o familie permanentă copilului pentru care nu poate fi găsită o familie potrivită în statul său de origine,

convinse de necesitatea luării de măsuri care să garanteze că adopţiile internaţionale se înfăptuiesc în interesul superior al copilului şi respectarea drepturilor sale fundamentale, precum şi pentru prevenirea răpirii, vânzării sau traficului de copii,

dornice să stabilească, în acest scop, dispoziţii comune ţinând seama de principiile recunoscute prin instrumentele internaţionale, în special prin Convenţia Naţiunilor Unite cu privire la drepturile copilului, din 20 noiembrie 1989, şi prin Declaraţia Naţiunilor Unite asupra principiilor sociale şi juridice aplicabile protecţiei şi bunei stări a copiilor, privite îndeosebi din punctul de vedere al practicilor în materie de adopţie şi de plasament familial pe plan naţional şi internaţional (Rezoluţia Adunării Generale nr. 41/85 din 3 decembrie 1986),

au convenit asupra următoarelor dispoziţii:

CAPITOLUL I Câmpul de aplicare a convenţiei

ARTICOLUL 1

Prezenta convenţie are drept obiect:

a) să stabilească garanţii pentru ca adopţiile internaţionale să se înfăptuiască în interesul superior al copilului şi în respectul drepturilor fundamentale care îi sunt recunoscute în dreptul internaţional;

b) să instaureze un sistem de cooperare între statele contractante pentru a asigura respectul acestor garanţii şi să prevină astfel răpirea, vânzarea sau traficul de copii;

c) să asigure recunoaşterea în statele contractante a adopţiilor realizate potrivit convenţiei.

ARTICOLUL 2

1. Convenţia se aplică în cazul în care un copil având reşedinţa obişnuită într-un stat contractant (statul de origine) a fost, este sau urmează a fi deplasat către un alt stat contractant (statul primitor), fie după adopţia sa în statul de origine de către soţi sau de către o persoană având reşedinţa obişnuită în statul primitor, fie în vederea unei asemenea adopţii în statul primitor sau în statul de origine.

2. Convenţia priveşte numai adopţiile ce stabilesc o legătură de filiaţie.

ARTICOLUL 3

Convenţia încetează să se aplice dacă acceptările prevăzute la art. 17 lit. c) nu au fost date înainte ca să fi atins copilul vârsta de optsprezece ani.

CAPITOLUL II Condiţiile adopţiilor internaţionale

ARTICOLUL 4

Adopţiile vizate prin convenţie nu pot avea loc decât dacă autorităţile competente ale statului de origine:

a) au stabilit că copilul este adoptabil;

b) au constatat, după luarea în considerare a posibilităţilor plasamentului copilului în statul său de origine, că o adopţie internaţională corespunde interesului superior al copilului;

c) s-au asigurat că:

1. persoanele, instituţiile şi autorităţile al căror consimţământ este cerut pentru adopţie au primit sfaturile necesare şi au fost corespunzător informate asupra consecinţelor consimţământului lor, în special asupra menţinerii sau ruperii, ca urmare a unei adopţii, a legăturilor de drept între copil şi familia sa de origine;

2. şi-au dat în mod liber consimţământul în formele legale cerute şi că acest consimţământ a fost dat sau constatat în scris;

3. consimţămintele nu au fost obţinute prin contraplată sau contraprestaţie de orice fel şi că nu au fost retrase; şi

4. consimţământul mamei, dacă este cerut, nu a fost dat decât după naşterea copilului; şi

d) s-au asigurat, ţinând seamă de vârsta şi de maturitatea copilului, că:

1. acesta s-a bucurat de sfaturi şi a fost bine informat asupra consecinţelor adopţiei şi ale consimţământului său la adopţie, dacă acesta este cerut;

2. dorinţele şi părerile copilului au fost luate în considerare;

3. consimţământul copilului la adopţie, când este cerut, s-a dat în mod liber, în formele legal cerute şi că acest consimţământ a fost dat sau constatat în scris; şi

4. acest consimţământ nu a fost obţinut prin contraplată sau contraprestaţie de orice fel.

ARTICOLUL 5

Adopţiile vizate prin convenţie nu pot avea loc decât dacă autorităţile competente ale statului primitor:

a) au constatat că viitorii părinţi adoptivi sunt corespunzători şi apţi să adopte;

b) s-au asigurat că viitorii părinţi adoptivi s-au bucurat de sfaturile necesare; şi

c) au constatat că copilul este sau va fi autorizat să intre şi să locuiască permanent în acest stat.

CAPITOLUL III Autorităţi centrale şi organisme agreate

ARTICOLUL 6

1. Fiecare stat contractant desemnează o autoritate centrală însărcinată să aducă la îndeplinire obligaţiile ce-i sunt impuse prin convenţie.

2. Un stat federal, un stat în care mai multe sisteme de drept se află în vigoare sau un stat având unităţi teritoriale autonome este liber să desemneze mai mult de o autoritate centrală şi să specifice întinderea teritorială sau personală a funcţiilor lor. Statul care se foloseşte de această facultate desemnează autoritatea centrală căreia îi poate fi adresată orice comunicare spre a fi transmisă autorităţii centrale competente în cadrul acestui stat.

ARTICOLUL 7

1. Autorităţile centrale vor trebui să coopereze între ele şi să promoveze o colaborare între autorităţile competente ale statelor lor pentru a asigura protecţia copiilor şi să realizeze celelalte obiective ale convenţiei.

2. Ele iau în mod direct toate măsurile corespunzătoare pentru:

a) a pune la dispoziţie informaţii asupra legislaţiei statelor lor în materie de adopţie şi alte informaţii generale, precum statistici şi formulare tip;

b) a se informa reciproc asupra funcţionării convenţiei şi, în măsura posibilului, a înlătura obstacolele în aplicarea sa.

ARTICOLUL 8

Autorităţile centrale vor lua, fie direct fie cu concursul autorităţilor publice, toate măsurile corespunzătoare pentru a preveni câştigurile materiale necuvenite cu prilejul unei adopţii şi a împiedica orice practică contrară obiectivelor convenţiei.

ARTICOLUL 9

Autorităţile centrale vor lua, fie direct fie cu concursul autorităţilor publice sau al unor organisme agreate corespunzător în statul lor, toate măsurile cuvenite, în special pentru:

a) a aduna, a păstra şi a efectua schimb de informaţii referitoare la situaţia copilului şi a viitorilor părinţi adoptivi, în măsura necesară încheierii adopţiei;

b) a înlesni, a urmări şi a activiza procedura în vederea adopţiei;

c) a promova în statele lor dezvoltarea unor servicii de îndrumare şi de urmărire în continuare a adopţiei;

d) a efectua schimburi de rapoarte generale de evaluare asupra experienţelor în materie de adopţie internaţională;

e) a răspunde, în măsura permisă prin legea statului lor, cererilor având ca obiect informaţii asupra unei situaţii speciale privind adopţia, formulate de alte autorităţi centrale sau de autorităţi publice.

ARTICOLUL 10

Pot beneficia de agrement şi îl pot păstra numai organismele care demonstrează aptitudinea lor de a înlesni în mod corect misiunile ce li s-ar putea încredinţa.

ARTICOLUL 11

Un organism agreat urmează:

a) să urmărească exclusiv scopuri nelucrative în condiţiile şi în limitele fixate de autorităţile competente ale statului de agrement;

b) să fie condus şi girat de către persoane calificate prin integritatea lor morală, pregătire profesională sau experienţă pentru a acţiona în domeniul adopţiei internaţionale; şi

c) să fie sub supravegherea unor autorităţi competente ale acestui stat în ceea ce priveşte alcătuirea, funcţionarea şi situaţia sa financiară.

ARTICOLUL 12

Un organism agreat într-un stat contractant nu va putea acţiona într-un alt stat contractat decât dacă autorităţile competente ale celor două state l-au autorizat.

ARTICOLUL 13

Desemnarea de către autorităţile centrale şi, dacă este cazul, întinderea funcţiilor lor, precum şi numele şi adresa organismelor agreate se comunică de către fiecare stat contractant Biroului permanent al Conferinţei de la Haga de drept internaţional privat.

CAPITOLUL IV Condiţii procedurale ale adopţiei internaţionale

ARTICOLUL 14

Persoanele cu reşedinţa obişnuită într-un stat contractant, care doresc să adopte un copil a cărui reşedinţă obişnuită este situată în alt stat contractant, urmează să se adreseze autorităţii centrale a statului în care îşi au reşedinţa obişnuită.

ARTICOLUL 15

1. Dacă autoritatea centrală a statului primitor consideră că reclamanţii sunt calificaţi şi apţi să adopte, întocmeşte un raport cuprinzând informaţii cu privire la identitatea lor, capacitatea legală şi aptitudinea lor de a adopta, situaţia lor personală, familială şi medicală, mediul social, motivele care îi determină, aptitudinea de a-şi asuma o adopţie internaţională, precum şi cu privire la copiii pe care ar fi apţi să-i ia în sarcina lor.

2. Ea transmite raportul autorităţii centrale a statului de origine.

ARTICOLUL 16

1. Dacă autoritatea centrală a statului de origine consideră că copilul este adoptabil:

a) ea întocmeşte un raport cuprinzând informaţii asupra copilului privind identitatea, adoptabilitatea, mediul său social, evoluţia personală şi familială, trecutul său medical şi al familiei sale, precum şi cu privire la necesităţile sale speciale;

b) ţine seama, în modul cuvenit, de condiţiile de educaţie a copilului, precum şi de originea sa etnică, religioasă şi culturală;

c) se asigură că consimţămintele vizate la art. 4 au fost obţinute; şi

d) constată, în special pe baza rapoartelor privind copilul şi pe viitorii părinţi adoptivi, că plasarea avută în vedere este în interesul superior al copilului.

2. Ea transmite autorităţii centrale a statului primitor raportul său asupra copilului, dovada consimţămintelor cerute şi motivarea avizului său privitor la plasare, acordând atenţie să nu se dezvăluie identitatea mamei şi a tatălui, dacă în statul de origine această identitate nu poate fi divulgată.

ARTICOLUL 17

Orice hotărâre de încredinţare a unui copil unor viitori părinţi adoptivi nu se poate lua în statul de origine decât:

a) dacă autoritatea centrală a acestui stat s-a asigurat de acordul viitorilor părinţi adoptivi;

b) dacă autoritatea centrală a statului primitor a încuviinţat această hotărâre, atunci când legea acestui stat sau autoritatea centrală a statului de origine o cere;

c) dacă autorităţile centrale ale celor două state au încuviinţat ca procedura în vederea adopţiei să urmeze mai departe; şi

d) dacă s-a constatat, conform art. 5, că viitorii părinţi adoptivi sunt calificaţi şi apţi să adopte şi că copilul este sau va fi autorizat să intre şi să locuiască permanent în statul primitor.

ARTICOLUL 18

Autorităţile centrale ale celor două state vor lua toate măsurile necesare astfel încât copilul să primească încuviinţarea de ieşire din statul de origine, precum şi pe cea de intrare şi de a locui permanent în statul primitor.

ARTICOLUL 19

1. Deplasarea copilului spre statul primitor nu poate avea loc decât în cazul în care au fost îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 17.

2. Autorităţile centrale ale celor două state veghează ca deplasarea să se efectueze în deplină siguranţă, în condiţii corespunzătoare şi, dacă este cu putinţă, în compania părinţilor adoptivi sau a viitorilor părinţi adoptivi.

3. Dacă această deplasare nu va avea loc, rapoartele prevăzute la art. 15 şi 16 se vor restitui autorităţilor expeditoare.

ARTICOLUL 20

Autorităţile centrale se informează reciproc asupra procedurii de adopţie şi a măsurilor luate pentru a fi dusă până la capăt, precum şi asupra desfăşurării perioadei probatorii, când aceasta este cerută.

ARTICOLUL 21

1. Când adopţia urmează să aibă loc după deplasarea copilului în statul primitor şi autoritatea centrală a acestui stat consideră că menţinerea copilului în familia primitoare nu mai este în interesul său superior, ia măsurile utile protecţiei copilului, urmărind, în special:

a) să reia copilul de la persoanele care doreau să-l adopte şi să se îngrijească provizoriu de el;

b) consultându-se cu autoritatea centrală a statului de origine, să asigure fără întârziere un nou plasament al copilului în vederea adopţiei sale sau, dacă nu este posibil, o încredinţare alternativă de durată; o adopţie nu se poate realiza decât dacă autoritatea centrală a statului de origine a fost înştiinţată în modul convenit privitor la noii părinţi adoptivi;

c) în ultimă instanţă, să asigure înapoierea copilului, dacă interesul său o cere.

2. Ţinând seama, în special, de vârsta şi de maturitatea copilului, acesta va fi consultat şi, dacă este cazul, se va obţine consimţământul său cu privire la măsurile ce se vor lua conform prezentului articol.

se încarcă...