Back

Guvernul României

Ordonanţa nr. 42/2004 privind organizarea activităţii sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor

Text publicat în M.Of. al României.

În vigoare de la 31.01.2004

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpăraţi documentul în formă actualizată sau alegeţi un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, şi al art. 1 pct. III.1 din Legea nr. 559/2003 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe,

Guvernul României adoptă prezenta ordonanţă.

CAPITOLUL I Dispoziţii generale

Art. 1. -

Apărarea sănătăţii animalelor, protecţia animalelor, prevenirea transmiterii de boli de la animale la om, siguranţa alimentelor de origine animală destinate consumului uman, salubritatea furajelor pentru animale şi protecţia mediului, în raport cu creşterea animalelor, constituie o problemă de stat şi o îndatorire pentru toţi locuitorii ţării.

Art. 2. - Modificări (1)

Persoanele fizice şi juridice proprietare sau deţinătoare de animale vii ori material germinativ de origine animală, cele care produc, depozitează, colectează, transportă, procesează, intermediază, pun pe piaţă, importă, exportă sau comercializează animale vii ori material germinativ de origine animală, produse şi subproduse de origine animală, produse medicinale veterinare, deşeuri, subproduse de origine animală care nu sunt destinate consumului uman sau agenţi patogeni de origine animală, produse şi materii utilizate în nutriţia animalelor ori alte materii şi produse ce pot influenţa starea de sănătate a animalelor răspund pentru aplicarea şi respectarea întocmai a prevederilor legislaţiei veterinare, în vederea asigurării şi garantării sănătăţii animalelor, a sănătăţii publice, protecţiei animalelor, protecţiei mediului şi a siguranţei alimentelor.

Art. 3. - Modificări (1)

Statul sprijină activitatea de apărare a sănătăţii animalelor, de supraveghere, prevenire şi control al bolilor ce se pot transmite de la animale la om, prin asigurarea cadrului instituţional şi juridic, a resurselor financiare, a bazei tehnico-materiale necesare pentru desfăşurarea în condiţii optime a activităţilor din domeniul veterinar.

CAPITOLUL II Organizarea şi funcţionarea serviciilor veterinare
Modificări (1)

Art. 4. - Modificări (2)

Serviciile veterinare se organizează şi funcţionează ca sistem veterinar unic şi sunt structurate astfel:

a) servicii veterinare de stat - publice;

b) activităţi veterinare de liberă practică;

c) formaţiuni de asistenţă veterinară ce pot funcţiona în cadrul regiilor autonome, societăţilor naţionale, societăţilor comerciale, asociaţiilor sau societăţilor agricole ori al altor asemenea structuri.

Art. 5. - Modificări (1), Jurisprudență (3)

Serviciile veterinare de stat se organizează după o concepţie unitară, în sistem piramidal al fluxului de comandă, pe principiu teritorial, ca sector distinct şi autonom, având următoarea structură:

a) Agenţia Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor, autoritatea veterinară centrală care coordonează tehnic şi administrativ întreaga activitate a serviciilor veterinare, organizează şi controlează efectuarea activităţilor veterinare publice;
Modificări (1)

b) institutele veterinare, autorităţi de referinţă la nivel naţional pentru domeniile de competenţă specifice acestora, cu personalitate juridică, în subordinea Agenţiei Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor;

c) direcţiile veterinare şi pentru siguranţa alimentelor judeţene şi a municipiului Bucureşti, autorităţi veterinare judeţene şi a municipiului Bucureşti, cu personalitate juridică, în subordinea Agenţiei Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor, care se înfiinţează prin reorganizarea direcţiilor sanitare veterinare judeţene şi a municipiului Bucureşti, servicii publice descentralizate care funcţionează în subordinea Ministerului Agriculturii, Pădurilor, Apelor şi Mediului;
Jurisprudență (3)

d) circumscripţiile veterinare zonale şi circumscripţiile veterinare şi pentru siguranţa alimentelor, fără personalitate juridică, organizate în structura direcţiilor veterinare şi pentru siguranţa alimentelor judeţene şi a municipiului Bucureşti;

e) posturile de inspecţie la frontieră, fără personalitate juridică, organizate în structura Agenţiei Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor.

Art. 6. - Modificări (1)

(1) Agenţia Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor se înfiinţează prin reorganizarea Agenţiei Române pentru Siguranţa Alimentelor şi a Agenţiei Naţionale Sanitare Veterinare din cadrul Ministerului Agriculturii, Pădurilor, Apelor şi Mediului.

(2) Unităţile care funcţionează în subordinea Agenţiei Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor sunt prevăzute în anexa nr. 2.
Jurisprudență (1)

(3) Agenţia Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor preia drepturile, obligaţiile, competenţele, personalul şi resursele financiare ale Agenţiei Naţionale Sanitare Veterinare.

Art. 7. - Modificări (1)

(1) Agenţia Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor are în structura sa următoarele direcţii generale:

a) Direcţia generală veterinară, condusă de un director general - medic veterinar;

b) Direcţia generală pentru siguranţa alimentelor, condusă de un director general;

c) Direcţia generală pentru inspecţie, control, inspecţie la frontieră şi coordonarea institutelor veterinare, condusă de un director general;

d) Direcţia generală economică, administrativă, juridică şi relaţii internaţionale, condusă de un director general.

(2) Directorii generali ai direcţiilor generale sunt numiţi, în condiţiile legii, prin ordin al preşedintelui Agenţiei Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor.

(3) În exercitarea atribuţiilor sale directorul general al Direcţiei generale veterinare emite decizii tehnice şi poate dispune măsuri urgente în cazul unor situaţii deosebite în domeniul veterinar.

Art. 8. - Modificări (1)

(1) Medicii veterinari oficiali sunt medicii veterinari din cadrul autorităţii veterinare centrale, institutelor veterinare şi direcţiilor veterinare şi pentru siguranţa alimentelor judeţene şi a municipiului Bucureşti.

(2) Medicii veterinari care îşi desfăşoară activitatea în structura altor ministere au atribuţii şi competenţe de medic veterinar oficial şi pot fi trecuţi, cu acordul părţilor, în structura autorităţii veterinare.

CAPITOLUL III Atribuţii şi competenţe ale serviciilor veterinare de stat
Modificări (1)

Art. 9. - Modificări (1)

Domeniile de competenţă ale serviciilor veterinare de stat sunt:

a) stabilirea obligaţiilor şi responsabilităţilor persoanelor fizice şi juridice în domeniul veterinar;

b) stabilirea obligaţiilor şi responsabilităţilor instituţiilor şi organelor administraţiei publice în domeniul veterinar;

c) autorizarea, omologarea şi acreditarea în domeniul veterinar;

d) sistemul informatic veterinar naţional;

e) autoevaluarea serviciilor veterinare;

f) definirea termenilor tehnici utilizaţi în domeniul veterinar, prevăzuţi în anexa nr. 1;

g) sănătatea animalelor: calificarea statusului de sănătate a animalelor, certificarea veterinară, măsurile de protecţie, notificarea veterinară, declararea bolilor, controlul bolilor la animale şi prevenirea transmiterii acestora de la animale la om;

h) sănătatea publică veterinară;

i) identificarea şi înregistrarea animalelor;
Modificări (1)

j) stabilirea cerinţelor veterinare şi controlul producerii, mişcării interne, punerii pe piaţă, comerţului, importului, tranzitului şi exportului de animale vii, material germinativ de origine animală, produse şi subproduse supuse supravegherii şi controlului veterinar;

k) nutriţia animalelor, furajele medicamentate şi aditivii furajeri;

l) stabilirea cerinţelor veterinare pentru protecţia şi bunăstarea animalelor şi controlul aplicării acestora;

m) inspecţia şi controalele veterinare;

n) cerinţele veterinare pentru activitatea de reproducţie a animalelor;

o) stabilirea cheltuielilor în domeniul veterinar;

p) elaborarea şi punerea în aplicare a sistemului de instruire în domeniul veterinar;

q) stabilirea necesităţilor de investiţii şi dotare în domeniul veterinar.

Art. 10. - Modificări (1)

Autoritatea veterinară centrală are următoarele atribuţii:

a) organizează activităţile veterinare publice pe întreg teritoriul ţării, după o concepţie unitară, pentru asigurarea sănătăţii animalelor, a sănătăţii publice, protecţiei animalelor, protecţiei mediului şi a siguranţei alimentelor;

b) elaborează norme veterinare care se aprobă prin ordin al preşedintelui Agenţiei Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor, pentru domeniile de competenţă ale serviciilor veterinare, unice şi obligatorii pentru persoanele fizice şi juridice prevăzute la art. 2;
Referințe (1)

c) controlează aplicarea normelor veterinare;

d) stabileşte responsabilităţile generale ale medicilor veterinari;

e) stabileşte drepturile şi obligaţiile medicilor veterinari oficiali;

f) stabileşte drepturile şi obligaţiile medicilor veterinari de liberă practică împuterniciţi pentru efectuarea unor activităţi veterinare publice;

g) participă la elaborarea sau avizarea convenţiilor şi acordurilor privind colaborarea în domeniul veterinar;

h) împreună cu Ministerul Sănătăţii răspunde de organizarea şi aplicarea măsurilor necesare pentru prevenirea şi combaterea bolilor comune omului şi animalelor, precum şi pentru siguranţa alimentelor de origine animală;

i) organizează, coordonează, gestionează şi controlează activitatea privind identificarea şi înregistrarea animalelor;
Modificări (1)

j) organizează, coordonează, gestionează şi controlează activitatea posturilor de inspecţie la frontieră;

k) organizează şi asigură funcţionarea sistemului informatic veterinar naţional şi conectarea acestuia la sistemul informatic veterinar al Uniunii Europene;

l) elaborează regulamentele de organizare şi funcţionare ale serviciilor veterinare de stat şi stabileşte atribuţiile şi responsabilităţile acestora;

m) organizează şi controlează activităţile veterinare publice efectuate de medicii veterinari de liberă practică împuterniciţi şi controlează activitatea formaţiunilor de asistenţă veterinară ce pot funcţiona în cadrul regiilor autonome, societăţilor naţionale, societăţilor comerciale, asociaţiilor sau societăţilor agricole ori al altor asemenea structuri;

n) stabileşte cerinţele veterinare;

o) elaborează programele naţionale în domeniul veterinar, aprobate prin ordin al preşedintelui Agenţiei Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor.

Art. 11. - Modificări (1)

Drepturile şi competenţele autorităţii veterinare sunt următoarele:

a) are acces liber, pentru a-şi exercita competenţele specifice, în obiectivele prevăzute la art. 18 alin. (1), precum şi în alte locuri ce sunt supuse supravegherii şi controlului veterinar;

b) solicită prezentarea şi verificarea oricăror documente, date şi informaţii relevante, referitoare la obiectivele prevăzute la art. 18 alin. (1);

c) dispune măsuri de protecţie şi restricţie privind animalele vii, materialul germinativ de origine animală, produsele şi subprodusele supuse supravegherii şi controlului veterinar din obiectivele prevăzute la art. 18 alin. (1);

d) suspendă sau interzice funcţionarea obiectivelor prevăzute la art. 18 alin. (1);

e) impune măsuri de restricţie privind mişcarea şi certificarea veterinară pentru animale vii, material germinativ de origine animală, produse şi subproduse supuse supravegherii şi controlului veterinar ce se află în obiectivele prevăzute la art. 18 alin. (1);

f) limitează sau interzice comerţul, importul, producerea sau punerea pe piaţă, exportul şi tranzitul de animale vii, material germinativ de origine animală, produse şi subproduse supuse supravegherii şi controlului veterinar;

g) recoltează probe destinate examenelor de laborator, pentru elucidarea unor factori de risc privind sănătatea animalelor, sănătatea publică, protecţia animalelor, protecţia mediului şi siguranţa alimentelor;

h) verifică dacă personalul angajat al obiectivelor prevăzute la art. 18 alin. (1) respectă cerinţele veterinare privind sănătatea animalelor, sănătatea publică, protecţia animalelor, protecţia mediului şi siguranţa alimentelor;

i) inspectează şi controlează conformitatea cu cerinţele veterinare pentru obiectivele prevăzute la art. 18 alin. (1);

j) dispune punerea sub sechestru veterinar sau uciderea animalelor ori punerea sub sechestru veterinar, confiscarea şi distrugerea produselor şi subproduselor supuse supravegherii şi controlului veterinar;

k) aplică sancţiuni contravenţionale în cazul săvârşirii unor fapte care constituie contravenţii la legislaţia veterinară;

l) solicită organelor administraţiei publice centrale şi locale aplicarea măsurilor legale în caz de necesitate sau de risc iminent pentru sănătatea animalelor, sănătatea publică, protecţia animalelor, protecţia mediului şi siguranţa alimentelor.

Art. 12. - Modificări (1)

În vederea realizării activităţilor veterinare publice, în limitele de competenţă ale serviciilor veterinare de stat, autoritatea veterinară centrală colaborează cu autorităţile administraţiei publice centrale şi locale, cu asociaţiile şi patronatele din domeniul agricol şi industria farmaceutică, cu reprezentanţii societăţii civile şi cu organizaţiile internaţionale din domeniul veterinar.

CAPITOLUL IV Obligaţiile medicilor veterinari

Art. 13. - Modificări (1)

În exercitarea profesiunii medicii veterinari au următoarele obligaţii:

a) să anunţe fără întârziere autoritatea veterinară despre orice suspiciune privind apariţia unei boli supuse notificării obligatorii, conform legii, precum şi a oricărui risc privind sănătatea animalelor, sănătatea publică, bunăstarea şi protecţia animalelor, protecţia mediului şi siguranţa alimentelor;

b) să ia măsurile de urgenţă prevăzute de lege, pentru a preveni şi a opri difuzarea unor boli transmisibile ale animalelor sau a oricărui risc de natură a afecta sănătatea animalelor şi sănătatea publică, protecţia animalelor, protecţia mediului şi siguranţa alimentelor;

c) să participe, la solicitarea autorităţii veterinare judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, sau, după caz, a autorităţii veterinare centrale, la acţiuni de eradicare a unor boli transmisibile ale animalelor sau la cele de control în cazul izbucnirii unor boli transmisibile emergente pentru România;

d) să dispună respectarea perioadelor de aşteptare şi întrerupere, referitoare la eliminarea sau prezenţa de reziduuri la animale vii, în produse ori subproduse de origine animală destinate consumului uman;

e) să înregistreze şi să păstreze, pentru o perioadă stabilită de autoritatea veterinară centrală, un registru cu activitatea desfăşurată şi evidenţa modului de prescriere, distribuire şi utilizare a produselor medicinale veterinare, a aditivilor furajeri şi a furajelor medicamentate;

f) să păstreze confidenţialitatea asupra oricăror fapte, informaţii sau documente de care iau cunoştinţă în exercitarea activităţilor, pentru care există drepturi de autor, protecţie de confidenţialitate comercială sau dacă utilizarea acestor date este licenţiată.

se încarcă...