Back

Parlamentul României

Legea nr. 211/2004 privind unele măsuri pentru asigurarea protecţiei victimelor infracţiunilor

Text publicat în M.Of. al României.

În vigoare de la 01.01.2005

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpăraţi documentul în formă actualizată sau alegeţi un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

CAPITOLUL I Dispoziţii generale

Art. 1. -

În scopul asigurării protecţiei victimelor infracţiunilor, prezenta lege reglementează unele măsuri de informare a victimelor infracţiunilor cu privire la drepturile acestora, precum şi de consiliere psihologică, asistenţă juridică gratuită şi compensaţie financiară de către stat a victimelor unor infracţiuni.

Art. 2. -

Ministerul Justiţiei, prin Institutul Naţional al Magistraturii, şi Ministerul Administraţiei şi Internelor au obligaţia de a asigura specializarea personalului care, în exercitarea atribuţiilor prevăzute de lege, stabileşte legături directe cu victimele infracţiunilor.

Art. 3. -

Autorităţile publice cu atribuţii în domeniul protecţiei victimelor infracţiunilor, în cooperare cu organizaţiile neguvernamentale, organizează campanii publice de informare în acest domeniu.

CAPITOLUL II Informarea victimelor infracţiunilor

Art. 4. - Modificări (1), Jurisprudență (1), Referințe în cărți (1)

(1) Judecătorii, în cazul infracţiunilor pentru care plângerea prealabilă se adresează instanţei de judecată, procurorii, ofiţerii şi agenţii de poliţie au obligaţia de a încunoştinţa victimele infracţiunilor cu privire la:

a) serviciile şi organizaţiile care asigură consiliere psihologică sau orice alte forme de asistenţă a victimei, în funcţie de necesităţile acesteia;

b) organul de urmărire penală la care pot face plângere;

c) dreptul la asistenţă juridică şi instituţia unde se pot adresa pentru exercitarea acestui drept;

d) condiţiile şi procedura pentru acordarea asistenţei juridice gratuite;

e) drepturile procesuale ale persoanei vătămate, ale părţii vătămate şi ale părţii civile;
Jurisprudență (1)

f) condiţiile şi procedura pentru a beneficia de dispoziţiile art. 861, 862, 864 şi 865 din Codul de procedură penală, precum şi de dispoziţiile Legii nr. 682/2002 privind protecţia martorilor;
Jurisprudență (1)

g) condiţiile şi procedura pentru acordarea compensaţiilor financiare de către stat.

(2) Informaţiile prevăzute la alin. (1) sunt aduse la cunoştinţă victimei de către judecătorul, procurorul, ofiţerul sau agentul de poliţie la care victima se prezintă.

(3) Informaţiile prevăzute la alin. (1) sunt aduse la cunoştinţă victimei, în scris sau verbal, într-o limbă pe care aceasta o înţelege.

(4) Îndeplinirea obligaţiilor prevăzute la alin. (1)-(3) se consemnează într-un proces-verbal, care se înregistrează la instituţia din care face parte judecătorul, procurorul, ofiţerul sau agentul de poliţie la care se prezintă victima.

Art. 5. -

(1) Ministerul Justiţiei şi Ministerul Administraţiei şi Internelor, cu sprijinul Ministerului Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiei, asigură funcţionarea unei linii telefonice disponibile permanent pentru informarea victimelor infracţiunilor. Prin intermediul liniei telefonice se asigură comunicarea informaţiilor prevăzute la art. 4 alin. (1).

(2) Accesul la linia telefonică prevăzută la alin. (1) se asigură, în mod gratuit, prin apelarea unui număr de telefon unic la nivel naţional.

(3) Personalul care asigură comunicarea informaţiilor prin intermediul liniei telefonice prevăzute la alin. (1) are obligaţia de a anunţa unităţile de poliţie dacă din convorbirea telefonică rezultă că victima este în pericol.

(4) Autorităţile administraţiei publice locale şi organizaţiile neguvernamentale pot înfiinţa la nivel local linii telefonice pentru informarea victimelor infracţiunilor.

Art. 6. -

(1) Informaţiile prevăzute la art. 4 alin. (1) se publică pe paginile de Internet ale Ministerului Justiţiei şi ale Ministerului Administraţiei şi Internelor.

(2) Instanţele judecătoreşti, parchetele de pe lângă instanţele judecătoreşti şi unităţile de poliţie pot publica pe pagina de Internet informaţiile prevăzute la art. 4 alin. (1).

CAPITOLUL III Consilierea psihologică a victimelor unor infracţiuni şi alte forme de asistenţă a victimelor infracţiunilor

Art. 7. - Jurisprudență (1)

Consilierea psihologică a victimelor infracţiunilor se asigură, în condiţiile prezentei legi, de către serviciile de protecţie a victimelor şi reintegrare socială a infractorilor, care funcţionează pe lângă tribunale.

Art. 8. - Jurisprudență (1)

(1) Consilierea psihologică asigurată de serviciile de protecţie a victimelor şi reintegrare socială a infractorilor se acordă gratuit, la cerere, pentru victimele tentativei la infracţiunile de omor, omor calificat şi omor deosebit de grav, prevăzute la art. 174-176 din Codul penal, pentru victimele infracţiunilor de lovire sau alte violenţe şi vătămare corporală, săvârşite asupra membrilor familiei, prevăzute la art. 180 alin. 11 şi 21 şi art. 181 alin. 11 din Codul penal, ale infracţiunii de vătămare corporală gravă, prevăzută la art. 182 din Codul penal, ale infracţiunilor intenţionate care au avut ca urmare vătămarea corporală gravă a victimei, ale infracţiunilor de viol, act sexual cu un minor, perversiune sexuală şi corupţie sexuală, prevăzute la art. 197, 198, art. 201 alin. 2-5 şi la art. 202 din Codul penal, ale infracţiunii de rele tratamente aplicate minorului, prevăzută la art. 306 din Codul penal, precum şi pentru victimele infracţiunilor prevăzute de Legea nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane, cu modificările şi completările ulterioare.
Modificări (1)

(2) Consilierea psihologică gratuită se acordă victimelor infracţiunilor prevăzute la alin. (1), dacă infracţiunea a fost săvârşită pe teritoriul României sau dacă infracţiunea a fost săvârşită în afara teritoriului României şi victima este cetăţean român sau străin care locuieşte legal în România.

Art. 9. - Modificări (1)

Consilierea psihologică gratuită asigurată de serviciile de protecţie a victimelor şi reintegrare socială a infractorilor se acordă pe o perioadă de cel mult 3 luni, iar în cazul victimelor care nu au împlinit vârsta de 18 ani, pe o perioadă de cel mult 6 luni.

Art. 10. -

(1) Cererea pentru acordarea consilierii psihologice gratuite se depune la serviciul de protecţie a victimelor şi reintegrare socială a infractorilor de pe lângă tribunalul în a cărui circumscripţie domiciliază victima.

(2) Cererea poate fi depusă numai după sesizarea organelor de urmărire penală sau a instanţei de judecată cu privire la săvârşirea infracţiunii.

(3) Cererea trebuie să cuprindă:

a) numele, prenumele, cetăţenia, data şi locul naşterii, domiciliul sau reşedinţa victimei;

b) data, locul şi circumstanţele săvârşirii infracţiunii;

c) data sesizării şi organul judiciar sesizat.

(4) La cererea pentru acordarea consilierii psihologice gratuite se anexează, în copie, documentele justificative pentru datele înscrise în cerere.

(5) Cererea pentru acordarea consilierii psihologice gratuite se soluţionează în termen de 10 zile de la data depunerii.

Art. 11. -

Serviciile de protecţie a victimelor şi reintegrare socială a infractorilor pot asigura şi alte forme de asistenţă a victimelor infracţiunilor.

Art. 12. -

Organizaţiile neguvernamentale pot organiza, în mod independent sau în cooperare cu autorităţile publice, servicii pentru consilierea psihologică a victimelor infracţiunilor şi pentru asigurarea altor forme de asistenţă a victimelor infracţiunilor. În acest scop, organizaţiile neguvernamentale pot beneficia, în condiţiile legii, de subvenţii de la bugetul de stat.

Art. 13. -

Victimele traficului de persoane şi ale violenţei în familie beneficiază şi de măsurile de protecţie şi de asistenţă prevăzute de Legea nr. 678/2001, cu modificările ulterioare, sau, după caz, de Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie, cu modificările şi completările ulterioare.

CAPITOLUL IV Asistenţa juridică gratuită a victimelor unor infracţiuni

Art. 14. - Modele (1)

(1) Asistenţa juridică gratuită se acordă, la cerere, următoarelor categorii de victime:

a) persoanele asupra cărora a fost săvârşită o tentativă la infracţiunile de omor, omor calificat şi omor deosebit de grav, prevăzute la art. 174-176 din Codul penal, o infracţiune de vătămare corporală gravă, prevăzută la art. 182 din Codul penal, o infracţiune intenţionată care a avut ca urmare vătămarea corporală gravă a victimei, o infracţiune de viol, act sexual cu un minor şi perversiune sexuală, prevăzute la art. 197, 198 şi art. 201 alin. 2-5 din Codul penal;

b) soţul, copiii şi persoanele aflate în întreţinerea persoanelor decedate prin săvârşirea infracţiunilor de omor, omor calificat şi omor deosebit de grav, prevăzute la art. 174-176 din Codul penal, precum şi a infracţiunilor intenţionate care au avut ca urmare moartea persoanei.

(2) Asistenţa juridică gratuită se acordă victimelor prevăzute la alin. (1) dacă infracţiunea a fost săvârşită pe teritoriul României sau, în cazul în care infracţiunea a fost săvârşită în afara teritoriului României, dacă victima este cetăţean român sau străin care locuieşte legal în România şi procesul penal se desfăşoară în România.

Art. 15. - Modele (1)

Asistenţa juridică gratuită se acordă, la cerere, victimelor altor infracţiuni decât cele prevăzute la art. 14 alin. (1), cu respectarea condiţiilor stabilite la art. 14 alin. (2), dacă venitul lunar pe membru de familie al victimei este cel mult egal cu salariul de bază minim brut pe ţară stabilit pentru anul în care victima a formulat cererea de asistenţă juridică gratuită.

Art. 16. -

(1) Asistenţa juridică gratuită se acordă numai dacă victima a sesizat organele de urmărire penală sau instanţa de judecată în termen de 60 de zile de la data săvârşirii infracţiunii.

(2) În cazul victimelor prevăzute la art. 14 alin. (1) lit. b), termenul de 60 de zile se calculează de la data la care victima a luat cunoştinţă de săvârşirea infracţiunii.

(3) Dacă victima s-a aflat în imposibilitatea, fizică sau psihică, de a sesiza organele de urmărire penală, termenul de 60 de zile se calculează de la data la care a încetat starea de imposibilitate.

(4) Victimele care nu au împlinit vârsta de 18 ani şi cele puse sub interdicţie nu au obligaţia de a sesiza organele de urmărire penală sau instanţa de judecată cu privire la săvârşirea infracţiunii. Reprezentantul legal al minorului sau al persoanei puse sub interdicţie poate sesiza organele de urmărire penală cu privire la săvârşirea infracţiunii.

Art. 17. - Jurisprudență (2)

(1) Cererea pentru acordarea asistenţei juridice gratuite se depune la tribunalul în a cărui circumscripţie domiciliază victima şi se soluţionează de doi judecători din cadrul Comisiei pentru acordarea de compensaţii financiare victimelor unor infracţiuni, prin încheiere, în termen de 15 zile de la data depunerii.

(2) Cererea pentru acordarea asistenţei juridice gratuite trebuie să cuprindă:

a) numele, prenumele, cetăţenia, data şi locul naşterii, domiciliul sau reşedinţa victimei;

b) data, locul şi circumstanţele săvârşirii infracţiunii;

c) dacă este cazul, data sesizării şi organul de urmărire penală sau instanţa de judecată, sesizată potrivit art. 16;

d) calitatea de soţ, copil sau persoană aflată în întreţinerea persoanei decedate, în cazul victimelor prevăzute la art. 14 alin. (1) lit. b);

e) dacă este cazul, venitul lunar pe membru de familie al victimei;

f) numele, prenumele şi forma de exercitare a profesiei de avocat de către apărătorul ales sau menţiunea că victima nu şi-a ales un apărător.

(3) La cererea pentru acordarea asistenţei juridice gratuite se anexează, în copie, documentele justificative pentru datele înscrise în cerere şi orice alte documente deţinute de victimă, utile pentru soluţionarea cererii.

(4) Cererea pentru acordarea asistenţei juridice gratuite se soluţionează prin încheiere, în camera de consiliu, cu citarea victimei.

(5) În cazul în care victima nu şi-a ales un apărător, încheierea prin care s-a admis cererea de asistenţă juridică gratuită trebuie să cuprindă şi desemnarea unui apărător din oficiu potrivit Legii nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi Statutului profesiei de avocat.

(6) Încheierea prin care s-a soluţionat cererea pentru acordarea asistenţei juridice gratuite se comunică victimei.

(7) Încheierea prin care s-a respins cererea pentru acordarea asistenţei juridice gratuite este supusă reexaminării de către tribunalul în cadrul căruia funcţionează Comisia pentru acordarea de compensaţii financiare victimelor infracţiunilor, la cererea victimei, în termen de 15 zile de la comunicare. Reexaminarea se soluţionează în complet format din doi judecători.

Art. 18. - Jurisprudență (1)

(1) Asistenţa juridică gratuită se acordă fiecărei victime pe tot parcursul procesului, în limita unei sume echivalente cu două salarii de bază minime brute pe ţară, stabilite pentru anul în care victima a formulat cererea de asistenţă juridică gratuită.

(2) Fondurile necesare pentru acordarea asistenţei juridice gratuite se asigură din bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Justiţiei.

Art. 19. -

Dispoziţiile art. 14-18 se aplică în mod corespunzător şi pentru acordarea sumei necesare punerii în executare a hotărârii judecătoreşti prin care au fost acordate despăgubiri civile victimei infracţiunii.

Art. 20. - Modele (1)

(1) Cererea pentru acordarea asistenţei juridice gratuite şi cererea pentru acordarea sumei necesare punerii în executare a hotărârii judecătoreşti prin care au fost acordate despăgubiri civile victimei infracţiunii pot fi formulate de reprezentantul legal al minorului sau al persoanei puse sub interdicţie.

(2) Cererea pentru acordarea asistenţei juridice gratuite şi cererea pentru acordarea sumei necesare punerii în executare a hotărârii judecătoreşti prin care au fost acordate despăgubiri civile victimei infracţiunii pot fi formulate şi de organizaţiile neguvernamentale care îşi desfăşoară activitatea în domeniul protecţiei victimelor, dacă sunt semnate de victimă, cuprind datele prevăzute la art. 17 alin. (2) şi sunt anexate documentele prevăzute la art. 17 alin. (3).

(3) Cererea pentru acordarea asistenţei juridice gratuite şi cererea pentru acordarea sumei necesare punerii în executare a hotărârii judecătoreşti prin care au fost acordate despăgubiri civile victimei infracţiunii sunt scutite de taxa de timbru.

CAPITOLUL V Acordarea de către stat a compensaţiilor financiare victimelor unor infracţiuni

Art. 21. - Modificări (1), Acțiuni respinse (1), Jurisprudență (1)

(1) Compensaţia financiară se acordă, la cerere, în condiţiile prezentului capitol, următoarelor categorii de victime:

a) persoanele asupra cărora a fost săvârşită o tentativă la infracţiunile de omor, omor calificat şi omor deosebit de grav, prevăzute la art. 174-176 din Codul penal, o infracţiune de vătămare corporală gravă, prevăzută la art. 182 din Codul penal, o infracţiune intenţionată care a avut ca urmare vătămarea corporală gravă a victimei, o infracţiune de viol, act sexual cu un minor şi perversiune sexuală, prevăzute la art. 197, 198 şi art. 201 alin. 2-5 din Codul penal;
Modificări (1), Jurisprudență (2)

b) soţul, copiii şi persoanele aflate în întreţinerea persoanelor decedate prin săvârşirea infracţiunilor de omor, omor calificat şi omor deosebit de grav, prevăzute la art. 174-176 din Codul penal, precum şi a infracţiunilor intenţionate care au avut ca urmare moartea persoanei.

(2) Compensaţia financiară se acordă victimelor prevăzute la alin. (1) dacă infracţiunea a fost săvârşită pe teritoriul României şi victima este cetăţean român sau străin care locuieşte legal în România.

(3) Compensaţia financiară se acordă victimelor prevăzute la alin. (1) în baza convenţiilor internaţionale la care România este parte, dacă infracţiunea a fost săvârşită pe teritoriul României şi victima este străin care nu locuieşte în România.

Art. 22. -

(1) Compensaţia financiară nu se acordă dacă:

a) se stabileşte că fapta nu există sau nu este prevăzută de legea penală ori că fapta a fost săvârşită în stare de legitimă apărare împotriva atacului victimei în condiţiile art. 44 din Codul penal;

b) victima este condamnată definitiv pentru participarea la un grup infracţional organizat;

c) victima este condamnată definitiv pentru una dintre infracţiunile prevăzute la art. 21 alin. (1);

d) instanţa reţine în favoarea făptuitorului circumstanţa atenuantă a depăşirii limitelor legitimei apărări împotriva atacului victimei, prevăzută la art. 73 lit. a) din Codul penal, sau circumstanţa atenuantă a provocării prevăzută la art. 73 lit. b) din Codul penal.

(2) Victima care a beneficiat de compensaţie financiară sau de un avans din compensaţia financiară este obligată la restituirea sumelor dacă se stabileşte existenţa unuia dintre cazurile prevăzute la alin. (1).

se încarcă...